Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 198/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2983/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.198/
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către partea vătămată G împotriva decizie penale nr.559 A din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul parte vătămată G, personal și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul inculpat, personal și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimata inculpată - personal și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul inculpat personal și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul parte responsabilă civilmente MINISTERUL MUNCII -FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE prin reprezentantul său legal - consilier juridic - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte responsabilă civilmente ȘI REFORMELOR ADMINISTRATIVE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul parte-vătămată G,
a depus motive de recurs.
Curtea, ia act de faptul că inculpații nu mai doresc să dea declarații în fața Curții întrucât își mențin declarațiile date până în acest moment și nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-parte vătămată G, având cuvântul, critică hotărârile anterioare pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.385/9 al.1 pct.17, 17/1 și 18.C.P.P. solicitând desființarea hotărârilor pronunțate de către instanța de fond și de apel, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunile prev. de art.298, 291 și 246.C.P.P. și admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată.
Apreciază, că instanțele anterioare, în mod greșit, au analizat o chestiune prealabilă în sensul art.44 al.3 p Cod Penal, referitoare la puterea de lucru judecat, pe care împrejurarea dezlegată de instanța de contencios are asupra soluției în cauza de față. Instanța de apel, a analizat această chestiune prealabilă ca fiind în favoarea inculpaților, fără a ține seama de considerentele și soluția instanței de contencios, în urma cărora s-ar fi constat că problema administrativ soluționată este aceea a anulării "fișei de notare", și a întregului concurs, și nu de respingere. Astfel cum prin sentința civilă nr.2022/20.09.2004, pronunțată de Curtea de Apel București, în considerente, a analizat ca fiind o încălcare esențială a legii modificarea de către unii membrii ai comisiei de concurs a notelor acordate.
"Fișa de notare" este alcătuită din 2 părți, respectiv consemnarea rezultatelor probei scrise, de către fiecare membru al comisiei și consemnarea rezultatelor notelor acordate în proba orală, instanța de contencios menținând partea referitoare la probele scrise. Faptul că toate rezultatele s-au consemnat pe aceeași fișă, apreciază că dă înscrisului respectiv, calificarea de "înscris oficial". Oricum ar fi numit, calitatea și determinarea lui ca înscris oficial, rezultă din ce conține, cum a fost întocmit, cine este emitentul și la ce folosește, calificarea fiind dată de către instanță, neavând relevanță denumirea acestora.
De asemenea, apreciază că motivarea instanței de apel prin care se susține că nu este reglementată în nr.HG1087/2001, nici un fel de răspundere, este înlăturată prin norma finală din această HG, potrivit art.54.al.2, iar încălcarea dispozițiilor prezentei hotărâri, atrage răspunderea disciplinară, materială, penală, după caz, a persoanelor vinovate în condițiile legii. Consideră că este vorba despre o normă de trimitere, despre răspundere penală, care poate coexista și există în temeiul acestei norme, față de care solicită a se constata că împrejurarea reținerii puterii lucrului judecat, a lipsei eficienței fișei de notare, este nelegal consemnată de către instanța de apel. Față de aceste considerente, solicită desființarea hotărârii instanței de apel și să se constate că această chestiune prealabilă este în favoarea părții vătămate, fiind constată vinovăția celor care au emis actul administrativ. Consecințele ce decurg din această chestiune prealabilă, sunt unele normale în privința încadrării juridice, pentru că actul înscris devine înscris oficial, în sensul art.150 Cod Penal, iar funcționarii publici - inculpații din prezenta cauză, erau în exercițiul funcției, dar au exercitat în mod defectuos această funcție, încălcând atribuțiile de serviciu.
Pe latură civilă, învederează instanței că pune aceleași concluzii ca la instanțele de fond și de apel, astfel cum sunt arătate și în motivele de recurs scrise, pe care le depune.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și desființarea hotărârilor anterioare.
Apărătorul ales al inculpaților și, arată că natura unui act, de a fi act autentic sau înscris sub semnătură privată, rezultă din lege. Pe situație de fapt, arată că ambii inculpați, au fost membrii unei comisii de notare și au arătat, în mod constant, că pe lângă tabelele oficiale, care le-au fost puse la dispoziție de minister, au utilizat niște documente personale de notare, sub forma unor, iar la proba de interviu, proba de interviu fiind o probă de examinare prin comparație a celor doi candidați rămași în cursă pentru ocuparea postului, au efectuat notări în legătura cu modul în care candidații s-au prezentat, iar la sfârșit, aceștia au făcut o apreciere globală a modului în care s-a prezentat fiecare inculpat, în urma căreia au considerat cine este a ocupa postul.
Este vădit faptul că, inculpații nu au utilizat un înscris oficial, ci un document personal de notare, astfel că încadrarea juridică corectă este aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, așa cum a fost schimbată de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel. Totodată, din modalitatea în care s-a realizat notarea, instanțele au apreciat că nu sunt realizate exigențele legale pentru a le pronunța o altă hotărâre, decât aceea de achitare față de inculpați, aceștia neacționând cu nici un fel de intenții infracționale. De asemenea, apreciază că în mod corect a apreciat instanța, că în cazul în care ar fi fost o asemenea rezoluție, inculpații s-ar fi mobilizat de la început, ar fi prezentat niște fișe de notare impecabile și fără nici un fel de consemnări.
În ceea ce privește pretinsa infracțiune de abuz de serviciu contra intereselor persoanelor, s-a dovedit că nu era vorba despre o conivență infracțională a inculpaților, în sensul de a prejudicia recurenta partea vătămată, fiind anulată proba de interviu.
Totodată solicită a se constanta că instanțele au dat soluții bazate pe probe, au efectuat o cercetare judecătorească amplă si minuțioasă, iar soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, în consecință, solicitând menținerea acestora și respingerea prezentului recurs.
Apărătorul ales al inculpatei -, pune concluzii de respingere a prezentului recurs și apreciază că sunt trei probleme esențiale ale acestui dosar, respectiv: calificarea fișei de notare, caracterul oficial sau al unui înscris sub semnătură privată al documentului și forma de vinovăție.
Atât organele de urmărire penale cât și instanțele de fond și de apel, în mod constant au reținut că se află în fața unui document de lucru, pe care îl au toate comisiile de examinare administrative, despre un înscris generat de calculator, nesemnat nici de secretarul comisiei, neînregistrat și nedatat, fără vreun însemn care să demonstreze că este emis de către un organ sau de către vreo autoritate a statului. Pe acest înscris, examinatorii au notat ceea ce au apreciat că trebuit notat cu privire la fiecare candidat. Faptul că aceste notări s-au găsit pe tabelul prestabilit, nu demonstrează că s-a săvârșit vreo infracțiune de fals, sau de alterare sau modificare a conținutului actului, ci demonstrează succesiunea răspunsurilor candidaților pe care perceput și notat examinatorul respectiv.
De asemenea, în mod corect instanțele au reținut că nu este vorba despre un înscris oficial, astfel cum a fost motivat și pe baza probatoriului administrat în cauză.
Față de aceste considerente, solicită menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, și respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Partea responsabilă civilmente MINISTERUL MUNCII -FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a recursului declarat de către partea vătămată G.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că respectivul înscris avea natura unui înscris sub semnătură privată, iar în mod corect, instanțele au apreciat că inculpații au acționat fără vinovăție și au dispus achitarea acestora; așadar, solicită respingerea recursului formulat de către partea vătămată, ca fiind nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date anterior.
Inculpata -, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
CURTEA,
Prin decizia penală nr. 559/20.10.2009, Tribunalul București - Secția a II- a Penală, a respins ca nefondat apelul părții vătămate G împotriva sentinței penale nr. 39/16.01.2009 pronunțată de Judecătoria sector 1 B, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Tribunalul a reținut:
Prin sentința penak-nr.39/16.01.2009 pronunțata de Judecătoria sector 1 B in dosar nr-, conform art.334 Cod procedură penală:
S-a respins cererea părții vătămate de a se schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați în sensul de a se reține și săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal.
S-a admis cererea inculpaților, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care aceștia sunt cercetați din infracțiunile prev. de art.289, 291 Cod penal în infracțiunea prev. de art.290 Cod penal.
Conform art.11 pct.2 lit. a) art.10 lit.d Cod procedură penală a achitat pe inculpații, - și cercetați sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290
Cod PenalConform art.14 și urm. Cod procedură penală s-a respins excepția formulată de partea responsabilă civilmente MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, privind tardivitatea cererii prin care partea vătămată a solicitat introducerea sa în cauză.
