Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 96/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 96
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: George
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea civilă O împotriva deciziei penale nr. 237 din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, privind pe intimatul inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat, apărător din oficiu pentru intimatul inculpat lipsă, lipsind și partea civilă DGFP
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
A arătat că decizia pronunțată este legală și temeinică și nu se poate stabili o solidaritate între inculpat și societatea aflată în procedura falimentului.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
A arătat că partea civilă putea solicitat efectuarea unei noi expertize și că nu pot fi obligați în solidar inculpatul și societatea aflată în faliment, iar instituirea sechestrului asigurator nu este obligatorie.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 253 din 19 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 334.C.P.P. s- dispus schimbarea încadrării juridice data faptei prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b si c din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal in infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a si b din Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 9 lit. a si b din Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala.
S-a constatat ca infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este concurenta cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 225/21.03.2005 a Judecătoriei Drăgășani, definitiva prin decizia penală nr. 197/20.04.2006 a Curții de Apel
S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/21.03.2005 a Judecătoriei Drăgășani in pedepsele componente respectiv: 1 an închisoare aplicata in baza art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 rep. cu aplicarea art. 41 alin 2; 6 luni închisoare aplicată in baza art. 10 alin 2 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin 2.Cod Penal; 2 ani închisoare aplicata in baza art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic art. 41 alin 2.
Cod PenalIn baza art. 36 alin 1.Cod Penal rap. la art. 33 si 34 alin 1 lit. b Cod Penal, s- contopit pedeapsa aplicata prin prezenta sentința cu pedepsele mai sus menționate, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea respectiv 2 ani.
În baza art.71 Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1.Cod Penal
In baza art. 35 alin 1.Cod Penal rap. la art. 65 alin 2.Cod Penal si coroborat cu art. 10 alin 2 si art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b si c Cod Penal pe o perioada de 1 an după executarea pedepsei principale.
In baza art. 36 alin 3.Cod Penal, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada executata din 22.05.2006 - 22.09.2007 si s-a constatat executata integral pedeapsa aplicata.
In baza art. 13 din Legea 241/2005, după rămânerea definitiva a prezentei sentințe o copie a dispozitivului s-a dispus să fie comunicată Registrului Național al Comerțului.
In baza art. 14 si 346.C.P.P. rap. la art. 998.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 161.799,02 lei (RON) către partea civilă Direcția Generala a Finanțelor Publice O, plus dobânzi si penalități de întârziere pentru perioada 01.01.2004-01.01.2006 si majorări de întârziere pentru perioada 01.01.2006 si pana la executarea efectiva a obligației.
In baza art. 191 alin 1.p Cod Penal, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa de.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.3973/P/2006 din 21.12.2007 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatinaa trimis in judecata, in stare de libertate, pe inculpatul pentru savârsirea infractiunii prev.de art.11 lit.b si c din Legea 87/1994, cu aplicarea art.13 Cod Penal, retinându-se in fapt ca in perioada 01.10.2003 - 24.02.2004 inculpatul, in calitate de asociat unic si administrator al SC SRL S, a desfăsurat activităti comerciale achizitionând si vânzând mărfuri fără a declara veniturile impozabile, prejudiciind astfel bugetul de stat.
Pentru reținerea acestei situații de fapt in cursul urmăririi penale s-a procedat la audierea învinuitului, s-au atașat procesele-verbale de control întocmite de Garda Financiara, actele depuse la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O l t, s-a procedat la audierea martorilor, -scu si.
Prin acelasi rechizitoriu au fost scoși de sub urmărire penala învinuitul pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.289, 291.Cod Penal, art.9 si 12 din Legea 87/1994, învinuiții si pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.289, 291.Cod Penal, art.11 din Legea 87/1994, învinuitul pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.12 si 13 din Legea 87/1994 si art.37 din Legea 82/1991 și învinuitul -scu pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.289, 291.Cod Penal, art.11 din Legea 87/1994.
