Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 363/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.363/
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.4 din data de 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.302 din data de 21 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.291 și art.288 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.72825/2009, emisă de Baroul Constanța.
Se constată lipsa intimatei parte civilă
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, intimatul inculpat arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, apreciază că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția de achitare a inculpatului pronunțată la instanța de fond, apreciind că dubiul reținut de instanță în legătură cu prejudiciul ce s-ar fi putut produce ca urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune profită inculpatului. Consideră că această opinie a instanței este contrazisă chiar de expertiza contabilă întocmită în cursul judecății și ale cărei concluzii au fost reținute în hotărârea pronunțată. Inculpatul, în calitate de cantaragiu la Caî ntocmit și semnat mai multe bonuri de cântar și mai multe facturi, ce au permis plata unor cantități de fier nelivrate. Cantitățile de fir proveneau de la administrată de inculpatul, care într-o cauză conexă a fost condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală întrucât a înregistrat cheltuieli nereale în contabilitate cu achiziționarea de fier vechi. SRL nu putea vinde cantități de fier pe care nu le-a achiziționat. Aspecte care sunt premise ale complicității șa săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inculpatul. Acesta a recunoscut încă de la sesizarea instanței de către directorul general al atunci când organele de poliție au sosit la sediul societății și l-au audiat pe martorul, modalitatea în care se proceda. A precizat că era angajat de curând, i s-a propus de către să înscrie cantități de nereale mai mari decât cele livrate, câteodată nu se livra nicio cantitate, mijloacele de transport ale societății lui erau menționate pe bonurile de cântar cu acordul inculpatei care a fost trimisă în judecată într-o altă cauză, la revenirea mașinii de la descărcat se nota tara, iar diferența reprezenta aparent cantitatea de fier livrată care în realitate erau mult mai mici, dovadă fiind și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât societățile de la care ar fi achiziționat fierul vechi nu existau, facturile fiind nereale.
Apreciază că a fost ignorat raportul de expertiză care reține valori minime și maxime și nu de inexistența unui prejudiciu, sau neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii cum greșit a reținut Tribunalul Constanța. sunt declarațiile lui aflate în volumul doi din dosarul de urmărire penală, ale martorului care se coroborează cu cele ale inculpatului care a recunoscut constant săvârșirea acestei infracțiuni.
Face trimitere și la împrejurarea că același complet în aceeași compunere a soluționat și cauza privind pe, prin decizia penală nr.397 din 24 septembrie 2008, exprimându-și practic opinia în legătură cu soluția ce urma a fi dată în cauză.
În principal, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța pentru legala compunere a completului de judecată, iar în subsidiar, pentru soluționarea fondului cauzei, având în vedere că la dosar există suficiente probe cu privire la vinovăția inculpatului.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și menținerea hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel, ca temeinice și legale. Arată că sunt două dosare distincte și nu se pot asimila probe dintr-un dosar în celălalt. Cu privire la declarații date în cauză și punctul de vedere al societății care ar fi fost prejudiciată prin săvârșirea de către inculpat a unor activități care intrau în sfera ilicitului penal. Solicită a se observa că directorul general este singura persoană care a venit constant în fața instanței și a arătat că practic cel care a sesizat cu acceptul conducerii anumite elemente ce intrau sub incidența legii penale a fost. Există toate declarațiile conducerii de la acel moment. Infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de prejudiciu. Expertiza efectuată arată că dincolo de aceste înscrisuri sunt necesare și suficiente pentru a se stabili un prejudiciu cert provocat societății parte vătămată constituită parte civilă. Se reține că nu se poate discuta despre existența cu certitudine a unui prejudiciu. Solicită a se observa că teoretic, se discută despre un prejudiciu foarte mare. Ori, în mod paradoxal cu toate diligențele depuse de către instanța de judecată, nu s-a putut realiza procedura cu partea civilă.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Având cuvântul, intimatul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin rechizitoriul nr.1125/P/2001, din 26.02.2003, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 - art.215 alin.(1), (5) Cod penal, art.288 Cod penal și art.291, toate cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal și art.33 lit.a) Cod penal.
Prin sentința penală nr.223 pronunțată la data de 08.04.2003 în dosarul nr.405/2003, Tribunalul Constanța, a restituit, în baza art.333 Cod procedură penală cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, pentru completarea urmăririi penale.
Prin decizia penală nr.956/P/31.10.2003, în dosarul nr. 840/P/2003, Curtea de Apel Constanțaa admis în temeiul art.38515pct.(2) lit.a) recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, și a dispus rejudecarea de către prima instanță.
