Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 478/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 478/

Ședința publică de la 05 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Victor Ionescu

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul

împotriva deciziei penale numărul98/R/2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales.

Procedura legal îndeplinită.

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța recalifică calea de atac, ca nefiind cauză de primă instanță ci recurs și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea contestației în anulare și să se dispună rejudecarea recursului formulat împotriva deciziei penale pronunțată de Tribunalul Timiș, deoarece inculpatul nu a fost legal citat, fiind citat la o altă adresa, deși în timpul judecării cauzei în primă instanță, a depus în scris, la dosar adresă corectă la care domiciliază.

Procurorul pune concluzii de admitere a contestației, în baza art.386 lit.a C.P.P. având în vedere faptul că acesta nu a fost legal citat cu ocazia judecării cauzei în recurs.

Contestatorul având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 776 din 04.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 08.11.1975 în T, cu același domiciliu, str. - - -.3, jud. T, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală".

În baza art. 40 din Legea 82/1991 raportat la art. 289.Cod Penal cu aplicarea art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de "fals intelectual la legea contabilității".

În baza art. 297 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 31 al.2 a Cod Penal fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de "participație improprie la înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor".

În baza art. 33 lit.a raportat Cod Penal la art. 34 lit.b au Cod Penal fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, la care a fost adugat un spor de 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 3 (trei) ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a-c în Cod Penal condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.

Cod Penal

În baza art. 65.Cod Penal raportat la art. 64.Cod Penal și cu aplicarea art. 66.Cod Penal u fost interzise inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 861.Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea anterior stabilită sub supraveghere, în baza art. 862.pen. s-a stabilit un termen de încercare cu o durată de 5 (cinci) ani, iar în baza art. 863.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, la datele ce vor fi stabilite de către serviciul în cauză;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864.

Cod Penal

În baza art. 71 alin. ultim pen s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

S-a constatat încetarea de drept a efectelor mandatului de arestare nr. 148/26.06.2002 emis de către Parchetul de pe lângă tribunalul Timiș pe numele inculpatului și faptul că acesta nu a fost executat.

S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia, către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.

În baza art. 14, 346.C.P.P. cu aplicarea art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- 269.798,22 lei către partea civilă Direcția Regională de Drumuri și Poduri T;

- 502.467, 85 lei reprezentând TVA neachitat și 659.341, 91 lei reprezentând impozit pe profit, cu majorări legale până la data plății efective, către partea civilă Administrația Națională a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice T;

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul a desfășurat activitatea de administrator al Societăii Comerciale " "SRL. Această societate comercială a fost înființaă prin încheierea nr. 135/17.02.2000 și a fost înregistrată la ORC T sub nr. /134/17.02.2000, având activitate principală: "comer cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor derivate" ( 6-18 vol. IV dosar UP), asociat unic și administrator fiind inculpatul.

Ulterior, respectiv la data de 13.03.2001, prin încheierea nr. 646/2001 a notarului public se autentifică un "act adiional și contract de cesiune" prin care inculpatul cedează toate părțile sale sociale deinuțe la societatea comercială sus-menționată, cetăeanului. De asemenea, inculpatul renunță și la funcția de administrator al societății ( lll vol.I dosar UP).

La data de 23 august 2001, prin încheierea de autentificare nr.3217/2001 a unui notar public este legalizată procura specială prin care inculpatul este împuternicit de cetăeanul să reprezinte interesele societății comerciale " " SRL în relațiile cu tere persoane fizice și juridice (vo1.V 143 dosar UP). " " SRL este înmatriculată la ORC T nr. J-.

În calitate de administrator la cele două societăți arătate mai sus a achiziționat de la furnizorii arătați mai jos, diferite produse petroliere, combustibil, vegasol, paraxilen etc, pe care le-a vândut ca și motorină și benzină, operațiuni ce nu au fost înregistrate în contabilitate.

La data de 31 mai 2002, s-a încheiat de către Garda Financiară T, procesul-verbal nr. 3660/2002, urmare a unui control efectuat la " " SRL (3-24 vol. II dosar UP). Controlul a fost efectuat în lipsa administratorului care nu a putut fi găsit.

Din verificările efectuate cu această ocazie s-a stabilit că SC " " SRL a avut relații comerciale cu "Petro-" P și cu SC " " SRL P de la care a cumpărat produse petroliere pe care le-a vândut la: SC " " SRL T, SC " Trans " SRL T, SC " " SRL

Valoarea achizițiilor a fost de 22.612.330.158 lei vechi (din care TVA 3.468.748.766 lei), iar vânzările au fost în sumă de 16.509.528.675 lei vechi (din care TVA 2.205.030.857 lei).

S-a menționat în acest context în rechizitoriu că achizițiile făcute de SC " " SRL se referă la următoarele produse: vegasol, combustibil lichid, combustibil turbo, paraxilen, combustibil tip P, petrol.

Totodată s-a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al societății comerciale, nu a depus declaraiile de impozite și taxe și nu a achitat obligațiile aferente la bugetul de stat, așa cum rezultă din adresa nr. 3653/58/25.01.2002 a Administrației Finanelor Publice a Municipiului T - Serviciul ( 26 vol. III dosar UP) și că, prin activitatea desfășurată de către inculpat a fost creat un prejudiciu de 10.427.953.736 lei constând în:

- impozit pe profit: 2.901.356.396 lei;

- majorări de întârziere aferente impozitului pe profit: 2.579.364.470 lei;

- TVA: 2.205.030.837 lei;

- majorări de întârziere aferente: 2.537.946.550 lei;

- penalități aferente impozitului pe profit: 116.054.254 lei;

- penalități aferente TVA: 88.201.229 lei.

