Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 114/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2582/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.114
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 99/A din 15.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TELEORMAN - SECȚIA PENALĂ în dosar nr-.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 13.01.2010, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penala, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.99/A din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 53/15.04.2009 a Judecătoriei Turnu Măgurele.
A fost desființată în parte sentința mai sus menționată, a fost înlăturată dispoziția privind aplicarea art. 334.C.P.P. și schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art. 33 lit. b
Cod PenalA fost înlăturată dispoziția privind achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pentru Cod Penal infracțiunea prev. de art. 246.
Cod PenalA fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în pedepsele componente, ce au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 246.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și b Cod Penal, art. 34 lit. b Cod Penal, au fost contopite pedepsele dându-se spre executare pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva aceleași sentințe.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 53/15.04.2009, în baza art. 334.C.P.P. Judecătoria Turnu Măgurelea schimbat încadrarea juridică a faptelor în sensul înlăturării art. 33 lit. b
Cod PenalÎn baza art.288 alin.1,2 Cod Penal, a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.289 alin.1 Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.291 teza I Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare.
în baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod Penal, contopind pedepsele a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art.81-82.Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83
Cod PenalÎn baza art.71 Cod Penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit b și c Cod Penal, iar în baza art.71 alin.4 Cod Penal, a suspendat executarea acestei pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A anulat dovada de comunicare și procesul verbal de predare din 20.12.2007 privind comunicarea sentinței civile pronunțate în dosarul nr- al Judecătoriei Turnu Măgurele.
A anulat mențiunile false de la poziția 4 din Lista de Distribuire a obiectivelor de corespondență recomandată din data de 24.12.2007 a Oficiului Poștal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr. pen. a achitat pe inculpatul G pentru infracțiunea prev. de art.246.
Cod PenalA obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcția Regională de Poștă P la plata sumei de 2.500 lei daune morale către partea civilă.
A respins ca nefondată cererea părții civile pentru despăgubiri materiale în sumă de 8000 lei.
A luat act că partea civilă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni civile separate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul G lucrează ca factor poștal la ghișeul poștal din cadrul -TR.
Conform fișei postului, acesta are printre alte atribuțiuni de serviciu și obligația de a distribui corespondența recomandată precum și îndeplinirea procedurilor de citare și de comunicare a hotărârilor judecătorești, cu respectarea instrucțiunilor de exploatare. De asemenea, acesta răspunde disciplinar, material, civil sau penal, în conformitate cu reglementările legale pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor ce-i revin precum și pentru realitatea și legalitatea datelor din documentele pe care le semnează.
La data de 19 decembrie 2007, Judecătoria Turnu Măgurelea expediat prin poștă sentința civilă nr.2149/17.12.2007 pentru a fi comunicată părții vătămate din comuna, județul
În zilele de 21 decembrie și 24 decembrie 2007, partea vătămată a mers la ghișeul poștal pentru a ridica hotărârea judecătorească despre care avea cunoștință că fusese deja expediată prin poștă de către instanța de judecată. poștal G i-a spus că nu primit nici un fel de corespondență pe numele său, sugerându-i să vină în zilele următoare.
La data de 24 decembrie 2007, fără a părții vătămate această sentință, inculpatul a completat procesul verbal de predare cu mențiunea "afișat", subliniind cuvintele "am afișat actul", "nici o persoană de la punctul 1 nu a fost găsit". După ce a returnat dovada de îndeplinire a comunicării actului către Judecătoria Turnu Măgurele, a consemnat în lista de distribuire a obiectelor de corespondență recomandată din 24 decembrie 2007 la numărul curent 4, că destinatarul a primit comunicarea cu numărul 20849, semnând de primire în locul acestuia.
Partea vătămată a luat cunoștință de sentința civilă abia la data de 6 februarie 2008, fiindu-i comunicată efectiv la 18 februarie 2008. formulat recurs, însă prin Decizia civilă nr.233/R/25.04.2008 Tribunalul Teleormana respins ca tardiv recursul creditorului recurent.
Inculpatul nu a realizat comunicarea conform dispozițiilor prevăzute în articolele 161 - 164 din Instrucțiunea de corespondență poștală internă, menționând în mod nereal că nu a găsit nici o persoană din cele la care face referire dispozițiile de pe procesul verbal de predare.