Reînregistrând dosarul nr.1961/2003, prin sentința penală nr.253 din 4 mai 2004, Tribunalul Constanțaa schimbat, în baza art.334 Cod procedură penală, încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art.26 - art.215 alin.(1) și (2) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal și a declinat competența conform art.42 Cod procedură penală în favoarea Judecătoriei Constanța.
Înregistrând cauza la nr.978/2004 prin sentința penală nr.1884 din 30.09.2005, Judecătoria Constanțaa restituit în baza art.333 Cod procedură penală cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, pentru completarea urmăririi penale; hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului potrivit art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală de către Tribunalul Constanța conform deciziei penale nr.259/7.04.2006 în dosarul nr.2461/2005.
Completând urmărirea penală prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.1125/P/2001 din data de 27.03.2007 inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.26 raportat la art.215 alin.(1) și (2) cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, art.288 alin.(1) cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal și art.291 cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.
Prin aceea că, în perioada iunie-august 2000, în calitate de cantaragiu în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a întocmit în fals facturi și bonuri de cântar prin efectuarea de consemnări false și a acceptat să semneze pe facturi și bonuri completate de alte persoane pentru diferite sume de bani de la reprezentanții Com și Com Marex SRL, producând un prejudiciu părții civile - societatea angajatoare, un prejudiciu în sumă de 22.343, 7325 lei.
Prin sentința penală nr. 302 pronunțată la data de 21.03.2008 în dosarul cu nr.unic-, Judecătoria Constanțaa hotărât:
În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.(1), (2) Cod penal cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal, art.288 alin.(1) Cod penal cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal toate cu aplicare art.33 lit.a) Cod penal în infracțiunile prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art.215 alin.(1), (2) Cod penal cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal și art.290 Cod penal cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal toate cu aplicare art.33 lit.a) Cod penal.
În baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul:
, fiul și, născut la 24.03.1977 în C, domiciliat în C, str.-. - nr.17, județul C, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.(1), (2) Cod penal cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal și art.290 Cod penal cu aplicare art.41 alin.(2) Cod penal.
În baza art.14 si art.346 Cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de
În baza art.163 Cod procedură penală a ridicat măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr.468.659/2000 din 30.10.2000 a Politiei Port C asupra autoturismului marca Oltcit an de fabricație 1998, cu număr de înmatriculare - cu seria de motor Citroen /631 de culoare roșie, în stare de nefuncționare, kilometrajul 154.112 km, asigurat cu sfoară și sigilat cu sigiliul tip MI nr. 18816.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului."
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a stabilit următoarele:
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" imputată inculpatului, sub aspect obiectiv deoarece:
1) nu există nici un document care să prevadă în mod expres cantitățile asupra cărora părțile contractante și Com ( prin intermediul Com Marex ) s-au înțeles să fie livrate;
2) reprezentantul legal al părții vătămate a reclamat inițial lipsa cantității de 5000 t fier vechi cum rezulta din procesul-verbal întocmit la 15 august 2000, dar nu exista nici un document în evidențele părții civile care să ateste acest aspect, iar procurorul a indicat cantități mult mai mici decât cele reclamate ( 996.950 kg și 395.210 kg fier vechi) ca fiind livrate fictiv către partea civilă;
3) concluziile expertizelor contabile referitoare la existența - inexistența unui prejudiciu în patrimoniul părții civile sunt contradictorii și nu sunt alte mijloace de probă științifice, obiective, care să dovedească existența unui asemenea prejudiciu;
4) faptul că întocmirea bonurilor de cântar, a avizului de însoțire a mărfii și factura fiscală pot sau nu influența patrimoniul societății cumpărătoare în cauză, numai în condițiile în care s-ar fi finalizat printr-o notă de recepție și constatare de diferențe, iar partea civilă nu a prezentat nici un document contabil care să justifice reclamația cu privire la existența prejudiciului, se constată că aceste aspecte au creat o îndoială cu privire la un element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune (prejudiciul) care nu poate decât să profite inculpatului, fiind aplicabile dispozițiile art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penal.
Apoi, referitor la infracțiunile de fals se constată în primul rând că, facturile și bonurile de cântar constituie înscrisuri sub semnătură privată ceea ce atrage schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.288 alin.(1) și art.291 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
Însă, activitatea inculpatului de completare a bonurilor de cântar nu se circumscrie unei acțiuni de falsificare - contrafacerea scrierii, subscrierii sau alterarea în orice mod, cum este definită de art.290-art.288 Cod penal, lipsind latura obiectivă a infracțiunii.
