Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 602/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 602/
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională Vamală T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva deciziei penale nr. 49/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul-intimat, lipsă, avocat din oficiu din cadrul Baroului T, nereprezentate părțile civile-recurente Direcția Ragională Vamală T și C-
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârilor anterioare.
Procurorul solicită respingerea recursurilor formulate de părțile civile.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 474 din 29 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr,-, Judecătoria Reșița admis cererea de revizuire formulată de revizuientul ( fiul lui G și, născut la data de 01.11.1953 în loc., domiciliat în com., nr. 185, județul C-S), împotriva sentinței penale nr. 137 din 26.02.2002, pronunțată în dosarul nr. 6931/2001, de Judecătoria Reșița și, în urma rejudecării, s- dispus:
În baza art. 406 al.1 cod procedură penală, s-a anulat în latura penală, sentința penală nr. 137/26.02.2002 a Judecătoriei Reșița, doar cu privire la revizuientul.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, instigare la infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, instigare la infracțiunea de fals în declarații, în formă continuată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
În baza art. 18 indice 1 alin. 3 cod penal coroborat cu art.91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului 1.000 lei amendă cu caracter administrativ.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 403/2002, din 14.11.2002, emis în baza sentinței penale nr. 137/26.02.2002, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 6931/2001.
În temeiul art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C-
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița nr. 1096/P/1999, înregistrat la Judecătoria Reșița sub nr. 4993/23.11.2000, au fost trimiși în judecată inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 290,291, 292 cod penal și art. 178 din Legea 141/1997, reținându-li-se în sarcină faptul că au întocmit în fals documente în baza cărora au înmatriculat două autoturisme fără a mai plăti taxele vamale.
În urma probelor administrate în cauză, prin sentința penală nr. 127/20.02.2001, pronunțată în dosarul nr. 6993/2000, Judecătoria Reșița s-a dispus achitarea inculpaților pentru toate cele patru infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. Totodată, instanța a dispus respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă DGFP CS.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița și partea civilă DGFP C-S, criticând- ca netemeinică.
Prin decizia penală nr. 322/A/3.09.2001 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 3853/P/2001, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de parchet și de parte civilă, desființarea sentinței penale nr. 127/2001 a Judecătoriei Reșița și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. S-a avut în vedere faptul că s-a încălcat de către prima instanță dreptul de apărare al inculpaților.
Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Reșița sub nr. 6931/26.10.2001.
În acest dosar a fost pronunțată sentința penală nr. 137/26.02.2002, prin care Judecătoria Reșița a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 64, 71 cod penal, precum și condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, de asemenea cu aplicarea dispozițiilor art. 64, 71 cod penal. Totodată, inculpații au fost obligați să plătească despăgubiri civile părții civile Direcția Regională Vamală Interjudețeană T, respingându-se pretențiile formulate împotriva lor de către partea civilă C-
Împotriva acestei sentințe au declarat apel cei doi inculpați și partea civilă C-S, acestea fiind respinse prin decizia penală nr. 366/30.09.2002 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 1836/P/2002.
Inculpații au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 366/30.09.2002 a Tribunalului C-S, iar, Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia penală nr. 963/11.11.2002 pronunțată în dosarul 6324/P/2002 a respins recursul ca nefondat. Astfel sentința penală nr. 137/2002 a Judecătoriei Reșița a rămas definitivă.
Împotriva acestei sentințe penale revizuienții și au formulat o cerere de revizuire care a făcut obiectul dosarului nr. 1536/2003 al Judecătoriei Reșița, motivele de revizuire fiind invocarea unor probe noi, reprezentate de înscrisuri de natură fiscală care le-ar dovedi nevinovăția.
Prin sentința penală nr. 511/5.11.2003 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr. 1536/2003 s-a respins cererea de revizuire formulată de cei doi revizuienți, aceasta fiind apreciată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul, apelul fiind respins ca nefondat prin decizia penală nr. 92/23.03.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 532/P/2004.