Audiat, inculpatul a recunoscut parțial faptele, în sensul că a contrafăcut semnătura părții civile și nu a îndeplinit conform instrucțiunilor de serviciu comunicarea către partea civilă, dar nereal s-a apărat că s-a deplasat la locuința părții civile și a pus sentința sub un preș, motivând că a avut o înțelegere anterioară cu partea civilă, motiv pentru care a considerat că nu a efectuat nici o mențiune falsă în procesul verbal de comunicare a sentinței judecătorești.
Această apărare este înlăturată prin depozițiile martorilor audiați, din care rezultă că în ziua de 24 decembrie 2007 soția părții civile s-a aflat tot timpul în locuință, iar prezența inculpatului în curte ar fi fost sesizată, mai ales că de la poarta de la intrare până la pragul ușii unde pretinde că a pus sub preș actul comunicat, sunt peste 200 metri iar acel prag se află lângă bucătăria unde își pregătea preparatele pentru sărbătoarea Cului.
În drept, fapta inculpatului care, prin neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, a contrafăcut semnătura părții civile pe Lista de distribuire a corespondenței, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.288 al.1 și 2.
Cod PenalFapta inculpatului de a completa procesul verbal de predare ce face parte din dovada de comunicare, cu date neconforme cu realitatea, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.289
Cod PenalApărarea inculpatului formulată prin apărător, în sensul că lipsește latura subiectivă întrucât inculpatul nu a urmărit să-și creeze un avantaj patrimonial sau un prejudiciu părții civile, nu poate fi primită. Făcând mențiunea că "a afișat actul" pentru că "nici o persoană de la punctul 1 nu a fost găsită" dar în realitate nu s-a deplasat la locuința părții vătămate și nici nu a afișat sentința conform instrucțiunilor și dispozițiilor legale, inculpatul a comis infracțiunea prev. de art.289 teza Cod Penal I, cu intenție directă, latura subiectivă a acestei infracțiuni nefiind condiționată de un motiv sau scop special.
instanței de judecată actul de procedură ce are caracterul unui înscris fals, act ce a avut ca urmare respingerea ca tardiv a recursului declarat de partea civilă prin decizia nr.233/R/25.04.2008 a Tribunalului Teleorman, inculpatul se face vinovat și de comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art.291
Cod PenalCele trei infracțiuni au fost comise în concursul prevăzut de art.33 lit.a
Cod PenalReținând săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual ca fiind săvârșite de către inculpat în calitate de funcționar aflat în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, instanța de fond a apreciat că nu se mai poate reține infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod Penal, infracțiune al cărui subiect activ este tot un funcționar iar latura obiectivă este caracterizată prin îndeplinirea, cu știință, în mod defectuos a atribuțiunilor sale de serviciu, trăsături cuprinse în conținutul infracțiunilor de fals.
Pentru aceste considerente, instanța, a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prev. de art.246 în Cod Penal temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a pr.pen.
La individualizarea pedepsei în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana inculpatului, de recunoașterea parțială a faptelor, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că este căsătorit și are un copil minor în întreținere, instanța a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientată către minimul special pentru fiecare infracțiune iar pedeapsa rezultantă trebuie să fie suspendată condiționat potrivit art. 81-83.
Cod PenalSub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 lei despăgubiri materiale precum și cu suma de 5000 lei daune morale și dobânzile legale la sumele solicitate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea despăgubirilor solicitate.
Și-a precizat despăgubirile materiale ca fiind cheltuielile suportate cu procesele civile pe care le-a pierdut datorită faptei inculpatului cât și reactualizarea la suma de 3493 lei a cheltuielilor de judecată solicitate a fi reactualizate în cadrul contestației la executare, contestație soluționată prin sentința împotriva căreia a formulat recurs ce i-a fost respins datorită mențiunilor false efectuate de inculpat pe dovada de comunicare iar daunele morale și le-a justificat pe stresul ce i-a fost cauzat prin pierderea recursului ca tardiv.
Totodată, la solicitarea părții civile a fost introdusă în cauză și partea responsabilă civilmente Direcția Regională de Poștă
În ce privește despăgubirile materiale, adică cheltuielile de judecată solicitate a fi reactualizate prin contestația la executare, instanța a constatat că atâta timp cât sentința civilă nr.2149 din 17 decembrie 2007, sentință prin care s-a respins cererea părții civile pentru reactualizarea sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată, este definitivă și irevocabilă și are autoritate de lucru judecat, nu mai poate fi pretinsă prin procesul penal iar partea civilă are alte posibilități procedurale pentru soluționarea căii de atac pe fond, după anularea înscrisurilor false pe baza cărora s-a constatat tardivitatea recursului.
