Falsul privind identitatea (art. 293 cod penal). Decizia 373/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 373/
Ședința publică din data de 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 95/A din 20 februarie 2009 Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul .
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul inculpat av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 27/27.05.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că decizia penală 95/2009 a Tribunalului Galați este nelegală și netemeinică, în condițiile în care instanța a apreciat că fapta comisă de către inculpatul nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Solicită să se constate că instanța de apel ar fi trebuit să țină seama de modul, mijloacele și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, de scopul urmărit, de urmările produse, dar și de persoana inculpatului. Prin activitatea infracțională desfășurată, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire declarația făcută în mod oficial.
Inculpatul și-a declarat o altă identitate în fața autorităților spaniole. Acesta a indus în eroare reprezentanții autorităților statului spaniol în scopul de a evita interdicția de intrare - ședere pe teritoriul statului respectiv.
Din procesul-verbal întocmit de organele judiciare române rezultă că inculpatul a avut un comportament necorespunzător pe teritoriul statului spaniol, condiții în care a fost posibilă și comiterea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze.
Astfel, la data de 13.09.2004 inculpatul a fost reținut la Madrid pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, la data de 23.12.2004 a fost reținut tot la Madrid pentru săvârșirea infracțiunii de furt din locuință, la data de 05.03.2005 a fost reținut pentru comiterea infracțiunii de furt simplu, la data de 26.09.2004 a fost reținut la pentru furt calificat, la data de 17.06.2005 a fost reținut pentru comiterea infracțiunii de furt și ședere ilegală pe teritoriul Spaniei, la data de 28.07.2006 a fost reținut la pentru comiterea infracțiunii de furt, la data de 07.05.2007 a fost reținut la Madrid pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Luând în considerare conduita inculpatului, fapta de a se prezenta sub o identitate falsă în fața autorităților străine, pentru a evita astfel împiedicarea intrării și înlăturării sale de pe teritoriul acelui stat, nu poate fi considerată ca fiind lipsită de pericol social.
De asemenea, în completarea datelor legate de persoana inculpatului, se constată că acesta a fost condamnat în anul 2004, pentru infracțiunea de furt calificat, la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării.
Din fișa de cazier rezultă că, în prezent, față de inculpat este pusă în mișcare acțiunea penală în dosarul 706/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, cu care a fost sesizat instanța, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Astfel, chiar dacă în primul caz ar interveni reabilitarea de drept, practica judiciară în materie, și în acest sens se referă la Înalta Curte de Casație și Justiție, a reținut că o situație de fapt reținută ca realizând conținutul constitutiv al unei infracțiuni, la un moment dat, poate fi luată în considerare ca un considerent negativ legat de persoana inculpatului, chiar dacă față de persoana respectivă a intervenit reabilitarea.
Reabilitarea are ca efect înlăturarea unei cauze de agravare sau a unei decăderi, însă în condițiile în care se apreciază cu privire la situația personală a inculpatului, această situație poate fi avută în vedere pentru caracterizarea faptei ca prezentând un grad de pericol social concret.
Arată că nici atitudinea inculpatului nu a fost una sinceră, așa cum în mod eronat rețin instanțele.
Solicită să se constate că, inițial, la punctul de trecere a frontierei pe aeroportul internațional Băneasa, în prezența unui martor asistent, inculpatul și-a dat date de identitate false pentru a nu primi interdicție - este vorba de declarația dată în fața autorităților române la data intrării în țară. Audiat fiind apoi, în dosar, de către organele de urmărire penală, după aducerea la cunoștință a învinuirii, inculpatul a declarat că s-a prezentat sub numele real de, însă autoritățile i-au întocmit un document de identitate cu numele de pentru că așa apărea în evidențele acestora. Consideră că această apărare nu poate fi primită, întrucât pe lângă datele false pe care și le-a dat legat de numele, inculpatul a dat și date eronate cu privire la data nașterii. În concret, a declarat că s-a născut la data de 01.06.1986, în loc de 14.05.1988. Prin urmare, atitudinea sa a fost greșită.