Inculpatul a formulat o nouă cerere de revizuire înregistrată în dosar nr. 1351/2005, iar prin sentința penală nr. 475/2005 Judecătoria Reșița a admis cererea de revizuire formulată de revizuientul (fiul lui G și, născut la data de 01.11.1953 în loc., domiciliat în com., nr. 185, județul C-S ), împotriva sentinței penale nr. 137/26.02.2002 a Judecătoriei Reșița, pronunțată în dosarul nr. 6931/2001 și în urma rejudecării: s-a anulat în latură penală sentința nr. 137/2002 a Judecătoriei Reșița, doar cu privire la inculpatul.
S-a dispus ca la rămânerea definitivă hotărârii judecătorești să se anuleze mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 403/2002 din 14.11.2002, emis în baza sentinței penale nr. 137/2002.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 Cod penal, rap. la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 Cod penal, rap. la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.181rap. la art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului câte o amendă administrativă în cuantum de câte 1.000.000 ROL (100 RON) pentru fiecare dintre faptele săvârșite.
S-a constatat că inculpatul a achitat despăgubiri civile la care a fost obligat în favoarea părții civile Direcția Regională Vamală T, prin sentința penală nr. 137/26.02.2002 a Judecătoriei Reșița.
Împotriva sentinței penale nr. 475 din 11.10.2005 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 1351/2005 a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița și intimata Direcția Regională Vamală T, iar prin decizia penală nr. 134 din 05.06.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 3392/P/2006, s-au respins ca nefondate apelurile, menținându-se ca temeinică și legală hotărârea primei instanțe.
Împotriva deciziei penale nr. 134/2006 a Tribunalului C-S au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și partea civilă Direcția Regională Vamală
Prin decizia penală nr. 1222 din 27 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, împotriva sentinței penale nr. 475 din 11.10.2005 pronunțată de Judecătoria Reșița și împotriva deciziei penale nr. 134 din 05.06.2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 3392/P/2006.
S-au casat hotărârile sus menționatele și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Reșița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr- la data de 24.01.2007.
La termenul de judecată din data de 8 martie 2007, s-a dispus în cauză efectuarea unui raport de expertiză psihiatrică privind pe revizuientul, iar în baza art. 117 al.2 s-a dispus internarea acestuia până la efectuarea raportului de expertiză.
În cauză a fost întocmit un nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică și a fost reaudiat revizuientul.
În fapt, Judecătoria Reșița a constatat următoarele:
Din raportul de expertiză psihiatrică medico-legală întocmit în cauză a rezultat că revizuientul avea antecedente personale patologice, suferind (printre numeroase alte boli) inclusiv de tulburare depresivă recurentă cu idei suicidare și de preinvoluție. S-a constat totodată că din cauza tulburărilor sale psihice există în ceea ce-l privește pe revizuient riscul suicidar, depistându-se o tulburare depresivă recurentă cu episoade majore.
Ca urmare examinării sale din punct de vedere psihiatric, s- constatat faptul că aceste antecedente subzistă în mare parte și în prezent, bolile psihice de care este afectat debutând în anul 1994.
Prin concluziile raportului de expertiză s-a stabilit că inculpatul a avut discernământul diminuat în raport cu faptele săvârșite la sfârșitul anului 1997, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în final prin sentința penală nr. 137/26.02.2002 a Judecătoriei Reșița.
Potrivit sentinței penale mai sus arătată, această stare a inculpatului nu a fost avută în vedere nici la pronunțarea acestei hotărâri și nici la celelalte prin care s-au soluționat căile de atac.
Așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, inculpatul avea într-adevăr o stare de incapacitate psihică în momentul săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, incapacitatea datorându-se unor cauze de natură psihiatrică ( acestea fiind înscrise în evidențele medicale cu 3 ani înainte de comiterea infracțiunilor), însă această stare de incapacitate a inculpatului nefiind de natură să înlăture caracterul penal al faptelor sale.
