Favorizarea infractorului (art. 264 cod penal). Decizia 888/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (910/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 888
Ședința publică din 11 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Adriana Băjan
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.535/05 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buftea și a deciziei penale nr.194/16 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat personal si asistat de avocat a, pentru intimata parte civilăSC" Distribution"SRLse prezintă avocat, intimata parte responsabilă civilmente personal, lipsind intimata parte vătămată, intimata parte responsabilă civilmente, autoritatea tutelarăPrimăria, intimatulServiciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, intimatul inculpat precizează că nu dorește să mai facă declarații și să beneficieze de dreptul la tăcere.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că pe lângă motivele de casare precizate în scris invocă și cazul de casare prevăzut de art.3859pct.4 Cod procedură penală întrucât la instanța de fond cauza s-a judecat în ședință nepublică. Inculpatul a fost trimis în judecată atât pentru o faptă săvârșită în minorat, cât și pentru o faptă săvârșită ca major. Consideră că acest motiv impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 18 din Codul d e procedură penală, respectiv reținerea unei greșite situații de fapt având drept consecință achitarea și o greșită individualizare, consideră că instanțele au greșit.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, față de motivul de casare invocat de reprezentantul parchetului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Buftea pentru aceleași considerente.
Apărătorul intimatei părți civile, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă faptele.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.535 din 5. 10. 2007 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1. Proc. Pen. coroborat cu art. 18 ind. 1. Pen. a achitat pe inculpatul loniță pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 al. 1-209 al.l lit. e,g și i Pen. cu aplicarea art. 99 și urm. Pen. întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni
In temeiul art.18/1 Cp. rap la art. 91 lit c pen. a aplicat inculpatului sancțiunea administrativa a amenzii in cuantum de 10 lei.
În temeiul art.208 alin. 4 Cod penal -art. 209 alin. 1 lit. e și i Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 76 lit.c Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de unu (1) an și trei (3)luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.78 alin 1 din OUG 195/ 2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 76 lit.d Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice iară a deține permis de conducere.
In temeiul art. 33 lit. a Cod penal si art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de un(l) an și trei(3) luni închisoare.
In baza art. 81 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului lonită pe o durată de trei ani și trei luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal.
In baza art. 359 din Codul d e procedură penală a atras atenția inculpatului - asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A luat act ca partea vătămata nu s-a constituit parte civila.
In baza art. 346 al. 1. Proc. Pen coroborat cu art. 14. Proc. Pen. rap. la art. 998.Civ.a respins acțiunea civila formulata de partea civila SC Distribution SRL, ca neîntemeiată.
In temeiul art. 191 al. și al.3C. Proc. Pen. a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente, lonită și lonită, la plata către stat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
In noaptea de 21/ 22.05.2006, în jurul orelor 02,00, inculpatul timp ce se întorcea la domiciliul său de la o petrecere unde consumase băuturi alcoolice, a hotărât să sustragă un autoturism pentru a-1 conduce și în timp ce se deplasa pe str.- - din or., jud. I, a observat doua autoturisme parcate pe respectiva stradă autoturism marca și un alt autoturism marca Oltcit, pe care a hotărât să încerce să le sustragă și întrucât autoturismul avea portierele asigurate, s-a deplasat la autoturismul marca Oltcit, ocazie cu care a constatat că portiera acestui autoturism era deschisă și a pătruns în interiorul mașinii, fiind depistat de proprietarul autoturismului numitul și de agenții de poliție comunitară.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarației inculpatului (fila 50 care a recunoscut săvârșirea faptei, a procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate (fila 51) și a martorului.
Pe data de 20.08.2006, in jurul orelor 05,00, inculpatul lonită a intrat în camera vărului său, numitul, care locuiește la aceeași adresa cu inculpatul, și profitând de faptul ca acesta din urma dormea, a luat de pe masa cheile autoturismului de serviciu al acestuia, marca Daewoo cu nr. de înmatriculare B-53-, care se afla parcat in fata locuinței, a urcat la volanul acestuia (fără a cere permisiunea nimănui), pe care 1-a condus pe străzile orașului, în autoturism aflându-se și prietenii acestuia, numiții: -, lordache și, iar pe str. - lancu, la intersecta cu str. - -, încercând să evite un panou cu avertizarea "Lucrări în carosabil", a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul și s-a răsturnat în afara acestuia.
Aceasta situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarației inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor loniță -jordache, ei și cu procesul verbal de depistare.
Partea civilă, deși era asigurată la - Asigurări conform poliței de asigurare depusă la dosar (fila 47,fila 32 ) a precizat ca societatea de asigurare a refuzat deschiderea unui dosar de daună pe motivul că mașina a fost furată folosindu-se cheile originale ale mașinii, faptă care nu intra sub incidența poliței de asigurare, neintrând cu alte cuvinte, în cadrul riscului asigurat.
