Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 45/2010. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 45

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ciubotariu

JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă

Grefier: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect falsul material în înscrisuri oficiale" promovat de partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr. 481 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

Conform disp.art. 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că lipsesc inculpații intimați -, pentru care răspunde avocat, pentru care răspunde avocat ( apărători desemnați din oficiu), lipsă fiind și partea civilă recurentă, pentru care răspunde avocat ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursul declarat de partea civilă recurentă nu a fost motivat, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.

Avocat, pentru partea civilă recurentă, având cuvântul, susține că motivul de recurs se încadrează pe dispozițiile prevăzute de art.385 ind.9 pct.10 din Codul d e procedură penală și, fiind vorba de motive de casare pot fi luate în considerare și din oficiu de către instanță chiar dacă nu au fost depuse la dosar cu 5 zile înainte de termen.

Susține apărarea că atât sentința pronunțată de Judecătoria Iași cât și decizia pronunțată de Tribunalul Iași sunt nelegale întrucât nu au rezolvat latura civilă a cauzei, motiv pentru care solicită ca în temeiul disp.art.347 din Codul d e procedură penală, rezolvarea separată a laturii civile având în vedere că în această fază procesuală ne aflăm în situația unei hotărâri definitive în ceea ce privește latura penală a cauzei.

Apărarea consideră că se impune admiterea recursului, disjungerea acțiunii civile și trimiterea acesteia la instanța de fond spre rejudecare în vederea administrării probelor necesare în vederea rezolvării pretențiilor civile

Avocat, pentru inculpatul intimat -, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a se menține ca fiind legală și temeinică decizia recurată.

Daunele morale și materiale solicitate de către partea civilă recurentă sunt nedovedite, aceasta nu poate pretinde nici măcar că ar fi suferit un prejudiciu moral atât timp cât în cursul a mai bine de 20 de ani de la plecarea sa din țară nu și-a vizitat niciodată, nu a participat activ la întreținerea acesteia în perioada dinaintea decesului, când era grav bolnavă, și nici la înmormântare. Oficiul neachitat.

Avocat, pentru inculpata intimată, având cuvântul, pune concluzii de resping ere a recursului ca nefondat, urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind legală și temeinică. Oficiul neachitat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului promovat de partea civilă ca fiind nefondat, urmând a se menține ca legală și temeinică decizia recurată.

În mod corect cele două instanțe au apreciat că infracțiunile comise de către cei doi inculpați sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat, astfel încât prejudiciul pretins nu se află în legătură de cauzalitate cu faptele care constituie infracțiunile deduse judecății.

Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior deliberării,

Curtea:

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 1045/13 martie 2009 Judecătoriei Iașis -au hotărât următoarele:

"Condamnă pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 25.03.1926 în comuna L, județul V, domiciliată în I,-, -. C,. 1,. 3,. -, cetățean român, cu studii medii, pensionară, necunoscută cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 1(un) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

- pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal, cu aplic. 33 lit. a Cod penal

- pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal inculpata va executa pedeapsa cea mai grea și anume, pedeapsa de 1(un) an închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 81 aliniatul 2 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

Interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii.

Pune în vedere inculpatei prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul dispozițiilor art. 290 Cod penal, condamnă pe inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 16.01.1953 în I, domiciliat în I,-, -,. 6,. 39, județul I, cu reședința în I,-, bloc 330,. B,. 4,. 13, județul I, -, cetățean român, cu studii superioare, căsătorit, nu are copii minori în întreținere, pensionar, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 7(șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 81 aliniatul 1 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7(șapte) luni închisoare închisoare aplicată inculpatului - pe un termen de încercare de 2 ani și 7 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.

Interzice inculpatului - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii.

Pune în vedere inculpatului - prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Interzice inculpatului - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală raportate la dispozițiile art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în Germania, orașul 44139, str. 45, cu sediul procedural ales la Cabinetul Individual de avocatură " și " în municipiul I, str. -. - cel M și nr. 8,. 2, cam. 15, județul I.

În temeiul dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală rap. art. 14 Cod procedură penală anulează înscrisurile falsificate, după cum urmează:

- înscrisul olograf intitulat " de moștenire și datat 15VII 2004, aflat la fila 95 din dosar, în integralitatea sa;

- mențiunea "nu formează obiectul unui litigiu" cuprinsă în aliniatul 6 al paginii întâi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2808/11.05.2005 la Biroul Notarial Public, contract încheiat între și.

În temeiul art. 22 Cod procedură penală constată că sentința civilă nr. 8470/04.07.2007 a Judecătoriei Iași, învestită cu formulă definitivă și executorie are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale în ceea ce privește constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 22/11.02.2005 emis de B.

