Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 544/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 544
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul A, împotriva deciziei penale nr.53/A/6.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocați aleși și, lipsă părțile civile intimate.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului -recurent, avocat a solicitat admiterea recursului, reaprecierea pedepsei aplicată inculpatului în sensul suspendării condiționate a executării. În motivare a arătat că accidentul putea fi evitat dacă pe carosabil nu exista acel utilaj al cărui proprietar nu a putu fi identificat. Referitor la despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul a arătat că acestea nu sunt justificate, nu există vreo dovadă referitoare la pretinsele venituri ale victimei și nici cheltuielile de înmormântare nu sunt dovedite. Expertul nu a examinat jeanta dreaptă față a autoturismului condus de inculpat, aspect care confirma susținerile inculpatului că anterior accidentului a avut loc o explozie. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta are un copil minor de patru ani, în timpul procesului penal tatăl acestuia a decedat, iar mama sa are o pensie lunară de doar 200 lei.
Apărătorul aceluiași inculpat, avocat a solicitat admiterea recursului, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.e p Cod Penal, prinn reținerea cazului fortuit, arătând că instanțele anterioare nu au administrat probele solicitate de inculpat, martorii au declarat că anterior producerii accidentului a avut loc o explozie pe partea dreaptă a autoturismului,iar latura civilă nu este dovedită.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, instanțele anterioare au făcut o corectă aplicare a legii, pedeapsa de asemenea este în limitele legale, iar în ce privește reținerea vinovăției inculpatului, corect s-a apreciat că acesta nu a păstrat distanța legală de depășire a utilajului parcat și a condus sub influența alcoolului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 137/03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Făget în dosarul nr-, inculpatul A, a fost condamnat pentru sav rsirea infractiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, la 2 (doi) ani inchisoare.
Pe perioada executării pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. "a" si "b" Cod penal in condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
In baza art. 14 Cod procedura penala, 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, si 999 cod civil a fost obligat inculpatul la 200 lei lunar obligație de întreținere in favoarea minorei, născută la 2 noiembrie 2002, începând cu data de 20.04.2003 și până la majoratul acesteia, către partea civila.
In baza art. 14 Cod procedura penala, 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, si 999 Cod civil a fost obligat inculpatul la 3000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli înmormântare către părțile civile si.
In baza art. 14 Cod procedura penala, 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, si 999 Cod civil a fost obligat inculpatul la căte 2000 lei cu titlu de daune morale către părțile civile, si.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget nr. 266/P/2003, înregistrat pe rolul Judecătoriei Făget sub nr. 704/11.11.2003 a fost trimis in judecată inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 83 alin. 3 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 21/22.04.2003, in jurul orelor 24,30, pe raza localității a avut loc un accident de circulație soldat cu moartea numitului.
HGS-a retinut din probele administrate ca inculpatul A, dup ce a consumat bauturi alcoolice impreuna cu numitii HG, si, au plecat impreuna cu numita din F spre localitatea cu autoturismul marca VW Golf apartinand inculpatului. Pe raza localitatii, pe fondul consumului de alcool si neatentiei in conducere, la o curba semnalizata cu indicatorul " deosebit de periculoasa", inculpatul a parasit carosabilul DJ 609 B si a intrat pe o strada laterala.
Dupa aproximativ 130 autoturismul a intrat in coliziune cu un cultivator depozitat pe partea dreapta a drumului. In urma impactului, autoturismul condus de inculpat s-a rasturnat, numitul HG, pasager pe scaunul din spate dreapta decedand, iar ceilalti pasageri din autovehicul suferind vatamari corporale.
Din continutul raportului medico-legal intocmit a rezultat ca moartea numitului a HG fost violenta si s-a datorat "socului traumatic si hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi osoase si rupturi de organe".
a suferit leziuni traumatice produse prin lovire-comprimare in conditiile unui accident de circulatie, necesitand 50-55 zile de ingrijiri medicale; numita si-a pierdut temporar cunostinta, iar numitul nu a suferit leziuni in urma accidentului.
Din probele biologice recoltate in vederea stabilirii alcoolemiei inculpatului, a rezultat ca la orele 3,50 acesta avea o alcoolemie de 0,95, iar la orele 4,50 o alcoolemie de 0,75.A fost recoltata alcoolemia si de catre IML T, proba solicitata de inculpat, estimandu-se ca la ora 0,30 acesta avea o alcoolemie de 1,25, iar dupa recalcularea alcoolemiei, de asemenea la solicitarea inculpatului, s-a stabilit ca la orele 0,30 aceasta putea fi in crestere, de circa 0,75.
