Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Sentința 60/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penal și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENAL NR. 60/ DOSAR NR-
Ședința public din 21 iulie 2009
Completul de judecat format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu judector
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lâng Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații, trimis în judecat pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semntur privat prevzut de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și, cercetat și trimis în judecat pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semntur privat, prevzut de art. 290 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal fcut în ședinț public la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei dup care;
Dezbaterile în fond în cauza penal de faț au avut loc în ședința public din 6 iulie 2009 când prțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi și care face parte integrant din prezenta, iar instanța din lips de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14 iulie 2009 și apoi pentru azi, data de 21 iulie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii penale de faț:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lâng Curtea de APEL BRAȘOV, înregistrat la aceast instanț la nr. de mai sus, au fost trimiși în judecat inculpații pentru svârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semntur privat, prevzut de art. 290 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale) și, pentru svârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semntur privat, prevzut de art. 290 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esenț, c inculpatul a falsificat, prin contrafacerea subscrierii, respectiv a semnturii de la rubrica "vânztor"a înscrisului sub semntur privat intitulat "act de vânzare-cumprare" ce pare a fi încheiat la data de 17.10.1985 între G și și din care rezult c acesta din urm ar fi pltit primului o parte din prețul imobilului în care locuiește și falsificând prin contrafacerea subscrierii, respectiv a semnturii din partea inferioar dreapta de pe înscrisul intitulat "declarație" din 15.11.1985 din care rezult c inculpatul ar fi pltit o alt parte a prețului imobilului. Tot în actul de sesizare s-a reținut și c inculpatul ar fi folosit aceste înscrisuri falsificate, prin depunerea acestora, în perioada 6.10.2000-23.02.2001 în dosarele civile nr. 15446/1998 și nr. 1689/2001 ale Judec toriei Brașov.
Cu privire la inculpatul s-a reținut c acest a falsificat prin contrafacerea scrierii și a subscrierii și folosirea în cursul lunii octombrie 2001, în sensul depunerii prin poșt, la dosarul civil nr. 1689/2001 înregistrat la Judec toria Brașov (dosar 52487/2001 Tribunalul Brașov )a unui înscris care ara vea aparența de a fi emis de ctre persoana interesat G și din care rezult c ar pune la dispoziția instanței acceptul numitului și ar solicita judecarea în lips.
Din probele administrate în cauz (în cursul urmririi penale și cercetrii judectorești) instanța constat urmtoarea stare de fapt:
La data de 7 decembrie 1998 inculpatul a promovat în fața instanței civile o acțiune în prestație tabular, fiind înregistrat la Judec toria Brașov dosarul civil nr. 15446/1998, pârâți fiind numiții și Obiectul acțiunii era constatarea c între pârâți pe de o parte și între inculpat și pârâtul G au intervenit succesiv mai multe contracte de vânzare-cumprare, prin înscrisuri sub semntur privat) privind imobilul situat în-,. 3, înscris în CF nr. 12858 B, sub nr..6771/1-a,6777/cși asupra cotei de 1/3 parte din terenul de uz comun, respectiv
III
suprafața de 468,73.
Prin aceeași acțiune, reclamantul inculpat a solicitat obligarea celor doi pârâți la încheierea actelor autentice de vânzare-cumprare, pentru a avea posibilitatea înscrierii în cartea funciar a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În susținerea acțiunii, la data de 6 decembrie 2000, inculpatul a depus la dosar un înscris sub semntur privat intitulat "contract de vânzare-cumprare sub semntur privat", datat 21 august 1981, încheiat între în calitate de vânztor și G în calitate de cumprtor, privind imobilul anterior menționat, precum și un alt act, intitulat "act de vânzare-cumprare" datat 17 octombrie 1985 încheiat între inculpat în calitate de cumprtor și partea interesat G în calitate de vânztor, prin care se confirma și primirea unei sume de bani cu titlu de preț, vânzarea urmând a fi perfectat la primirea întregului preț.
În cadrul acestei acțiuni, inculpatul a precizat c domiciliul la care trebuie citat partea interesat este în B,-, deși acesta nu a locuit niciodat la adresa respectiv.
Inculpatul a mai depus la dosar și alte dou acte, datate 15 noiembrie 1985 și 30 noiembrie 1985 ce atest c ar fi pltit prții interesate întreaga sum reprezentând prețul imobilului.