Conform art.14 și urm. Cod procedură penală rap. la art.998 și urm. Cod civil, s-a respins excepția formulată de partea responsabilă civilmente MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE (denumire actuală Ministerul Administrației și Internelor), privind lipsa calității de parte responsabilă civilmente în cauză.
Conform art.14, 346 Cod procedură penală rap. la art.998 și urm. cod civil s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea vătămată G.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotarî astfel prima instanța a avut in vedere următoarele:
Prin plângerile înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B sub nr.l302/P/2005 numitul G, în calitate de persoană vătămată a solicitat cercetarea făptuitorului, arătând că acesta, având calitatea de președinte într-o comisie pentru organizarea unui concurs din cadrul Ministerului Muncii pentru ocuparea postului de inspector general adjunct pe relații de muncă, a falsificat notele de la proba orală, susținută de partea vătămată la data de 17.04.2003, în sensul că a majorat nejustificat notele acordate numitei, care în urma acestor notări a fost declarată câștigătoarea concursului (plângere filele 9-10, precizare plângere fila 348 ).
În drept, persoana vătămată a invocat dispozițiile art.280, 289, 291, 246, 247 Cod penal.
La data de 27.02.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B - prin rezoiuția-rir.l302/P/2005 a dispus neînceperea urmăririi penale față de, (președintele comisiei de examinare), O și (membrii ai comisiei de examinare), cercetați sub aspectul infracțiunilor prev. de art.288, 289, 291 Cod penal.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246, 247 Cod penal în baza acelei plângeri formulată de persoana vătămată G.
Împotriva acestei rezoluții partea vătămată a formulat plângere în temeiul disp. art.2781din Codul d e procedură penală, iar Judecătoria Sectorului 1 B prin sentința penală nr. 1752/2006 a respins plângerea ca neîntemeiată.
In urma recursului declarat de partea vătămată, Tribunalul București -Secția a Il-a Penală, prin decizia penală nr.3294/R/2006 dată în dosarul nr-, a admis recursul părții vătămate, a casat în parte sentința penală pronunțată și rejudecând pricina în fond, în baza art.2781al.8 lit.c Cod procedură penală, a admis plângerea formulată, a desființat în parte rezoluția parchetului și reținând cauza spre rejudecare a trimis-o spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 1 B, sub aspectul infracțiunilor prev. și ped. de art.289 și 291 Cod penal, privind pe cei trei inculpați împotriva cărora s-a formulat plângerea prealabilă de către partea vătămată.
În fond după casarea cu trimitere, Judecătoria Sectorului 1 B, prin sentința penală nr.259/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, în temeiul disp. art.332 al.2 Cod procedură penală a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B în vederea începerii urmăririi penale față de cei trei făptuitori, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.289 și291 Cod penal.
Tribunalul București, sesizat din nou cu recursul părți vătămate, prin decizia penală nr.846/10.07.2008, dată în dosarul nr-, a admis recursul părții vătămate, a casat sentința penală nr.259/2008 cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
În vederea continuării judecății s-a format prezenta cauză înregistrată inițial sub nr-, devenit ulterior, ca urmare a admiterii unei cereri de abținere, nr-.
Așadar fată de cele expuse, actul de sesizare a instanței îl reprezintă potrivit art.2781alin. 9 Cod procedură penală plângerea petentului-persoană vătămată G, astfel cum a fost admisă prin decizia penală nr.3924/R/20.12.2006 de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală, urmând ca potrivit art.2781al.8 lit.c Cod procedură penală să se procedeze la judecarea inculpaților, și, sub aspectul infracțiunilor prev. de art.289, 291 Cod penal (decizia penală nr.3924/2006 - fila 27, dosar nr- atașat cauzei).
În esență, situația-de fapt expusă în acest act de sesizare constă în aceea că în calitate de membri ai unei comisii care a fost alcătuită pentru organizarea unui concurs în vederea ocupării unui post de inspector general de stat în cadrul, inculpații au modificat cu vinovăție borderoul de notare, iar ca urmare a acțiunii lor partea vătămată Gaf ost declarat respins, fiind admisă o altă concurentă. Potrivit actului de sesizare, data faptei este 17.04.2003 (data desfășurării concursului).
II. După sesizarea în acest mod a instanței, partea vătămată G s-a constituit parte civilă, conform art.14, 320.C.P.P. solicitând:
- restabilirea situației anterioare, prin anularea falsului comis de către cei trei inculpați și desființarea parțială a înscrisului în ceea ce privește modificările și adăugirile făcute având în vedere implicit și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii (fila 207 dosar nr-).
- obligarea inculpaților la plata sumei de 300.000 RON, la care se adaugă coeficientul de inflație, cu titlul de daune morale (fila 204 dosar nr-).
- obligarea inculpaților la daune materiale constând în diferența dintre veniturile salariale și veniturile de natură salarială (stimulente și prime) pe care le-ar fi încasat ca Inspector general de stat adjunct și cele pe care le încasa ca Director în cadrul și respectiv consilier al Ministerului Economiei și Comerțului (funcție pe care a deținut-o de la data de 01.04.2007-31.12.2007) de la data de 17.04.2003 când a avut loc concursul în cauză până la data numirii sale efective în funcția de Inspector General de Stat adjunct.
Conform art.16 Cod procedură penală la cererea părții vătămate G au fost introduse în cauză părțile responsabile civilmente:
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (cerere introducere fila 14 voi. I dosar nr-, încheiere admitere fila 94 vol.I dosar).
Ministerul Internelor și Reformei Administrative - denumire actuală Ministerul Administrației și Internelor (cerere introducere fila 14 vol.I dosar nr-, încheiere admitere, fila 94 vol.I dosar).
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a invocat excepția inadmisibilității introducerii sale în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, iar Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția lipsei calității sale de parte responsabilă civilmente (cerere, fila 103 dosar nr- Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, fila 138 vol.I dosar nr- Ministerul Internelor și Reformei Administrative).
Instanța fondului a apreciat ca esențială pentru stabilirea situației de fapt si de drept in modificarea notelor cu ocazia derulării concursului și respectarea din această perspectivă a dispozițiilor legii, care reglementează desfășurarea acestui tip de concursuri, respectiv Hotărârea de Guvern nr. 1087/2001. Raportat la această împrejurare s-a pronunțat deja irevocabil instanța de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2022/20.09.2004 pronunțată de Curtea de Apel București rămasă irevocabil prin decizia nr.3952/22.06.2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție (copie sentința fila 417-419, copie decizie fila 109 și urm. dosar nr- vol.I, atașat cauzei).
Din perspectiva stabilirii acestor împrejurări instanța penală este obligată să se supună exigențelor art.44 alin. 3 Cod procedură penală, în conformitate cu care hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
În consecință în fapt instanța a reținut că:
La data de 17.04.2003, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (actualmente Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse), a organizat un concurs în vederea ocupării funcției de inspector general de stat adjunct pe relații de muncă în cadrul Inspecției, la acest concurs fiind înscriși petentul G și numita.
Condițiile de organizare a concursului erau stabilite prin nr.HG 1087/2001, privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor publice.
În acest sens, prin Ordinul Ministrului, Solidarității Sociale și Familiei nr.62 din 28.02.2003 s-a constituit Comisia de concurs (alcătuită din - director în, G - director general în, care a înlocuit-o pe numita, potrivit Ordinului nr.89/2003, și - director general din cadrul (actualmente ), ca reprezentant din afara instituției, G -secretar general în cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, și având ca președinte pe - secretar general al, iar ca secretar pe - inspector de specialitate la Direcția generală a Umane, în cadrul ), precum și Comisia de soluționare a contestațiilor (alcătuită din - secretar de stat în cadrul, un reprezentant al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și o persoană din afara instituției, și având ca secretar pe - inspector de specialitate la Direcția generală a Umane, în cadrul ).
Condițiile specifice de participare la concurs erau următoarele: studii superioare juridice de lungă durată, vechime în specialitate de 17 ani, cunoașterea unei limbi de circulație internațională, cunoștințe de operare PC.
Ca urmare a probei scrise și a probei orale notarea candidaților de către membrii comisiei de examinare s-a făcut individual, pe documentele de notare făcându-se însă anumite modificări ale notelor.
În urma susținerii concursului, văt.p. Gaf ost declarat respins, contestația la Comisia de contestații fiindu-i și ea respinsă (fila 28 ).