La acest prejudiciu se mai adaugă suma de 2.697.982.153 lei, sumă încasată nelegal și care reprezintă taxa destinată Fondului Special al Dnunurilor Publice (anexele de la 8-20 vol.II dosar UP).

În continuarea rechizitoriului se menționează că a data de 29.11.2002, comisarii Gărzii Financiare T au mai încheiat un praces verbal (nr.7400/2000) privind activitățile comerciale desfășurate de SC " " SRL cu societatea comercială "" L P și, respectiv, cu Societatea Comercială. " SRL, județul

A rezultat faptul că SC " "SRL a achiziționat de la SC "" L produsele: tip I și spirt, in sumă totală de 3.220.721.137 lei (din care TVA n sumă de 508.232.786 lei) în perioada 21.09.2001 - 5.10.2001.

De asemenea, a mai reieșit faptul ca în perioada 5.10.2000 -9.05.2001 a achiziționat de la SC " " SRL, județul, produsele: motorină făr taxă, și petrol 0/200 în valoare totală de 4.837.672.732 lei (din care TVA n sumă de 769.571.188 lei).

În perioada respectivă, SC " " a vândut la SC " Trans " SRL T, produse petroliere: motorină, benzină premium, benzină fără plumb, în valoare totală de 1.900.308.499 lei din care I`VA în sumă de 271.167.282 lei, taxa de drum rezultând din aceste tranzacții fiind de 244.283.778 lei.

În același timp s-a reținut că inculpatul s-a ocupat și de activitățile comerciale ale SC " " SRL T, fiind în acest sens imputernicit de către cetățeanul și în acest scop, la data de 2.10.2001, inculpatul a cumpărat 2 blocuri de facturi de la SC "" SA

S-a arătat în acest sens că n perioada: 10.10.2001 - 17.12.2001, SC "" SRL a achiziționat combustibil ușor tip 1, combustibil lichid tip M, benzină tip 80/115, vegasol, spirt, etc. în valoare totală de 22.313.424.452 lei din care TVA n sumă de 3.426.696.093 lei.

Din documentele întocmite a rezultat că SC "" SRL a livrat în perioada respectivă motorină la SC "," SA B in valoare de 5.897.072.608 lei și la SC " Nădlac" SRL A în sumă de 12.959.760.736 lei.

Pe de altă parte, din adresa nr. 3654/57/25.01.2002 a Administrației Finanțelor Public a Municipiului Tar ezultat că SC " " SRL nu a depus declarațiile de impozit și taxe pe perioada cât a desfășurat activitatea și nu a achitat obligațiile la bugetul de stat (52 vo1.V dosar UP).

Obligațiile datorate bugetului ca urmare a neînregistrării în evidența financiar-contabilă a societății a veniturilor realizate sunt în sumă de 6.887.772.604 lei și se compun din:

- impozit pe profit: 3.118.273.917 lei;

- majorări de întârziere aferente impozitului pe profit: 633.009.622 lei;

- penalități impozit pe profit: 109.139.589 lei;

- TVA: 2.369.807.417 lei;

- majorări de întârziere aferente TVA: 560.586.603 lei;

- penalități TVA: 96.475.458 lei.

A fost prejudiciat și Ministerul Lucrărilor Publice cu suma de 4.010.854.248 lei reprezentând taxe de drum (39-48 vol. V dosar UP).

În perioada 19.10.2001 - 27.11.2001, SC " " SRL s-a aprovizionat cu o cantitate de 275.580 kg produse petroliere tip 1 și respectiv Spirte de la. SRL P, în sumă de 2.715.140.360 lei, produse petroliere pe care le-a livrat la diverși benefiiari.

Urmare a eîn gistrării în evidența financiar-contabilă a veniturilor realizat s-a cauzat bugetului statului un prejudiciu de 2.660.958.617 lei.

În susținerea acuzațiilor aduse inculpatului s-a arătat că epuneile în numerar, depunerile de ordine de plată, ridicarea de xtrase de cont, alegerea sediului social, etc. au fost făcute de inculpatul, fiind menționată în acest sens declarația martorei, economist la BCR T, care a administrat contul SC " " SRL (vol.I f:131-132 dosar UP), precum și declarațiile martorelor (vo1.I 111-114, I 115-122 și 155-162 dosar UP) și (vol. V 69 dosar UP).

Pe baza probatoriului administrat s-a reținut că ctivitatea de livrare a produselor petroliere către beneficiarii societăților comerciale se desfășura astfel: inculpatul - discuta cu delegații societăților furnizoare la poarta rafinăriilor. se stabilea achiziționarea de către societățile administrate de inculpat precum și livrarea de produse petroliere, marfa fiind însoțită pe drum de avize de expediție pentru fiecare cisternă.

Facturile fiscale se întocmeau pentru mai multe avize și se efectua plata prin bancă, fapt confirmat de declarațiile martorilor, și (vol.I, 124-125,.287-332,.176-192,.133-154 dosar UP).