Copie după prezenta sentință, la momentul rămânerii sale definitive, va fi înaintată Biroul Notarial Public și Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară

În temeiul dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală suma de 200 de lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției către Baroul Iași ( delegații nr. 10703 și 10704/2007 - Baroul Iași ).

În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpații - și să plătească statului suma de 1500 de lei, câte 750 de lei, fiecare,cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta".

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:

"La data de 20.08.2004 numita a decedat, lăsând în masa succesorală imobilul situat în I,-, -. 3,. 6.

Defuncta nu a avut descedenți, singurele rude fiind sa, inculpata, fiul acesteia, inculpatul -, și nepoții de la fratele său, decedat la data de 30.06.1982, și anume și.

După decesul numitei, inculpatul, nepotul de soră al defunctei, a redactat un înscris sub semnătură privată intitulat "act de moștenire", creând aparența că acesta conține manifestarea de voință a numitei pentru timpul încetării sale din viață.

Înscrisul sub semnătură privată a fost datat 15.07.2004, cu trei săptămâni înainte de decesul numitei, inculpatul - executând semnătura pretins autentică a defunctei.

Inculpata a prezentat acest "act de moștenire" la Biroul Notarului Public "B- ", susținând că este unica moștenitoare a defunctei, și a obținut certificatul de moștenitor nr. 22/11.02.2005 cu o cotă de 1/1.

Fără a cunoaște împrejurarea că inculpata a efectuat demersuri în vederea dobândirii certificatului de moștenitor de pe urma defunctei, partea vătămată, la data de 08.02.2005, a înregistrat, sub numărul 2456/2005, pe rolul Judecătoriei Iași acțiunea civilă având ca obiect partajul averii succesorale. În cadrul procesului civil, inculpata s-a prezentat, dar nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat atribuirea acestui imobil.

Prin sentința civilă nr. 3891/11.05.2005, Judecătoria Iașia admis acțiunea civilă, a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune a masei succesorale rămase de pe urma defunctei și a atribuit reclamantei imobilul situat în I,-, -. 3,. 6 cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtei.

În aceeași zi, 11.05.2005, inculpata a înstrăinat imobilul către numita -, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2808/11.05.2005 autentificat la Biroul Notarului Public "-"din Cu prilejul încheierii acestui contract, inculpata a declarat că imobilul înstrăinat nu formează obiectul niciunui litigiu.

Ulterior, numita a transmis acest imobil către numita, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3069/11.10.2005 autentificat de "B- " din

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din analiza coroborată ansamblul probator administrat în cauză.

Astfel, inculpata a declarat în cursul urmăririi penale că numita, sa, nu avea descendenți și că, înainte de deces, i-a rugat pe inculpată și pe fiul acesteia să redacteze un înscris prin care să le lase "bunurile personale și imobilul" după decesul său. Inculpata a susținut că fiul său, inculpatul, a redactat un "înscris olograf denumit act de moștenire, iar mea l-a semnat, l-a citit și l-a datat"(fila 124 dosar de urmărire penală). În același sens a declarat și inculpatul care a susținut că numita, văzând preocuparea surorii sale și a nepotului în vederea asigurării tuturor celor necesare, "a decis să scriem un testament din care să rezulte că lasă toate bunurile și apartamentul numitei " (fila 129 dosar de urmărire penală). Inculpatul a arătat că numita a citit și a semnat "nefiind alte persoane atunci când a semnat"(fila 131 dosar de urmărire penală).

Instanța reține că înscrisul prezentat de către inculpata la Biroul Notarului Public "B- " în vederea recunoașterii calității de unică moștenitoare a defunctei și eliberării certificatului de moștenitor nr. 22/11.02.2005, nu a fost redactat, datat și nici semnat de către defuncta.

Astfel, inculpații nu au negat redactarea "actului de moștenire" de către inculpatul -, dar au susținut că defuncta l-ar fi semnat și l-ar fi datat.

Aceste apărări formulate de către inculpați în cursul urmăririi penale și menținute în faza cercetării judecătorești prin concluziile reprezentanților, nu sunt conforme cu adevărul.

În cauză au fost efectuate o constatare tehnico-științifică și două expertize criminalistice, având ca obiectiv stabilirea autorului înscrisului sub semnătură privată. Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 35262/18.01.2006 (filele 56-66) se coroborează deplin cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 173/07.09.2006 (filele 73- 78) și ale raportului de expertiză criminalistică nr. 14/17.01.2007 (filele 87-94).