Potrivit adresei din data de 23.12.2003, semnată de către numitul G - Secretar general în cadrul L - și membru al Comisiei de examinare în concursul menționat, adresă comunicată petentului (fila 78 ), acesta a observat la întocmirea procesului-verbal nr.33545/17.04.2003 că unul din membrii Comisiei a modificat notele candidaților ulterior, modificare ce o condus la declararea ca admis a unui alt candidat decât cel care în mod normal urma să fie declarat câștigător, motiv pentru care sus-numitul a semnat procesul-verbal cu obiecțiuni. (filele 79-80 )
În aceste condiții, partea vătămată a chemat în judecată, solicitând anularea Ordinului Ministrului, de numire în funcția pentru care s-a organizat concursul a contracandidatei sale -, precum și anularea deciziei de respingere a contestației sale împotriva rezultatului final al concursului, cu obligarea pârâtului la plata de daune morale.
La data de 30.04.2004, președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a dispus, în baza Ordinului nr.55/, efectuarea unui control la. de către și, funcționari publici ai Corpului de Control din cadrul Direcției de Monitorizare, Control și Contencios, în scopul verificării îndeplinirii dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și nr.HG 1087/2001.
În urma acestui control, desfășurat în perioada 5 - 12.05.2004, au fost întocmite Procesul-verbal nr.55.1.//11.06.2004 și Raportul de control din 21.06.2004 înregistrate sub numerele 33955 și, respectiv, - la.
Potrivit Raportului de control întocmit la data de 21.06.2004 (filele 96-99 dosar instanță), au fost constatate o serie de abateri și încălcări ale reglementărilor privind funcția publică și funcționarii publici (art.51 din Legea nr.188/1999 și art.7 alin. (3) și alin. (5) din nr.HG1087/2001, precum și art.19 alin. (3) coroborat cu art.9 alin. (2) din nr.OUG 192/2002), prin calcularea greșită a vechimii necesare participării la concurs, pentru numita, precum și prin ocuparea de către aceasta a unei funcții publice specifice de conducere vacante care la data încadrării, în regim contractual, pe această funcție publică (februarie 2003) nu dobândise nici statutul de funcționar public și nici nu îndeplinea condițiile specifice prevăzute în fișa postului: minim 17 ani vechime în specialitate. In consecință, s-a propus revocarea din motive de nelegalitate a actului administrativ de numire în funcție a contracandidatei petentului, și numirea în funcție a următorului candidat, văt.p. G, care a obținut peste nota minimă - nota 7 de promovare a concursului ținut la data de 17.04.2003, sau numirea acestuia în funcția publică menționată în situația în care obține această soluție pe cale judecătorească.
Raportul de control al, din 21.06.2004, a fost invocat de partea vătămată în mai multe sesizări adresate intimatului - Secretar general în cadrul - datele de 20.07.2004 (fila 35, fila 54 dosar instanță), 4.11.2004 (fila 61 dosar instanță), și, respectiv, 3.03.2005 (fila 55 dosar instanță), prin care îi solicita, în esență, să ia măsurile necesare revocării din funcție a numitei, aceasta neîntrunind condițiile prevăzute de lege, referitoare la vechime, și numirea văt.p. în funcția respectivă.
Aspectele legate de neîndeplinirea condiției referitoare la vechimea în specialitate a candidatei au fost comunicate intimatului și de către - Agenția Națională a Funcționarilor Publici, printr-o adresă (filele 67-68 ), arătându-se că la data organizării concursului aceasta avea o vechime în specialitate de 11 ani, 6 luni și 28 de zile, cuprinsă în perioada 4.03.1985-1.10.1996, iar pentru ocuparea funcției publice de inspector general de stat - consilier A/I/l se cerea o vechime în specialitate de minim 17 ani.
Prin Sentința civilă nr.2022 din 20.09.2004 - definitivă irevocabilă prin Decizia nr.3952 din 22.06.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin respingerea recursurilor formulate de partea vătămată G, și (filele 250-255, filele 73-74 dosar instanță), Curtea de Apel București - Secția a -a Contencios Administrativ și Fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de petent, a anulat concursul organizat de pârâtul la data de 17.04.2003, precum și decizia de respingere a contestației petentului - reclamant, în privința etapei interviului și a stabilirii rezultatului final.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus anularea ordinului de numire în funcția de inspector general de stat adjunct pe relații de muncă a numitei, fiindu-i respins petentului capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că modificarea unor note în fișa de notare, deși nu este sancționată expres de nr.HG 1087/2001 (după cum au susținut pârâții, în apărare), este de natură să ducă la imposibilitatea stabilirii notei reale acordate candidatului la momentul desfășurării probei respective, exclusiv în funcție de calitatea răspunsurilor acesteia.
Privitor la procedura concursului a constatat instanța că la susținerea probei orale notarea candidaților s-a făcut inițial pe un înscris (tabel) care cuprindea numele candidaților, numele membrilor comisiei, semnătura fiecăruia și nota acordată. Formularul nu avea o formă prestabilită de lege, ci a fost generat pe calculator de secretarul comisiei (martora ) fiind pusă de către acesta la dispoziția membrilor comisiei (aspecte confirmate de declarațiile martorilor G, G (membrii ai comisiei - declarații filele 2, 3 dosar nr- vol.II) și de declarația inculpatului (fila 204 vol.I dosar nr-). Formularul nu avea o rubrică pentru semnătura secretarului și nici nu a fost semnat de către acesta.
Potrivit exigențelor art.44 al.3 Cod procedură penală (în raport de motivele expuse anterior, punctul IV) instanța penală a reținut că astfel cum s-a stabilit de către instanțele civile cu putere de lucru judecat, acest înscris are natura unei "fișe de notare", iar inculpații, și, după ce au consemnat în acest înscris inițial o anumită notă acordată candidaților, au modificat-o apoi.
S-au constatat prin sentința penală nr.2022/20.09.2004 a Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ, definitivă și irevocabilă următoarele:
- modificarea notei acordate candidaților la proba interviului, astfel cum s-a concluzionat în raportul de expertiză aflat la fila 329 dosarului civil; astfel, modificarea a trei note de 9,00 în 9,80 la rubrica numitei și a unei note de 8,75 sau 8,25 în 8,00 în cazul părții vătămate G au avut o influență hotărâtoare asupra rezultatului final al concursului.
- potrivit adresei nr.20998/2003 emisă de și semnată de G, membru în comisia de concurs se atestă împrejurarea că unul din membrii comisiei a modificat notele acordate după ce s-a încheiat notarea de către ceilalți membrii, fapt de natură să creeze dubii serioase asupra obiectivității notării sale.
- modificarea unor note în fișa de notare, deși nu este sancționată expres prin HG 1087/2001, este de natură să ducă la imposibilitatea stabilirii notei reale acordate candidatului la momentul desfășurării probei respective, exclusiv în funcție de calitatea răspunsurilor acestuia.
Reținând în esență aceste motive instanța civilă a anulat concursul, decizia prin care a fost respinsă contestația lui G, precum și ordinul de numire în funcție a numitei (sentința civilă fila 418 ).
Avându-se în vedere și fișa de notare, astfel modificată s-au elaborat ulterior următoarele documente:
- proces-verbal nr.33545/17.04.2003 privind lucrările comisiei de concurs, semnat de toți membrii comisiei (cu mențiunea "obiecțiuni" în ceea ce îl privește pe martorul G) și de secretarul comisiei - fila 45 dosar nr.l-.
Potrivit procesului-verbal notele de interviu se regăsesc în anexa 7.
- anexele procesului-verbal, numerotate de la 1-7 după cum urmează:
1. întrebări și răspunsuri la interviu;
2. rezultatele interviului, astfel cum au fost notate de inculpatul
;
3. rezultatele interviului, astfel cum au fost notate de inculpata;
4. rezultatele interviului, astfel cum au fost notate de martorul G;
5. rezultatele interviului, astfel cum au fost notate de martorul G;
6. rezultatele interviului, astfel cum au fost notate de inculpatul;
7. rezultatul final, cuprinzând notele tuturor candidaților, la lucrarea
scrisă și la interviu, redactat sub forma unui tabel, semnat de secretarul comisiei - anexe - file 54 și urm. dosar nr-.
Referitor la împrejurările în care au efectuat modificările notelor inculpații, în declarațiile date au susținut că la momentul concursului au apreciat că pot face asemenea modificări pe fișa de notare, legea nu le interzice acest lucru, fișa de notare, fiind un instrument de lucru, o "ciornă".