În subsidiar, susține și al doilea motiv de recurs invocat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, în sensul că, în măsura în care se va trece peste argumentele privind angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 Cod penal, solicită să se aibă în vedere că, în opinia sa, cuantumul amenzii de 500 lei este extrem de redus în raport cu aceleași criterii pe care Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI le-a invocat atunci când a analizat gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, precum și suspendarea pedepsei accesorii, în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
Apărătorul intimatului inculpat susține că, în cauză, situația nu este așa cum a fost prezentată de reprezentantul Ministerului Public.
Precizează că știe foarte bine dosarul, fiind apărător ales la fond și în apel și, la acest moment, constată că se dorește incriminarea și condamnarea inculpatului încă înainte de a fi judecat în fața instanței de recurs.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. de față este puțin atipică față de tot ceea ce a întâlnit până acum referitor la această infracțiune.
Consideră că în mod eronat s-a reținut că inculpatul și-ar fi dat o identitate falsă. În fapt, situația este cu totul alta. Trecând peste faptul că inculpatul este de etnie rromă, învederează că acesta este total neinstruit, nu știe carte, nu știe să scrie, nu știe să citească, și în acest sens există acte doveditoare la dosar. Până și declarația despre care se susține că și-ar fi însușit-o, respectiv declarația referitoare la data nașterii, nu este semnată de el, ci este semnată de organul de urmărire penală. Dacă această declarație ar fi fost însușită în prezența unui martor asistent, nu ar face obiecțiuni.
Învederează că la data de 16.06.2006, inculpatul s-a căsătorit și a luat numele de, anterior numindu-se.
Apreciază că inculpatului nu nu poate aplica o pedeapsă cu închisoare doar pentru că a spus un nume, dacă într-adevăr l-a spus, pentru a se feri de o interdicție.
Susține că și la acel moment și la acest moment circulația în statele Uniunii Europene este liberă. Există țări în care nu trebuie să depășești 3 luni pe acel teritoriu. Face aceste precizări tocmai pentru a scoate în evidență faptul că inculpatul nici măcar nu a depășit acele 3 luni pentru a i se pune interdicție și că nu ar fi avut motive să-și dea alt nume. Inculpatul se afla de 1 lună și J pe teritoriul statului spaniol. Ca atare, nu avea de ce să se teamă, de ce să-și dea un alt nume, de ce să i se dea interdicție.
La 16.06.2006, inculpatul s-a căsătorit, la data de 20.07.2006 a plecat în străinătate, la data de 5.08.2006, deci cam la o lună și J, a fost legitimat întâmplător pe teritoriul Spaniei, ocazie cu care și-a dat numele de. Ulterior, întrebat fiind dacă așa îl cheamă, din eroare, a spus, acesta fiind numele lui dintotdeauna. Dacă ar fi avut în intenție să-și dea un alt nume, inculpatul în nici un caz nu și-ar fi dat numele pe care l-a purtat cu o lună în urmă, ci și-ar fi dat orice alt nume.
Întrebat fiind, ce nume a avut înainte, inculpatul și-a dat numele de cavaler.
În ceea ce privește data nașterii, susține că nu există nicio dovadă că inculpatul ar fi dat acea dată, pentru că nu a semnat nicio declarație, el neștiind să scrie și să citească.
Ca atare, solicită să se constate că decizia instanței de apel este legală și temeinică. Inculpatul nu poate fi trimis la pușcărie doar pentru faptul că la un moment dat și-ar fi dat alt nume, deși la dosar nu există nicio dovadă în acest sens. Chiar dacă și-ar fi dat acel nume, acela este numele său de cavaler -, nu și-a dat alt nume.
Susține că în mod corect instanța de apel a apreciat că, față de alte infracțiuni, fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a dispus achitarea acestuia.
În ceea ce privește susținerea făcută prin motivele de recurs, în sensul că inculpatul a adus atingere relațiilor sociale prin acțiunea infracțională, consideră că nu poate fi vorba de o acțiune infracțională în condițiile în care acesta a spus un nume.