Acțiunea a fost respins prin sentința civil nr. 961/24 ianuarie 2001 pronunțat de Judec toria Brașov, pe considerentul c pârâta a înstrinat dreptul su de proprietate, deși nu era sistat starea de indiviziune în ce privește prțile de uz comun.
Important mai este faptul c la data de 7 iunie 2000 inculpatul, în calitate de avocat al inculpatului a depus o not de ședinț prin care a artat c partea interesat locuiește în B,-, adres la care a fost citat și în cadrul acestui proces, partea interesat a fost citat la ambele adrese, dar nu s-a prezentat.
Urmare a respingerii acțiunii, inculpatul a declarat apel, ce s-a constatat a fi perimat.
La data de 31 ianuarie 2001 inculpatul a promovat o nou acțiune în prestație tabular, formându-se dosarul civil nr. 1689/2001, având același obiect și în plus a fost chemat în judecat în calitate de pârât și numitul, iar ca domiciliu al pârâtului a fost indicat cel de pe-, unde nu a locuit niciodat.
Inculpatul a depus în probațiune aceleași acte pe care le-a utilizat și la acțiunea inițial, respectiv un înscris sub semntur privat intitulat "contract de vânzare-cumprare sub semntur privat", datat 21 august 1981, încheiat între în calitate de vânztor și G în calitate de cumprtor, privind imobilul anterior menționat, precum și un alt act, intitulat "act de vânzare-cumprare" datat 17 octombrie 1985 încheiat între inculpat în calitate de cumprtor și partea interesat G în calitate de vânztor, prin care se confirma și primirea unei sume de bani cu titlu de preț, vânzarea urmând a fi perfectat la primirea întregului preț și cele dou acte, datate 15 noiembrie 1985 și 30 noiembrie1985 ce atestau c inculpatul ar fi pltit ctre partea interesat sume de bani reprezentând prețul imobilului.
În plus faț de actele folosite inițial, pe verso-ul actului "contract de vânzare-cumprare sub semntur privat" din 21 august 19981 încheiat între și partea interesat, apare menționat o "declarație" potrivit creia este de acord cu vânzarea ctre partea interesat.
Aceast acțiune civil a fost admis în parte prin sentința civil nr. 8377/6 iulie 2001 de Judec toria Brașov și în esenț, s-a constatat c între inculpat și i a fost încheiat contract de vânzare-cumprare asupra imobilului în cauz, fiind obligat partea interesat s dea act de întabulare, în caz contrar, hotrârea urmând s țin loc de act autentic de vânzare-cumprare.
Rapoartele ce constatare tehnico-științific de natur grafoscopic efectuate în cauz au stabilit c o parte din actele depuse în probațiune au fost falsificate dup cum urmeaz:
1."actul de vânzare-cumprare" datat 17 octombrie 1985 încheiat între G și inculpatul, ce atest c inculpatul a pltit o parte din prețul imobilului ctre partea interesat, este semnat la rubrica "vânztor" nu de partea interesat, ci de inculpatul - fila 78 dosar;
2. semntura din partea inferioar dreapta de pe înscrisul intitulat "declarație" din 15 noiembrie 1985 ce atest c inculpatul ar fi achitat o alt parte a prețului ctre partea interesat, nu aparține acesteia, ci inculpatului - fila 80 dosar;
3. înscrisul depus la data de 16 octombrie 2001 la dosarul civil nr. 1689/2001 la Judec toria Brașov și care ar fi fost emis de partea interesat, ce atest c pune la dispoziția instanței acceptul lui și solicit judecarea în lips, nu aparține prții interesate, ci inculpatului - fila 99 dosar, la fel ca și scrisul de pe plicul cu care a fost expediat ctre Judec toria Brașov.
De precizat c inculpatul a folosit cele dou înscrisuri falsificate în ambele procese civile.
Cu privire la inculpatul, se constat c acesta a negat comiterea faptelor declarația de la fila 100-102 dosar) și c s-a considerat îndreptțit deoarece a cumprat imobilul în litigiu de mai mulți ani de la partea interesat și c locuiește acolo de foarte mulți ani. În acest sens, inculpatul a recunoscut c a semnat la rubrica vânztor, conform raportului de constatare, dar c cellalt este semnat de partea interesat și c pentru toate actele pe care le-a semnat a existat acordul lui G care cunoștea de existența proceselor civile și c în anul 2000 i-a vândut imobilul martorei u care era chiriașa lui.