Astfel:
- inculpatul a arătat că a efectuat modificările înainte de finalizarea procesului-verbal de validare a concursului și că în condițiile în care legea nu stabilește documentele ce se întocmesc cu ocazia organizării unui concurs, acest aspect a rămas la latitudinea organizatorilor.
A mai precizat inculpatul că a modificat nota (potrivit expertizei din 9,00 în 9,80 pentru numita ) dorind astfel să facă o apreciere a concurenților și a pregătirii profesionale a fiecăruia și influențat fiind de împrejurarea constând în aceea că un alt membru al comisiei, martorul G acordase note în total dezacord cu răspunsurile concurenților (potrivit actelor de la dosar 5,00 pentru și 10,00 pentru partea vătămată) creându-se impresia că a existat o "înțelegere între martor și partea vătămată. Aceasta ultima afirmație nu poate fi primită de instanță, ea nefiind susținută de nici un alt mijloc de probă.
- inculpata a arătat că a apreciat ca fiind o "ciornă" fișa pe care s-a efectuat notarea și că a efectuat modificarea în timpul concursului, pe măsură ce se succedau răspunsurile concurenților (potrivit expertizei, din 9,00 în 9,80 pentru numita ).
A mai arătat inculpata că nu a dorit alterarea realității și nici avantajarea / dezavantajarea vreunui candidat (declarație fila 200 dosar - vol.I).
- inculpatul a arătat că secretarul a pus la dispoziția comisiei o "foaie de hârtie" (ceea ce instanțele civile au stabilit a fi o fișă de notare) și că pe această foaie fiecare membru al comisiei a trecut nota.
A mai precizat inculpatul că "foaia nu avea antet, nu era ștampilată și de aceea a considerat-o "ciornă", iar în ceea ce privește nota, ea reflectă realitatea (potrivit raportului de expertiză inculpatul a modificat din 9,00 în 9,80 și apoi în 10,00 nota pentru și din 8,25 în 8,75 sau din 8,75 în 8,25 și apoi în 8,00 nota pentru partea vătămată).
Referitor la împrejurările în care s-a completat "fișa de notare", martora, secretar al comisiei a precizat că nu a semnat această fișă care e doar un "instrument de lucru" ci doar procesul-verbal final, cuprinzând notele finale, proces-verbal ce reprezintă anexa 7 procesului-verbal privind lucrărilor concursului.
A mai precizat de - asemenea că fișa de notare i-a fost înmânată după finalizarea interviului de către inculpatul și avea forma actuală (așadar cea cu modificări), iar pe baza acestei fișe a întocmit anexa 7 documentației de concurs, păstrând totodată și formularul denumit "fișa de notare" de către instanțele civile.
A mai arătat martora că a doua zi a fost redactat efectiv procesul-verbal privind lucrările concursului semnat de secretar și de membrii comisiei, unul dintre membrii făcând mențiunea că are "obiecțiuni", pe care însă nu le-a expus separat în scris.
Potrivit procesului-verbal acest membru care a semnat cu "obiecțiuni" este martorul
Fiind audiat cu privire la împrejurările în care a avut loc notarea acesta a arătat că notarea s-a făcut pe un document pe care el îl apreciază ca având caracter "oficial" și că a fost ultimul care a menționat notele, împrejurare în care a constatat că documentul (fișa de notare) nu prezintă nici o modificare.
A mai precizat martorul că a doua zi când s-a redactat procesul-verbal de validare a observat modificările și tocmai de aceea 1-a semnat cu "obiecțiuni" (declarație fila 3 dosar nr. - vol.II).
Subliniază instanța că în ceea ce privește caracterul fișei de notare de "document oficial" (cum susține martorul ) sau "ciornă" (cum susțin inculpații) aceasta este o problemă de drept, ci nu una de fapt, astfel încât de asemenea calificarea poate fi făcută doar de instanță.
- martorul G (membru al comisiei care nu a efectuat nici o modificare cu privire la notele acordate (8,50 pentru numita și 8,00 pentru partea vătămată) a precizat că a făcut notarea pe o "ciornă" și că unii dintre membrii comisiei, pe parcursul interviului au făcut modificări ale
A mai arătat martorul că ulterior, separat s-au redactat fișele individuale de notare (anexele 2-6 potrivit documentației de concurs, fila 43 și urm dosar nr-).
A mai precizat martorul că a existat un asemenea formular (fișa de notare, denumită de martor "ciornă") și la alte concursuri, dar el nu a fost atașat procesului-verbal de validare.
În consecință, a reținut instanța că inculpații nu au încălcat dispozițiile HG 1087/2001, deoarece modificările făcute de ei nu sunt sancționate expres de lege, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat de către instanțele civile, însă au efectuat modificări de natură să ducă la imposibilitatea stabilirii notei reale situație care a determinat anularea concursului potrivit dispozițiilor acelorași instanțe civile.
Astfel, răspunzând exigențelor art. 44 alin.3 Cod procedură penală raportat la conținutul hotărârilor civile intrate în puterea lucrului judecat și care au stabilit că modificările aduse de ei nu sunt sancționate expres de HG 1087/2001 va înlătura toate susținerile contrare ale părții vătămate care în notele scrise depuse la dosarul cauzei" (seturile 1-6 - filele 217-254 dosar vol.I dosar, respectiv filele 1 - 173 vol.II dosar) a susținut că inculpații au încălcat dispozițiile HG 1087/2001.
Reține, de asemenea, instanța că modificările au fost efectuate înainte de redactarea fișelor individuale de notare (anexele 1-6 ale procesului-verbal de validare, anexe având fiecare forma unui tabel individual cu notele acordate de fiecare membru al comisiei și semnătura acestuia).
În același sens, modificările au fost efectuate totodată și înaintea redactării procesului-verbal cuprinzând toate notele acordate ambilor candidați și semnat de secretarul comisiei (anexa 7 procesului-verbal de validare).
Între fișa de notare modificată, pe de o parte, și anexa 7, respectiv anexele 1-6 nu există diferențe.
Potrivit declarațiilor concordante ale inculpaților, susținute și de poziția martorilor, G (membru al comisiei), respectiv (secretar al comisiei) la momentul faptei aceste persoane considerau că fișa de notare este o "ciornă".
părții vătămate, care atât în plângere, cât și în notele scrise a caracterizat înscrisul ca fiind "oficial", precum și percepția martorului G, care la momentul concursului își formase reprezentarea că fișa de notare este un "document oficial" nu sunt de natură să înlăture modul în care inculpații au perceput natura acestui înscris, cu consecința posibilității/imposibilității aducerii de modificări. De altfel, între martorul G, pe de o parte, și inculpați, pe de altă parte, nu a existat o discuție privind posibilitatea/imposibilitatea modificării fișei.
Aspectele privind percepția inculpaților cu privire la natura juridică a fișei de notare sunt reținute doar pentru a fi analizate din perspectiva atitudinii subiective a acestora, deoarece problema de drept privind calificarea fișei ca "ciornă" (înscris sub semnătură privată) sau "document oficial" (înscris oficial) este atributul exclusiv al instanței.
Alte aspecte de fapt invocate de partea vătămată în notele, memoriile și actele depuse referitoare la organizarea unui nou concurs după ce instanțele civile l-au anulat pe cel din 17.04.2003, exced limitelor în care această instanță este sesizată, ele nefăcând obiect al actului de sesizare prezentat la pct.1 al expunerii.
În consecință instanța nu este sesizată pentru a stabili în fapt asemenea împrejurări.
În drept:
Prealabil instanța a urmat să stabilească dacă "fisa de notare" este un înscris oficial sau unul sub semnătură privată, deoarece doar un înscris oficial poate fi obiect material al infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați, respectiv infracțiunea de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal.
Noțiunea de înscris oficial este definită în art.150 al.2 Cod penal. Potrivit acestui text "un înscris oficial" este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art.145 Cod penal sau care aparține unei asemenea unități.
E necontestat, în speță, că ministerul care a organizat concursul eou nitate publică în sensul art.145 Cod penal, în conformitate cu care prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Potrivit dispoziției legale invocate (art.150 Cod procedură penală) există două categorii de înscrisuri oficiale, cele care emană de la o unitate prev. de art.145 Cod penal și cele care aparțin unei asemenea unități.
Definiția legală dată de dispozițiile art.150 Cod penal nu poate conduce la concluzia că toate înscrisurile care emană, sau care aparțin unei unități publice, indiferent de stadiul redactării lor, au caracterul unor înscrisuri oficiale.