Instanța de fond a reținut că la data de 14.08.2003 numitul a cesionat inculpatului partile sociale ale SC SRL S, astfel inculpatul devenind asociat unic si administrator al acestei firme. In aceasta calitate se constată că in perioada 01.10.2003 - 24.02.2004 inculpatul a livrat mărfuri către SC SRL si SC TRANSPORT SRL S, valoarea totala a operatiunilor comerciale fiind de 9.423.431.691 lei iar n aceeasi perioadă în calitate de administrator SC SRL nu a depus declaratii fiscale privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat al statului, deconturi de și raporturi contabile, cauzind un prejudiciu bugetului de stat in valoare totala de 1.617.990.124 lei.
S-a constatat ca in ceea ce priveste cesiunea partilor sociale aceasta a rezultat din analiza înscrisurilor (depuse la filele 41-49 - volumul I), din care reiese ca la 01.09.2003 prin încheierea nr.293 judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Olta dispus înscrierea in registrul comertului a mentiunilor privind modificarea asociaților in cadrul SC SRL S solutionând in acest sens cererea formulata de inculpatul la 14.08.2003 inregistrata la.O sub nr.7043. In acelasi sens se arată că sunt si declaratiile date de catre inculpat atât in cursul urmăririi penale (filele 105-107, volumul IV) in care acesta arata ca intr-adevar a preluat firma la 14.08.2003 la insistentele numitului, facând toate demersurile necesare la.dar si declaratiile martorului (fila 153 dosar instanta).
In ceea ce priveste operatiunile comerciale desfasurate de catre inculpat, in calitate de administrator al firmei, s-a reținut că acestea rezulta din analiza facturilor fiscale si a chitantelor (depuse la filele 105-1097 volumul IV ) precum si din analiza notei de control intocmita de catre Garda Financiara O (filele 15-17 volumul IV). Din aceste inscrisuri, rezulta ca firma administrată de catre inculpat a livrat mărfuri catre SC SRL S si SC TRANSPORT SRL S, valoarea totala a operatiunilor desfasurate respectiv 9.423.431.691 lei (ROL) fiind stabilita prin insumarea sumelor inscrise in facturile fiscale si chitantele intocmite în acele ocazii. Astfel conform notei de constatare incheiata la 28.04.2005 de reprezentantii Garzii Financiare O s-a constatat din verificarea tranzactiilor efectuate de SC SRL S si a documentelor de livrare de la cele doua firme cumpărătoare ca in baza a 11 facturi fiscale SC TRANSPORT SRL Sap rimit de la SC SRL S cantitatea totala de 133.704 Kg lingouri de aluminiu in valoare totala de 6.697.458.992 lei, din care 1.069.342.192 lei. De asemenea la 06.01.2004 si 12.02.2004 conform facturilor cu nr.- si - firma administrata de inculpat a livrat catre SC TRANSPORT SRL doua instalatii de topire turnare in valoare totala de 1.199.999.999 lei. De asemenea, din analiza facturilor de livrare atasate la dosar a rezultat ca toate aceste tranzactii au fost efectuate de catre SC SRL S prin asociatul unic si administratorul, persoana care de altfel era si inscrisa pe facturile de livrare la rubrica delegat.
In acest context, s-a arătat că în perioada 04.11.2003-24.02.2004 SC SRL Sal ivrat catre SC SRL S cantitatea de 35.471 Kg lingouri de aluminiu, in valoare totala de 1.525.972.700 lei iar din aceasta marfa 15.579 Kg lingouri au fost livrate pâna la sfârsitul anului 2003, iar diferenta in anul 2004.
Pe baza adresei nr. 14140/19.04.2005 emisa de Administatia Finantelor Publice S si inregistrata la Garda Financiara O, s-a constatat că SC SRL S in perioada in care a fost adminsitrata de catre inculpat nu a depus declaratiile fiscale privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat al statului deconturile de si raportarile contabile.
Neîndeplinirea obligatiilor legale de către administratorul firmei SC SRL S in perioada avuta in vedere a rezultat din continutul aceleiasi note de control în coroborare cu declaratiile inculpatului care a recunoscut in fata instantei dar si in cursul urmăririi penale că nu a întocmit si depus documentatia legala la organele fiscale și a împiedicat astfel încasarea sumelor de bani care trebuiau virate la bugetul general consolidat al statului.