Astfel, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 35262/18.01.2006 s-a ajuns la concluzia că scrisul de pe documentul olograf intitulat "act de moștenire" aparține inculpatului -, iar semnătura din subsolul documentului nu aparține defunctei. Totodată, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 173/07.09.2006 s-a stabilit că înscrisul denumit "act de moștenire" datat 15.07.2004 a fost scris, semnat și datat de către numitul -. Aceste concluzii sunt întărite de rezultatul expertizei criminalistice nr. 14/17.01.2007 efectuate de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B, care a conchis că actul de moștenire datat 15.07.2004 a fost scris de către inculpatul -, iar semnătura dată pentru numita a fost contrafăcută prin metoda imitației sau a copierii, motiv pentru care nu s-a putut stabili cine a falsificat semnătura de pe actul de moștenire.

Față de concluziile stabilite pe cale obiectivă, științifică, instanța nu va putea reține în soluționarea cauzei penale declarațiile martorilor - (fila 105 dosar de urmărire penală) și (fila 106 dosar de urmărire penală) care au susținut că înscrisul ar fi fost semnat și datat de către numita, în prezența lor. Instanța apreciază că aceste declarații nu sunt conforme realității și, în consecință, nu pot servi la justa soluționare a prezentei cauze. Mai mult însuși inculpatul -, prin declarația dată în formă olografă în cursul urmăririi penale, a arătat că în momentul în care numita ar fi semnat "actul de moștenire" nu mai era de față nicio altă persoană, cu excepția sa și a inculpatei (fila 131 dosar de urmărire penală). Este greu de crezut că inculpatul nu ar fi semnalat prezența altor persoane la momentul întocmirii înscrisului ce stă la baza formulării învinuirii ce i se aduce prin actul de sesizare a instanței, în condițiile în care aceste persoane ar fi putut confirma apărările formulate pe parcursul procesului penal.

În ceea ce privește declarația martorei - (fila 108 dosar de urmărire penală), instanța constată că aceasta nu este de natură a oferi informații în vederea lămuririi aspectelor legate de circumstanțele în care a fost întocmit și semnat înscrisul denumit "act de moștenire". Aspectele relevate de către această martoră prin declarațiile date în cursul urmăririi penale nu privesc momentul în care a fost întocmit înscrisul sub semnătură privată, ci momente ulterioare și cu caracter incert: a auzit de la defunctă că ar fi întocmit un act prin care să-i lase surorii sale imobilul, dar nu poate da date cu caracter cert.

Din adresa nr. -/20.09.2007 (fila 145 dosar de urmărire penală) instanța reține că în perioada în care se pretinde că a fost întocmit înscrisul olograf, atât inculpatul -, cât și fiul acestuia - nu se aflau în țară, motiv pentru care constată că aspectele menționate în declarațiile date de către aceștia în cursul urmăririi penale nu sunt conforme cu realitatea și nu sunt coroborate cu alte probe administrate în prezenta cauză. Astfel, inculpatul - și fiul acestuia au ieșit din țară la data de 23.06.2004 și au intrat în țară la data de 12.10.2004, așadar nu se aflau în țară la data de 15.07.2004, când se pretinde că actul de moștenire a fost redactat de către inculpat și semnat de către defuncta.

În baza înscrisului olograf plăsmuit de către inculpatul -, ulterior decesului numitei, în vederea înlăturării de la moștenire a celor doi nepoți de frate, și, inculpata a prezentat înscrisul denumit "act de moștenire" și Anexa nr. 1 în vederea recunoașterii calității de unică moștenitoare a defunctei și eliberării certificatului de moștenitor. Acest înscris, prin care i s-a recunoscut inculpatei calitatea de unică moștenitoare a defunctei în cotă de 1/1, a fost folosit de către inculpată în vederea înstrăinării imobilului inclus în masa succesorală situat în I,--B, -. 3,. 6 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2808/11.05.2005 autentificat la Biroul Notarului Public "-"din La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare inculpata a făcut declarații neconforme adevărului, în sensul că a susținut că imobilul înstrăinat nu forma obiectul niciunui litigiu, deși avea cunoștință de procesul civil inițiat de către nepoata sa, partea vătămată, în vederea ieșirii din indiviziune cu privire la imobilul succesoral.

Partea vătămată, fără a cunoaște împrejurarea că sa a făcut demersuri în vederea eliberării certificatului de moștenitor, a promovat o acțiune civilă având ca obiect partajarea masei succesorale de pe urma defunctei, astfel cum rezultă din copia de pe acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul 2456/2005 (fila 15 dosar de urmărire penală).

Pe parcursul desfășurării procesului civil, inculpata, legal citată, s-a prezentat, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 16.03.2005 (fila 21 dosar de urmărire penală), însă nu a formulat întâmpinare și nici nu a adus la cunoștința instanței civile împrejurarea că imobilul supus partajării îi aparține în temeiul testamentului olograf pe care l-ar fi semnat defuncta.