Acțiunea civilă este nefondată deoarece nu s-a dovedit existența prejudiciului și nefiind îndeplinită una din condițiile prevăzute de art.998-art.999 cod civil pentru angajarea răspunderi civile delictuale a inculpatului.
Reținând aceeași motivare în fapt și în drept prin decizia penală nr.4 din data de 4 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.
Împotriva hotărârilor, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțaa declarat recurs motivând că, pe de o parte că a existat un caz de incompatibilitate prin soluționarea apelului de către același complet care a judecat cauza privind pe inculpatul (decizia penală nr.397 din 24.09.2008), iar pe de altă parte, la dosar există suficiente probe cu privire la vinovăția inculpatului.
Criticile sunt neîntemeiate.
Referitor la primul motiv de recurs procurorul nu a făcut dovada, iar din oficiu nu s-a constatat existența vreunui caz de incompatibilitate conform art.47-art.48 Cod procedură penală.
Pe fond, în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se au în vedere dispozițiile art.345 cod procedură penală, potrivit cărora instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art.52, art.66 Cod procedură penală, vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cauză, pe baza probelor administrate - înscrisuri, declarații martori, declarații inculpat, rezultă cu certitudine că inculpatul era angajat în funcția de cantaragiu al părții vătămate C și că în exercitarea acesteia, în perioada iunie-august 2000, întocmit un număr de 127 de avize de însoțire a mărfii pe numele Com și Com Marex și bonurile de cântar aferente de livrare a fierului către partea vătămată, însă așa cum a reținut instanța de fond și a confirmat instanța de apel, partea vătămată C și implicit acuzarea nu au reușit să facă dovada existenței unui prejudiciu în legătură cu acesta, element esențial pentru existența infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art.215 Cod penal.
Astfel, în cursul urmăririi penale s-au depus în xerocopii rapoartele de expertiză contabilă efectuate în cauza din care s-a disjuns dosarul privind pe intimatul inculpat, dar concluziile acestora nu pot susține acuzarea deoarece nu s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor art.118 și următoarele Cod procedură penală, inculpatul nefiind informat asupra acestora, chemat de experți să dea relații, nu i s-au adus la cunoștință obiectul expertizelor și drepturile pe care le are în legătură cu acestea (să facă observații, cerere de modificare sau completare a obiectivelor, întrebărilor experților, numirea unui expert parte, obiecții).
Excepție face expertiza întocmită de domnul expert G ca urmare a completării raportului întocmit în cursul urmăririi penale cu un supliment cu ocazia judecății în primă instanță. Potrivit concluziilor acestuia, rezultă că inculpatul înregistra un debit de 13.363,0350 lei dar nu stabilește că a fost produs prin întocmirea a documentelor de însoțire și de cântărire a fierului vechi livrat către partea vătămată, neexistând "notă de recepție și constatare de diferențe".
În ceea ce privește avizele de expediție și bonurile de cântar aferente inculpatul recunoaște completarea lor în concordanță cu cantitățile de fier vechi înregistrate cu ocazia cântăririlor; de altfel, verificările Gărzii Financiare nu infirmă inexactitatea cantităților consemnate în acele acte ci dovedesc inexistența unor firme furnizoare, aspect pe care însă, prin prisma atribuțiilor sale, inculpatul nu avea de unde să-l cunoască, rezumându-se la actele prezentate de furnizor și la cântărirea la care asista.
În consecință, nedovedindu-se consemnarea de cantități mai mari de fier vechi în bonurile de cântar, existența unui prejudiciu în dauna părții vătămate nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de "înșelăciune" prevăzută de art.215 Cod penal, respectiv ale celei de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art.290 Cod penal imputate inculpatului motiv pentru care nu poate fi tras la răspundere penală; declarațiile inculpatului de recunoaștere în cursul urmăririi penale a semnării unor bonuri și avize contra unor sume de bani primite săptămânal nu pot fi luate în considerare deoarece sunt generice, fără individualizare pe faptă, persoană, sumă, cantitate sau orice alt element de identificare, nu se coroborează cu alte probe, iar în cursul judecății, inculpatul a dat o altă justificare a provenienței sumelor de bani primite în exercitarea activității sale, justificare neinfirmată prin probe de acuzare.
Prin urmare, negăsindu-se vreun caz de nulitate a hotărârilor atacate recursul declarat în cauză este nefondat și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.4 din data de 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.302 din data de 21 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
2 ex./7 iulie 2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Zoița Frangu, Viorica Lungu