Din raportul de expertiza tehnico-judiciara s-a retinut ca viteza de deplasare a autovehicului inainte de impact si la momentul impactului a fost de 45- 50 km/, raport care a evidentiat si dinamica producerii accidentului si prevederile legale incalcate.In ceea ce priveste latura civila, numitul, tatal victimei, s-a constituit parte civila cu suma de 50.000.000 lei, din care 30.000.000 lei despagubiri civile reprezentand cheltuieli de inmormantare si pomeni si 20.000.000 lei daune morale; numita cu suma de 20.000.000 lei daune morale si numitul cu suma de 20.000.000 lei daune morale, in calitate de sora, respectiv frate ai victimei.
S-a mentionat ca in baza art. 17, 18 Cod procedura penala procurorul este obligat sa sustina interesele civile ale persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, solicitandu-se astfel obligarea inculpatului la plata unei sume de bani reprezentand din venitul minim pe economie in favoarea minorei, fiica victimei, prin reprezentantul acesteia, concubina victimei.
Prin Sentinta penala nr. 126 din 17 iunie 2004 pronuntata in dosarul nr. 704/2003 al Judecatoriei F inculpatul Aaf ost condamnat la o pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, in baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 310 din 21.09.1999 a Judecatoriei F, in final inculpatul avand de executat o pedeapsa de 6 ani inchisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 in conditiile art. 71 Cod penal. In ce priveste latura civila inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei lunar in favoarea minorei, la 30.000.000 lei despagubiri civile reprezentand cheltuieli de inmormantare catre si si au fost respinse pretentiile civile cu titlu de daune morale.
Impotriva acestei sentinte, inculpatul A si Parchetul de pe langa Judecatoria F au declarat apel.
Inculpatul A nu si-a motivat apelul, iar Parchetul de pe langa Judecatoria Faa ratat ca sentinta este netemeinica si nelegala pentru ca in solutionarea laturii civile nu au fost acordate daune morale mostenitorilor, desi dovedirea acestora nu este necesara, suferinta produsa prin moartea unei rude fiind subinteleasa.
Prin Decizia penala nr. 457/A din 10 noiembrie 2004 pronuntata de Tribunalul T - Sectia penala in dosarul nr. 6099/P/2004, au fost admise apelurile declarate, desfiintata sentinta apelata si trimisa cauza spre rejudecare primei instante, in motivare retinandu-se ca in cauzele penale in care suntem in prezenta unor infractiuni privitoare la viata persoanei, urmare unor accidente de circulatie, in vederea realizarii unei juste despagubiri a potentialelor victime, este necesara citarea in cauza a asiguratorului, aspect ce nu a fost luat in seama de catre prima instanta.
Cauza a fost reinregistrata la Judecatoria F sub nr. 56/2005.
Prin Sentinta penala nr. 107 din 16 iunie 2005 pronuntata in dosarul nr. 56/2005 al Judecatoriei F inculpatul Aaf ost condamnat la o pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 in conditiile art. 71 Cod penal. In rejudecare instanta a depus diligentele necesare in vederea identificarii asiguratorului, fapt ramas insa fara rezultat, motiv pentru care a fost disjunsa actiunea civila fiind fixat termen de judecata la o data ulterioara.
S-a format astfel dosarul cu nr. 545/2005, cauza in care instanta, prin sentinta nr. 620 din 24.11.2005, instanta a obligat inculpatul la 200 RON lunar in favoarea minorei, nascuta la 2 noiembrie 2002, reprezentata de mama acesteia,; la 3.000 RON despagubiri civile reprezentand cheltuieli de inmormantare catre si si la cate 2.000 RON cu titlu de daune morale catre, si. Instanta a avut in vedere in pronuntarea acestei sentinte faptul ca inculpatul nu avea incheiata polita de asigurare obligatorie de raspundere civila auto in momentul producerii accidentului, potrivit cu cele comunicate de comisia de supraveghere a asigurarilor. Sentinta a fost casata insa prin decizia penala nr. 136/A/2006 pronuntata de Tribunalul T in dosarul nr. 615/P/2006.
Impotriva sentintei penala nr. 107 din 16 iunie 2005 pronuntata in dosarul nr. 56/2005 al Judecatoriei F inculpatul Aad eclarat apel, in motivare aratand ca nu este vinovat de savarsirea infractiunii retinute in sarcina sa in principal, iar in subsidiar solicitand reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu suspendarea conditionata a executarii.