La fel și cheltuielile de judecată efectuate cu acel proces pot fi solicitate în raport și de culpa procesuală în cadrul procesului civil, după desființarea deciziei prin care s-a respins ca tardiv recursul.
Pentru aceste considerente, a respins cererea pentru despăgubiri materiale ca nefondată.
În ce privește daunele morale, instanța constată că nesoluționarea pe fond a recursului și perioada de timp de la constatarea faptei inculpatului și declararea ca fals a mențiunilor de pe dovada de comunicare, l-au afectat psihic pe partea civilă iar suma de 2500 lei este proporțională cu suferințele și stresul ce i-au fost cauzate și este de natură a-i acoperi prejudiciul moral așa încât în temeiul art.998 civ. și 1000 alin.3 civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcția Regională de Poștă P la plata acestei sume către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul, partea vătămată și Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele.
În apelul inculpatului se solicită achitarea sa pentru cele trei infracțiuni în raport de care a fost condamnat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d A C.P.P. solicitat respingerea pretențiilor civile.
Partea civilă a solicitat condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal cu aplicabilitatea în cauză și a dispozițiilor art. 33 lit. b și Cod Penal totodată aplicarea unei pedepse mai severe. Pe latură civilă, a solicitat majorarea daunelor materiale și morale astfel cum au fost solicitate precum și actualizarea sumelor reprezentând prejudiciul material și moral încercat, calculat la data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurelea criticat sentința pentru schimbarea încadrării juridice a faptei și incorecta achitare a condamnatului pentru infracțiunea prev. de art. 246.
Cod PenalExaminând apelurile, tribunalul a constatat întemeiat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și apelul părții civile, numai pentru anumite considerente.
Tribunalul a apreciat că infracțiunea prev. de art.246 nu Cod Penal este absorbită de infracțiunea prev. de art.288 și 289.Cod Penal Inculpatul a săvârșit fapte abuzive completând condica de expediție cu date inexacte și a contrafăcut semnătura părții vătămate cauzându-i o vătămare a intereselor legale ale acesteia, în virtutea raporturilor juridice de muncă. Ca atare, a săvârșit concomitent și infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal, fapt ce impunea și aplicarea dispozițiilor concursului ideal prev. de art. 33 lit. b
Cod PenalReține instanța de apel că infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal poate fi comisă și fără a se săvârși infracțiunea prev. de art.288 sau 289.Cod Penal, nefiind absorbită de acestea în cazul săvârșirii simultane.
În consecință, apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele și primul motiv al apelului părții civile, au fost admise cu consecința înlăturării dispozițiilor criticate, descontopirii pedepsei rezultante în pedepsele componente și condamnării inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal, ținându-se cont de aceleași criterii de individualizare a pedepsei reținute și de instanța de fond.
Celelalte motive din apelul părții civile au fost considerate ca neîntemeiate.
Instanța de fond a apreciat corect pedeapsa aplicată și modalitatea de executare în raport de criteriile prevăzute la art. 72.Cod Penal și de scopul pedepsei definit de art. 152.
Cod PenalSub aspectul laturii civile, cuantumul despăgubirilor morale cuvenite părții civile a fost bine apreciat - suma acordată cu acest titlu reprezentând o justă reparație pentru prejudiciul psihic încercat ca urmare a pierderii procesului civil datorită pentru care s-a pronunțat condamnarea inculpatului.
a procedat prima instanță neacordând despăgubiri materiale în privința cărora s-a pronunțat prin hotărâre irevocabilă instanța civilă, partea civilă având la îndemână calea unei acțiuni separate pentru recuperarea cheltuielilor de judecată pierdute cu procesul civil după rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În mod asemănător, și o actualizare a despăgubirilor solicitată în apel nu este întemeiată, nefiind vorba despre un prejudiciu cert, iar pe de altă parte, în baza art.3712Cod civil o actualizare a sumelor dovedite și acordate printr-un titlu executoriu, se poate efectua pe calea executării silite.