Inculpatul a mai artat c atunci când a cumprat imobilul de la partea interesat, calitatea de proprietar tabular o avea, iar era intermediar, deoarece se vânduse înainte de 1989 prin acte sub semntur privat și nu se puteau întocmi acte autentice și c a fost prieten cu partea interesat de foarte mulți ani, dar Cod penal acesta nu l-ar fi lsat s locuiasc acolo dac nu i-ar fi dat sume de bani.
Totuși, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție special (fila 163 dosar) astfel c faț de acest inculpat, instanța nu va mai proceda la analiza elementelor constitutive ale infracțiunii și va proceda la aplicarea dispozițiilor legale privind încetarea procesului penal ca urmare a prescripției rspunderii penale.
Faț de inculpatul acest termen nu s-a împlinit faț de împrejurarea c la solicitarea sa dosarul a fost înainta ctre Curtea Constituțional și aceast perioad cât dosarul a fost înaintat instanței de contencios constituțional nu intr în calculul termenului de prescripție.
Inculpatul și-a formulat aprarea )declarația de la fila 65-68) în sensul c nu a semnat nici un act în locul lui, singura sa activitate fiind aceea a redactrii întâmpinrii pe care partea interesat trebuia s o semneze. În acest sens, inculpatul a artat c inculpatul era clientul su și acesta l-a rugat s redacteze o întâmpinare din partea lui și s o trimit la Judec toria Brașov prin poșt și c a fcut acest lucru, iar la scurt timp, așteptând în fața unei sli, s-a întâlnit cu colegul C cruia i-a explicat speța și în joac, în glum, a semnat în fața acestuia întâmpinarea, deși nu știa cum semneaz partea interesat, iar colegul C i-a spus s nu fac așa ceva.
În continuare, inculpatul a precizat c a vrut s arunce acel exemplar al întâmpinrii cu schița de semntur și apoi a fost dus de colegul C acas la inculpatul, fiind lsat acolo, martorul plecând; în locuința inculpatului a scos tot dosarul și acesta din urm l-a rugat s s scrie și adresa pe plic, pe motiv c nu cunoștea adresa judectoriei și la plecare a uitat tot dosarul în locuința inculpatului, dosarul fiind recuperat a doua zi, când l-a întrebat pe inculpatul dac partea interesat a semnat întâmpinarea și a constatat c plicul nu mai era.
Aceste aprri ale inculpatului urmeaz a fi înlturate, deoarece proba științific a stabilit în mod cert c semntura de pe actul comunicat ctre Judec toria Brașov și care avea aparența de a fi emanat de la partea interesat, ce a solicitat judecarea în lips și a pus la dispoziția instanței un act în sprijinul acțiunii promovate de ctre inculpatul aparține inculpatului și acest aspect nu a putut fi contestat de ctre inculpat.
Aprarea sa a vizat faptul c a semnat în glum de faț cu martorul C și c a uitat dosarul la inculpatul, dup ce în locuința acestuia din urm a scris și pe plicul cu care trebuia s fie expediat actul adresa Judec toriei Brașov, or, instanța are a constata c aceast aprare nu poate avea suport.
În primul rând, la percheziția efectuat la domiciliul inculpatului a fost gsit o foaie pe care a fost exersat semntura prții interesate G și este lipsit de relevanț împrejurarea c aceasta s-a gsit la locuința inculpatului, cât vreme s-a stabilit științific c semntura fals a fost executat de inculpatul.
Celelalte împrejurri invocate în aprare sunt lipsite nu numai de suport, dar și de motivație, un avocat nu semneaz în locul adversarului clientului su, chiar dac întâmpinarea s-a redactat cu acordul acestuia.
Motivația c semntura pe înscrisul denumit întâmpinare a fost efectuat în glum faț de colegul C nu poate oferi o baz a aprrii faț de împrejurarea c semntura fals a produs consecințe juridice, iar exersarea semnturii lui demonstreaz contrariul, c semntura nu a fost efectuat în glum, ci pentru c acesta probabil, contesta vânzarea și pentru a produce efecte juridice în procesul civil, astfel c aprrile inculpatului sunt lipsite de substanț și nu pot fi primite de instanț.