Cu privire la apărările formulate de inculpat, respectiv faptul ca acesta nu a avut cunostinta de operatiunile comerciale desfășurate de firma administrată de el, si ca in fapt intreaga activitate a firmei era in continuare coordonata de către martorul, persoana care incasa sumele datorate firmei si totodata se ocupa de intocmirea evidentei contabile ale acesteia, prima instanta le-a înlăturat ca nefondate pe baza faptului că, asa cum a rezultat din analiza inscrisurilor dar si din declaratiile inculpatului, acesta a semnat personal toate documentele care atesta efectuarea operatiunilor comerciale, aspect care coroborat cu faptul ca inculpatul s-a prezentat la. a depus cerere pentru inregistrarea modificărilor actului constitutiv al SC SRL S, si s-a ocupat de toate demersurile necesare pentru inregistrarea legala a firmei, a demonstrat ca acesta nu numai ca a cunoscut activitatile derulate dar le-a si condus si coordonat personal.
Inculpatul desfasura activitati comerciale inca din 1990 prin intermediul firmei SC, context in care se poate prezuma ca el cunostea exact obligatiile care ii reveneau in raporturile cu autoritatile fiscale, semnificatia facturilor fiscale si a chitanțelor pe care le semna.
Mai mult din analiza facturii fiscale nr.- din 12.01.2004 (depusa la fila 63 volum IV)prima instanță a reținut că inculpatul este cel care a achizitionat documentele contabile cu regim special de la Administratia Finantelor Publice S, facturile iar chitantele emise in desfăsurarea raporturilor comerciale cu SC TRANSPORT si SC SRL fac parte din facturierul si chitantierele achizitionate de inculpat.
De altfel sub aspectul acestor apărări, s-a procedat la reaudierea martorului, acesta arătând ca a predat in intregime toata documentatia firmei si toate marfurile aflate pe stoc către inculpat la momentul la care i-a si cesionat partile sociale, declaratia martorului coroborându-se cu mentiunile din procesul-verbal intocmit intre si la 17.12.2003 in care se mentioneaza in mod expres ca cel din urma s-a deplasat la sediul societatii și a preluat toata evidenta contabila pâna la momentul cesiunii precum si facturiere, chitantiere, stampilele societatii si marfa achizitionata ramasă pe stoc.
De asemenea, în continuarea actului se mentioneaza "toate acestea au fost ridicate de catre mine, de la sediul societatii, actele firmei si tot ce am mentionat mai sus si marfurile din depozite, fiind in imposibilitate de a mai achita chiria lunara si pentru siguranta evidentei actelor" - fila 22 volum I
priveste activitatile desfasurate de catre inculpat in calitate de administrator al SC, s-a retinut ca acestea nu fac obiectul sesizarii, fapt rezultat din analiza procesului-verbal de incepere a urmaririi penale - fila 12 vol. IV, dar si din analiza procesului-verbal de prezentare a invinuirii de la fila 104 vol.IV in care se expune situatia de fapt pentru care a fost cercetat penal inculpatul, expunerea acestei situatii in rechizitoriu avind rolul de evidentiere a activitatii anterioare a inculpatului (de altfel pentru faptele savirsite in calitate de administrator al SC inculpatul a si fost condamnat definitiv prin 225/21.03.2005 a Judecatoriei Dragasani, filele 123-124 dosar instanta).
In drept, fapta inculpatului care, in perioada octombrie 2003 - februarie 2004 in calitate de aministrator la SC SRL s-a sustras de la calculul si plata obligatiilor fiscale prin necalcularea si nevirarea -ului si a impozitului pe venit ori a impozitului pe profit, cauzind un prejudiciu bugetului consolidate al statului in suma de 161.799,02 lei (RON) intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.9 alin 1 lit.a si b si din Legea 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei, s-a retinut ca Legea 87/1994, act in baza caruia s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, a fost abrogata in mod expres prin Legea nr.241/15.07.2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in nr.772/27.07.2005 (art 16 alin.1 lit. a ).