Cât privește apelul inculpatului, acesta a fost respins ca nefondat. Din probele administrate în cauză și parțial din declarația inculpatului, a reieșit că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Împrejurarea că nu a urmărit să obțină pentru sine un folos material din activitatea sa infracțională, nu este de natură a-l achita pentru faptele săvârșite.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, în mod corect s-a dispus în baza art. 998-999 cod civil obligarea sa la despăgubiri morale către victima infracțiunilor.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul
În motivarea scrisă a recursului, nculpatul a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.d pr. pen. pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive. Referitor la infracțiunea de fals material, arată că înscrisul falsificat prin contrafacerea semnăturii nu are relevanță juridică fiind un act intern al poștei, așa încât nu produce consecințe juridice. În ce privește infracțiunea de fals intelectual, lipsește intenția, întrucât avea o înțelegere cu familia părții civile de a-i lăsa corespondența sub covorul de la ușa de intrare. Referitor la infracțiunea de uz de fals, consideră că dovada de citare nu era falsă și că nu se poate reține că a urmărit producerea unor consecințe juridice. În final, referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, arată că reținerea acesteia are caracter subsidiar, așa încât, fiind reținute în sarcina sa infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals, nu mai putea fi condamnat și pentru infracțiunea prev. de art.246 pen.
Hotărârea este criticată și în ceea ce privește soluționarea laturii civile, inculpatul arătând că prejudiciul nu este cert ci eventual, depinzând de soluția ce va fi pronunțată în recursul civil, având în vedere că partea civilă are deschisă calea revizuirii, în situația în care se constată că s-a săvârșit o infracțiune de fals referitor la comunicarea sentinței civile.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 pr. pen.
În principal, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, reținerea cauzei spre rejudecare și audierea martorilor care figurează în lista de distribuire a obiectelor de corespondență recomandată din data de 24.12.2007, vecini cu partea civilă și cu fratele acestuia, arătând că acești martori pot confirma că la aceeași dată inculpatul le-a comunicat, fie direct, fie prin afișare, corespondența recomandată, numitul G putând confirma comunicarea unui exemplar al aceleiași sentințe civile pe care inculpatul a comunicat-o prin afișare părții civile. Audierea acestor martori este necesară și pentru a dovedi faptul că în ziua de 24.12.2009 fiind Ajunul Cului, exista posibilitatea ca persoanele care au venit la colindat să fi luat sentința civilă comunicată de către inculpat. Sub acest aspect, se arată că instanțele au stabilit o situație de fapt vădit eronată, prin neadministrarea tuturor probelor utile și concludente.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, reținerea cauzei spre rejudecare și achitarea în temeiul art.10 lit.d pr. pen.
În acest sens, se arată că instanțele nu au analizat explicațiile date de inculpat, nu au lămurit relatările contradictorii ale părții vătămate și ale martorilor și nu au solicitat inculpatului să indice probele care susțin afirmațiile sau apărările pe care acesta le-a formulat.
Analiza atentă și riguroasă a probelor în acuzare, respectiv a declarațiilor părții civile, ale soției acestuia - și ale fratelui părții civile -, evidențiază omisiunea aprecierii complete a probelor și duce la îndoială în privința situației de fapt reținute și a soluției pronunțate. Astfel, se arată că există o puternică suspiciune asupra veridicității declarațiilor date de soția și fratele părții civile, că declarațiile părții civile vin în contradicție cu cele ale rudelor sale și chiar cu propriile declarații.
De asemenea, se arată că nu s-a dat relevanță unor elemente probante ce conduc la o concluzie contrară în ceea ce privește situația de fapt reținută. A rezultat că între inculpat și familia a existat o înțelegere ca în situația în care nu găsea pe nimeni acasă, să lase corespondența sub preșul de la intrare, având în vedere că nu și-au montat o cutie de scrisori. În plus, inculpatul lucrează ca factor poștal din anul 1998, fără ca să fi fost formulate alte reclamații de acest gen și, în plus, inculpatul nu a avut nici un mobil sau scop pentru ca să nu lase, conform înțelegerii cu partea vătămată corespondența sub preșul de la intrare, în timp ce numitul avea un mobil și un scop pentru care ar putea face declarații neconforme cu realitatea, respectiv acela de a fi repus în termenul de recurs în dosarul civil, termen pe care l-a pierdut prin declararea recursului.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apărătorul ales al intimatului parte civilă a invocat nerespectarea de către inculpat a dispozițiilor legale referitoare la motivarea în termen a recursului.
Așa cum s-a arătat, motivarea s-a făcut în scris cu respectarea dispozițiilor art.38510alin.1 și 2. pr. pen. Este adevărat că nu au fost indicate cazurile de casare prev. de art.3859pr. pen. însă, cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat pct.18 al acestui articol care, potrivit art.3859alin.3 pr. pen. poate fi luat în considerare și din oficiu atunci când a influențat soluția în defavoarea inculpatului.
