Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 104/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - Art.289 p; 291 Cod Penal-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚA DE RCURS

DECIZIE PENALĂ Nr. 104

Ședința publică de la 07 Februarie 2008

PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru

- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu

- - - - Judecător

Grefier -

Ministerul Public, reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursului declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr.249 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, privind inculpatul.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul asistat de avocat - apărător ales, și intimatul inculpat asistat de avocat - apărător ales.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei și întrucât nu se formulează alte cereri, iar reprezentantul parchetului nu are obiecțiuni, în baza disp.art.385¹³p, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat având cuvântul pentru recurentul parte vătămată, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea ambelor infracțiuni.

Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată, ca fiind nefondat.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței.

Inculpatul având cuvântul declară că își însușește concluziile apărătorului său.

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

În aplicarea disp.art.385¹³p, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.253 din 11 iunie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caracal, în baza art.289 alin.1 cod penal, a condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 3 martie 1948 în comuna județul O, cu același domiciliu, la pedeapsa de 6 luni închisoare, în condițiile prev.de art.81 și următorii cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c p, a achitat inculpatul pentru infracțiunea prev.de art.291

S-a dispus anularea procesului verbal de punere în posesie nr.1666 din 7 septembrie 2001 emis de Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar din cadrul Primăriei Comunei.

fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată, și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că la 15 noiembrie 2005, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului, solicitând cercetarea și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals prev.de art.289 și 291 cod penal, motivând în fapt că în anul 2004 semnat procesul verbal de punere în posesie emis pe numele tatălui său, pentru suprafața de 0,50 ha teren extravilan, deși cunoștea că suprafața de teren revenise altei persoane pentru o hotărâre judecătorească, actul fiind folosit de tatăl său într-un proces penal pornit împotriva părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.220

A reținut instanța că inculpatul a falsificat un înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, în calitatea sa de funcționar aflat în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, însă nu a săvârșit infracțiunea de uz de fals prev.de art.291

Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a reținut drept criterii condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, pericolul social al acesteia și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale.

Probatoriile administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, copia procesului verbal de punere în posesie, a sentinței civile 932 din 23 martie 2000, a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și abitație încheiat între și partea vătămată, sentința penală 584 din 28 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Caracal, planșe fotografice judiciare, proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare, procesele verbale de punere în posesie semnate de către inculpat, depozițiile martorilor, --, fișa privind cazierul judiciar al inculpatului precum și declarațiile acestuia date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică, la individualizarea pedepselor aplicate și soluționarea laturii civile cauzei în condițiile arătate mai sus.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen partea vătămată și inculpatul.

În apelul declarat de către partea vătămată este criticată sentința ca netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev.de art.291 p și de asemenea pe latură civilă, în mod nejustificat nu s-au acordat daunele morale solicitate.

Inculpatul critică sentința pentru netemeinicie, arătând că în mod greșit, a fost condamnat inculpatul având în vedere că procesul verbal de punere în posesie a fost întocmit de altă persoană, el doar semnând alături de ceilalți membrii ai comisiei de aplicare ai legii 18/1991 și că oricum, încadrarea juridică este greșită.

Prin decizia penală nr.249 din 21 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta admis apelurile declarate de partea vătămată și inculpatul declarate împotriva sentinței penale nr.253 din 11 iunie 2007, pe care a desființat-o în parte, în sensul că în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.¹p, cu aplic.art.18¹p, a achitat inculpatul pentru infracțiunea prev.de art.289 alin.1 p, și în baza art.89 lit.c p, a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 800 lei.

Au fost înlăturate disp.art.81 și urm.p, iar în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a p, achitat inculpatul pentru infracțiunea prev.de art.291 teza I-

Instanța a respins acțiunea civilă a părții vătămate, fiind ca inadmisibilă; cererea acesteia de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare precum și cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev.de art.249 alin.1 p, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A motivat instanța că fapta reținută nu prezintă pericolul social concret caracteristic acestei infracțiuni, având în vedere condițiile concrete în care aceasta a fost săvârșită și lipsa consecințelor juridice analizate prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege.

Împotriva acestei decizii și a sentinței a declarat recurs în termen partea vătămată, criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit, a fost achitat inculpatul pentru infrac. prev.de art.291 p, iar sancțiunea cu caracter administrativ aplicată pentru infrac. prev.de art. 289 p este necorespunzătoare. A arătat că în mod greșit, i-a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare.