Potrivit dispozițiilor art. 48 Cod penal, "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele".
În speță, s-a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru a se constata cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de art. 48 Cod penal, respectiv cerința abolirii complete a discernământului în momentul săvârșirii faptelor, adică starea de iresponsabilitate să fie totală, nu doar parțială.
Ori din raportul de expertiză psihiatrică depus la dosar a reieșit că inculpatul avea discernământul diminuat în momentul comiterii faptelor.
Nu s-a putut aprecia așadar că sunt aplicabile cerințele art. 10 lit. e Cod procedură penală raportat la art. 48 cod penal.
Fiind audiat, în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, recunoaștere care, coroborată cu celelalte probe administrate în cauza, a condus la stabilirea, dincolo de orice dubiu, a vinovăției acestuia.
Apreciindu-se pericolul social al faptelor comise de către inculpatul, prin prisma criteriilor prev. de art. 181alin. 2 cod penal, instanța a considerat că acesta nu este specific unei infracțiuni.
Potrivit art. 18 indice 1 alin. 2 cod penal, "La stabilirea in concret a gradului de pericol social s-a tinut seama de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările in care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum si de persoana si conduita făptuitorului".
În primul rând, instanța de fond a avut in vedere prejudiciul produs părții civile Direcția Regională Vamală
Din declarația inculpatului coroborată cu înscrisurile depuse la dosar a rezultat că acesta a achitat parțial prejudiciul față de partea civilă Direcția Vamală T, în prezent fiindu-i reținute din pensie penalitățile de întârziere.
În al doilea rând, instanța de fond a ținut seama de atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptelor.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut că acesta în momentul comiterii faptelor avea discernământul diminuat, înțelegând parțial conținutul și consecințele faptelor sale. De asemenea s-a avut în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, având un comportament bun înainte de săvârșirea faptelor.
Instanța de fond a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat nu sunt infracțiuni, deoarece le lipsește una dintre trăsăturile esențiale, prev. de art. 17 cod penal, si anume pericolul social specific infracțiunii, pe lângă celelalte două - prevederea de legea penală si comiterea cu vinovăție.
În consecință, instanța a admis cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva sentinței penale nr. 137 din 26.02.2002, pronunțată în dosarul nr. 6931/2001, de Judecătoria Reșița și, în urma rejudecării, a reținut că motivul de revizuire - iresponsabilitatea - invocat de inculpat prin cererea de revizuire formulată se referă numai la răspunderea penală a acestuia, nu și la răspunderea civilă.
Instanța apreciat că latura civilă a cauzei nu a făcut obiectul cererii de revizuire, fiind soluționată prin sentința penală nr. 137 din 26.02.2002 a Judecătoriei Reșița, care în acest sens a rămas definitivă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița prin motivele de apel a susținut netemeinicia și nelegalitatea hotărârii sub aspectul admiterii cererii de revizuire formulată de condamnatul și al achitării sale potrivit art.10 lit.1Cod procedură penală; de asemenea a fost criticată hotărârea instanței sub aspectul omisiunii de a obliga revizuientul la plata cheltuielilor judiciare față de stat.
Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas usținut în motivele de apel că nu a fost legal citată la instanța de fond, că cererea de revizuire este inadmisibilă, nefiind întrunite motivele de revizuire prevăzute de lege și solicită obligarea, în cazul în care va menține hotărârea instanței de fond, inculpatului la plata de despăgubiri civile către autoritatea vamală.
C-S nu și-a motivat apelul.
Prin decizia penală nr. 49 din 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva sentinței penale nr. 474 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial și în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul pentru săvârșirea infr.prev.de art. 290 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, infr.prev.de art.25 rap.la art.219 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, infr.prev.de art.25 rap.la art.292 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, urmare a aplicării art.124 Cod penal.