Prin Decizia penala nr. 435/A/14.11.2005 pronuntata de Tribunalul T in dosarul nr. 6948/P/2005 a fost admis apelul declarat de inculpat, desfiintata sentinta penala a Judecatoriei F si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:
Avand in vedere stransa legatura intre actiunea penala si actiunea civila, prima instanta nu avea posibilitatea sa faca aplicarea art. 347 Cod procedura penala in sensul de a disjunge actiunea civila de cea penala, apreciind ca aceasta va trebui sa reuneasca actiunea penala cu cea civila pentru a desfasura o judecata unitara, desfiintand astfel sentinta atat in latura civila cat si in latura penala.
Cauza a fost reinregistrata sub nr. 916/2005 la aceasta instanta si prin sentinta penala nr.149 din 12.07.2006 a fost condamnat inculpatul A la o pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, c si e, in conditiile prev de art. 71 Cod penal. In baza art. 14 Cod procedura penala, 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, si 999 Cod civil inculpatul a fost obligat la 200 lei lunar obligatie de intretinere in favoarea minorei, nascuta la 2 noiembrie 2002, incepand cu data de 20.04.2003 si pana la majoratul acesteia, catre partea civila; la 3000 lei cu titlu de daune materiale reprezentand cheltuieli inmormantare catre partile civile si; la cate 2000 lei cu titlu de daune morale catre partile civile, si.
Împotriva sentinței penale nr. 149 din 12 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Făget în dosar nr. 916/2005 a declarat apel, în termen legal inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 473/A din 11 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția penală în dosar nr- a fost admis apelul, ca urmare s-a dispus desființarea sentinței penale atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Făget, reținându-se că instanța de fond avea obligația de a audia inculpatul cu privire la faptă urmând a administra și probele necesare soluționării corecte a cauzei și aflării adevărului, însă nu a procedat în acest mod încălcând astfel disp. art. 385 Cod procedură penală, încălcări ce atrag nulitatea hotărârii penale apelate, nulitate prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Făget sub nr- din 11 ianuarie 2007.
În cauză s-a procedat la reaudierea inculpatului (fila 42) și a martorului (fila 120) și a fost audiat martorul (fila 121).
In rejudecare inculpatul a solicitat prin aparator intocmirea unui supliment de expertiza tehnica judiciara de stabilire a dinamicii producerii accidentului, proba ce a fost respinsa de catre instanta apreciindu-se ca expertul a raspuns implicit la toate punctele formulate de inculpat prin aparator in cererea sa in probatiune
Din actele și lucrările intregului dosar, instanța de fond a retinut următoarele:
In noaptea de 21/22.04.2003, in jurul orelor 24,30, pe raza localitatii a avut loc un accident de circulatie soldat cu moartea numitului.
HGDin probele administrate in faza de urmarire penala reiese ca inculpatul A, dupa ce a consumat bauturi alcoolice impreuna cu HG, si, au plecat impreuna cu din F spre localitatea cu autoturismul marca VW Golf apartinand inculpatului. Pe raza localitatii, pe fondul consumului de alcool si neatentiei in conducere, la o curba semnalizata cu indicatorul " deosebit de periculoasa", inculpatul a parasit carosabilul DJ 609 B si a intrat pe o strada laterala. Dupa aproximativ 130 autoturismul a intrat in coliziune cu un cultivator depozitat pe partea dreapta a drumului. In urma impactului, autoturismul condus de inculpat s-a rasturnat, numitul HG, pasager pe scaunul din spate dreapta decedand, iar ceilalti pasageri din autovehicul suferind vatamari corporale.
Potrivit cu raportul medico-legal intocmit a rezultat ca moartea numitului a HG fost violenta si s-a datorat "socului traumatic si hemoragic consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi osoase si rupturi de organe".
Din continutul raportul de expertiza tehnico-judiciara, unde sunt aratate prevederile legale incalcate, precum si dinamica producerii accidentului, s-a retinut ca acesta s-a produs datorita neatentiei inculpatului care avea posibilitatea sa il evite, avand in vedere viteza de deplasare si calculul spatiului de oprire ce a rezultat, de aproximativ 30 de m, conditii in care daca inculpatul ar fi fost atent la carosabil, ar fi putut opri autoturismul fara a intra in coliziune cu cultivatorul. Expertul a retinut ca, din chiar declaratia inculpatului, conducator auto, acesta circula cu farurile pe pozitia de intalnire, faza scurta, astfel ca putea observa cultivatorul de la o distanta de circa 30 de
S-a retinut de asemenea ca inculpatul avea posibilitatea de a evita accidentul daca ar fi circulat cu atentie (asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica de la 58-65 dosar ), deoarece latimea carosabilului ii permitea acest lucru, iar viteza de deplasare a autoturismului a fost cuprinsa in plaja de valori de 45- 50 km/, din calcul reiesind ca viteza cu care a circulat a fost aproximativ egala cu cea de 46 km/, ce ii permitea oprirea autoturismului in conditii normale.