Recursul este fondat.

Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale în materie, Curtea reține că, în mod justificat și motivat, instanța de apel a dispus achitarea inculpatului și aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 18¹

Cod Penal

Astfel, potrivit dispozițiilor prev. de art. 18¹Cod Penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, la stabilirea în concret al gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În sensul dispozițiilor prevăzute de art. 289 Cod Penal, această infracțiune constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință, de a însera unele date sau împrejurări.

Din declarația martorei (fila 74 din dosar nr-), secretar al Primăriei la acea dată și secretar al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991, rezultă că martorul a venit în birou și le-a cerut să întocmească procesul-verbal de punere în posesie, pe care apoi l-au semnat toți membrii comisiei și, personal, martora a mers la inculpat pentru a îl semna și el.

Susține că inculpatul i-ar fi cerut să dea un număr de înregistrare din anul 2001 "că ar fi oprit el", susținere greu de crezut, având în vedere cele declarate în continuare de martoră, că registrul general era ținut chiar de ea, fiind singura care opera în el, iar uneori și statisticianul.

În raport de cele arătate mai sus, rezultă că activitatea infracțională a inculpatului se rezumă la semnarea procesului - verbal, alături de ceilalți membrii ai comisiei, nefiind trimis în judecată pentru săvârșirea altor infracțiuni.

Pe de altă parte, actul întocmit nici nu putea să mai producă efecte, având în vedere că terenul respectiv fusese atribuit definitiv altei persoane încă din luna martie 2003, prin punerea în executare a unei sentințe civile irevocabile.

În același timp, trebuie avut în vedere și faptul că acest teren fusese cedat numitului - tatăl inculpatului, de către fratele său G, împreună cu soția sa, așa cum rezultă din actul întocmit la 23 septembrie 1991, în prezența a doi martori, unul dintre aceștia fiind chiar petentul.

Separat de aceasta, trebuie ținut cont de faptul că petentul și inculpatul sunt rude apropiate, fiind verișori primari, astfel că, în raport de toate aceste elemente, sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 18¹

Cod Penal

În speță, așa cum s-a susținut de către inculpat, prin apărător, petentul recurent nu avea calitate procesuală, în raport de dispozițiile prevăzute de art. 278¹C.P.P. plângerea formulată la data de 09 noiembrie 2005 (fila 7 dosar urmărire penală) fiind de fapt un denunț, acesta nu justifică nici un interes, sentința civilă la care face referire fiind pusă în executare, așa cum s-a arătat, la data de 30 martie 2003, iar procesul său penal cu tatăl inculpatului a încetat la data de 28 aprilie 2005, însă această situație nu poate fi analizată de instanță întrucât, inculpatul nu a declarat recurs și, aflându-ne doar în calea de atac a petentului ar fi înfrânte dispozițiile prevăzute de art. 385⁸

C.P.P.

În ceea ce privește însă rezolvarea juridică dată de instanța de apel pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod Penal, Curtea reține că, în mod greșit Tribunalul a achitat în baza art. 10 lit. a C.P.P. în condițiile în care în cauză s-a stabilit fără dubiu că actul declarat fals a fost folosit de către tatăl inculpatului, în procesul penal care a încetat.

De asemenea, în mod greșit instanța de apel a respins cererea petentului - recurent de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere culpa procesuală a acestuia, chiar dacă în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18¹

Cod Penal

Sub aceste două aspecte, recursul declarat de către petent apare ca fiind fondat și, în temeiul dispozițiilor prev. de art. 385¹⁵pct. 2 lit. d C.P.P. urmează a fi admis.

Va fi casată, în parte, decizia atacată, în sensul că va fi schimbat temeiul achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod Penal, din art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. a C.P.P. în art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c

C.P.P.

De asemenea, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către petentul recurent și vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr.249 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, privind inculpatul.

Casează în parte decizia atacată, în sensul că, schimbă temeiul achitării inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod Penal, din 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. a C.P.P. în art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c

C.P.P.

Obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către petentul recurent,

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 februarie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

Red. Jud. -

Jud. apel:

.

Dact. 2 ex. //

12.02.2008

- 07 februarie 2008 -

- C, va urmări și încasa de la inculpatul suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, precum și suma de 800 lei amendă administrativă

Președinte:Mihai Marin
Judecători:Mihai Marin, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Craiova