Pe parcursul procedurii succesorale notariale, inculpata nu a făcut nici o mențiune cu privire la nepoții săi de frate. Daca inculpata era de buna credință și se întemeia pe un testament valabil, avea tot interesul pentru ca, fiind citata în cursul procedurii notariale, sa ia cunoștință de existența testamentului, să-și precizeze pretențiile și constate că, dată fiind vocația succesorală legală, a fost înlăturată de la succesiune de moștenitorul testamentar. Or, tăcerea inculpatei în fața notarului public precum și în fața instanței civile, graba de a vinde apartamentul în ziua în care s-a prezentat în fața instanței de judecată și a luat cunoștință de pretențiile părții civile sunt acte de conduită care obiectivează intenția vinovată a inculpatei. Chiar dacă defuncta ar fi intenționat să o gratifice, în virtutea relațiilor de afecțiune și ca efect al recunoștinței pentru grija sa, inculpații nu puteau ă-și facă singuri dreptate, plăsmuind un înscris și atribuindu-l defunctei, chiar daca acesta ar fi fost conform dorinței sale ultime. Dacă inculpații ar fi adus la cunoștință notarului public cel puțin varianta lor, chiar, potrivit căreia înscrisul a fost numai semnat de pretinsul testator, fără îndoială că notarul public le-ar fi adus la cunoștință că testamentul olograf trebuie să fie în întregime redactat și semnat de testator personal.

În conformitate cu prevederile art. 345 alineatul 2 Cod de procedură penală, instanța constată că faptele reținute în sarcina inculpaților - și prin actul de sesizare, există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către aceștia.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal reținută în sarcina inculpatului -:

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost realizat prin acțiunea de contrafacere, de plăsmuire a unui înscris sub semnătură privată, creându-se aparența că ar conține manifestarea ultimei voințe a defunctei, susceptibilă de a produce consecințe juridice prin recunoașterea calității de unică moștenitoare a inculpatei, dublată de înlăturarea de la succesiune a celorlalți eventuali moștenitori. Chiar dacă ultima voință a defunctei a fost aceea de aog ratifica pe sa, inculpata, drept mulțumire pentru grija manifestată față de ea, din probele administrate în prezenta cauză - declarațiile inculpaților, concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. nr. 35262/18.01.2006, raportului de expertiză criminalistică nr. 173/07.09.2006, raportului de expertiză criminalistică nr. 14/17.01.2007 - rezultă, dincolo de orice dubiu, că înscrisul sub semnătură privată denumit "act de moștenire"constituie rezultatul plăsmuirii săvârșite de către inculpatul -, acesta încredințându-i mamei sale înscrisul în vederea producerii efectelor juridice constând în recunoașterea calității de unică moștenitoare. Prin această acțiune a inculpatului a fost creată o stare de pericol pentru încrederea publică pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată, între activitatea infracțională a inculpatului și urmarea socialmente periculoasă existând o legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, ca formă a vinovăției. Astfel, inculpatul - a prevăzut că prin fapta sa de plăsmuire a înscrisului sub semnătură privată de natură a produce consecințe juridice în sensul recunoașterii mamei sale drept unica moștenitoare a defunctei, a creat o stare de pericol pentru încrederea publică în veridicitatea pe care trebuie să o exprime un asemenea înscris.

În consecință, în drept, fapta inculpatului - care, ulterior momentului decesului numitei, a plăsmuit un înscris sub semnătură privată creând aparența că acesta conține manifestarea de ultimă voință a defunctei, cu scopul de a-l încredința mamei sale, inculpata, în vederea asigurării posibilității de a obține recunoașterea calității sale de unică moștenitoare a defunctei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal reținută în sarcina inculpatei:

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este realizat prin prezentarea înscrisului sub semnătură privată plăsmuit de către fiul său, inculpatul -, în vederea recunoașterii calității de moștenitoare unică a defunctei, între activitatea infracțională desfășurată de către inculpată și crearea stării de pericol pentru încrederea publică în veridicitatea înscrisului sub semnătură privată fiind stabilită o legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, ca formă a vinovăției. Inculpata și-a dat seama că prin fapta sa creează o stare de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea pe care trebuie să o inspire înscrisul sub semnătură privată, latura subiectivă fiind circumstanțiată și de scopul urmărit de către inculpată, recunoașterea calității sale de unică moștenitoare, concomitent cu înlăturarea celorlalți moștenitori de la succesiunea rămasă de pe urma defunctei.