Sucursala "Petro-" a "" a comunicat cu adresa nr. 4879/17.02.2003 (vo1.I, 287-288) modul în care se derula contractul de vânzare-cumpărare și anume: comenzile erau transmise prin fax de la T numitului și erau de către acesta la Direcția Comercială a Sucursalei a SNP după care se retransmiteau la T prin fax.

În rechizitoriu s-a mai arătat și faptul că în prezenta cauză penală s- dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile privitoare la tranzacțiile comerciale efectuate de SC " " SRL și SC " " SRL precum și privind următoarele 4 soceietăți comerciale cu care cele două societăăți comerciale de mai sus, au fost în relații comerciale, respectiv: SC " Trans " SRL T, SC " " SRL T, SC, " SRL T, SC "" SRL

A rezultat că, în anii 2000 -2001, SC " "SRL s-a aprovizionat cu produse petroliere in sumă de 30.296.269.209 lei (vol. VI, 53-54 dosar UP) și a vândut produse petroliere n sumă de 21,539.154.174 lei.

Constatările expertizei privind livrările făcute în aceeași perioadă către SC " " SRL sunt redate în vo1.VI, 253, 267 din care zultă că valoarea plăților efectuate de SC " " SRL In contul SC " SRL pentru produsele achiziționate a fost de 25.013.251.070 lei (vo1.VI, 268-298 dosar UP).

Expertiza amintită reține ca obligații generate și neachitate suma de 5.024.678.544 lei reprezentând TVA și suma de 6.593.419.134 lei reprezentând impozit pe profit.

În partea finală a rechizitoriului s-a mai făcut vorbire și despre activitățile infracționale desfășurate de către persoanele care au administrat cele patru societăți comerciale cu care a încheiat tranzacții inculpatul și despre începerea urmăririi penale față de astfel de persoane, însă aceste aspecte nu fac obiectul cercetării judecătorești din cauza de față întrucât, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de persoanele respective.

În continuare instanța a mai reținut faptul că în cursul cercetării judecătorești efectuată inițial în cauză s-a procedat la audierea unora dintre martorii propuși prin rechizitoriu, după care s-a procedat la soluționarea cauzei în fond, fără a fi audiat inculpatul, întrucât acesta nu s-a prezentat în fața instanței.

Ulterior casării și trimiterii cauzei spre rejudecare, instanța a procedat la audierea inculpatului (fila 33 dosar -), ocazie cu care acesta a arătat că recunoaște doar în parte acuzațiile aduse, susținând că ar fi desfășurat activitățile comerciale expuse în rechizitoriu în ce privește, însă nu a vândut produsele petroliere achiziționate din rafinărie ca produse superioare calitativ.

Referitor la acuzațiile ce îi sunt aduse pentru activitatea desfășurată în numele, inculpatul a susținut că, în realitate, activitățile comerciale prin această societate au fost desfășurate de alte persoane, dintre care el îl cunoștea doar pe numitul și că persoana în cauză i-a cerut de mai multe ori telefonic să întocmească ordine de plată și să le depună în bancă pentru efectuarea unor plăți, iar el a efectuat doar aceste activități, nu a efectuat comenzi în numele societății și nici nu s-a ocupat de întocmirea unor facturi, ridicarea ori comercializarea de produse petroliere.

Totodată, inculpatul a mai susținut că nu a avut niciodată o ștampilă a acestei din urmă societăți și că ulterior cesiunii părților sociale ale către numitul nu s-a mai ocupat de această societate, la data cesiunii predându-i cetățeanului amintit ștampila și actele societății în cauză.

În continuarea cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la administrarea probelor testimoniale propuse prin rechizitoriu, apreciind că declarațiile date de către martorii respectivi anterior în fața instanței sunt în mare măsură irelevante și se impune reinterogarea acestora cu privire la unele aspecte concrete deduse judecății.

De asemenea, în cauză a fost dispusă, la cererea inculpatului, și efectuarea unei expertize contabile, însă această expertiză nu a putut răspunde decât într-o măsură infimă obiectivelor stabilite în cauză întrucât nu au putut fi identificate documentele contabile necesare expertizării, iar urmare unor obiecțiuni formulate de către inculpat, expertul contabil judiciar a apreciat că răspunzător de situația constatată la cele două societăți comerciale s-ar face administratorii societăților, cei doi cetățeni i și că nu a putut fi identificată vreo relație juridică a inculpatului cu

Coroborând materialul probator administrat în cele doua faze ale procesului penal, atât în primul ciclu procesual cât și ulterior casării cu trimitere spre rejudecare, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele verbale de constatare, procesele verbale ale DGFP T și ale Gărzii Financiare T, înscrisurile bancare, facturile fiscale, precum și toate celelalte acte existente la dosar, instanța de fond a apreciat că acuzațiile aduse inculpatului prin rechizitoriu au fost dovedite și că starea de fapt reținută în rechizitoriu și anterior expusă în prezenta hotărâre este conformă cu realitatea, însușindu-și-

Astfel instanța de fond a reținut că inculpatul a desfășurat activități specifice funcției de administrator al atât în perioada anterioară cesiunii părților sociale ale acestei societăți către un cetățean pe nume cât și ulterior datei de 13.03.2001, când s-a produs respectiva cesiune, probatoriul administrat în faza urmăririi penale și în parte și în faza cercetării judecătorești fiind de natură a forma convingerea instanței că inculpatul a desfășurat întreaga activitate infracțională reținută în rechizitoriu în ce privește această societate comercială și că cesiunea părților sociale poate fi calificată ca fiind una "fictivă" care a avut rolul de a-l exonera pe inculpatul de o eventuală răspundere pentru faptele săvârșite.