Au fost menținute dispozițiile sentinței apelate privind anularea hotărârii nr.137/26.02.2002 a Judecătoriei Reșița în sensul că s-a menținut pedeapsa aplicată inculpatului în baza art.178 din Legea 141/1997 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, care a fost suspendată condiționat în baza art.81 Cod penal, pe o perioadă de 5 (cinci) ani, sub sancțiunea lui art.83 Cod penal.
Au fost menținute dispozițiile sentinței apelate privind anularea mandatului de executare nr.403/2002.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul revizuient să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare în primă instanță, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva aceleași sentințe și apelul formulat de P - C
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligată apelanta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și C-S să plătească statului câte 60 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art. 371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul C-S a constatat că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița este întemeiat pentru următoarele motive:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 24 octombrie 2000 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instigare la uz de fals, fals în declarații, folosire de acte vamale falsificate, fapte prev. de art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, art. 25 rap. la art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal; art.25 rap. la art.292 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, și art.178 din Legea 141/1997 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.
Pentru aceste fapte inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr.137/2002 a Judecătoriei Reșița.
Pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal, și pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal, a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinit termenul prevăzut de art.124 Cod penal, respectiv termenul de prescripție prevăzut de art.122 lit.d Cod penal - 5 ani - la care se adaugă încă 2 ani și J; în total este împlinit termenul de 7 ani și J - termen al prescripției speciale a răspunderii penale a inculpatului condamnat.
S-a apreciat că hotărârea Judecătoriei Reșița este legală sub aspectul admiterii de principiu a cererii de revizuire formulate de condamnatul, întrucât acesta a făcut dovada unor probe noi care nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei pe fond, astfel cum prevede dispozițiile art. 394 al.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv înscrisurile medicale care au stat la baza efectuării expertizei medico-legale a inculpatului condamnat, sub aspectul existenței la momentul săvârșirii faptelor a discernământului.
Instanța de apel a apreciat că soluția pe fond pronunțată de Judecătoria Reșița și anume achitarea inculpatului conform art.10 lit.1Cod procedură penală rap. la art.181Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 este însă nelegală și netemeinică întrucât fapta prezintă pericol social și nu este vădit lipsită de importanță; chiar dacă inculpatul a avut discernământul diminuat la momentul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 Cod vamal - constând în folosirea declarațiilor false în fața organelor vamale în vederea scutirii de plata taxelor vamale pentru înmatricularea celor două autoturisme - totuși inculpatul a avut reprezentarea faptelor, a urmărit producerea lor și săvârșindu-le a produs consecințe juridice.
Instanța de control judiciar a apreciat însă, că în cauză sunt întrunite prevederile art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și urmează a face aplicarea lor, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.
În consecință s-a menținut pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 137/2002 a Judecătoriei Reșița pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr.141/1197 Cod penal pe care a suspendat-o condiționat pe o perioadă de încercare de 5 ani sub sancțiunea art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiunii.
Întrucât s-a considerat că sunt întrunite prevederile art. 191 Cod penal s-a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, inclusiv taxa onorariu avocat oficiu
În ce privește apelul formulat de Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale T în motivare s-a arătat că cererea de revizuire formulată de condamnatul este admisibilă, motivele de admisibilitate fiind discutate atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel.
S-a reținut că la dosarul cauzei există chitanța de plată a despăgubirilor civile solicitate; de altfel, în latură civilă, hotărârea nr.137/2002 a Judecătoriei Reșița a rămas definitivă și nu s-a dispus revizuirea decât sub aspectul laturii penale.
Ori, constatându-se achitat prejudiciul și neintervenind nici o modificare sub aspectul laturii civile a răspunderii inculpatului, tribunalul a apreciat că apelul formulat de Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale T este nefondat.