În fapt, actul respectiv nu reprezint o întâmpinare în sensul legii civile, ci este un înscris ce apare c eman de la partea interesat, cu adresa indicat pe- (unde nu a locuit niciodat) și prin care arat c depune la dispoziția instanței actul prin care a recunoscut și întrit vânzarea fcut ctre partea interesat și recunoașterea c imobilul a fost vândut de ctre partea interesat inculpatului - fila 210 dosar
La fel este și cu aprarea c acel dosar a fost uitat la locuința inculpatului și c acesta ar fi trimis plicul la Judec toria Brașov; chiar așa dac ar fi, cât vreme semntura a fost falsificat de inculpatul, nu are importanț cine a trimis plicul, cu atât mai mult cu cât și pe plic este scrisul inculpatului, ceea ce confirm, fr putinț de tgad, intenția de contrafacere a actelor și de utilizare a lor în procesul civil.
Pe de alt parte, este adevrat c unele acte au fost semnate de partea interesat G și este posibil c acesta a vândut imobilul ctre inculpatul, dar acest lucru nu justific falsificarea subscrierii, ci chemarea sa în judecat în cadrul unor procese civile.
Probele au confirmat faptul c inculpatul locuiește de foarte mulți ani în imobilul aparținând prții interesate și este posibil ca acesta s-l fi cumprat de la partea interesat, martorii atestând acest lucru, la fel ca înscrisurile despre care s-a dovedit c au fost semnate de partea interesat, cum ar fi exemplificativ, înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumprare" datat 10 octombrie 1996 și în legtur cu care partea interesat nu a contestat semntura.
În prezenta speț nu intereseaz dac într-adevr, partea interesat a vândut inculpatului și nici dac a primit sau nu prețul între ori parțial (aceast împrejurare poate face obiectul unui proces separat civil sau chiar penal), ci exclusiv împrejurarea c ambii inculpați au procedat la falsificarea înscrisurilor de care s-au folosit în procesele civile prin contrafacerea subscrierii și care au produs consecințe juridice prin admiterea acțiunii în parte și efectelor produse în ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Prin urmare, instanța constat c faț de inculpatul sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semntur privat, prevzut de art. 290 alin. 1 Cod penal, constând în aceea c a falsificat subscrierea, semntura de pe actul pe care chiar inculpatul l-a redactat în numele prții interesate, având aparența c ar emana de la acesta din urm și prin care se recunoștea vânzarea fcut ctre inculpatul și trimis ctre Judec toria Brașov în vederea producerii de consecințe juridice.
În procesul individualizrii tratamentului penal, instanța va avea în vedere criteriile prevzute de art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concret de comitere, scopul urmrit și rezultatul produs, precum și persoana inculpatului, faptul c acesta are calitatea de avocat și a dorit s-și ajute clientul (care probabil chiar a cumprat imobilul de la partea interesat, ceea ce nu justific totuși, comiterea unei fapte penale), lipsa antecedentelor penale, astfel c instanța apreciaz c o pedeaps situat la limita minimului special prevzut de lege este suficient și de natur s conduc la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție general pe care îl are sancțiunea penal; ca modalitate de executare se constat c sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 81 Cod penal și se va dispune suspendarea condiționat a executrii pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendrii condiționate a executrii pedepsei.
Este adevrat c infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecat este infracțiune de pericol și c, în principiu, s-ar putea susține c acestea, datorit pericolului social abstract și generic pe care îl conțin prin simpla înclcare a normei penale, prezint întotdeauna gradul de pericol social necesar aplicrii unei sancțiuni mai ferme, totuși, în speța dedus judecții nu se pot neglija împrejurrile concrete în care inculpatul a comis faptele și care au fost pe larg expuse, împrejurri care concur și contureaz un pericol social redus, iar cercetarea acestor aspecte se impune și pentru stabilirea întregului complex de împrejurri care au creat ambianța faptic, de o anumit semnificație proprie, cu implicații în evaluarea gravitții acesteia.
În primul rând, pericolul social concret al faptei se stabilește în raport de întregul complex de împrejurri, stri, situații, întâmplri, în care s-a comis și care pot avea influenț asupra gravitții infracțiunii, care concretizeaz și individualizeaz fapta, fcând-o s se deosebeasc de celelalte infracțiuni concrete de același tip și aceasta este rațiunea pentru care instanța constat c în aceast speț concret infracțiunea de pericol comis de inculpat prezint un grad de pericol social destul de redus.