Convingerea instanței de fond în ce privește caracterul fictiv al acestei cesiuni s-a sprijinit pe faptul că din verificările efectuate în faza urmăririi penale a rezultat că cetățeanul și-a pierdut pașaportul în urmă cu mai mult timp și nu are vreo legătură cu preluarea, nefiind în România la data cesiunii, astfel încât cesiunea s-a făcut în fața notarului către o persoană care s-a prezentat sub o identitate falsă, precum și pe faptul că din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, precum și din unele probe testimoniale cum ar fi declarațiile martorei, care era angajata BCR T și a administrat conturile celor două societăți conduse de către inculpat a rezultat că în cursul anilor 2000, respectiv 2001, toate operațiunile bancare au fost efectuate exclusiv de către numitul, astfel încât este evident că inculpatul a continuat să administreze societatea și după data pretinsei cesiuni, fapt ce ar fi fost imposibil dacă inculpatul ar fi predat actele și ștampila societății, așa cum a susținut în fața instanței.

Totodată, pentru a reține vinovăția inculpatului, instanța de fond a avut în vedere și o serie de aspecte reținute în procesele verbale de control întocmite de către comisarii Gărzii Financiare T și mai ales în cuprinsul expertizei efectuate în faza urmăririi penale, neavând temeiuri serioase pentru a putea înlătura concluziile respectivei expertize.

De asemenea, instanța de fond a ținut cont de faptul că verificările efectuate cu privire la tranzacțiile comerciale derulate prin societățile comerciale administrate în fapt de către inculpat a rezultat achiziționarea unor produse petroliere inferioare calitativ și comercializarea acestora către terțe societăți comerciale drept combustibili auto calitativ superiori, cu consecința inducerii în eroare a destinatarilor finali ai acestor combustibili auto care achiziționând astfel de produse din stațiile au fost în mod evident înșelați asupra calității acestora și au suferit prejudicii rezultând din plata nejustificată a unui preț mai mare pentru respectivele produse petroliere inferioare calitativ celor pe care credeau că le cumpără.

Instanța de fond a avut în vedere în același timp și faptul că înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală și celelalte probe administrate în cauză au confirmat acuzațiile din rechizitoriu privitoare la desfășurarea de către inculpat a unor acte de administrare a și faptul că această societate era una de tip "fantomă", pe numele unui cetățean străin care era foarte greu, dacă nu imposibil de identificat și care în realitate era administrată efectiv de către inculpat care a efectuat depuneri în numerar, depuneri de ordine de plată, ridicare de extrase de cont și alte astfel de operații.

Și în cazul acestei societăți au fost identificate numeroase facturi fiscale, aflate în copie la dosarul de urmărire penală, facturi care probează faptul că societatea a achiziționat diverse produse petroliere inferioare calitativ iar ulterior s-a obligat prin inculpatul, care reprezenta societatea în baza uneiprocuri speciale,să comercializeze acele produse petroliere drept combustibili auto, fapt ce a avut drept consecință finală inducerea în eroare a celor care au achiziționat astfel de produse din stațiile și implicita prejudiciere a acestora.

Probatoriul administrat a mai relevat și faptul că nu au fost efectuate înregistrările contabile pe care le presupuneau aceste tranzacții comerciale în scopul eludării taxelor ce trebuiau achitate la bugetul de stat și că în acest mod au fost create importante prejudicii bugetului de stat.

La stabilirea acestor aspecte și a cuantumului prejudiciilor cauzate instanța va avea în vedere concluziile expertizei efectuate în faza urmăririi penale și a înlăturat susținerile din cuprinsul răspunsului la obiecțiunile formulate la expertiza contabilă din faza cercetării judecătorești, întrucât așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a desfășurat acte de administrare ale celor două societăți comerciale, cel puțin în cazul uneia dintre aceste societăți există elemente serioase pentru a se reține că cesiunea părților sociale ale acesteia a avut un caracter fictiv și pentru nici una dintre societăți nu au fost desemnate persoane autorizate a ține evidenta contabilă, astfel încât răspunderea pentru aceste fapte revine inculpatului.

În același timp, instanța de fond nu a putut reține susținerile inculpatului privitoare la neimplicarea sa în activitățile comerciale ale ulterior lunii martie 2001, ori privitoare la faptul că nu ar fi desfășurat activități comerciale în numele SC și nu ar fi vândut niciodată produse petroliere inferioare drept combustibili auto în condițiile în care aceste alegații au fost infirmate de probatoriul despre care s-a făcut anterior vorbire.

Totodată, instanța de fond nu a putut reține nici afirmațiile martorilor audiați în faza cercetării judecătorești, în condițiile în care susținerile acestora sunt de multe ori motivate de faptul că nu își amintesc exact cele întâmplate și sunt infirmate de celelalte probe care incriminează inculpatul, iar în cazul martorilor și care sunt cercetați într-un alt dosar pentru fapte similare există serioase temeiuri pentru a se reține că nu au recunoscut faptele săvârșite împreună cu inculpatul întrucât acest lucru ar fi condus implicit și la incriminarea lor.