Prin urmare, partea civilă, nereușind să repare autoturismul avariat cu ajutorul societății de asigurare, trebuia să o repare pe cheltuiala societății, urmând ca aceste costuri finale să fie suportate de persoana vinovată de producerea acestui prejudiciu.
Totodată partea civilă, deși a depus la dosar devize estimative cu privire la contravaloarea prejudiciului suferit, nu a făcut dovada că a achitat contravaloarea acestui prejudiciu.
Astfel, prin adresa 24.07.2007, a recunoscut că suma menționată în devizul estimativ nu a fost achitată de societate, considerând costurile nejustificate, care se coroborează și cu declarația martorei, care a precizat că autoturismul se află în curte societății, fiind avariat în totalitate iar societatea a refuzat efectuarea reparării acestuia datorită devizului estimativ foarte ridicat.
Instanța a apreciat că prin faptul că partea civilă nu a făcut dovadă că a achitat devizul estimativ și a faptului că a întocmit un proces verbal de constatare a avariilor la momentul introducerii în service a autoturismului, consideră că numai prin depunerea la dosar a unor devize care nici nu privesc autoturismul avariat, partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului suferit,care îi incumba.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și partea civilă SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de apel ale parchetului vizează greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiuniiprev.deart.20 rap.la art.208 alin.l - 209 alin.l lit.e,g,i cu aplic.art.99 și urm. Cp (apreciind că o amendă administrativă nu este suficientă pentru sancționarea unei fapte care de altfel prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni) și nemotivarea soluției; netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului pentru celelalte două infracțiuni pentru care a fost condamnat (instanța de fond nereținând și circumstanțele agravante judiciare) și greșita aplicare a dispozițiilor art. 191 alin.3 Cpp privind obligarea părților responsabile civilmente în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat (deși s-a respins acțiunea civilă).
Partea civilă a criticat sentința penală sub aspectul greșitei respingeri a acțiunii civile și în consecință, solicitat obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la acoperirea prejudiciului creat prin avariile produse autoturismului sustras și la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința penală atacată, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, așa cum a rezultat aceasta din coroborarea probelor administrate în cauză și de asemenea, a constatat dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
In ce privește primul motiv de apel al parchetului, tribunalul l-a constatat nefondat, mai ales că în motivele scrise depuse la dosar argumentele cu care parchetul încearcă să convingă instanța fac referire - în mare parte-la împrejurări ulterioare comiterii tentativei la furt calificat (un exemplu edificator în acest sens este următorul paragraf: "fapta - de tentativă - nu poate fi ruptă de contextul în care după 3 luni de la tentativă, fiind deja în cercetări penale, a comis din nou fapte după același modus operandi.").
La aprecierea în concret a gradului de pericol social al faptei nu se pot avea în
vedere aspecte ulterioare comiterii acesteia și care se referă la alte fapte, nu la cea
luată în discuție; la momentul comiterii tentativei la furt calificat, inculpatul era minor, necunoscut cu antecedente penale, băut - dar nedovedit că special și-ar fi provocat starea de beție; este adevărat că a abandonat școala după 6 clase, dar tocmai de aceea intelectul său și educația redusă l-au determinat să gândească "n-o să se întâmple nimic rău"; dovadă că nu a premeditat fapta este și împrejurarea ca deși a încercat întâi să sustragă un autoturism, tară a avea nici un fel de scule asupra sa, a intrat într-un autoturism găsit descuiat; urmarea care s-ar fi putut produce nu poate fi avută în vedere ca fiind aceeași cu cea care s-a produs la următoarea faptă, comisă după 3 luni și pentru care inculpatul a fost condamnat; chiar dacă s-a prezentat la instanța de fond în urma emiterii unui mandat de aducere, inculpatul a recunoscut fapta, a regretat-o și a avut o conduită cooperantă pe parcursul procesului penal; "teribilismul" inculpatului nu este scopul pentru care a fost comisă fapta - cum a reținut procurorul- ci se datorează vârstei, dar și gradului redus de dezvoltare intelectuală și morală ale inculpatului.
Prin urmare, corect a apreciat instanța de fond că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a dispus achitarea inculpatului, cu sancționarea lui administrativă.
Contrar opiniei parchetului, instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată, iar dacă aceasta nu pare suficientă, nu echivalează cu o nemotivare care să ducă la desființarea hotărârii.
În ce privește al doilea motiv de apel al parchetului, tribunalul l-a constatat de asemenea, nefondat pentru considerentele ce urmează: la individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, datele personale ale inculpatului și toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art.72 Cp, apreciind corect asupra reținerii circumstanțelor atenuante și asupra cuantumului pedepselor.