Drept urmare, Curtea este îndreptățită să examineze cauza din perspectiva acestui caz de casare.
Mai mult, în raport de criticile formulate, instanța de recurs urmează să aibă în vedere și cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 pr. pen. care, de asemenea, poate fi avut în vedere din oficiu, când este invocat în favoarea inculpatului.
Sub acest aspect, se constată că instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere la soluționarea cauzei și au analizat toate probele administrate, fără să se poată constata că nu s-au pronunțat cu privire la unele probe ori asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului.
Referitor la audierea martorilor, se constată că o cerere în acest sens nici nu a fost formulată de către inculpat în fața instanței de fond sau cu ocazia soluționării apelului, iar audierea celorlalte persoane menționate în lista de distribuire a corespondenței din data de 24.12.2007 nu este necesară, în raport de ansamblul probelor administrate, căci, contrariul a ceea ce se reține în sarcina inculpatului, respectiv că acesta ar fi comunicat corespondența (sentința civilă nr. 2149/17.12.2007 pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele ) părții civile cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, nu se poate dovedi prin afirmațiile altor beneficiari ai distribuirii corespondenței de către factorul poștal. În același fel, Curtea apreciază ca neutilă audierea acestor martori pentru a se dovedi împrejurarea că în data de 24.12.2007 copii au fost la colindat, tinzându-se în acest fel să se demonstreze o eventualitate și nu un fapt cert, respectiv acela că acești colindători au luat corespondența depusă de inculpat sub preșul de la intrare.
este evidențiată de caracterul subsidiar al împrejurării ce se tinde a se dovedi căci, în mod logic, pentru a putea fi luată respectiva corespondență, ar fi trebuit să fie depusă în locul despre care inculpatul face vorbire, aceasta fiind împrejurarea ce ar fi trebuit dovedită chiar de inculpat, prin înscrisurile pe acre trebuia să le întocmească conform atribuțiilor sale de serviciu.
Drept urmare, criticile formulate sub acest aspect sunt nefondate.
Pe de altă parte, faptul că instanțele au dat o mai mare relevanță împrejurărilor dovedite prin alte mijloace de probă decât cele rezultate din declarațiile inculpatului și probele invocate de acesta în apărare, ca și existența unor contradicții între declarațiile date de partea civilă sau între declarațiile acesteia și declarațiile martorilor, nu echivalează cu nepronunțarea asupra unor probe sau cu existența unei erori grave de fapt.
Evaluarea dinamică și critică a materialului probator este prevăzută de dispozițiile art.63 pr. pen. ce au fost respectate în cauza de față, căci instanțele au apreciat în mod corect ansamblul probelor administrate.
În special prima instanță a expus în cuprinsul sentinței modalitatea de analiză a probelor și motivele pentru care a reținut anumite împrejurări, înlăturându-le pe altele, considerând nesusținute de materialul probator anumite apărări ale inculpatului.
Situația de fapt avută în vedere la condamnarea inculpatului este în concordanță cu probele administrate, fără să se poată constata contradicții flagrante între ceea ce a reținut instanța și conținutul probelor.
Așa cum s-a arătat, stabilirea situației de fapt este urmare a procesului de analiză și apreciere a probelor, fără să rezulte că în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt care să fi avut drept consecință greșita condamnare a inculpatului, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art.3859pct.18 pr. pen.
Toate aspectele invocate în susținerea recursului vizează aprecierea probelor, însă, dat fiind caracterul devolutiv limitat al recursului, posibilitatea de reapreciere a materialului probator în această cale de atac este prevăzută de lege numai în situația comiterii unei erori grave de fapt, ceea ce nu este cazul în speță.
În concret, inculpatul, în calitate de factor poștal, avea obligația de a face dovada prin documentele pe care trebuia să le completeze că a comunicat corespondența recomandată adresată părții civile, fiind vorba despre sentința civilă nr. 2149/17.12.2007 pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele, acesta fiind ținut să respecte atât atribuțiile de serviciu stabilite prin instrucțiunile interne, cât și prin dispozițiile Codului d e procedură civilă. Inculpatul nu a putut face această dovadă, întrucât pe formularul de comunicare a sentinței a făcut mențiunea "afișat" iar în lista de distribuire a corespondenței recomandate a semnat de primire, în fals, cu numele și în locul destinatarului.