Instanța, având a se pronunța asupra aptitudinii faptelor anterior expuse de a intra sub incidența legii penale și de a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul săvârșirii cărora a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, a reținut următoarele:

Faptele inculpatului de a nu efectua înregistrări contabile privind veniturile realizate de către cele două societăți în perioada în care s-a ocupat de administrarea acestora și de a nu desemna o persoană autorizată să se ocupe de contabilitatea acestor societăți, fapte soldate cu neplata impozitelor și a taxelor datorate statului pentru activitățile desfășurate, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În cauză s-a apreciat a fi realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni întrucât, așa cum s-a reținut anterior, probatoriul administrat a confirmat faptul că inculpatul a desfășurat acte de administrare a și și în perioada respectivă a omis efectuarea înregistrărilor contabile pe care le presupuneau activitățile de achiziție, respectiv comercializare a produselor petroliere, nu a întocmit și depus la administrația financiară actele obligatorii la finele exercițiului financiar, cu consecința eludării impozitelor și taxelor pe care societățile le datorau pentru activitățile desfășurate și profitul realizat.

În același timp, inculpatul nici nu a desemnat o persoană de specialitate pentru efectuarea înregistrărilor contabile și nu a înființat un compartiment financiar-contabil la societățile pe care le-a administrat, astfel încât poartă răspunderea prejudiciilor cauzate și faptele sale realizează elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală.

Deopotrivă în cauză s-a apreciat a fi realizată și latura subiectivă a acestei infracțiuni, urmând să se rețină intenția directă ca modalitate a vinovăției, inculpatul având cunoștință de faptul că realizează venituri impozabile, pe care le-a ascuns în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat.

Totodată, instanța de fond a reținut și incidența art. 13.Cod Penal, date fiind modificările legislative survenite între momentul săvârșirii faptelor și momentul pronunțării prezentei hotărâri.

În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv cea de fals intelectual la legea contabilității, s-a reținut că aceasta presupune, din punct de vedere obiectiv efectuarea unor înregistrări inexacte, precum și omisiunea înregistrării în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil.

Așa cum s-a reținut anterior, inculpatul a desfășurat numeroase tranzacții cu produse petroliere și a omis a înregistra în contabilitate tranzacțiile respective, fapt ce a avut drept consecință denaturarea rezultatelor financiare și a obligațiilor fiscale ale celor două societăți comerciale, astfel încât instanța constată că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 40 din Legea 82/1991, raportat la art. 289.

Cod Penal

În cauză este realizată atât latura obiectivă a infracțiunii cât și latura subiectivă a acesteia, întrucât activitatea infracțională a constat în omisiunea efectuării unor astfel de înregistrări în contabilitate, a avut drept consecință denaturarea veniturilor și a rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanțul contabil și a fost săvârșităcu știință, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe deoarece acesta a urmărit eludarea taxelor și impozitelor datorate statului și folosirea în interes personal a sumelor pe care, în mod firesc ar fi trebuit să le plătească la bugetul statului.

De asemenea, și în cazul acestei infracțiuni, se va reține și incidența art. 13.Cod Penal, date fiind modificările legislative survenite între momentul săvârșirii faptelor și momentul pronunțării prezentei hotărâri.

Nu în ultimul rând, fapta inculpatului de a achiziționa din rafinării produse petroliere inferioare calitativ carburanților auto și de a le comercializa drept carburanți auto unor societăți comerciale care se ocupau cu desfacerea unor astfel de produse prin stații, în vederea vânzării acestora cu amănuntul, faptă soldată cu inducerea în eroare a beneficiarilor finali ai acestor produse, conducătorii auto care le-au achiziționat din stațiile, precum și cu prejudicierea acestora prin plata unui preț nejustificat în raport de calitatea produselor ce le-au fost comercializate, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de participație improprie la înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art. 31 al.2

Cod Penal

În cauză s-a apreciat ca fiind realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni întrucât inculpatul, prin comercializarea drept carburanți auto, a unor produse petroliere inferioare calitativ, cum ar fi combustibil ușor tip I, combustibil lichid tip N, benzină timp 80/115, vegasol, spirt sau altele similare, a procedat la o substituire a carburanților auto cu astfel de produse și a determinat cu intenție pe cei care comercializau respectivele produse către conducătorii auto să inducă în eroare pe aceștia din urmă cu privire la calitatea produselor achiziționate și să le producă implicit un prejudiciu, astfel încât faptele inculpatului realizează elementul material al infracțiunii.

În egală măsură este realizată și latura subiectivă a infracțiunii întrucât și în acest caz vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe deoarece prin activitatea desfășurată acesta a urmărit realizarea unor profituri rezultând din diferența de preț cu care au fost vândute respectivele produse și denaturarea rezultatelor contabile ale societăților administrate de către inculpat.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a apreciat în acest context că faptele inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, prin actele sale acesta aducând atingere relațiilor sociale care asigură integritatea veniturilor la bugetul statului, relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în faptul că produsele petroliere pe care le achiziționează din stațiile constituie carburanți auto care respectă indicii de calitate corespunzători acestora.

În același timp însă, la stabilirea pedepselor, instanța de fond a luat în considerare pe de o parte persoana inculpatului, acesta aflându-se la prima abatere de acest gen, ceea ce denotă o periculozitate socială mai redusă, iar pe de altă parte faptul că deși în faza urmăririi penale inculpatul s-a sustras cercetărilor, iar cu ocazia audierii în fața instanței a negat în mare măsură acuzațiile aduse, apreciind că nu s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, totuși acesta s-a prezentat la termenele de judecată acordate, ceea ce indică faptul că a conștientizat consecințele pe care le pot avea faptele sale.