Față de aspectele subliniate mai sus, în drept, fapta inculpatei care, cunoscând că înscrisul sub semnătură privată denumit "act de moștenire" constituie rezultatul activității de plăsmuire desfășurate de către fiul său, inculpatul -, l-a înfățișat notarului public în vederea obținerii certificatului de moștenitor al defunctei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal.

În ceea ce privește participația improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 Cod penal:

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost realizat prin prezentarea înscrisului sub semnătură privată cu aparență de autenticitate la Biroul Notarului Public "B- " din I și determinarea notarului public la atestarea în certificatul de moștenitor nr. 22/11.02.2005 a calității de unică moștenitoare a inculpatei, calitate pe care aceasta nu o avea, între activitatea cu relevanță penală desfășurată de către inculpată și lezarea relațiilor sociale privitoare la încrederea publică în conținutul înscrisului denumit "act de moștenire"care trebuie să cuprindă manifestarea de ultimă voință a defunctei, precum și perturbarea bunei desfășurări a activității de serviciu a notarului public fiind stabilită o legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă ca formă a vinovăției, inculpata știind că înscrisul sub semnătură privată este rezultatul contrafacerii desfășurate de către fiul său, inculpatul -, și că prin prezentarea acestui act creează o stare de pericol pentru încrederea publică în veridicitatea pe care trebuie să o exprime acest înscris și pentru buna desfășurare a activității notarului public, urmărind producerea acestui rezultat cu scopul bine definit de a împiedica venirea la împărțirea masei succesorale și a altor moștenitori ai defunctei. Intenția directă rezultă și din declarațiile inculpatei care accentuează grija pe care a avut-o pentru sa, defuncta, preocupare pe care nu a manifestat-o și nepoata de frate, partea vătămată.

Este nefondată apărarea inculpatei care a susținut fără temei că nu a putut comite infracțiunea de fals intelectual întrucât nu are calitatea cerută de lege subiectului activ. În cazul infracțiunilor cu subiect calificat, propriu, calitatea specială este cerută de lege numai autorului imediat care poate să fi comis fapta din culpă sau fără vinovăție - cazul de față, participanții care au acționat cu intenție răspunzând pentru fapta comisă de autor cu intenție.

În drept, fapta inculpatei, de a prezenta notarului public înscrisul sub semnătură privată plăsmuit de către fiul său. inculpatul -, determinându-l astfel pe notarul public să ateste calitatea de unică moștenitoare a defunctei, calitate necorespunzătoare realității, și să elibereze certificatul de moștenitor nr. 22/11.02.2005, întrunește elementele constitutive ale participației improprii la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei:

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este concretizat în declarația inculpatei cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2808/11.05.2005 autentificat la Biroul Notarului Public "-"din I, conform căreia imobilul situat în I,-, -. 3,. 6 nu face obiectul niciunui litigiu, deși cunoștea că partea vătămată a exercitat o acțiune civilă având ca obiect partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei. Împrejurarea că inculpata cunoștea de procesul civil inițiat de către partea vătămată rezultă din încheierea de ședință care atestă prezența acesteia. Declarația necorespunzătoare adevărului dată la momentul încheierii contactului a fost făcută în scopul de a asigura înstrăinarea bunului imobil și punerea părții vătămate în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile sale de moștenitoare, între fapta inculpatei și rezultat existând o legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu aceeași formă a vinovăției, și anume intenția directă, inculpata prevăzând urmarea socialmente periculoasă a declarației necorespunzătoare adevărului făcută în fața notarului public și urmărind producerea acesteia.

În consecință, în drept, fapta inculpatei de a declara, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2808/11.05.2005 autentificat la Biroul Notarului Public "-"din I, că imobilul înstrăinat nu formează obiectul niciunui litigiu, deși cunoștea împrejurarea că partea vătămată a inițiat procedura de dezbatere pe cale judecătorească a moștenirii rămase de pe urma defunctei, comiterea faptei fiind justificată de intenția de a asigura înstrăinarea imobilului și punerea părții vătămate în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile de moștenitor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal.

Instanța va reține în sarcina inculpatei săvârșirea în forma concursului real infracțiunilor de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal, de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal și a participației improprii la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal, motivat de faptul că infracțiunile au fost comise înainte ca inculpata să fi fost condamnată definitiv pentru una dintre ele, în condițiile prevăzute de art. 33 litera a Cod penal.