In acest sens s- arătat că nu se poate face aplicarea art.11 lit.b si c din Legea 87/1994 in baza art.13 Cod Penal, norma legala invocata in rechizitoriu reglementând situatia in care din momentul savârsirii faptei si pâna la judecarea definitiva a acesteia intervine o lege penala cu dispozitii mai favorabile inculpatului decât cele in vigoare la momentul savârsirii faptei. Ori, din analiza comparativa a dispoz.art.11 lit.b si c din Legea 87/1994, rep. si art.9 lit. a si b din Legea 241/2005 se constata de prima instanță că legea abrogata nu este mai favorabila inculpatului, fapta savârsita fiind incriminata de ambele acte normative si prevazuta sub aceeasi sanctiune, respectiv închisoare de la 2 la 8 ani.
De asemenea, s-a arătat că atât timp cit prin aplicarea legii penale in vigoare la momentul savârsirii faptei, insa abrogata la momentul judecării acesteia, nu se poate crea inculpatului trimis in judecata o situatie mai ușoară, nu există nici un temei juridic in baza căruia legea penala anterioara sa il ultractiveze, faptele retinute de instanta urmând a fi incadrate in raport de dispozitiile penale in vigoare la momentul judecatii, dispozitii care au preluat integral atât sub aspectul elementelor constitutive cit si sub aspectul pedepsei incriminarea anterioara din dispozitiile art.11 ale Legii 87/1994.
La individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile stabilite de art.72 primaCod Penal instantă a avut in vedere pe de o parte limitele de pedeapsa fixate de legiuitor pentru infractiunea savârsita, respectiv inchisoare de la 2 la 8 ani, natura infractiunii savârsite si urmările acesteia, modul in care inculpatul a actionat pentru a-si atinge scopurile, perioada de timp in care si-a desfasurat activitatea, conduita sa procesuala nesincera, prejudiciul produs si datele despre comportarea anterioara a inculpatului in societate, circumstante in raport de care apreciaza ca prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare executabila in regim de detentie se ating scopurile prev.de art.52
Cod PenalIn raport de mentiunile din fisa de cazier judiciar a inculpatului dar si in raport de considerentele si dispozitivul sentinței penale nr.225/21.03.2005 a Judecatoriei Dragasani, prima instantă a retinut ca infractiunea care face obiectul judecatii este concurenta cu infractiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinta penala mai sus mentionata.
Prima instanță a mai arătat că nu se poate stabili o obligație solidara a inculpatului si a firmei al cărei administrator era, întrucât la momentul judecării prezentei cauze conform adresei nr.1648/13.03.2006 (atasata la fila 99 volum IV ) SC SRL Saf ost radiata din Registrul Oficiului Comerțului O prin sentința nr. 531/19.09.2005 fiind finalizata procedura falimentului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă.
In apelul inculpatului s-a făcut referire la împrejurările privind comiterea faptei și starea sa de sănătate.
In apelul părții vătămate și civile DGFP O, s-a arătat că judecata cauzei a avut loc fără a fi avute în vedere probele cauzei inclusiv sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile. In acest sens se menționează că obligația de despăgubiri în sarcina inculpatului era necesar să fie majorată la suma de 203.135,27 lei potrivit notei de constatare nr. 200.846/OT/28.04.2005 întocmită de Inspecția Fiscală din cadrul DGFP O, întrucât expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale s-a desfășurat fără ca reprezentanții săi să fie convocați pentru a putea lua cunoștință de lucrări și a efectua obiecțiuni la constatările expertului. Se mai arată că diferența între suma stabilită prin expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale și suma menționată în această notă de constare este urmare a stabilirii diferite a impozitului pe profit și anume de 2.066,81 lei în expertiza contabilă și respectiv la suma de 43.403,02 lei în nota de constatare menționată. Se mai critică sentința primei instanțe în ce privește măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului în vederea reparării pagubei care a fost solicitată în scris prin cererea de constituire ca parte civilă de către această apelantă.