Având a se pronunța asupra individualizării modalității de executare a pedepsei rezultante stabilite în cazul inculpatului, instanța de fond a apreciat că executarea pedepsei în detenție nu ar mai avea aceeași eficiență sub aspectul prevenției generale datorită perioadei lungi de timp scursă de la data săvârșirii infracțiunilor și până la data pronunțării prezentei hotărâri și nici sub aspectul prevenției speciale întrucât atitudinea inculpatului de pe parcursul cercetării judecătorești, când acesta s-a prezentat la marea majoritate a termenelor de judecată acordate pe parcursul a doi ani de zile a fost de natură a forma convingerea instanței că acesta a realizat gravitatea faptelor săvârșite și consecințele pe care le presupune încălcarea legii penale.

În același timp, instanța de fond a apreciat că dată fiind valoarea extrem de ridicată a prejudiciilor cauzate la bugetul statului, în speța de față prevalează interesul recuperării acestui prejudiciu, iar acest fapt va fi mai ușor de realizat în situația în care inculpatul va fi în libertate.

Nu în ultimul rând, ținându-se cont și de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de lege privitor la cuantumul pedepsei ce va fi aplicată, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, cu condiția ca pe perioada suspendării executării să se asigure o supraveghere a celui condamnat.

De altfel în situația în care aprecierea instanței în acest sens este una greșită, iar inculpatul nu se va conforma măsurilor de supraveghere stabilite de către instanță, va exista posibilitatea revocării suspendării executării cu consecința încarcerării inculpatului.

În consecință, în baza art. 861.Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea ce urmează a fi aplicată inculpatului, sub supraveghere, în baza art. 862.pen. se va stabili un termen de încercare cu o durată de 5 (cinci) ani, iar în baza art. 863.pen. va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, la datele ce vor fi stabilite de către serviciul în cauză;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Totodată, din actele existente la dosarul de urmărire penală, instanța de fond a reținut că pe numele inculpatului a fost emis în lipsă mandatul de arestare nr. 148/26.06.2002 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, iar ulterior acest mandat nu a mai fost pus în executare și nici nu a fost prezentat unui judecător pentru a se pronunța asupra legalității lui, astfel încât va constata încetarea de drept a efectelor respectivului mandat de arestare emis pe numele inculpatului și faptul că acesta nu a fost executat.

Dată fiind natura faptelor săvârșite și calitatea inculpatului, instanța de fond a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia, către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Fiind investită cu soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, prin constituirea părților vătămate ca și părți civile, instanța de fond a reținut că prin faptele săvârșite, inculpatul a produs prejudiciile reținute în cauză cu titlul de TVA, impozit pe profit ori taxă de drum, că aceste fapte au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpat, că între faptele inculpatului și prejudiciile produse există o legătură de cauzalitate și că aceste prejudicii nu au fost recuperate, astfel încât sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale și se impune obligarea inculpatului la repararea prejudiciilor cauzate.

În același timp instanța de fond a reținut că, deși a negat săvârșirea faptelor, inculpatul nu a contestat întinderea prejudiciului reținut în cauză și nici nu a reușit să infirme probatoriul pe care s-a sprijinit reținerea acestui prejudiciu.

Date fiind aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 14, 346.C.P.P. cu aplicarea art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- 269.798,22 lei către partea civilă Direcția Regională de Drumuri și Poduri T;

- 502.467, 85 lei reprezentând TVA neachitat și 659.341, 91 lei reprezentând impozit pe profit, cu majorări legale până la data plății efective, către partea civilă Administrația Națională a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice T;

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul. Apelul a fost motivat în scris. În motivele de apel, atașate la dosar, apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelată și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. a C.P.P. achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 297 alin. 1.Cod Penal; în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. c C.P.P. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 97/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal,iar cu privire la acțiunea civilă formulată T, invocă autoritatea lucrului judecat, susținând existența la dosar a unor sentințe civile definitive și irevocabile.

Prin decizia penală nr.327/A din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din p Cod Penal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 776 din 04.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuielile judiciare în apel.

Din analiza cererii de apel, atât din prisma motivelor invocate în scris, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. tribunalul a reținut următoarele:

Analizând probele administrate în cauză și apărările inculpatului, prima instanță a stabilit corect starea de fapt, încadrarea în drept fiind conformă cu dispozițiile legale în vigoare și vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, la individualizarea pedepselor aplicate au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal, iar cuantumul acestora cât și modalitatea de executare sunt de natură să realizeze scopul punitiv,educativ și preventiv prevăzut de art. 52.Cod Penal, latura civilă a cauzei a fost soluționată în întregime, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, în cauză nefiind incidente dispozițiile autorității lucrului judecat, nefiind identitate între părți,obiect și temei de drept, astfel că sentința apelată este temeinică și legală.

Motivele de apel formulate în scris de inculpat au constituit apărările inculpatului în primă instanță, regăsindu-se în concluziile scrise depuse la dosar și au făcut obiectul analizei acesteia.