Astfel, pentru orice document în procesul de elaborare, redactare există un stadiu inițial în care doar se schițează de către unul sau mai mulți funcționari anumite aspecte, cu posibilitatea de a se modifica, reveni, îmbunătăți documentul până la redactarea formei finale.
Doar forma finală este supusă anumitor condiții de formă, primește un număr de înregistrare și intră în circuitul juridic, în această formă, cu număr de înregistrare, urmând ca de la acest moment orice modificare să poată fi făcută doar în anumite condiții expres stabilite de lege.
În procedura de organizare a unui concurs astfel cum e reglementată de HG nr. 1087/2001, este folosită noțiunea de "documentație de concurs", în dispozițiile art.25 privitoare la atribuțiile secretarului comisiei de concurs.
Astfel, potrivit art.25 lit. b) se stabilește că secretarul întocmește, redactează și semnează alături de membrii comisiei de concurs întreaga documentație privind activitatea specifică a acestei comisii.
Nici o dispoziție din HG 1087/2001 nu enumera fie limitativ, fie exemplificativ înscrisurile ce alcătuiesc "documentația de concurs".
Cu toate acestea, stabilind procedura de derulare a concursului legea, în dispozițiile art.34, 36 face referire expresă la încheierea unui proces-verbal, în sensul că, atât la lucrările scrise, cât și la interviu notarea se face separat de către fiecare membru al comisiei și se consemnează într-un proces-verbal (ceea ce duce la concluzia că aceste procese-verbale fac parte din documentația de concurs).
De asemenea, în art.37 legea face referire expresă la întocmirea de către comisia de concurs a unei liste cuprinzând rezultatele candidaților (ceea ce duce la concluzia că această listă face parte din documentația de concurs).
În speță, s-au întocmit procesele-verbale reglementate de dispozițiile art.34, 36 (anexele 2-6, procese-verbale cuprinzând separat, pentru fiecare membru al comisiei - cotele acordate candidaților și purtând semnătura examinatorului. Așadar, aceste înscrisuri au fost supuse unor condiții de formă prevăzute de lege (întocmirea individuală, pentru fiecare examinator în parte și semnarea de către acesta) și au fost apoi înregistrate sub nr.33545/17.04.2003, ca anexele 2-6 ale procesului-verbal cu același număr emis de ministerul care a organizat concursul.
De asemenea, s-a întocmit lista prev. de art.37 din HG 1087/2001. Aceasta îndeplinește condiția de formă cerută de lege (cuprinde rezultatele candidaților în ordine descrescătoare, cu mențiunea "admis-respins" și este semnată de secretarul comisiei) fiind la rândul sau înregistrat sub nr.33547/17.04.2003 ca anexa 7 procesului-verbal cu același număr emis de ministerul care a organizat concursul.
Aceste înscrisuri se supun exigențelor art.150 Cod penal fiind emise de ministerul organizator, cu respectarea anumitor condiții de formă.
Înscrisul calificat de instanțele civile ca fiind "fișa de notare" nu este prevăzut de HG 1087/2001 pentru a fi redactat în procedura de desfășurare a concursului. Instanțele civile, au stabilit însă cu autoritate de lucru judecat că el poate fi astfel calificat (drept "fișa de notare") și că HG 1087/2001 nu interzice modificarea sa.
Dacă s-ar accepta că fișa de notare este un înscris oficial, având aceeași natură juridică cu anexele 2-7 s-ar ajunge la concluzia că odată redactat el trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă, să fie înregistrat și că evident de la acest moment nu ar mai putea fi modificat.
Or, "fișa de notare" nu este supusă nici unei condiții de formă, iar modificarea sa nu este sancționată de HG 1087/2001.
Așadar, regimul juridic pe care îl urmează "fișa de notare" nu este similar cu cel stabilit pentru procesele-verbale ce constituie anexele 2-6 și care sunt fără echivoc înscrisuri oficiale.
În situația dată "fișa de notare" apare ca o formă intermediară, formă " de lucru" susceptibilă de modificări a ceea ce aveau să devină procesele-verbale constituite în anexele 2-7.
În concluzie "fisa de lucru" nu întrunește exigentele cerute de lege pentru a fi caracterizată ca un înscris oficial, deoarece nu este supusă unor condiții de formă (ceea ce e de esența actelor oficiale), poate fi modificată, fără ca legea să prevadă nici o sancțiune (astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat de către instanțele civile) și nu este înregistrată individual, sau ca anexă a unui document emis de o autoritate prev. de art.145 Cod penal.
Argumentele prezentate de partea vătămată, în sensul că fișa e semnată de inculpați, că a fost supusă unei expertize grafice și că are caracterul unui "original" (deci nu o copie), deși sunt reale nu prezintă relevanță pentru caracterizarea unui înscris ca fiind "oficial", în sensul art.150 Cod procedură penală, astfel cum a fost deja analizat de instanță.
Ca urmare "fișa - de lucru" nu poate reprezenta obiect material al infracțiunii prev. de art.289 Cod penal.
În consecință, admițând cererea inculpaților de schimbarea a încadrării juridice instanța a dispus potrivit art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați din infracțiunile prev. de art.289, 291 Cod penal în infracțiunea prev. de art.290 Cod penal.
În ceea ce privește uzul de fals (prev. de art.291 Cod penal) a reținut instanța că în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, acțiunea de folosire a înscrisului este inclusă în elementul material al laturii constitutive a acestei infracțiuni, astfel încât nu se analizează prin prisma art.291 Cod Penal, ci doar prin prisma art.290 Cod penal.
Potrivit art.290 Cod penal falsul în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 Cod penal, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Elementul material al infracțiunii este alcătuit din două acțiuni, săvârșite succesiv, și anume:
- falsificarea înscrisului, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lui în orice mod;
- folosirea înscrisului falsificat ori încredințarea sa, spre folosire, altei persoane.
scrierii înseamnă imitarea, reproducerea frauduloasă a scrierii unui act, pentru a face să se creadă că scrierea astfel cum a fost imitată este cea originală și exprimă voința autorului actului.
subscrierii înseamnă imitarea semnăturii persoanei care trebuie să semneze actul, dacă ar fi fost falsificat.
unui înscris sub semnătură privată înseamnă modificarea materială a redactării textului unui asemenea înscris, prin adăugiri, înlocuiri, ștersături, în orice mod, de cifre, cuvinte, fraze sau chiar prin utilizarea unor procedee de juxtapunere (cum ar fi aducerea unei hârtii cu semnătura originală și lipirea ei pe partea de jos a textului dactilografiat).
Varianta ce s-a impus a fi analizată în speță este alterarea înscrisului.
A fost de necontestat că există modificări, alterări ale înscrisului și că acestea au fost efectuate de către inculpați.
A reținut, de asemenea, instanța că acest înscris a fost folosit pentru a se produce efecte juridice (el a stat la baza încheierii proceselor-verbale ce au constituit anexele 2-7 ale procesului-verbal de validare a concursului).
Din perspectiva laturii subiective, a intenției inculpaților a reținut instanța următoarele:
- obiectul juridic generic al tuturor infracțiunilor de fals este constituit din relațiile care privesc încrederea pe care toți destinatarii legii o au în conținutul-unui înscris (fie el oficial sau sub semnătură privată).
Astfel, asemenea înscrisuri se bucură în mod obiectiv de încrederea generală, iar făptuitorii alterează aceste înscrisuri, astfel încât, sub aparența unui înscris care atestă o anumită realitate să prezinte fapte neadevărate.
Este deci de esența infracțiunilor de fals ca făptuitorii să acționeze astfel încât modificările pe care le efectuează să fie ascunse, frauduloase, ci nu evidente.
Or, în speță, modificările efectuate de inculpatul sunt evidente, iar această circumstanță reală se răsfrânge asupra tuturor inculpaților deoarece ei au folosit înscrisul văzând că prezintă aceste modificări evidente.
S-a stabilit deja, cu autoritate de lucru judecat că legea nu sancționa efectuarea de modificări asupra fișei de notare, deci și din această perspectivă inculpații nu au urmărit sau prevăzut fraudarea legii care stabilea derularea concursului.
Inculpații au efectuat deci modificările considerând că legea le permite acest lucru, că modificările sunt conforme cu realitatea obiectivă (reflectă calitatea răspunsurilor date de candidați) si nu au ascuns mascat efectuarea acestor modificări în materialitatea lor folosind un înscris evident modificat.
Or, potrivit art.17 Cod penal pentru ca fapta lor să constituie infracțiune fiind necesar să fie săvârșită cu vinovăție.