Intre prevederile legale incalcate de catre inculpat au fost evidentiate art.181 pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care interzice conducatorilor auto sa conduca dupa ce au consumat bauturi alcoolice si ale art. 1 din actul normativ mentionat, potrivit cu care "participantii la trafic sunt obligati sa respecte regulile de circulatie si semnificatia mijloacelor de semnalizare", iar din continutul expertizei tehnico-judiciare intocmita in cauza a reiesit ca inculpatul, in calitate de conducator auto, nu a fost atent si nu a observat indicatoarele " dubla prima la dreapta" si " deosebit de periculoasa", acesta parasind carosabilul DJ 609B si intrand pe o strada laterala.
De asemenea s-a mai reținut de către prima instană că din constatarile expertului reiese ca pozitia cultivatorului pe carosabil a fost una paralela cu santul, cultivatorul avand o latime de 1,70, latimea partii carosabile fiind de 9,30, iar portiunea ramasa pentru a se deplasa autoturismul a fost de 6,60, autoturism care avea o latime de 1,64, conditii in care inculpatul avea posibilitatea evitarii accidentului daca acesta conducea cu atentie. S-a apreciat ca inculpatului ii revine culpa exclusiva in producerea accidentului rutier, in sarcina proprietarului cultivatorului neputandu-se retine vreo culpa data fiind pozitia acestuia pe carosabil, prevederile legale incalcatre de catre inculpat si posibilitatea acestuia de a evita accidentul.
Fiind initial audiat inculpatul a aratat ca datorita neatentiei sale a parasit carosabilul drum judetean si a intrat pe un drum lateral, lovind un utilaj si provocand astfel accidentul rutier soldat cu moartea victimei care HG a decedat la cateva minute dupa producerea accidentului, insa fiind reaudiat inculpatul declara ca se simte vinovat doar "intr-o oarecare masura", intrucat crede ca a fost vinovat si proprietarul utilajului agricol, precum si nesemnalizarea corespunzatoare a drumului,aparare care nu va fi retinuta avand in vedere starea de fapt redata mai sus.Inculpatul a mai aratat ca este de acord cu despagubirile civile in suma de 3.000 lei reprezentand cheltuieli de inmormantare, precum si cu plata pensiei de intretinere in favoarea minorei.
In ceea ce priveste declaratiile martorilor (fila 120) și (fila 121), care declara ca inainte de producerea accidentului s-a auzit o bubuitura, iar apoi masina s-a rasturnat - aspect invocat de catre inculpat in concluziile scrise depuse la dosar si dezvoltat in sensul ca din cauza unei explozii la pneul din dreapta fata inculpatul a pierdut controlul volanului, intervenind astfel cazul fortuit - instanta de fond a apreciat ca in cauza nu se poate retine ca a intervenit cazul fortuit, respectiv ca ar fi avut loc o explozie la pneul din dreapta fata al autoturismului condus de catre inculpat, in conditiile in care acest lucru este contrazis de ansamblul probelor administrate in cauza, respectiv raportul de expertiza tehnica auto, din care se retine (la fila 60 dosar urmarire penala) ca una ditre avariile produse in urma accidentului, la autoturismul condus de inculpat, este: " dreapta fata sparta pe circa 25 cm din circumferinta, avarie datorata contactului cu boltarul din beton", aceasta fiind o consecinta a accidentului si nu o cauza a producerii lui, asa cum mentioneaza de fapt si martorul in declaratia data initial in fata instantei, la fila78 din dosar 126/2004 al Judecatoriei Mai mult, daca intr-adevar accidentul s-ar fi produs din cauza exploziei pneului, s-a apreciat că este greu de presupus ca nici inculpatul si nici martorul, in declaratiile date in fata instantei in dosar nr.126/2004 al Judecatoriei F ( 55 si respectiv 78) nu au relatat acest aspect la o data care era apropiata de producerea accidentului si si-au amintit sa semnaleze acest aspect la circa 4 ani dupa producerea lui.
Analizand atat probele administrate in faza de urmarire penala cat si cele din faza de judecata, instanta de fond a apreciat ca inculpatul A se face vinovat de savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal, fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 2 ani, pedeapsa care sa-si atinga scopul preventiv si educativ.