Consideră că instanța de recurs ar trebui să aibă în vedere faptul că chiar dacă inculpatului i s-ar aplica o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, aceasta ar rămâne în cazier și i-ar putea aduce prejudicii ulterior.
Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de instanța de apel, considerând că soluția de achitare este pertinentă, iar sancțiunea administrativă aplicată este corectă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2111/02.12.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar -, în baza art. 293 alin. 1.pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 luni pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 71.Cod Penal i-au fost interzise condamnatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 81-82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 359.C.P.P. s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83.Cod Penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.06.2006, inculpatul s-a căsătorit la Primăria G cu numita. Potrivit actului de căsătorie nr. 685/16.06.2006, înregistrat la Primăria G, în urma încheierii căsătoriei, soții s-au înțeles să poarte numele.
La data de 20.07.2006, inculpatul a părăsit România prin cu destinația Ciudad Real, Spania. La data de 05.08.2006 a fost legitimat de autoritățile spaniole și, constatându-se că nu are asupra sa pașaport a fost depus într-un centru de străini, unde a declarat că nu are acte de identitate și se numește, născut la 01.01.1986.
Cu această ocazie a fost întocmit documentul de călătorie nr. 158/2006 (fila 6 dosar ).
În baza acordului de readmisie, inculpatul a fost returnat în România și, în fața agenților Poliției Aeroportului Internațional Băneasa - B, a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile false fiind făcute cu intenția de a nu primi interdicție. Reprezentantul autorității spaniole a înmânat documentul de călătorie eliberat sub numele, ce a însoțit inculpatul pe ruta Spania-România.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, întrucât acesta s-a prezentat cu numele avut anterior căsătoriei, respectiv. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a De C.P.P. asemenea, s-a solicitat să se constate că inculpatul nu a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege (nu a intenționat să se prezinte cu alt nume), cu consecința achitării în temeiul art. 10 lit. d
C.P.P.În fine, s-a apreciat de către apelantul inculpat că, în concret, fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sens în care s-a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b ind. 1.
C.P.P.Prin decizia penală 95 din 20 februarie 2009 Tribunalului Galațis -a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2111/02.12.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar - și în consecință:
S-a desființat sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. în ref. la art. 10 lit.1pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 alin. 1.pen.
În baza disp. art. 181alin. 3.pen. rap. la art. 91 lit. c pen. i-a fost aplicată inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond.
În baza art. 192 alin. 3.pr.pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
În acest sens au fost avute în vedere procesul-verbal de constatare, documentul de călătorie, talon, procesul-verbal de identificare, procesul-verbal de verificare, declarațiile martorului asistent, declarațiile inculpatului.
Din coroborarea probelor mai sus indicate rezultă că, la data de 09.08.2006, inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă (, născut la 0.01.1986) pentru a induce în eroare instituții de stat, în speță autoritățile spaniole, în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine, respectiv, evitarea interdicției de intrare/ieșire pe teritoriul.
Fapta reținută în sarcina inculpatului este prevăzută de art. 293 alin. 1.pen.
S-a apreciat că nu poate fi primită cererea formulată de inculpat, de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a C.P.P.(fapta nu există), motivată de faptul că inculpatul s-a prezentat cu numele purtat anterior căsătoriei -.
Astfel, prin încheierea căsătoriei la data de 16.06.2006, inculpatul a consimțit în mod expres ca, după încheierea căsătoriei, să poarte numele soției și anume. Potrivit fișei de evidență (fila 29 dosar urm. pen), la data de 21.06.2006 inculpatului i-a fost eliberată o nouă carte de identitate potrivit noului său statut civil.
Prin urmare, s-a arătat că apărarea inculpatului, în sensul că din eroare s-a prezentat sub vechiul nume, nu poate fi primită; mai mult, Tribunalul a observat că inculpatul a prezentat în mod nereal și data nașterii ca fiind 01.01.1986 când, în fapt, acesta este născut la data de 14.05.1988.