În acest context se mai impune și analiza evalurii cuantumului pedepsei ce va fi aplicate inculpatului și care ar fi eficiența acesteia, în raport de scopul general și special al prevenției penale și urmând linia acestui raționament, instanța are a observa c sistemul pedepselor în vigoare, deși a marcat un progres în evoluția dreptului penal român, evidențiaz la un examen critic, numrul redus al pedepselor principale și mai ales caracterul accentuat represiv al acestora, ceea ce explic preocuparea prezent a legiuitorului ca pedepsele de baz s fie dublate de sancțiuni alternative, iar mijloacele de individualizare și de executare a pedepselor s fie diversificate, potrivit standardelor europene.
Din acest punct de vedere, rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a svârșirii de noi infracțiuni și nu acela al represiunii, deoarece numai acțiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ce privește adaptarea conduitei destinatarilor legii penale, în dezvoltarea conștiinței juridice și morale a membrilor societții și numai dac, obiectiv, atingerea adus valorilor sociale ocrotite de norma penal ar putea s se repete, trebuie utilizat constrângerea.
Din perspectiva rolului și scopului pedepsei trebuie precizat c pentru a-și îndeplini rolul de factor inhibitor în declanșarea activitților infracționale, pedeapsa trebuie s prezinte un anumit grad de severitate, ținând seama și de faptul c, pentru a acționa asupra conștiinței celui condamnat, pentru a-l determina s-și modifice comportamentul, s adopte conștient o alt atitudine faț de regulile conviețuirii sociale, constrângerea trebuie s fie rațional și echitabil, proporțional cu pericolul social al faptei, exercitându-se doar în formele și limitele necesare pentru ca pedeapsa s-și îndeplineasc funcția principal, aceea de reeducare.
Acest deziderat poate fi atins numai prin promovarea Convenției pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale, care cuprinde principii generoase și raționale, atât în raport cu persoana care a comis o fapt penal, cât și în raport cu ceilalți membri ai societții, care au respectat legea, iar aprarea valorilor sociale ocrotite nu înseamn aplicarea pedepselor cu aceeași intransigenț, doar cu fermitate, prin fermitate înțelegându-se dac o anumit pedeaps este în msur s-și ating principalul scop, nu o pedeaps sever; conceptul și cerința fermitții în sensul dreptului penal, impune descoperirea infracțiunilor și judecarea fptuitorilor cu promptitudine, fr ca prin aceasta s se impieteze asupra imperativului descoperirii adevrului și respectrii riguroase a legii.
Prin urmare, necesitatea aplicrii unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie s se înfptuiasc sub semnul fermitții care, în acest domeniu, nu înseamn neaprat aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunztor, adecvat pericolului social al faptei și persoanei fptuitorului, s-și realizeze cu maxim eficienț finalitatea educativ - preventiv.
Din economia textului art. 52 alin. 1 Cod penal, în care se arat c "pedeapsa este o msur de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului" rezult c funcția constrângerii nu este o funcție a pedepsei, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei nu justific încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei; msura de constrângere, în sensul acestui text, indic esența pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizeaz scopul ei, întrucât constrângerea, ca esenț a pedepsei, este însși pedeapsa.
Or, dac indiscutabil constrângerea constituie esența conținutului pedepsei, ea nu poate fi în același timp, și o funcție a acesteia, deoarece esența și funcțiile pedepsei sunt noțiuni distincte. Funcțiile sunt legate de esența pedepsei, își trag valoarea și eficiența din constrângerea pe care o implic orice pedeaps, se realizeaz prin și în cadrul constrângerii, dar nu se confund cu ea.
Primul scop al oricrei pedepse este prevenția special, adic pedeapsa trebuie s-l împiedice pe condamnat de a svârși din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și intimidarea. își produce efectul imediat, cât exist și dureaz teama de pedeapsa, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, dup ce fptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificri intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.
Funcția de reeducare se realizeaz înc din momentul condamnrii, moment în care fptuitorul, luând cunoștinț de constrângerea la care va fi supus, ca o consecinț a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduit în societate, de a avea o comportare onest și disciplinat.