Inculpatul a recunoscut că a semnat în fals în locul părții civile, susținând însă că a comunicat corespondența lăsând-o sub preșul de la intrarea în locuința părții civile, potrivit unei înțelegeri pe care o avea cu familia.
Față de cele reținute, aspectele invocate de recurentul inculpat referitor la existența unor contradicții între declarațiile date partea civilă și între aceste declarații și cele ale martorilor, ca și inexistența altor plângeri împotriva factorului poștal sau lipsa oricărui mobil sau scop al inculpatului sunt lipsite de relevanță în ceea ce privește stabilirea situației de fapt și reținerea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
Astfel, chiar dacă doi dintre martori sunt soția și fratele părții civile, nu există motive de a înlătura în totalitate declarațiile acestora, iar instanța de fond le-a reținut în măsura în care s-au coroborat cu celelalte probe. În plus, chiar soția părții civile dă declarații favorabile pe anumite aspecte inculpatului, recunoscând că avea o înțelegere cu inculpatul ca în situația în care nu se aflau acasă, să le lase corespondența sub covorul de la intrare.
Cât privește contradicțiile invocate, se constată că declarațiile părții civile nu sunt infirmate de declarațiile martorilor și ci, dimpotrivă, coroborând declarațiile acestor martori cu cele ale părții civile dar și ale martorei rezultă că, în ciuda respectivei înțelegeri, partea civilă s-a prezentat în mod repetat la oficiul poștal (chiar în data de 24.12.2007 s-a prezentat de două ori), verificând dacă a sosit comunicarea sentinței civile și că la acea dată, factorul poștal nu a fost găsit la serviciu, făcându-se chiar afirmații că în ziua respectivă este plecat pentru a rezolva o problemă personală, mai precis pentru a tăia porcul de
Aceasta ridică suspiciuni nu asupra posibilității părții civile ca în cursul zilei de 24.12.2007 să se fi deplasat la oficiul poștal și într-o altă perioadă de timp să se fi aflat la domiciliul său, ci cu privire la îndeplinirea de către inculpat a atribuțiilor de serviciu, mai precis, ridică suspiciuni asupra faptului că la data respectivă factorul poștal ar fi distribuit corespondența.
De altfel, așa cum s-a arătat, datorită modului strict de reglementare a atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul este cel care avea obligația de a dovedi îndeplinirea acestor obligații, prin documentele pe care trebuia să le întocmească.
În altă ordine de idei, se constată că nici criticile referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 pr. pen. dar nici în celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Criticând hotărârile sub acest aspect, inculpatul nu invocă comiterea unei erori grave de fapt, ci contestă aprecierea pe care instanța de fond și instanța de apel au dat-o probelor administrate prin raportare la cerințele normei de incriminare. Or, așa cum s-a arătat, această apreciere nu poate face obiectul analizei în calea de atac a recursului, fiind atributul instanței de fond și a instanței de apel, câtă vreme nu se constată comiterea unei erori grave de fapt, în condițiile prevăzute de pct.18 al art.3859pr. pen.
Sub acest aspect, se constată că toate criticile formulate în recurs au fost invocate și în fața instanței de fond prin notele scrise depuse la dosar, fiind analizate cu temeinicie în cuprinsul sentinței recurate, în care se explică de ce anume faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.288, art.289 și art.291 Cod penal.
În plus, instanța de apel a considerat, cu justețe, ca fiind întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.246 Cod penal, argumentând că această infracțiune nu este absorbită de infracțiunile de fals material în înscrisurile oficiale, fals intelectual și uz de fals. Acest aspect este evident prin raportare la obiectul juridic diferit al acestor infracțiuni și la relațiile sociale ocrotite.
Nici critica referitoare la soluționarea laturii civile nu poate fi încadrată în vreunul din cazurile de casare, căci o eroare gravă de fapt nu poate fi stabilită nici referitor la soluționarea acțiunii civile, întrucât inculpatul a fost obligat la plata unor daune morale stabilite prin apreciere, iar fapta ilicită, existența prejudiciului și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu au fost dovedite prin probele administrate, neputându-se considera că este vorba despre un prejudiciu moral eventual.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 pr. pen. va obliga recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 53/15.04.2009 Judecătoria Turnu Măgurele și a deciziei penale nr.99/A din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.02.2010
- jud.,
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