Prima instanță a reținut corect că expertiza efectuată în timpul urmăririi penale este corectă și completă și a avut-o în vedere la soluționarea cauzei, înlăturând completările efectuate în cursul cercetării judecătorești și a înlăturat declarațiile evazive ale martorilor audiați în instanță și care aveau un interes evident în cauză fiind la rândul lor implicați și în tranzacții cu produse petroliere.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, facturi, avize de expediție și de însoțire a mărfii, care au fost analizate și avute în vedere la întocmirea expertizei contabile reținute de instanță, coroborate cu declarațiile martorilor, rezultă că inculpatul, prin comercializarea drept carburanți auto, a unor produse petroliere inferioare calitativ, achiziționate de el din rafinării cum ar fi combustibil ușor tip I, combustibil lichid tip N, benzină timp 80/115, vegasol, spirt sau altele similare, a procedat la o substituire a carburanților auto cu astfel de produse și a determinat cu intenție pe cei care comercializau respectivele produse către conducătorii auto să inducă în eroare pe aceștia din urmă cu privire la calitatea produselor achiziționate și să le producă implicit un prejudiciu, astfel încât faptele acestuia realizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 297 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art. 31 al.2 Cod Penal, respectiv infracțiunea de participație improprie la înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și s-a reținut corect vinovăția inculpatului sub forma intenției directe deoarece prin activitatea desfășurată acesta a urmărit realizarea unor profituri rezultând din diferența de preț cu care au fost vândute respectivele produse și denaturarea rezultatelor contabile ale societăților administrate de către inculpat, înlăturarea apărărilor formulate de inculpat fiind temeinică și legală, rezultând că fapta a fost săvârșită de inculpat, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru achitarea inculpatului în temeiul art, 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a din.

C.P.P.

Susținerile inculpatului cu privire la infracțiunile prev de art. 13 din Legea 97/1994 și art. 40 din legea 82/1991 rap la art. 289.Cod Penal,că nu au fost săvârșite de el sunt neîntemeiate deoarece în cauză s-a făcut dovada că a desfășurat activități de administrare de fapt deși a cesionat formal și fictiv părțile sociale ale SC SRL altei persoane și nu a fost administratorul de drept al SC, astfel că cererea sa de achitare pentru aceste fapte în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c din este C.P.P. neîntemeiată.

Inculpatul a recunoscut că îl cunoștea doar pe numitul și că acesta i-a cerut de mai multe ori telefonic să întocmească ordine de plată și să le depună în bancă pentru efectuarea unor plăți, iar el a efectuat doar aceste activități, nu a efectuat comenzi în numele societății și nici nu s-a ocupat de întocmirea unor facturi, ridicarea ori comercializarea de produse petroliere și a susținut că nu a avut niciodată o ștampilă a societății și că ulterior cesiunii părților sociale ale către numitul nu s-a mai ocupat de această societate, la data cesiunii predându-i cetățeanului amintit ștampila și actele societății.instanța de fond a apreciat corect că cesiunea părților sociale poate fi calificată ca fiind una "fictivă" care a avut rolul de a-l exonera pe inculpatul de o eventuală răspundere pentru faptele săvârșite, sprijinindu-și această opinie pe rezultatul verificărilor din efectuate în faza urmăririi penale din care a rezultat că cetățeanul și-a pierdut pașaportul în urmă cu mai mult timp și nu are vreo legătură cu preluarea, nefiind în România la data cesiunii, astfel încât cesiunea s-a făcut în fața notarului către o persoană care s-a prezentat sub o identitate falsă, precum și pe faptul că din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, pe probele testimoniale cum ar fi declarațiile martorei, care era angajata BCR T și a administrat conturile celor două societăți conduse de către inculpat a rezultat că în cursul anilor 2000, respectiv 2001, toate operațiunile bancare au fost efectuate exclusiv de către numitul.

În cazul SC SRL. au fost identificate numeroase facturi fiscale, aflate în copie la dosarul de urmărire penală, facturi care probează faptul că societatea a achiziționat diverse produse petroliere inferioare calitativ iar ulterior s-a obligat prin inculpatul, care reprezenta societatea în baza unei procuri speciale, să comercializeze acele produse petroliere drept combustibili s-a relevat și faptul că nu au fost efectuate înregistrările contabile pe care le presupuneau aceste tranzacții comerciale în scopul eludării taxelor ce trebuiau achitate la bugetul de stat și că în acest mod au fost create importante prejudicii bugetului de stat.

Faptele inculpatului de a nu efectua înregistrări contabile privind veniturile realizate de către cele două societăți în perioada în care s-a ocupat de administrarea acestora și de a nu desemna o persoană autorizată să se ocupe de contabilitatea acestor societăți, fapte soldate cu neplata impozitelor și a taxelor datorate statului pentru activitățile desfășurate, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și nu cum greșit s-a susținut de inculpat în motivele de apel ca fiind,L 97/94, astfel că cererea pentru achitare a inculpatului nu este dovedită și întemeiată.

Inculpatul a desfășurat numeroase tranzacții cu produse petroliere și a omis a înregistra în contabilitate tranzacțiile respective, fapt ce a avut drept consecință denaturarea rezultatelor financiare ce se reflectă în bilanțul contabil și a obligațiilor fiscale ale celor două societăți comerciale, și a fost săvârșită cu știință, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe deoarece acesta a urmărit eludarea taxelor,astfel încât instanța constată că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 40 din Legea 82/1991, raportat la art. 289.

Cod Penal

Având în vedere schimbările legislative succesive, corect prima instanță a aplicat dispozițiile art. 13.