Pentru aceleași motive s-a apreciat a fi nefondat și apelul, de altfel nemotivat, formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Împotriva deciziei penale nr. 49/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S au declarat recurs părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională Vamală T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În motivarea recursului, recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță; în subsidiar modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de inculpatul și obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 3.489 lei cu majorări de întârziere (dobânzi și penalități) până la data achitării integrale a prejudiciului. În acest sens, recurenta a arătat că judecarea pricinii în primă instanță și în apel s-a efectuat fără citarea legală a părții civile și fără stabilirea corectă a cadrului procesual, învederând că cererea de constituire ca parte civilă a autorității vamale a fost formulată de Direcția Regională Vamală T (actuala Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T) în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor (fosta Direcție Generală a Vămilor). Pe de altă parte, s-a susținut că cererea de revizuire formulată de inculpat este inadmisibilă întrucât argumentele invocate în susținerea acesteia nu s-ar încadra în cazurile de revizuire stabilite în mod imperativ de art. 394.C.P.P. susținând că împrejurările noi prevăzute de art. 394 alin.1 lit. a trebuie C.P.P. să fi existat în momentul judecării procesului și nu să fi fost fabricate ulterior finalizării acestuia cum este cazul în speță; respectiv că probele noi trebuie să se refere la elemente de bază ale procesului (existența faptei, vinovăția făptuitorului ori cauze de încetare a procesului penal).
Recurenta C-S nu a motivat în scris și nici oral recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 49/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de părți și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ce privește criticile referitoare la cadrul procesual și la procedura de citare cu părțile, instanța de recurs constată că acestea sunt nefondate întrucât atât la judecarea cererii de revizuire de către Judecătoria Reșița, cât și în apel, procedura a fost îndeplinită cu toate părțile. Astfel, pentru termenul din 15.11.2007 a fost citată Direcția Regională Vamală, care și-a menținut calitatea de reprezentant din dosarul inițial, iar pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 76 dosar - al Judecătoriei Reșița) a fost aplicată ștampila Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Prin urmare, în cauză nu este incidentă prevederea dispozițiilor art. 3859alin. 1 pct. 21.C.P.P. neimpunându-se trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Pe de altă parte, se constată că recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională Vamală Tas olicitat modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel, în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de inculpatul și obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 3.489 lei cu majorări de întârziere (dobânzi și penalități) până la data achitării integrale a prejudiciului, însă instanțele de fond nu au pronunțat hotărâri care să fi modificat dispozițiile rămase definitive în latura civilă ale sentinței penale nr. 137/26.02.2002 a Judecătoriei Reșița. Prin urmare, cu ocazia judecării recursului nu se poate repune în discuție latura civilă a cauzei, cu atât mai mult cu cât prin sentința penală nr. 137/26.02.2002 a Judecătoriei Reșița s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, să plătească părții civile Direcția Regională Vamală Interjudețeană T suma de 34.890.450 lei Rol, despăgubiri civile, cu majorările de întârziere aferente; dispoziție ce nu a fost modificată în cadrul prezentei revizuiri.
Instanța de recurs constată că este nefondată și susținerea privind faptul că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a C.P.P. respectiv că se impunea ca împrejurările noi să fi existat în momentul judecării procesului și nu să fi fost fabricate ulterior finalizării acestuia. În sprijinul acestei concluzii se reține că legea se referă la situații de fapt noi rămase necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ori în speță nu s-a cunoscut starea de incapacitate psihică a inculpatului, împrejurare existentă la momentul săvârșirii faptelor; iar, pe de altă parte, necunoașterea faptelor sau împrejurărilor la care face referire art. 394 alin. 1 lit. a trebuie C.P.P. înțeleasă în sens larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei).
În ce privește recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, instanța constată că nu a fost motivat conform art. 38510.C.P.P. și în cauză nu este incident nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 3.C.P.P. care ar fi putut fi luate în considerare din oficiu.
Prin urmare, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională Vamală T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva deciziei penale nr. 49/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurentă la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin 1, pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Regională Vamală T și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva deciziei penale nr. 49/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU -11.06.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