Conform art.19 alun. 1 Cod penal vinovăția există când fapta este săvârșită cu intenție sau din culpă.
Potrivit art.19 alin.2 Cod penal fapta constând într-o acțiune săvârșită din culpă constituie infracțiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.
Or, dispozițiile art.290 Cod penal nu prevăd asemenea dispoziții ceea ce înseamnă că fapta este infracțiune numai dacă este săvârșită cu intenție.
Această intenție este calificată de scopul urmărit (producerea de consecințe juridice).
Potrivit art.19 alin. 1 Cod penal fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-1 urmărește, acceptă
posibilitatea producerii lui.
Or, în speță inculpații nu au urmărit sau prevăzut să modifice și să folosească în mod fraudulos înscrisul (să creeze aparența că acesta nu a suportat modificări), ci au folosit înscrisul evident modificat, considerând că tocmai aceste modificări reflectă realitatea.
Lipsește deci intenția în sensul art.17, 19 rap. la art.290 Cod procedură penală ca element al laturii subiective, astfel încât potrivit art.ll pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală instanța a dispus achitarea inculpaților cercetați sub aspectul infracțiunii prev. de art.290 Cod penal.
În ceea ce privește cererea părții vătămate de a se schimba încadrarea juridică a faptei în sensul de a se retine în sarcina inculpaților și infracțiunea prev. de art.246 Cod penal, constând în aceea că aceștia cu intenție au folosit fisa de notare falsificată, aceasta a produs consecințe juridice si astfel s-a cauzat o vătămare a intereselor părții vătămate (conținutul faptic al infracțiunii este susținut de partea vătămată în seturile de note scrise, precum si cel de la pg. 70 dosar -).
Conform art.246 Cod penal abuzul în serviciu este definită ca fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speță, e de necontestat de părți că inculpații au calitatea de funcționari publici.
A reținut instanța că ei se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deoarece participau la comisie de concurs în virtutea funcției publice.
Actul îndeplinit (întocmirea "fișei de notare", urmat de modificarea acesteia) a fost săvârșit în exercitarea acestei funcții.
Elementul material al infracțiunii de abuz de serviciu a fost deci analizat din perspectiva îndeplinirii în mod defectuos a unui act.
Or, față de motivele de fapt și de drept deja analizate la pct.V, VI. a rezultat că acțiunea de modificare nu este sancționată de lege.
Din perspectiva laturii subiective a infracțiunii de abuz în serviciu explicațiile prezentate cu referire la lipsa intenției de a falsifica (deci de a îndeplini defectuos un act în exercitarea atribuțiilor de serviciu) își păstrează valabilitatea, astfel încât nu au mai fi reluate.
În consecință, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.246 Cod penal instanța a dispus potrivit art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod penal achitarea acestora.
VII. Precizări din perspectiva dispozițiilor art.38518Cod procedură penală privind limitele rejudecării în raport de conținutul deciziei penale nr.3294/R/20.12.2006 a Tribunalului București, prin care s-a casat sentința penală nr. 1752/2006 a Judecătoriei Sectorului 1 și s-a dispus desființarea soluției de netrimitere în judecată dată de procuror si reținerea ei de către Judecătoria Sectorului 1 B în vederea judecării inculpaților sub aspectul infracțiunilor prev. de art.289, 291 Cod penal.
Conform art.38518alin.1l Cod procedură penală instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului.
Părțile nu au contestat faptul că instanța de fond poate proceda la schimbarea încadrării juridice, dând faptelor o altă încadrare juridică decât cea dată de instanța de recurs.*
De altfel părțile (inculpații și partea vătămată) au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice.
Tocmai în raport de cererile noi formulate de părți, de argumentele prezentate de ele în susținerea acestor cereri, situația de fapt nu a rămas aceeași de la momentul soluționării recursului, intervenind elemente și argumente noi în administrarea și aprecierea probelor (declarațiile inculpaților și ale martorilor, invocate de instanță în stabilirea situației de fapt).
VIII. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
Prealabil instanța a analizat excepțiile invocate de părțile responsabile civilmente.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a invocat tardivitatea cererii prin care partea vătămată a solicitat introducerea sa în cauză.
Examinând excepția prin prisma art.16 Cod procedură penală instanța a reținut următoarele: introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
În speță, cererea a fost formulată la primul termen cu procedura completă la care partea vătămată a beneficiat de garanția instituită de art.6 Cod procedură penală, în sensul de a avea apărător. Primul termen pe fond a fost fixat la 05.04.2007 (încheiere fila 5 dosar nr-), iar partea vătămată a cerut termen pentru angajarea unui avocat. La termenul imediat următor a formulat cerere în cauză, respectând așadar cerințele art.16 Cod procedură penală.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția lipsei calității sale de parte responsabilă civilmente în sensul că inculpatul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu (în calitatea sa de angajat al Ministerului Internelor și Reformei Administrative) la momentul faptei.
Or, astfel cum s-a stabilit în fapt inculpatul fusese numit în comisia de concurs tocmai în virtutea funcției publice pe care o exercita în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, motiv pentru care instanța a reținut că acesta era prepus al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, astfel încât Ministerul Internelor și Reformei Administrative este parte responsabilă civilmente în sensul art.1000 al.3 Cod civil.
Analizând acțiunea civilă pe fondul său (în limita cererilor prezentate la pct.II), instanța a verificat dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale, astfel cum ele sunt stabilite de art.14 Cod procedură penală rap. la art.998 și urm. Cod civil.
Aceste condiții sunt existența unei fapte ilicite, săvârșirea acesteia cu vinovăție, producerea unui prejudiciu prin fapta ilicită și legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciu.
Modificarea fișei - de notare nu este sancționată de lege (astfel cum au stabilit instanțele civile în mod irevocabil). Cum fapta nu intră nici în sfera ilicitului penal, instanța s-a fost obligată să rețină că fapta nu este ilicită și să respingă acțiunea civilă sub aspectul tuturor cererilor părții vătămate.
În consecință, lipsa faptei ilicite dezleagă instanța de obligația de a analiza celelalte elemente care angajează răspunderea civilă delictuală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea vătămată G, care a criticat soluția primei instanțe ca nelegala si netemeinica față de greșita încadrare juridică dată faptelor comise de către inculpați și respectiv achitare a acestora, precum și de greșita respingere a pretențiilor civile formulate în cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, sub toate aspectele tribunalul a constatat că apelul formulat de partea vătămata este nefondat, respingându-l ca atare.
Pentru a aprecia astfel, Tribunalul a avut în vedere ca înaintea primei instanțe au fost respectate dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului și asigura drepturile părților, ca au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului, probe ce au fost în mod complet luate în seama și exact apreciate.
Pe cale de consecință, a constatat că faptele și împrejurările reținute ca existente prin hotărârea atacată, precum și cele înlăturate prin aceeași hotărâre corespund probelor administrate in cauza, soluția data in fapt cauzei penale judecate întemeindu-se pe materialul probator existent la dosar și fiind în concordanta cu acesta.
Astfel, prima instanța a apreciat in mod corect asupra împrejurării privitoare la modificarea notelor cu ocazia derulării concursului si respectarea din aceasta perspectiva a dispozițiilor legii care reglementează desfășurarea acestui tip de concurs (HG nr. 1087/2001), ca fiind o chestiune prealabila in sensul disp.art.44 al.3 Cod procedură penală, respectând totodată autoritatea de lucru judecat de contencios administrativ (sentința civila nr.2022/20.09.2004 pronunțata de Curtea de Apel București, rămasă definitiva prin decizia nr.3952/22.06.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Or, prin respectiva hotărâre a fost admisă în parte acțiunea formulată de petent (partea vătămata G ), anulat concursul organizat de pârâtul la data de 17.04.2003, precum si decizia de respingere a contestației petentului-reclamant in privința etapei interviului și a stabilirii rezultatului final.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus anularea ordinului de numire în funcția de inspector general de stat adjunct pe relații de muncă a numitei, fiindu-i respins petentului capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că modificarea unor note în fișa de notare, deși nu este sancționată expres de nr.HG 1087/2001 (după cum au susținut - pârâții, în apărare), fiind de natură să ducă la imposibilitatea stabilirii notei reale acordate candidatului la momentul desfășurării probei respective, exclusiv în funcție de calitatea răspunsurilor acesteia.