Cod Penal

Pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualitate, neexistând temei pentru coborârea sub limitele minime speciale și aplicarea unor circumstanțe atenuante și nici pentru modificarea modalității de executare a pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, se constată că valoarea prejudiciului a fost stabilită conform expertizei contabile efectuată în timpul urmăririi penale și nu poate fi reținută apărarea inculpatului privind autoritatea de lucru judecat, deoarece răspunderea delictuală a inculpatului este antrenată, ea fiind consecința infracțiunilor săvârșite de acesta și reținute anterior, iar prin hotărârile pronunțate în civil aceasta nu putea fi reținută, înainte de ase stabili vinovăția inculpatului, iar prin hotărârea apelată a fost obligat la plată doar inculpatul,fără ase reține solidaritatea cu părți responsabil civilmente, astfel încât criticile inculpatului sunt neîntemeiate.

Văzând cele reținute în baza art. 379 pct. 1 lit. b din p Cod Penal, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 776 din 04.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.p Cod Penal obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuielile judiciare în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul fără a-l motiva în scris, iar în ședință publică nu s-a prezentat pentru a-l susține, iar apărătorul din oficiu al acestuia a solicitat casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a Cpp.

Prin DP nr. 98/R/31.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 327/A/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Pentru a se pronunța astfel Curtea, verificând legalitatea și temeinicia deciziei supuse recursului, s-a constatat că atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut corect că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, faptele acestuia fiind corect individualizate, procedându-se și la o corectă individualizare a pedepselor.

Corect s-a reținut că din ansamblul probelor administrate, facturi, avize de expediție și însoțire a mărfii, concluziile expertizelor efectuate în cauză, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, că inculpatul prin comercializarea ca și carburanți auto a unor produse petroliere inferioare calitativ a procedat la o substituire a carburanților auto cu astfel de produse și a determinat cu intenție pe cei care comercializează respectivele produse către conducătorii auto, să inducă în eroare pe aceștia din urmă cu privire la calitatea produselor achiziționate producându-se astfel prejudiciu.

Astfel faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 297 alin.1 Cp cu aplic. Art. 31 alin.2 Cod penal. Prin activitatea desfășurată inculpatul a urmărit realizarea unor profituri rezultând din diferența de preț cu care au fost vândute respectivele produse procedând și la denaturarea rezultatelor contabile ale societăților administrate. În această situație nu sunt îndeplinite condițiile pentru achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cp.

Inculpatul a efectuat numeroase tranzacții cu produse petroliere și a omis a înregistra în contabilitate respectivele tranzacții, fapt ce a avut drept consecință denaturarea rezultatelor financiare, reflectate în bilanțul contabil și a obligațiilor fiscale ale celor două societăți comerciale. Această activitate a fost săvârșită cu intenție, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe deoarece acesta a urmărit eludarea taxelor. Fapte inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. art. 40 din Lg. 82/1991 rap.la art. 289 Cp, prima instanță corect aplicând dispozițiile art. 13 Cp.

Referitor la pedepsele aplicate s-a constatat că acestea au fost corect individualizate având în vedere criteriile de individualizare prev.de art. 72 Cp, pedeapsa aplicată fiind de natură să ducă la reeducarea inculpatului și să realizeze prevenția generală.

Neconstatându-se nici un motiv care să ducă la casarea deciziei, aceasta fiind temeinică și legală, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei Curții de Apel a formulat contestație în anulare inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales care a solicitat desființarea deciziei contestate și rejudecarea cauzei în recurs pe motiv că recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 327/A/2007 pronunțate de Tribunalul Timiș a fost judecat fără ca procedura de citare cu inculpatul să fie îndeplinită.

În acest sens se arată că în timpul judecării cauzei în prima instanță la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr.839/2005, a comunicat instanței adresa la care domiciliază în T, str.- -, -6,.3, care este diferită de cea cunoscută din dosarul de urmărire penală. Instanța de fond a luat act de această nouă adresă pe care a menționat-o și în dispozitivul hotărârii prin care a fost soluționat fondul cauzei. Cu ocazia judecării cauzei în recurs inculpatul a fost citat la adresa din dosarul de urmărire penală respectiv T, str. -. - nr. 8 adresa la care el nu a locuit motiv pentru care nu s-a mai prezentat la judecarea cauzei.

Se observă așadar că procedura de citare a inculpatului pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii astfel că fiind incident motivul de recurs prev. de art. 386 lit.a cpp va fi admisă contestația în anulare formulată de inculpatul contestator, în baza art.392 cpp, se va desființa decizia contestată și se va dispune rejudecarea cauzei în recurs cu termen de judecată la data de 26.05.2008.

Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.392 p Cod Penal admite contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva DP nr.98/R/2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-.

Desființează decizia contestată și dispune rejudecarea cauzei în recursul declarat de contestator, împotriva DP nr. 327/A/2007 a Tribunalului Timiș.

Termen de judecată la data de 26 mai 2008.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 05 mai 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky

- - - - G -

GREFIER

- -

RED: CC/07.05.2008

Dact: 2 exempl/09 Mai 2008

Primă instanță: Judecătoria Timișoara

Jud:

Apel: Tribunalul Timiș

Jud:

Fl.

Recurs: CA

Jud:

Președinte:Victor Ionescu
Judecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 478/2008. Curtea de Apel Timisoara