Pentru infracțiunile săvârșite, instanța va aplica inculpaților pedepse cu închisoarea la a căror individualizare va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările în care au fost comise - după decesul numitei, în scopul înlăturării altor moștenitori considerați nedemni de a culege moștenirea lăsată de defunctă, consecințele produse - bunul imobil a fost înstrăinat fiind scos din masa succesorală, natura relațiilor juridice vătămate, criterii ce relevă o gravitate crescută a faptelor săvârșite. Instanța va avea în vedere și atitudinea adoptată de către inculpați în cursul procesului penal, aceea de a nu recunoaște săvârșirea faptelor, inculpații considerând că activitatea pe care au desfășurată nu este de natură a aduce atingere relațiilor sociale ocrotite prin normele de drept penal încălcate.

În consecință, față de cele arătate mai sus instanța va aplica inculpatului - pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal.

Pe durata executării pedepsei, în baza art. 71 alineatul 2 Cod penal instanța va interzice inculpatului - drepturile prevăzute de art. 64 alineatul 1 literele a teza a-II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptei săvârșite, consecințele produse și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal, instanța va avea în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza 74025-2001, prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr. 1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, depășește marja de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi.

Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu va interzice exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu va face aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanța constată că inculpatul - nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care constată că nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal.

Având în vedere faptul că inculpatul se află la prima faptă cu caracter penal, față de lipsa antecedentelor penale și apreciind că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului, menționate în art. 52 Cod penal, pot fi atinse și prin executarea pedepsei în stare de libertate, instanța urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 81 alineatul 1 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare și va stabili un termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni, cu respectarea dispozițiilor art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alineatul 5 Cod penal instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.

Totodată, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 359 Cod de procedură penală, va pune în vedere inculpatului -, prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.

Totodată, instanța va aplica inculpatei pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 Cod penal, pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal, pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 33 litera a și 34 alineatul 1 litera b Cod penal, inculpata urmează a executa pedeapsa cea mai grea și anume pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Pe durata executării pedepsei, în baza art. 71 alineatul 2 Cod penal instanța va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alineatul 1 literele a teza a-II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptei săvârșite, consecințele produse și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.

Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatei în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu va interzice exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu va face aplicarea art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera a teza I Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alineatul 2 raportat la art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanța constată că inculpata nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care constată că nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal.

Având în vedere faptul că inculpata se află la prima faptă cu caracter penal, față de lipsa antecedentelor penale și apreciind că scopul pedepsei și reeducarea inculpatei, menționate în art. 52 Cod penal, pot fi atinse și prin executarea pedepsei în stare de libertate, instanța urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 81 alineatul 2 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare și va stabili un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, cu respectarea dispozițiilor art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alineatul 5 Cod penal instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.

Totodată, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 359 Cod de procedură penală, va pune în vedere inculpatei, prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.

Sub aspectul laturii civile, instanța constată că în condițiile art. 15 Cod de procedură penală, mai înainte de a se fi dat citire actului de sesizare a instanței, s-a constituit parte civilă partea vătămată care a pretins despăgubiri civile în cuantum de -,4 lei (aproximativ 43700 euro), din care suma de -,5 lei reprezintă J din valoarea de piață actualizată a apartamentului ce a format masa succesorală, suma de 28331,9 lei (7800 euro) reprezintă câștigul nerealizat, calculat la chiria de 200 euro/lună pentru perioada mai 2005 - februarie 2008 și suma de 3000 lei (900 euro) reprezintă daune morale pentru "indignarea, stresul și suferința provocate prin faptele inculpaților"(fila 41).

Sub un prim aspect, instanța reține că infracțiunile comise de inculpați sunt infracțiuni de pericol, iar nu de rezultat, astfel încât prejudiciul pretins nu se află în legătură de cauzalitate cu faptele care constituie infracțiunile de mai sus.

Sub un al doilea aspect, instanța reține că partajul are efect declarativ, astfel încât efectele sale se produc retroactiv de la data deschiderii succesiunii, moștenitorul care nu a avut posesiunea bunurilor din masa succesorală având dreptul de solicita instanței civile o suma ce compensează lipsa de folosință. Prin sentința civilă nr. 8470/4.07.2007 a Judecătoriei Iași, instanța civilă s-a pronunțat cu caracter definitiv asupra drepturilor succesorale ale părților. drepturile terților cumpărători de bună - credință, instanța civilă a consolidat retroactiv calitatea de proprietar a vânzătoarei și a obligat-o pe aceasta la plata unei sume de bani cu titlul de sultă. Drepturile pe care partea civilă le reclamă în fața instanței penale pot fi solicitate instanței civile, prejudiciul pretins neputând fi cauzat prin infracțiunile de fals, ci, eventual, prin cele ulterioare, de înstrăinare a bunului imobil.