Instanța a luat act că inculpatul în baza declarației sale cu valoare de act procesual de dispoziție și-a retras total și necondiționat apelul.
Prin decizia penală nr. 237 din 2 decembrie 2009, Tribunalul Olta luat act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat, a respins apelul declarat de partea vătămată și civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice O, ca nefondat.
A fost obligat fiecare dintre apelanți la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a constatat că sentința apelată este temeinică și legală, în condițiile de mai jos.
Situația de fapt s-a constatat în conformitate cu probele care atestă că în cauză infracțiunea de evaziune fiscală având încadrarea juridică menționată mai sus s-a consumat iar inculpatul a re calitatea de infractor în cadrul raportului de drept penal dedus judecății. S-a constatat că schimbarea de încadrare juridică este justificată în ce privește aplicarea art. 13.Cod Penal privind legea penală mai favorabilă pe aceea că, deși legea în vigoare, nr. 241/2005 în privința pedepsei principale, accesorii și complementare este stabilit practic același regim sancționatoriu, justificarea are la bază nu numai considerente de a nu permite ultraactivitatea legii vechi ci și prin aceea că noua lege este mai blândă prin introducerea unei cauze de nepedepsire la art.10. Vinovăția inculpatului a rezultat din conduita sa în condiții de discernământ, atât sub aspect intelectiv cât și volitiv.
Din verificarea sentinței, atât sub aspect penal cât și civil, nu au rezultat temeiuri de reformare a acesteia. În mod temeinic prima instanță nu a stabilit obligație civilă solidară a inculpatului cu societatea comercială pe care a administrat-o pe temeiul răspunderii pentru fapta proprie și respectiv pentru fapta altei persoane conform art. 998, 999 și 1000 pct. 1 din Codul civil întrucât la data pronunțării sentinței persoana juridică nu mai avea capacitate juridică atâta timp cât a fost lichidată și radiată din Oficiul Registrului Comerțului ( se va vedea fila 83 din dosarul primei instanțe și fila 33 din dosarul instanței de apel). În plus, atâta timp cât ne aflăm în calea de atac a părții vătămate și civile iar inculpatul și-a retras apelul, sentința nu poate fi reformată în sensul de a se evita duble despăgubiri pentru daune moratorii, sub forma dobânzilor și penalităților de întârziere pentru a nu se încălca efectul neagravării situației în apelul acestei părți.
Prima instanță a avut în vedere probele cauzei pe baza cărora a constatat cele de mai sus și a rezolvat acțiunea penală prin condamnarea inculpatului.
Critica referitoare la încălcarea procedurii de efectuare a expertizei contabile în cursul urmăririi penale, nu poate atrage nulitatea actelor de procedură și ulterior procesuale întocmite în cauză întrucât, conform art. 197alin, 1 și 3 C.P.P. În acest sens se reține că deși neregularitatea este reală așa cum a fost invocată de către apelanta parte vătămată și civilă totuși în cauză nu se poate accepta că acesteia i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Susținerea apelantei parte civilă, referitoare la nivelul superior al despăgubirilor, reprezentând creanțe bugetare plus dobânzi și penalități de întârziere, s-a constatat nefondată întrucât operațiunile comerciale la care s-a susținut prin nota de constatare că sunt nereale au fost constatate ca având corespondent în acte de vânzare ce au generat obligații de plată a TVA-ului și că bunurile au existat, așa cum se arată în precizările întocmite de expert și depuse la data de 7.09.2009, fila 33 în dosarul instanței de apel.
Cu referire la critica vizând măsura asiguratorie, s-a avut vedere faptul că atâta timp cât fapta s-a consumat sub regimul sancționatoriu al Legii 87/1994, în această privință se va aplica tot această reglementare care nu prevedea caracterul obligatoriu al acestei măsuri spre deosebire de Legea nr. 241/2005 care în art. 11 prevăzut că luarea acestei măsuri are acest caracter.