De asemenea, s-a arătat că nu poate fi reținută apărarea inculpatului în sensul că nu a intenționat să se prezinte cu o altă identitate întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale, în cauză, inculpatul a urmărit, prin declarațiile false făcute, scopul de a nu primi interdicție de intrare în Spania.
Raportat la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, la scopul urmărit de inculpat, la consecințele minime produse, având în vedere și împrejurarea că în prezent cetățenii români au dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene (inclusiv în Spania), gradul de instruire al inculpatului și persoana acestuia care este la prima abatere de la legea penală, Tribunalul a apreciat că sunt incidente disp. art. 18 ind. 1.Cod Penal, respectiv că fapta comisă de inculpatul nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluției de achitare a inculpatului cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de modul, mijloacele și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, de scopul urmărit, de urmările produse și de persoana inculpatului.
S-a mai precizat că inculpatul a adus atingere prin activitatea infracțională relațiilor sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire o declarație făcută oficial.
De asemenea, s-a mai învederat că din procesul-verbal întocmit de organele judiciare române rezultă că inculpatul a avut un comportament necorespunzător pe teritoriul statului spaniol.
De asemenea, în completarea datelor legate de persoana inculpatului s-a arătat că acesta a fost condamnat în anul 2004 pentru infracțiunea de furt calificat la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, precum și suspendarea pedepsei accesorii în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
În subsidiar, în măsura în care se va trece peste argumentele privind angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 Cod penal, s-a solicitat să se aibă în vedere că acest cuantum al amenzii cu caracter administrativ ce a fost aplicată inculpatului e foarte redus, motiv pentru care s-a solicitat să se aplice inculpatului o amendă administrativă într-un cuantum mai ridicat.
Recursul formulat e nefondat.
Examinând hotărârea pronunțată prin prisma motivului de recurs invocat, motiv prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, apreciem că recursul e nefondat având în vedere următoarele:
Conform art. 181alin. 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social, se arată în alineatul 2 al aceluiași articol, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, apreciem că fapta inculpatului îndeplinește condițiilor prev. de art. 181Cod penal pentru a nu constitui infracțiune.
Astfel, raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, la scopul urmărit de inculpat, la consecințele minime produse, ținând cont și de împrejurarea că în prezent cetățenii români au dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, de gradul de instruire redus al inculpatului și de persoana acestuia, care nu are antecedente penale, apreciem că în mod corect s-a considerat că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Totodată, e justă aprecierea instanței de apel, în sensul că inculpatul nu are antecedente penale în condițiile în care pentru condamnarea din anul 2004, de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată, a intervenit reabilitarea, iar faptul că în prezent inculpatul mai e cercetat și pentru alte infracțiuni nu înseamnă că acesta are antecedente, având în vedere că până la dovedirea vinovăției sale se bucură de prezumția de nevinovăție.
Chiar și în situația în care ar fi avut antecedente penale, această împrejurare nu exclude, în principiu, posibilitatea aplicării art. 181Cod penal, întrucât aceste dispoziții legale pot fi aplicate inculpaților care nu sunt la primul impact cu legea penală, iar în acest caz, acest element trebuie apreciat în contextul împrejurărilor în care fapta a fost comisă, al rezultatelor acesteia și al celorlalte date privind persoana inculpatului.
Față de toate acestea, apreciem că nu poate fi reținută critica Parchetului și că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului pe considerentul că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Considerăm totodată că și cuantumul amenzii administrative ce a fost aplicată e îndestulător și că nu se impune majorarea acesteia pentru aceleași motive pe care le-am invocat atunci când am analizat gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de toate acestea, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 95/A/20.02.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 2111 din 02.12.2008 a Judecătoriei Galați, pronunțată în dosarul - privind pe inculpatul, zis "", fiul lui și, născut la data de 14.05.1988 în G, CNP -, domiciliat în G,-,. 1).
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/16.06.2009
Tehnored.:/2 ex./30.06.2009
Fond:
Apel: Fl.,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