Instanța reține că bunul imobil situat în I,-, -. 3,. 6 fost înstrăinat, prin încheierea contractului de vânzare -cumpărare nr. 2808/11.05.2005 autentificat la Biroul Notarului Public "-"din I, către un terț de bună-credință în persoana numitei, care s-a încrezut în aparența de unică moștenitoare, și, prin urmare, de proprietară exclusivă asupra imobilului a inculpatei. La data când a fost încheiat amintitul contract de vânzare-cumpărare, mai exact la data de 11.05.2005, a fost pronunțată sentința civilă nr. 3891/11.05.2005 de către Judecătoria Iași în dosarul nr. 2456/2005, prin care bunul imobil a fost atribuit în proprietatea exclusivă a părții civile, cu obligarea acesteia la plata unei sulte, hotărârea nefiind definitivă și irevocabilă la data pronunțării.

Față de cele arătate mai sus, instanța constată că bunul imobil în discuție nu s-a aflat niciodată în patrimoniul părții civile, cu atât mai puțin în folosința acesteia, motiv pentru care apreciază ca neîntemeiate solicitările acesteia de obligare a inculpaților la plata sumei de 28331,9 lei (7800 euro) cu titlu de câștig nerealizat.

Totodată, instanța apreciază ca nejustificată cererea formulată de către partea civilă în sensul obligării inculpaților la plata sumei de -,5 lei reprezentând J din valoarea de piață actualizată a apartamentului ce a format masa succesorală, din moment ce urmează a dispune, în conformitate cu prevederile art. 348 Cod procedură penală, în vederea restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor ce formează obiectul prezentei cauze penale, anularea înscrisurilor falsificate.

În ceea ce privește cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata daunelor morale în cuantum de 3000 lei (900 euro) pentru "indignarea, stresul și suferința provocate prin faptele inculpaților", instanța arată că partea civilă nu a făcut dovada producerii unor prejudicii de natură morală, astfel cum impun dispozițiile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Deși daunele morale sunt lăsate la aprecierea instanței, producerea acestora trebuie să aibă un caracter cert și trebuie să fie cauzate, ca orice prejudiciu, prin faptele care constituie infracțiuni. Or, prin comiterea in sine, a infracțiunilor de fals în înscrisuri deduse judecății, nu s-a cauzat părții civile nici un prejudiciu".

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul - și partea civilă, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei,solicitând reaprecierea pericolului social al faptei, urmând a se ține cont de faptul că relația de rudenie dintre părți era foarte strânsă, precum și de persoana făptuitorului, ce este o persoană cu studii superioare, necunoscută cu antecedente penale și care a avut o contribuție minoră la comiterea faptei de înlăturare de la succesiunea defunctei, pe căi ilicite, a unor moștenitori considerați nedemni, astfel că pedeapsa cu închisoarea aplicată apare ca fiind excesivă și nejustificată.

Partea civilă solicită desființarea sentinței și admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată și susținută în fața instanței de fond, raportat la stresul și suferința provocate de atitudinea inculpaților.

Prin decizia penală nr. 481 din 25 noiembrie 2009 Tribunalului Iași au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de partea civilă și inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 1045 din 13 martie 2009 Judecătoriei Iași care a fost menținută.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele:

"Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către inculpatul apelant, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței atât a faptei de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, astfel cum este prevăzută de legea penală, precum și a vinovăției făptuitorului, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de inculpat.

Trecând la individualizarea sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că potrivit art. 18 ind. 1 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Din formularea dată de legiuitor, prin textul de lege mai sus arătat, acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate și nu selectiv, în operațiunea judiciară de apreciere a gradului de pericol social concret al faptelor deduse judecății.

În aceste condiții, solicitarea inculpatului apelant de a se analiza cu preponderență doar datele ce caracterizează persoana acestuia, respectiv împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are un nivel ridicat de instrucție, ca urmare a studiilor superioare urmate, ignorându-se celelalte criterii de stabilire în concret a gradului de pericol social al faptei, respectiv a scopului urmărit, în cazul de față fiind unul josnic, de înlăturare de la succesiune a altor moștenitori apreciați în mod arbitrar ca nedemni și a circumstanțelor reale în care a fost comisă fapta, prin ticluirea unui înscris fals, ce a fost prezentat notarului ca fiind redactat și semnat de testator personal, conform ultimei sale dorințe, intră în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.

Drept urmare, pe deplin justificat, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a plăsmui un înscris sub semnătură privată, creând aparența că acesta conține manifestarea de ultimă voință a defunctei, prezintă un grad de pericol social corespunzător infracțiunii reținute, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptei și, în special, de conduita procesuală nesinceră adoptată pe parcursul procesului penal.