Dar, în ipoteza în care nu se acceptă că luarea măsurii procesuale asigurători de indisponibilizare a bunurilor inculpatului în vederea reparării pagubei ține de aplicarea legii penale ci de domeniul legii procedurale și nu este aplicabilă legea penală mai favorabilă, există argumente suficiente cu privire la temeinicia sentinței. În acest sens s-a reținut că în baza art.163 alin. 6 C.P.P. au caracter obligatoriu măsurile asigurătorii doar în ce privește cazul persoanei vătămate ce este lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, ceea ce înseamnă că din această reglementare este exclus cazul pagubelor reprezentate de debite fiscale. Nici argumentația că Legea nr. 241/2005 ar avea caracter de lege specială derogatorie de la prevederea generală din Codul d e procedură penală și s-ar aplica ca normă specială în condițiile conflictului de legi, nu a putut fi acceptată deoarece tot cu caracter de normă specială prevederile art. 16 Legea nr. 241/2005 nu modifică art. 163 alin. 6 din în C.P.P. sensul de a se reglementa cu caracter obligatoriu masurile asigurătorii în situația pagubelor înregistrate de bugetul statului.
În acest context, soluția primei instanțe de a nu lua una din măsurile asigurătorii solicitate pe temeiul normei cu caracter dispozitiv prevăzută de art.162 alin. 2.C.P.P. este totuși întemeiată deoarece apelanta parte civilă are posibilitatea să emită un titlu executoriu fiscal pentru despăgubirile pretinse de la inculpat în această cauză.Mai mult, conform prevederilor legale în vigoare prevăzute în Codul fiscal prin nr.OG 92/2003 aceasta poate să procedeze și la executarea acestui titlu prin organele proprii. Pe de altă parte, lipsa din sentință a motivației în acest sens se suplinește conform celor de mai sus în baza efectului devolutiv al apelului părții civile și nu constituie temei,pe baza interpretării după metoda logică(argumentul per a contrario) a art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. pentru o soluție de desființare a sentinței și de trimitere pentru rejudecare a cauzei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs partea civilă DGFP
S-a arătat că sunt incidente disp. art. 385/9 pct. 17 Cod de procedură penală, întrucât s-a reținut o probă administrată în cadrul urmăririi penale respectiv expertiza contabilă la care reprezentanții părții civile nu au fost convocați și nu au putut formula obiecțiuni în termen iar diferența dintre suma stabilită prin expertiza contabilă și nota de constatare efectuată de DGFP se regăsește în stabilirea diferită a impozitului pe profit.
S-a mai arătat că instanța de apel a motivat neinstituirea măsurii asiguratorii a sechestrului prin raportare la Legea 87/1994 in care nu se prevedea caracterul obligatoriu al acestei măsuri însă în cauză prin raportare la art. 13 Cod penal s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei la în infracțiunea prev. de art. 9 lit. a și b din Legea 241/2005 iar Legea241/2005 are dispoziții clare în sensul că în cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de această lege luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a analizat cererea formulată de partea civilă în sensul completării expertizei contabile efectuate în cauză, stabilind în mod corect la termenul de judecată de la 11 noiembrie 2009 că nu se impune întocmirea unui nou raport de expertiză sau completarea raportului de expertiză tehnică depus la dosarul cauzei întrucât partea civilă actele depuse de partea civilă în apel au fost deja avute în vedere la momentul efectuării expertizei.
De altfel, în precizările depuse de către expert contabil s-a arătat că s-a constatat efectuarea unei vânzări ce a generat o obligație de plată a TVA, tranzacție ce a fost reală, iar la întocmirea documentului de control se impunea determinarea costului bunurilor ce au constituit obiectul vânzării, prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 63 Cod procedură fiscală.
De asemenea în privința măsurii asiguratorii, s-a apreciat în mod corect că în raport cu dispozițiile art. 163 alin. 6 Cod de procedură penală, luarea unei măsuri asiguratorii nu era obligatorie.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge recursul formulat ca nefondat iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de partea civilă O împotriva deciziei penale nr. 237 din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, privind pe intimatul inculpat, ca nefondat.
Obligă recurenta la 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2010.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
IB/
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri Valentina Trifănescu, George