La individualizarea pedepsei, instanta a avut in vedere gradul de pericol social al faptei determinat de modalitatea concreta de savarsire, persoana inculpatului, faptul ca este cunoscut cu antecedente penale, avand in vedere si ca are un copil minor, precum si conduita acestuia dupa savarsirea faptei, apreciindu-se ca stabilirea unei pedepse de 2 ani inchisoare este suficienta pentru a se asigura scopul preventiv al acesteia. De asemeni instanta a avut in vedere si faptul ca prin sentinta penala nr. 226 din 4.11.2004 pronuntata de Judecatoria F in dosarul nr. 581/2004 a fost admisa cererea de contopire a pedepselor aplicate inculpatului pana la acea data, constatandu-se executata in intregime pedeapsa rezultanta de 4 ani si 6 luni inchisoare.
Privitor la concluziile scrise depuse de inculpat la dosar, prin care se solicita aplicarea unei pedepse cu suspendarea conditionata a executarii acesteia, se constata ca in cauza nu sunt aplicabile dispoz. art 81 Cod penal, avand in vedere fisa de cazier judiciar a inculpatului.
In ceea ce priveste latura civila, s-a statuat ca dreptul la despagubiri este recunoscut si persoanelor care se aflau in intretinerea defunctului precum si a celor care intruneau la data decesului conditiile cerute de Codul familiei pentru a obtine intretinerea de la victima faptei ilicite. Astfel, se stie ca descendentii au dreptul la intretinere; din inscrisurile depuse la dosar si din probele administrate in cauza reiese ca minora, nascuta la 2 noiembrie 2002 este fiica defunctului care realiza lunar un venit cuprins intre 600 - 800 lei, iar intretinerea lunara prestata s-a ridicat la suma de 200 lei. Prima instanță a apreciat ca prejudiciul cauzat minorei prin lezarea dreptului sau la intretinere ca urmare a decesului parintelui se ridica la suma de 200 lei lunar, drept ce subzista de la data decesului victimei, moment de la care nu s-a mai executat obligatia de intretinere. Inculpatul a declarat ca este de acord cu prestarea intretinerii in favoarea minorei.
Avand in vedere cele retinute mai sus, in baza art. 14 Cod procedura penala, 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, si 999 Cod civil inculpatul a fost obligat la 200 lei lunar incepand cu data de 20.04.2003 si pana la majoratul minorei, nascuta la 2 noiembrie 2002, in favoarea acesteia, catre partea civila.
Intrucat din literatura juridica de specialitate se desprinde concluzia ca, in cazul in care prin fapta ilicita s-a cauzat moartea unei persoane, autorului faptei ilicite ii incumba obligatia de a repara prejudiciile care au rezultat din plata cheltuielilor de inmormantare, despagubiri cu care a fost de acord si inculpatul, achiesand astfel la pretentiile partilor civile, acesta a fost obligat la 3000 lei cu titlu de daune materiale reprezentand cheltuieli efectuste cu inmormantarea de catre partile civile si.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca sunt intrunite conditiile cumulative pentru obligarea la plata despagubirilor, potrivit cu art. 998 si urmatoarele Cod civil, existenta prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei sub forma culpei, avand in vedere si imprejurarea ca inculpatului ii revine culpa exclusiva in producerea accidentului.
Instanta de fond a mai apreciat că și solicitarea de catre partile civile de daune morale este intemeiata, in conditiile in care este de necontestat ca pierderea unui membru al familiei, frate si copil in cazul dat, produce traume psihice pe viata, nefiind de inlocuit.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul A și părțile civile, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 01.11.2007 sub număr unic de dosar -.
Inculpatul, în motivarea apelului, a arătat că la judecarea cauzei în primă instanță a participat un procuror care nu era compatibil, în conformitate cu prevederile art. 46, 47, 48 Cpp fiind acelasi procuror care a intocmit actul de acuzare. Se afirma că astfel a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din CEDO, fiind pusă la îndoială capacitatea organelor judiciare de îndeplinire cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor de serviciu. Pentru acest motiv s-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate cu trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Inculpatul, prin apărător, a mai arătat că consideră nelegală și netemeinică sentința atacată întrucât prima instanță a respins orice cerere în probațiune prin care se încerca a se dovedi și culpa deținătorului sau proprietarului cultivatorului în ceea ce privește staționarea pe drumurile publice a utilajului implicat în accident, a acordat valoarea probatorie absoluta raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat in conditiile in care acesta avea multe lacune, astfel încât apreciază că s-ar impune obligarea inculpatului alături de deținătorul sau proprietarul cultivatorului la plata daunelor către familia victimei.