În raport de elementele de mai sus care particularizează prezenta cauză și de împrejurarea că prezența inculpatului în instanță și opțiunea acestuia de a accepta să dea declarație nu reprezintă o obligație procesuală, ci un drept de care acesta a înțeles să uzeze, dar cu formularea de declarații contradictorii și nesincere, apreciate corespunzător de instanță, tribunalul constată că aprecierea pericolului social al faptei a fost în mod just realizată, iar pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului a fost corect dozată și adaptată gravității faptei comise, dându-se eficiență circumstanțelor personale ale acestuia, pedeapsa fiind stabilită spre limita specială minimă prevăzută de legea penală.

Astfel fiind, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă evaluare cauzală a datelor personale ale inculpatului, pe care le-a valorificat distinct în procesul de alegere a modalității de executare a pedepsei, considerând că suspendarea condiționată a executării acesteia poate asigura realizarea scopului sancțiunilor penale, de prevenire a comiterii de noi fapte penale și de reeducare a făptuitorului, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia, dovedite prin buna conduită în termenul de încercare stabilit.

Față de împrejurarea că datele personale ale inculpatului nu pot fi calificate suplimentar și în apel ca și circumstanțe atenuante în sensul celor reținute de dispozițiile art. 74 lit. a și c Cod penal, cu efectele stabilite de art. 76 din același cod, în cauză acestea fiind deja pe deplin evaluate și valorificate de prima instanță în stabilirea pedepsei spre limitele prevăzute de norma specială, tribunalul apreciază că nu se impune schimbarea naturii sancțiunii penale aplicate de către prima instanță, întrucât ar lipsi-o total de eficiență în realizarea scopului educativ și de exemplaritate, precum și în posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și a unei resocializări pozitive a acestuia.

Cât privește modul de soluționare a laturii civile, tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod just că între prejudiciul pretins de partea civilă și infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu există legătură de cauzalitate, acestea fiind infracțiuni de pericol și nu de rezultat, ce au ca obiect juridic protejarea relațiilor sociale ce vizează încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor producătoare de consecințe juridice.

Întrucât criticile formulate în apel nu sunt justificate, nefiind susținute de datele dosarului, iar din actele și lucrările efectuate de prima instanță nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul urmează a respinge, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, apelurile formulate de inculpat și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 1045/13.03.2009, pronunțată de Judecătoria Iași ce va fi menținută ca legală și temeinică".

Împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă care formulează critici cu privire la faptul că instanțele nu au rezolvat latura civilă a cauzei în temeiul art. 347 Cod procedură penală. Se impune disjungerea acțiunii civile și trimiterea acesteia la instanța de fond spre rejudecare în vederea administrării probelor necesare în vederea rezolvării acțiunii civile.

Motivul de casare este prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs invocat nu este fondat și este nereal.

Prin minuta și dispozitivul sentinței, instanța de fond, în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală, art. 998 și urm. Cod civil, a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în mod just că infracțiunile pentru care sunt judecați și condamnați inculpații sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat, cauzatoare de prejudiciu, așa încât nu există legătură de cauzalitate între faptă și pretențiile civile formulate ca prejudiciu în cauză. de cauzalitate este un element esențial component al angajării răspunderii civile.

Partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 158.462,4 lei, din care suma de 127.130,5 lei reprezentând J din valoare de piață actualizată a apartamentului ce a format masa succesorală, suma de 28.331,9 lei reprezentând câștigul nerealizat calculat la chiria de 200 euro/lună pentru perioada mai 2005 - februarie 2008 și suma de 3.000 lei reprezintă daune morale.

Infracțiunile de fals vizează prin incriminare protejarea relațiilor sociale ce privesc încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor producătoare de consecințe juridice. În sensul enunțat pentru restabilirea situației anterioare în temeiul art. 348 Cod procedură penală și art. 14 Cod procedură penală a dispus anularea actelor false.

Acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului precum și a părții responsabile civilmente, temeiul angajării răspunderii civile fiind infracțiunea ca faptă materială cauzatoare de prejudiciu.

Infracțiunile comise de inculpați nu sunt infracțiuni ce reglementează relații sociale de patrimoniu, cauzatoare de prejudiciu material și moral.

Instanțele de fond și apel în mod just s-au pronunțat asupra laturii civile, soluționând-o prin respingerea pretențiilor părții civile.

Cazul de casare invocat nu este incident în cauză.

Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul părții civile și va menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 481 din 25.11.2009 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care 600 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului, pentru inculpații - intimați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 Ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:,

08.02.2010

2 ex.

Președinte:Ciubotariu
Judecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Mihaela Chirilă

Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 45/2010. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 45/2010. Curtea de Apel Iasi