Dar funcția de reeducare se exercit îndeosebi pe parcursul executrii pedepsei precum și cazul aplicrii suspendrii condiționate a executrii acesteia care, are în esenț același rol și aceeași funcție, deoarece persoana creia i-a fost aplicat se afl în situația în care conștientizeaz natura și rolul acestei sancțiuni menite s-i influențeze pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile, s-l determine a respecta din convingere exigențele vieții în societate, fr a intra în conflict cu ceilalți oameni sau cu societatea însși.
Din aceast perspectiv, instanța constat c aplicarea unei pedepse mai mari decât limita minimului special prevzut d lege și executarea în alt regim decât suspendarea condiționat a executrii potrivit art. 81 Cod penal, ar fi nu doar neoportun, dar și excesiv.
Cu privire la inculpatul, așa cum s-a justificat anterior, constatându-se împlinit termenul de prescripție special potrivit art. 122 alin. 2 lit. d și art. 124 Cod penal, se va dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedur penal încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru svârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semntur privat, prevzut de art. 290 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale).
În temeiul art. 348 Cod procedur penal instanța este obligat s dispun anularea înscrisurilor falsificate și anume: înscris intitulat "act de vânzare cumprare" datat 17.10.1985 - fila 199 dosar; înscris intitulat "declarație" datat 15.11.1985 - fila 200 dosar; înscris de solicitare de judecare în lips - fila 210 dosar.
Cu privire la acțiunea civil formulat de ctre partea interesat se constat c acesta, G, s-a constituit parte civil în cauz (fila 41 dosar) cu suma de 36.000 euro reprezentând despgubiri pentru folosul netras pe ultimii 3 ani cât a fost lipsit de folosința imobilului situat în B,- și care ar fi fost închiriat cu suma de 1000 euro/lun și cu suma de 3.500 reprezentând contravaloarea impozitului fiscal eferent imobilului și pe care l-a achitat deși a fost lipsit de folosința imobilului.
Instanța are a constata c așa cum a subliniat și reprezentantul Ministerului Public, infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semntur privat, ca și celelalte infracțiuni din aceeași categorie, este o infracțiune îndreptat împotriva încrederii publice pe care trebui s o inspire înscrisurile sub semntur privat și care fac dovada unor raporturi juridice între particulari, astfel c aceast infracțiune nu comport acțiune civil subsecvent acțiunii penale.
Mai mult, infracțiunea este de pericol și nu de rezultat și se impune precizarea c numai infracțiunile de rezultat pot fi susceptibile de acțiune civil subsecvent acțiunii penale, astfel c va respinge acțiunea civil formulat de partea interesat constituit parte civil G faț de ambii inculpați, urmând ca acesta, pentru valorificarea eventualelor pretenții, s se adreseze instanței civile, cu atât mai mult cu cât este atributul instanței civile s lmureasc exact raporturile juridice dintre partea interesat și inculpați, în special cu inculpatul, dac a existat sau nu o vânzare ori o promisiune de vânzare sau alte asemenea raporturi și tocmai acesta este motivul pentru care infracțiunea ce face obiectul prezentei pricini nu comport latur civil.
Cu aplicarea art. 191 Cod procedur penal pentru cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOT R ȘTE:
În baza art. 290 alin. 1 Cod penal, pentru svârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semntur privat condamn pe inculpatul, fiul lui și, nscut la data de 14 august l967 în B, domiciliat în B,-, 2 la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționat a executrii acestei pedepse, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendrii condiționate a executrii pedepsei.
II. În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedur penal dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui și, nscut la data de l9 august l960 în B, domiciliat în B,str. -, nr. 40, pentru svârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semntur privat, prevzut de art. 290 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale).
În baza art. 348 Cod procedur penal dispune anularea înscrisurilor falsificate: înscris intitulat "act de vânzare cumprare" datat 17.10.1985 - fila 199 dosar; înscris intitulat "declarație" datat 15.11.1985 - fila 200 dosar; înscris de solicitare de judecare în lips - fila 210 dosar.
Respinge acțiunea civil formulat de parte civil G faț de ambii inculpați.
Oblig inculpații s plteasc statului sumele de câte 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu inculpatul.
Pronunțat în ședinț public, azi 21 iulie 2009.
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
GREFIER,
Red. 31.07 2009
Dact. 4.08.2009
3 ex.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Cristina Dănescu