Părțile civile apelante, prin apărător ales, au solicitat admiterea apelurilor lor și obligarea inculpatului la pensie de întreținere raportată la venitul pe economie și la daune morale în cuantum de 20.000 lei către fiecare dintre părțile civile, raportat la faptul că viața victimei nu poate fi redusă doar la suma totala de 2000 lei pentru toate, după cum a apreciat prima instanță, sumă care nu poate fi îndestulătoare nici pentru creșterea și educarea minorei și nici pentru traiul părinților victimei, de care aceasta avea grijă. Se mai arată că de la momentul producerii accidentului, inculpatul nu s-a arătat interesat în nici un mod de la contribui cu vreo sumă de bani la creșterea minorei sau la cheltuielile ocazionate de moartea victimei. Totodată, arată că, raportat la conduita inculpatului din timpul procesului penal, nu se pot reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, astfel cum a făcut prima instanță.
Prin decizia penală nr. 53/A din 06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr pen s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpatul apelant A, si parti civile apelante, si impotriva sentintei penale 137/03 10 2007 Judecatoriei F pronuntata in dosar -.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timiș a reținut că judecătoria a pronunțat o sentință temeinică și legală. Pe baza probatoriului administrat in cele trei cicluri procesuale a stabilit starea de fapt si vinovăția inculpatului. Din raportul de expertiza întocmit in cauză, depozițiile martorilor si declarația inculpatului s-a desprins concluzia că inculpatul a condus autoturismul in care se afla si victima, fiind sub influenta băuturilor alcoolice. Pe acest fond nu a observat indicatoarele care semnalizau "curba dubla prima la dreapta" si "curbă deosebit de periculoasa" si a intrat pe un drum lateral, neasfaltat lovindu-se de un utilaj agricol parcata pe marginea drumului. In mod corect judecătoria a stabilit ca accidentul s-a datorat neatenției inculpatului, împrejurării în care a condus autovehiculul sub influenta băuturilor alcoolice si nerespectării semnificației indicatoarelor de semnalizare. De asemenea în mod corect prima instanță a reținut ca accidentul ar fi putut fi evitat de către inculpat in condițiile in care din proba științifică de mai sus rezulta ca lățimea drumului lateral pe care pătrunsese ii permitea sa treacă mai departe.
Judecătoria a stabilit o pedeapsa in limitele legale, stabilind pedeapsa la limita minima prevăzută de textul art 178 alin 2 cod penal si reținând că inculpatul are antecedente penale fără a fi recidivist in condițiile in care aceasta infracțiune este săvârșită din culpa.
Instanța de control judiciar a constatat neîntemeiat apelul formulat de inculpat pentru următoarele considerente. Faptul că procurorul care a întocmit rechizitoriul a pus concluzii in calitate de procuror de ședința pe fondul cauzei nu constituie un caz de incompatibilitate potrivit dispozițiilor art 48 cod pr pen raportata la art 49 alin 2 cod pr pen.
Nu se poate retine ca prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor instanței de control judiciar, întrucât de la momentul pronunțării deciziei de desființare - si până la momentul judecării au intervenit modificări legislative, prin care acel caz de incompatibilitate invocat de parte a fost înlăturat din cuprinsul codului d e procedura penala.
Pe de altă parte, această împrejurare nu poate fi considerată ca o încălcare a art 6 al CEDO in sensul indicat de inculpat, întrucât poziția procurorului in cadrul procesului penal este aceea de a susține acuzarea si probele administrare in cursul urmăririi penale in fața instanței, care are obligația să readministreze acest probe, precum si alte probe noi propuse de apărare sau din oficiu in mod imparțial.
Tribunalul a apreciat că nu este întemeiată critica inculpatului cu privire la faptul ca i-au fost respinse de către instanța de fond probele cerute in rejudecare, la cel de-al treilea ciclu procesual. Prima instanță a examinat cererea in probațiune formulată, respectiv efectuarea unui supliment la expertiza tehnica si a apreciat în mod corect, față de obiectivele propuse că expertul a răspuns la toate solicitările. Totodată in mod corect judecătoria a respins solicitarea inculpatului de a introduce in cauza asiguratorul, reținând că autoturismul condus de inculpat nu avut asigurare de răspundere civilă obligatorie la data săvârșirii faptei. Pe de alta parte, prima instanță si-a formulat concluziile cu privire la vinovăția inculpatului nu în mod exclusiv pe baza expertizei efectuate ci si pe baza tuturor probelor administrate, inclusiv declarația inculpatului.