S-a stabilit, astfel, de către instanța civilă cu putere de lucru judecat, că înscrisul incriminat a fi fals are natura unei "fise de notare", iar inculpații, si, după ce au consemnat inițial o anumita nota acordata candidaților, apoi au modificat-
Totodată, având în vedere și prevederile HG 1087/2001 s-a reținut corect ca modificările făcute de către inculpați nu sunt sancționate expres de lege, avind insa drept consecința imposibilitatea stabilirii notei sale, ceea ce a determinat anularea concursului prin hotaririle civile sus menționate.
Din analiza coroborata a dispozițiilor legale în baza cărora s-a organizat concursul și având ca punct de plecare cele stabilite de către instanța civila, "fisa de notare" nu constituie un înscris oficial în sensul disp.art.150 al.2 Cod penal, nefiind supusă unor condiții de forma prescrise in mod imperativ de lege si de a căror respectare sa depindă însăși valabilitatea, puțind fi însă modificată fără ca legea să prevadă vreo sancțiune într-un astfel de caz, așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat de instanța civila si nefiind înregistrată individual sau ca anexă a unui document emis de o unitate din cele prev. în art. 145 Cod procedură penală.
Față de această constatare s-a impus soluția adoptata de prima instanța și anume aceea a schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați din infracțiunea prev. de art.289, 291 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, respectiva "fisa de lucru neputând constitui obiectul material al infracțiunii prev. de art.289 Cod penal.
Cum în ipoteza folosirii înscrisului chiar de către cel care se pretinde ca l-ar fi falsificat, uzul de fals este inclus în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată, într-o astfel de ipoteză nu s-a retinut decât infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, nu și cea prev. de art.291 Cod penal.
Analizând, prin prisma dispozițiilor legale ce definesc o astfel de infracțiune, activitatea săvârșită de către inculpați, în mod corect a apreciat prima instanța ca faptei acestora îi lipsește intenția ca element al laturii subiective, în condițiile în care prin acțiunile lor inculpații nu au urmărit ca finalitate denaturarea rezultatelor concursului, modificările făcute fiind în opinia lor corespunzătoare realității.
Față de situația de fapt reținută și neputându-se aprecia ca activitatea desfășurata de inculpați constituie o îndeplinire defectuoasa a unui act ce intra in exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, ca o condiție esențiala pentru existenta infracțiunii de abuz în serviciu, în mod corect prima instanța a respins cererea părții vătămate de schimbare a încadrării juridice in sensul de a se retine in sarcina inculpaților și infracțiunea prev. de art.246 Cod penal.
Și sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a privit-o ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța fondului, inexistenta unei fapte ilicite ca o condiție a răspunderii civile delictuale - conducând la respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.
În considerarea celor expuse, tribunalul în temeiul disp.art.379 al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins, ca nefondat, apelul părții vătămate G împotriva sentinței penale nr.39/16.01.2009 pronunțata de Judecătoria sector 1 B în dosarul nr-.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată G, care a solicitat admiterea recursului, casarea atât a deciziei instanței de apel cât și a sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 indice 9 pct. 17, 17 indice 1 și 18 din Codul d e procedură penală, solicitând totodată pe fond admiterea plângerii sale, schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților în sensul reținerii și a infracțiunii prev. de art. 246 din Codul penal, condamnarea celor 3 inculpați pentru infracțiunile prev. de art. 289, 291 și 246 și admiterea acțiunii civile.
Motivele de recurs, expuse pe larg în cererea scrisă depusă la dosar și reluate oral la momentul dezbaterilor pe fondul recursului, regăsindu-se și în practicaua prezentei, arată, în esență, că hotărârile sunt nelegale pentru că pornesc de la o premisă greșită, reținând în mod eronat că autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanței administrative conduce doar la anularea actului care i-a produs vătămări, fără a putea angaja și alte tipuri de răspundere, inclusiv penală a inculpaților; se arată că în mod greșit instanța nu a reținut și infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, dat fiind că inculpații, numiți în comisia de concurs pentru examinarea candidaților pentru postul pe care a concurat și partea vătămată, nu și-au respectat atribuțiile de serviciu și i-au produs acestuia vătămări, favorizând celălalt candidat pentru a câștiga concursul; se mai susține că în mod greșit au procedat instanțele schimbând încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 289 și 291 Cod penal într-o singură infracțiune prev. de art. 290 Cod penal, deoarece înscrisul falsificat este un înscris oficial, fiind întocmit de inculpați, în calitatea lor de funcționari publici și în timpul întocmirii fiind atestate mențiuni necorespunzătoare adevărului, iar în final se arată că soluția de achitare este greșită deoarece din toate probele administrate rezultă că cei trei inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care a formulat plângere, aceștia acționând cu vinovăție, faptele lor întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor respective, solicitând totodată și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile solicitate, respectiv daunele materiale, constând în diferența dintre veniturile salariale și veniturile posibil a fi fost realizate pentru funcția pierdută pentru perioada imediat ulterioară concursului până în prezent și pentru viitor, precum și daune morale urmare suferințelor pricinuite de procese, pierderea șanselor de promovare, afectarea imaginii în cadrul Administrației în care lucrează.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, Curtea reține următoarele:
Curtea apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, menținută de instanța de apel, situație de fapt necontestată nici de către inculpați sau de către partea vătămată, aceasta acordându-i însă o semnificație juridică greșită, față de care a și apreciat în mod eronat că faptele inculpaților s-ar încadra juridic în dispozițiile infracțiunilor pentru care a solicitat condamnarea acestora.
Reținând această împrejurare, a necontestării situației de fapt, precum și faptul că situația dosarului a fost amplu redată, cu toate parcursurile sale, de către instanțele ale căror hotărâri se contestă, Curtea apreciază că nu se impune reluarea acestui circuit al dosarului care rezultă din aceste hotărâri și va arăta în continuare motivele pentru care apreciază că recursul declarat de partea vătămată G este nefondat.
Curtea constată că prin sentința civilă nr. 2022/20.09.2004 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a VIII- Contencios Administrativ și Fiscal, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 3952/22.06.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a anulat concursul organizat de la data de 17.04.2003 precum și decizia de respingere a contestației petentului în privința etapei interviului și a stabilirii rezultatului final, dispunându-se totodată și anularea ordinului de numire în funcția de inspector general de stat adjunct pe relații de muncă a numitei, astfel încât constată, ca și instanța de fond și cea de apel că această încălcare a drepturilor petentului determinată de încălcarea condițiilor privitoare la modalitatea de desfășurare a concursului și care i-a și adus vătămări acestuia a fost înlăturată restabilindu-se situația anterioară sub acest aspect și s-au acordat din nou șanse egale petentului pentru a ocupa în condiții de legalitate postul pentru care acesta înțelege în continuare să candideze.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că nu impun precizări suplimentare, această chestiune făcând obiectul unei judecăți distincte, așa cum de altfel arată și petentul însuși atunci când face referire la autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, când înțelege să o invoce în favoarea sa,(cu referire la stabilirea nelegalităților constatate), dar de care înțelege să nu se mai prevaleze atunci când instanțele însele fac trimitere la aceasta, invocând-o ca o chestiune prealabilă stabilită cu autoritate de lucru judecat potrivit art. 44 din Codul d e procedură penală, și când apreciază că nu mai impune reluarea aspectelor deja stabilite inclusiv sub aspectul constatărilor instanței de contencios în ceea ce privește faptul că modificarea notelor de către membrii comisiei în fișa de notare nu este sancționată expres de nr.HG 1087/2001.
Reținând că față de această încălcare a drepturilor petentului, acestuia i s-a recunoscut vătămarea și i s-a acordat posibilitatea de a susține în continuare concursul în condiții de egalitate și legalitate, anulându-se inclusiv ordinul prin care contracandidata sa a obținut postul, Curtea nu mai face vreo referire la aceste aspecte, fără relevanță sub aspectul penal al cauzei prin raportare la infracțiunile pentru care s-a plâns petentul parte vătămată.
În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 și art. 291 din Codul penal într-o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din Codul penal, față de împrejurarea că înscrisul în cauză, a cărui neconcordanță cu realitatea se contestă, înscris cu privire la care petentul invocă atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, nu este un înscris oficial, așa cum este acesta definit de legiuitor în disp. art. 150 alin. 2 din Codul penal. Petentul invocă faptul că înscrisul denumit fișă de notare, pe care inculpații, în calitatea lor de membri ai comisiei de evaluare la concursul organizat pentru ocuparea unui post de inspector general se stat în cadrul, au consemnat notele acordate imediat după evaluare, a fost falsificat de către aceștia, notele acordate fiind modificate, aspect care a determinat respingerea sa pentru ocuparea acelui post și în consecință, ocuparea de către o altă persoană,.