Nu se poate vorbi de o persistență infracțională ca și circumstanță agravantă, cât timp inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni aflate în concurs cu aceeași ocazie, în aceleași împrejurări, sub influența băuturilor alcoolice - stare nedovedită preordinată, așa cum susține procurorul.
Referitor la prejudiciul neacoperit, nici măcar instanța de fond nu 1-a obligat la despăgubiri - greșit, cum s-a arătat în continuare - însă inculpatul - în fața tribunalului a declarat că este de acord cu efectuarea unei expertize tehnice și cu acoperirea prejudiciului în măsura în care va fi dovedit.
Având în vedere vârsta inculpatului, atitudinea cooperantă, prezența lui la toate termenele de judecată, dar și timpul scurs de la comiterea infracțiunilor și împrejurarea că inculpatul s-a angajat în muncă și și- întemeiat o familie (soție și un copil minor), tribunalul a apreciat că acesta a înțeles consecințele faptelor sale, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei - aplicată de instanța de fond - este în măsură să constituie un avertisment serios pentru ca inculpatul să nu mai comită alte fapte de natură penală.
In ce privește ultimul motiv de apel al parchetului, acesta este fondat, însă prin admiterea apelului declarat de partea civilă - pentru motive ce urmează a fi dezvoltate - dispoziția instanței devine legală.
Referitor la latura civilă și la apelul declarat de partea civilă, tribunalul a constatat că în urma faptei ilicite a inculpatului, săvârșită cu vinovăție, s-a produs avarierea autoturismului sustras părții civile, fiind astfel îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale.
Împrejurarea că partea civilă nu a plătit contravaloarea reparațiilor din propriul buget nu înseamnă că nu a făcut dovada prejudiciului ce i-a fost adus prin fapta ilicită a inculpatului, neexistând obligația pentru aceasta de a-1 repara, dar existând obligația inculpatului de a repara pagubele provocate prin fapta sa.
Prin urmare, tribunalul a admis și s-a administrat proba cu expertiză tehnică, raport prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului la momentul comiterii accidentului, valoarea reparației, valoarea de circulație a autoturismului la același moment, valoarea epavei autoturismului ca urmare a avarierii acestuia.
Prin decizia penală nr.194/ 16.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchet și a admis pe cel al părți civile SC Distribution SRL.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond, a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 19.642,29 lei cu titlu de despăgubiri civilele).
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI extinzând motivele scrise și criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul judecării cauzei în ședință nepublică în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată ca major, reținându-se doar că una dintre faptele comise a fost săvârșită în minorat.
În ce privește motivul achitării inculpatului și al reținerii unei situații de fapt contrare ca și al individualizării pedepselor se impune casarea deciziei dată în apel și pronunțarea unei hotărârii legale și temeinice prin prisma dispozițiilor art.385/9 pct.14 și 18/1 Cod procedură penală.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate, Curtea constată că recursul de față este fondat și va fi admis.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv tentativă la furt calificat, furt calificat și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, una dintre ele ( tentativă la furt calificat) fiind comisă în minorat ( 22.05.2005) iar celelalte după ce inculpatul a împlinit vârsta de 18 ani.
Ambele instanțe anterioare au soluționat cauza în ședința nepublică deși procedura de urmat nu mai viza pe cea specifică de la judecata cu minori (art.485 Cod procedură penală) ci trebuia urmată procedura obișnuită fiind incidente în cauză dispozițiile art.486 Cod procedură penală.
În aceste condiții, ședințele de judecată trebuia să fie publice.
Potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală dispozițiile relative la publicitatea ședinței (între altele) sunt sancționate cu nulitatea ce nu poate fi înlăturată în nici un alt mod (al.3 al aceluiași articol).
Ea poate fi invocată și orice stare a procesului și se ia în considerare chiar și din oficiu.
Cum în ambele cicluri procesuale cauza s-a judecat în ședință nepublică, sancțiunea ce intervine este nulitatea hotărârilor pronunțate.
Prin prisma acestui aspect prevăzut în cazul de casare al dispozițiilor art.385/9 pct.4 Cod procedură penală, recursul declarat de procuror se privește fondat și va fi admis în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, vor fi casate ambele hotărâri și cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Buftea.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate de Parchet.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.535/ 05.10.2007 pronunțată de Judecătoria Buftea și a deciziei penale nr.194/ 16.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală în dosarul nr- privind pe inculpatul .
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azo11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER
Red.- 21.06.2009
Dact.EA-29.06.2009/2ex
a II Pen - Jud.
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Adriana Băjan, Elena Ursulescu