In ce privește apelul formulat de părțile civile instanța de apel l-a apreciat de asemenea neîntemeiat. Tribunalul a constatat că părțile civile au interpretat greșit dispozitivul sentinței pronunțate de judecătorie. Acestea s-au constituit parte civila cu cate 20 000 000 lei fiecare in fața primei instanțe la data de 29 ianuarie 2004, iar in cursul celor trei cicluri procesuale nu și-au modificat pretențiile iar partea civila a solicitat suma de 30 000 000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, iar pentru fiica victimei fiind exercitata acțiunea civila din oficiu s-a solicitat obligarea inculpatului la plat unei pensii de întreținere lunară raportat la veniturile obținute de victimă.
Prima instanță a admis in totalitate acțiunea civilă, a stabilit in funcție de achiesarea inculpatului obligația de plată a acestuia in ce privește cheltuielile de înmormântare la cuantumul de 3000 lei către partea civila, a stabilit raportat la înscrisurile de la dosar că victima realiza un venit lunar cuprins intre 600 si 800 lei. Față de faptul că urmare a faptei săvârșită de inculpat, fiica minoră a acestuia este lipsită de sprijinul material al tatălui, a stabilit raportat la acest venit, obligația inculpatului de a achita o pensie de întreținere lunară in favoarea acesteia. Cuantumul stabilit respectă dispozițiile codului familiei privind stabilirea unei obligației de întreținere intr-o cota de fata de veniturile realizate de debitor.
In ce privește daunele morale prima instanță a obligat inculpatul sa achite fiecărei părți civile câte 2000 lei noi, adică 20 000 000 lei vechi, exact cât au solicitat. In mod greșit acestea au interpretat dispozitivul sentinței prin aceea că prima instanță a obligat inculpatul să plătească suma de 2000 lei cu titlu de daune morale pentru toate cele trei părți civile, in condițiile in care prima instanță a obligat inculpatul sa achitecâte 2000lei părților civile, de unde se deduce ca s-a avut in vedere fiecare parte civila.
Împotriva deciziei penale nr. 53/A/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat recurs inculpatul A, recurs înregistrat sub nr. dosar -. În motivele scrise, inculpatul a solicitat admiterea recursului și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre va fi casată. Este nemulțumit de faptul că instanța de fond a reținut că accidentul s-a produs din cauza neatenției sale și avea posibilitatea de a evita accidentul dacă ar fi circulat cu atenție. S-a apreciat de asemenea că inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea accidentului, în sarcina proprietarului cultivatorului nereținându-se nici o culpă chiar dată fiind poziția acestuia pe carosabil. Instanța de fond nu a reținut intervenirea cazului fortuit, respectiv că a avut loc o explozie la pneul dreapta față. De asemenea, instanța de apel a considerat greșit că instanța de fond a respins, de plano, orice cerere de probațiune cu privire la culpa proprietarului de utilaj și a omis să se pronunțe cu privire la dispozițiile legale pe care le-a încălcat proprietarul cultivatorului.
Analizând legalitatea si temeinicia deciziei penale recurate, din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art 3856.p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată este legală și temeinică în privința stării de fapt conforme cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, dar este neîntemeiată sub aspectul modalității de aplicare a pedepsei accesorii.
Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și reluate în fața instanței și din care reiese că inculpatul A s-a urcat la volanul autoturismului marca Wv Golf și pe raza comunei datorită neatenției la o curbă semnalizată cu indicatorul " curbă deosebit de periculoasă " a părăsit carosabilul și a intrat pe o stradă laterală, intrând în coliziune cu un cultivator parcat pe partea dreaptă a drumului, în urma impactului autoturismul condus de inculpat s-a răsturnat, ceea ce a dus la decesul pasagerului de pe locul din spate dreapta, în timp ce ceilalți pasageri au suferit vătămări corporale. Starea de fapt este confirmată de raportul de expertiză tehnico judiciară care a concluzionat că accidentul s-a produs din cauza neatenției inculpatului,care dacă ar fi manifestat o minimă diligență, ar fi putut opri autoturismul, fără ca acesta să intre în coliziune cu utilajul agricol. S-a mai arătat că lățimea carosabilului îi permitea oprirea la o distanță corespunzătoare față de utilaj, luând în considerare si viteza de deplasare a autoturismului care a fost cuprinsă în plaja de valori de 45- 50 km/. În mod corect a reținut expertiza că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 81 pct. 1 din OUG 195/2002, care interzice conducătorilor auto, să conducă autoturismul după ce au consumat băuturi alcoolice și ale art. 1 din actul normativ menționat, care prevede în sarcina participanților la trafic obligativitatea respectării regulilor de circulație și a semnificației mijloacelor de semnalizare.