Curtea arată că art. 150 alin. 2 din Codul penal definește înscrisul oficial ca fiind orice înscris care emană de la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau care aparține unei asemenea unități. Față de definiția dată de legiuitor acestui înscris, Curtea apreciază că fișele de notare pe care inculpații au inserat notele acordate inițial după susținerea interviului de către candidații la concurs nu se poate încadra în nici un caz în această categorie. Fișa de notare este doar un act pe care se consemnează în primă fază aprecierea membrilor comisiei, apreciere care este susceptibilă în mod evident de modificări, datorate unor cauze obiective sau chiar subiective. Comisia este formată din mai multe persoane în calitate de membri tocmai pentru a se înlătura posibilitatea de fraudare sau de apreciere uneori poate exagerat subiectivă a unuia sau unora dintre membri și scopul său este ca după acordarea notelor de către fiecare membru, și analiza comparativă a notelor acordate, membrii comisiei să ajungă la un rezultat comun, fiecare putând să-și ajusteze notele inițial acordate. Toate aceste aspecte se regăsesc într-o etapă anterioară acordării notelor finale, notă care se realizează pe baza analizei comparative efectuate de către membrii comisiei, pe fișa de notare putând să se regăsească inclusiv factorii determinanți care au fost apreciați ca relevanți de către cel care a acordat nota. Sub acest aspect, în mod corect au apreciat instanțele că fișa de notare poate fi asimilată cu o ciornă din cadrul unui examen susținut, ciornă care nu are nici o valoare juridică câtă vreme nu îmbracă formele cerute de lege sau de actul în baza căruia se desfășoară concursul. A aprecia și a acorda fișei de notare o valoare de înscris oficial susceptibil a produce consecințe juridice în măsura în care suferă modificări ar echivala este o adăugare la lege a unor condiții relative la modalitatea de notare în cadrul unui examen sau concurs, pe care legea însăși nu le prevede. mutandis ar însemna că probele scrise de un concurent participant la un concurs și predate examinatorilor nu au nici o relevanță în comparație cu, de exemplu, ciorna folosită și predată la rândul său. Chiar dacă această ciornă ar cuprinde elemente mult mai valoroase în conținut, dar omise a fi fost inserate în lucrarea predată propriu zis și care este întocmită în forma cerută de lege, nu se poate ține seama de ciornă, chiar dacă ar fi predată odată cu lucrarea pentru că aceasta nu cuprinde elementele de formă conforme cu legea pentru o teză, o lucrare, nu îndeplinește condițiile de formă pentru a se putea ține seama de conținutul său. În egală măsură și fișele de notare, nu se regăsesc printre documentele pe care legea le prevede a fi întocmite și de al căror conținut să se țină seama sub aspectul consecințelor juridice, respectiv al sancțiunilor aplicabile în măsura constatării neîndeplinirii condițiilor pentru întocmirea lor, tocmai pentru că legea nu prevede nici o formă sau condiție relativ la aceste fișe de notare.
Singurul act prevăzut de lege pentru a fi reținut și analizat în conținut dar și în forma de prezentare este procesul verbal de notare, în cuprinsul acestuia regăsindu-se de fapt notele acordate de membrii comisiei de evaluare. Procesul verbal este documentul oficial, acesta fiind singurul act care poartă un număr de înregistrare și în care sunt consemnate notele acordate de toți membrii, acesta fiind semnat de membri și de către secretarul comisiei și pe baza acestuia se analizează îndeplinirea condițiilor de promovare și comparația dintre candidați.
În consecință, reținând că acest înscris nu putea avea un caracter oficial, fiind un simplu înscris cu caracter privat, în mod corect au reținut instanțele că faptele inculpaților așa cum au fost acestea descrise nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, care sancționează falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, respectiv uz de fals, ci ar fi putut constitui, în măsura în care ar fi întrunit elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, pe cele ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din Codul penal.
Însă Curtea constată de asemenea că în mod corect instanțele au apreciat că nici elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt întrunite deoarece lipsește intenția ca element al laturii subiective, infracțiunea de fals fiind necesar a fi săvârșită, sub aspectul laturii subiective cu intenție, care presupune fie prevederea rezultatului faptei și urmărirea producerii acestui rezultat, fie prevederea rezultatului și acceptarea posibilității producerii lui, chiar dacă nu și urmărirea acestuia.
Curtea apreciază că în cauza de față, inculpații nu au acționat în nici un caz cu intenția de a provoca vătămarea intereselor părții vătămate prin modificarea notelor acordate inițial în fișa de notare, aceștia acordând notele pe baza observațiilor și aprecierilor efectuate asupra concurenților și ajustându-le ulterior pe în considerarea acelorași aprecieri. Pe de altă parte, o notă mai mică poate constitui întotdeauna prilej pentru candidat de contestație și poate fi apreciată ca eronată, lipsită de obiectivitate de către candidat, care se va evalua aproape întotdeauna într-un mod subiectiv, acordarea unei note la un concurs sau examen fiind în sine o chestiune de apreciere, notarea unui candidat, dincolo de parametri și bareme putând fi mai mult sau mai puțin subiectivă. În lipsa unor probe care să ateste că inculpații, evaluatori în cazul de față, au acționat cu intenția de aof rauda pe partea vătămată, nu poate fi reținută îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals sub aspectul laturii subiective.
Cu referire la aceeași problemă a încadrării juridice, Curtea apreciază că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, așa cum a solicitat partea vătămată, art. 246 din Codul penal sancționând fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Pentru a se putea reține această infracțiune este necesar ca subiectul activ ala infracțiunii să aibă calitatea de funcționar public și actul a cărui neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă se invocă să fie dintre cele care intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu. Or, în cauza de față, Curtea constată că cei trei inculpați au într-adevăr calitatea de funcționari publici în cadrul serviciului în care fiecare dintre aceștia își desfășoară în mod uzual activitatea și sarcinile de serviciu, însă actul a cărui îndeplinire defectuoasă o invocă partea vătămată nu reprezintă, pentru nici unul dintre cei trei inculpați, un act care intră în sarcinile de serviciu obișnuite ale acestora. Inculpații își desfășoară activitatea fiecare în cadrul unor instituții publice și au fost numiți de către conducerile instituțiilor să facă parte din comisia de evaluare pentru un concurs desfășurat pentru ocuparea unui post de inspector de stat la.F și în această calitate au întocmit fișele de notare, or, întocmirea fișelor de notare nu este un act care intră în sfera sarcinilor de serviciu ale inculpaților. Inculpații nu își desfășoară activitatea în cadrul acestei comisii, care avea un caracter temporar, strict limitat la perioada de desfășurare a concursului, inculpații executând practic această activitate în afara atributelor specifice ale funcțiilor publice pe care fiecare le îndeplinea la locul de muncă.
Între inculpați și, în cadrul căruia a funcționat temporar această comisie, nu a existat un raport de serviciu care să fi presupus exercitarea efectivă a atributelor specifice unei funcții în cadrul persoanei juridice publice F, care să îi confere acesteia un drept de dispoziție și control asupra activității persoanei fizice care exercită însărcinarea; raportul de serviciu este unul de subordonare între persoana juridică (în cauza de față ) și persoanele fizice(inculpații) ce exercită acea însărcinare în serviciul persoanei juridice. În consecință, raportul de serviciu nu poate decurge dintr-un contract civil sau comercial, cum este contractul de mandat, care presupune negociere între părțile contractante.
Pe de altă parte, nici elementul privind îndeplinirea defectuoasă a actului nu este îndeplinit în cauză, dat fiind că actul final întocmit și singurul cu valențe juridice, respectiv procesul verbal de notare, a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, pentru toate considerentele anterior dezvoltate, Curtea apreciind că nu se impune reluarea acestor aspecte.
Reținând că cele 3 cazuri de casare invocate de partea vătămată au avut în vedere doar aspectele privind încadrarea juridică și aprecierea asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor, respectiv asupra vinovăției inculpaților și toate motivele au fost analizate prin raportare la toate aceste cazuri analizate în legătură unele cu altele, Curtea apreciază că recursul părții vătămate este nefondat, pentru toate considerentele arătate și îl va respinge ca atare, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-parte vătămată G împotriva deciziei penale nr.559/A/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II penală în dosarul nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -
Dact./16.02.2010
Ex.2
Red. G / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu, Stan Mustață