Instanța de recurs apreciază că față de dispozițiile actului normativ, inculpatul - recurent avea obligația de a-și lua măsuri de precauție la observarea indicatorului " curbă deosebit de periculoasă " prin luarea în calcul a posibilităților pe care i le cerea un asemenea indicator, impunându-se cu necesitate reducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol.
Curtea își însușește punctul de vedere al expertului, potrivit cu care nu se poate reține nici o culpă în sarcina proprietarului utilajului agricol, care era parcat paralel cu șanțul, dar a cărui dimensiune a fost ignorată de către inculpatul - recurent, fiind de menționat că lățimea cultivatorului era de 1, 70 metri iar lățimea părții carosabile de 9, 30 metri, porțiunea rămasă pentru a se deplasa autoturismul fiind de 6,60 metri, în condițiile în care autoturismul condus de inculpat avea o lățime de 1,64 metri.
Curtea apreciază că apărarea inculpatului în sensul existentei cazului fortuit nu este justificată, nefiind întrunită condiția impusă de dispozițiile legale, adică cea a unei împrejurări de neprevăzut și de neînlăturat pentru orice persoană cu diligentă normală. Deși martorii ( fila 120 ) și ( fila 121 ) au făcut referire la o bubuitură care s-ar fi auzit înainte de producerea accidentului - în susținerea ipotezei cazului fortuit invocat de inculpat - raportul de expertiză a concluzionat că avariile autoturismului a cărui jeantă dreapta față a fost spartă pe circa 25 cm din circumferință se datorează contactului cu bolțarul de beton, având astfel rol de consecință a accidentului și nu de cauza producerii lui.
Față de probele administrate este evident că pe fondul consumului de alcool, inculpatului i-a fost diminuată vigilența în conducerea autoturismului, ceea ce a cauzat evenimentul rutier soldat cu moartea numitului.
HGCu privire la modul de individualizare al pedepsei aplicată inculpatul, Curtea apreciază că au fost respectate criteriile impuse de art. 72.p, pedeapsa aplicată fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de acesta de noi fapte penale.
Ca și măsură de constrângere și mijloc de reeducare, executarea în detenție a pedepsei aplicată inculpatului satisface exigențele prevenției speciale și raportat la conduita procesuală a inculpatului, urmările faptei sale, antecedența penală a inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În privința laturii civile a cauzei, în mod corect instanțele au luat în calcul ca bază pentru calcularea cuantumului despăgubirilor veniturile pe care victima le realiza, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, fără a avea importanță în această situație împrejurarea că moștenitorii defunctului nu au depus acte scrise cu privire la venitul lunar. În privința cheltuielilor de înmormântare, deși inculpatul în faza recursului este nemulțumit de obligarea sa la plata acestora, în cursul procesului, în fața instanțelor inferioare a achiesat la pretențiile formulate de partea civilă, fiind de acord cu obligarea sa la plata cheltuielilor de înmormântare in sumă de 3.000 lei. În mod corect s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de pensie de întreținere in favoarea fiicei victimei luându-se ca bază de calcul veniturile pe care le-ar fi obținut tatăl în situația în care ar mai fi fost in viată. Daunele morale acordate de instanță au menirea de suplini într-o oarecare măsură suferința cauzată de moartea lui HG celor trei părți civile, constituite în cauză.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat însă în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond și de apel au făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a și c pen, ca pedeapsă accesorie. În temeiul art.3 din Protocolul nr.1, jurisprudența CEDO în materie- Hotărârea din 30.03.2004 pronunțată în cauza Hirst contra Marea Britanie- nu va interzice inculpatului dreptul de a alege prev. de art.64 lit.a și nici a celui reglementat de art.64 lit.c, reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestor drepturi, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia penală nr.632 din 2.03.2007 care a statuat că, la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen se are în vedere fapta săvârșită de inculpat și legătura acesteia cu drepturile reglementate de articolul citat.
Astfel, n temeiul prevederilor art.38515alin.1 punct.2 lit. d p Cod Penal se va admite recursul declarat de inculpatul A, împotriva deciziei penale nr.53/A/6.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, cu privire la pedeapsa accesorie, se va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.137/03.10.2007, pronunțată de Judecătoria Făget în dosarul nr.-, și rejudecând se înlătură interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 alin.1 teza I
Cod PenalVăzând și prevederile art. 192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 punct.2 lit. d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul A, împotriva deciziei penale nr.53/A/6.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, cu privire la pedeapsa accesorie.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.137/03.10.2007, pronunțată de Judecătoria Făget în dosarul nr.-, cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând înlătură interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 alin.1 teza I
Cod PenalMenține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale, casate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/09.06.2008
Prima instanță: Judec. F -
Apel: Trib. T-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
