Furtul (art.208 cod penal). Decizia 110/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 110/
Ședința publică din 21 Februarie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 iunie 1977, împotriva deciziei penale numărul 193/A din data de 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat care substituie pe avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr.142/2008, depusă la dosar, intimatul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat care substituie pe avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 142/2008, depusă la dosar, lipsă fiind intimatele părți vătămate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpaților, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar pe fond reducerea pedepsei aplicată inculpatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică.
Inculpatul,având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei și arată că nu știe motivul pentru care este arestat.
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.611 din 27 iun ie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art.334 Cod pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la inculpatul G, din infracțiunea prev. de art.208, 209 lit.a, e, i Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev. de art.208, 209 lit.a, e, i Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.208, 209 lit.a, e, Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 28 august 1980, în B, domiciliat în aceeași localitate, sector 4,-, bloc 25,.C,.22, -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, la pedeapsa închisorii de 4 ani.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3549/2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, în pedepsele de 3 ani și 6 luni și 1 an și 6 luni închisoare, care au fost repuse în individualitatea lor.
De asemenea, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2270/2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, în pedepsele de 2 ani și 8 luni închisoare și de 2 ani și 10 luni închisoare, care au fost repuse în individualitatea lor.
Un baza art.36 alin.1 Cod penal, s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr.2477/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B și cu pedeapsa stabilită în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, făcându-se, totodată, aplicarea art.57 și 71 rap. la art.64 lit.a, b Cod penal.
In baza art.350 Cod pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a acestui inculpat, iar în baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de 24 de ore (5 octombrie 2005 - 6 octombrie 2005) și începând cu data de 20 aprilie 2006, la zi.
Au fost anulate mandatele de executare emise anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
În baza art.208, 209 lit.a,e,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 iunie 1977 în B, cu același domiciliu,-, bloc 37,.A,.34, sector 4,.-, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, la pedeapsa închisorii de 4 ani.
In baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 1284 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.197/1999 a Tribunalului București, rest ce a fost contopit cu pedeapsa stabilită în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, făcându-se, totodată, aplicarea dispozițiilor art.57, 71 rap. la art.64 lit.a, b Cod penal.
In baza art.350 Cod pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus detenția, începând cu data de 24 mai 2006, la zi.
Inculpații au fost obligați, în solidar, la 7679,5 lei, plus dobânda legală până la achitarea efectivă a debitului, către partea civilă " Internațional", la 6649,80 lei către partea civilă " ", la 7200 lei către partea civilă "", la 1975,78 lei, cu dobânda legală aferentă calculată până la achitarea efectivă a debitului către partea civilă " ", la 1749,90 lei către partea civilă " Internațional" și la 6410 lei către partea civilă "Altex "
Totodată, au fost obligați inculpații la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații G și, după o prealabilă înțelegere, au hotărât să se deplaseze din B la Râmnicu V, pentru a sustrage bunuri în vederea valorificării lor ulterioare și a obținerii unor sume de bani.
Astfel:
1.In ziua de 26 ianuarie 2006, inculpații G și, ajungând la Râmnicu V, s-au deplasat în cartierul, unde au sustras de la un magazin al " Internațional", prin forțarea unui sistem de închidere al unei vitrine cu telefoane mobile, un număr de 5 terminale, valoarea prejudiciului cauzat fiind de 7.679,5 lei.
2.Inculpații au mers și în zona centrală a orașului unde este situat complexul comercial " Cozia", oprindu-se la parterul acestui magazin, la standul C- " ", și prin forțarea sistemului de deschidere a vitrinei, din partea dreaptă a casei de marcat, au sustras două ceasuri bărbătești din aur, în valoare de 6649,80 lei.
3.In apropiere, s-au deplasat apoi și la standul deținut de "" unde, tot prin efracție, au sustras dintr-o vitrină două ceasuri bărbătești din aur în valoare de 7.200 lei.
4.In continuare, inculpații au intrat și în punctul de vânzare amenajat de " " și profitând de faptul că angajata a plecat pentru scurt timp din încăpere la solicitarea inculpatului de a-i prezenta diverse accesorii la telefoanele mobile, și-au însușit din sertarul unui pupitru suma de 1975,78 lei.
5.Părăsind parterul complexului comercial și ajungând la etajul 3 al magazinului, în spațiul închiriat de " Internațional", inculpații au sustras un telefon mobil, în valoare de 1749,90 lei, dintr-o vitrină care, în partea din spate, nu era prevăzută cu fereastră de protecție.
6.După ce au părăsit complexul comercial Cozia, s-au deplasat la magazinul "Altex " din centrul orașului, iar din vitrina în care erau expuse telefoane mobile, ridicând plafonul de placaj al acesteia, au sustras 5 aparate telefonice în sumă totală de 6.410 lei.
După săvârșirea acestor fapte, inculpații s-au întors în cursul aceleiași zile în B, valorificând bunurile sustrase.
Situația de fapt menționată, reține instanța, este în concordanță cu întreg probatoriul administrat, chiar dacă în cursul procesului inculpatul a negat existența unei implicări în comiterea actelor de sustragere a bunurilor, iar inculpatul Gad eclarat că numai el este autorul faptelor de furt.
De altfel, reține instanța, sunt multiple probe din care rezultă că ambii inculpați au acționat împreună la săvârșirea unor astfel de furturi repetate, aceștia fiind buni prieteni și locuind împreună, așa cum rezultă din chiar înregistrările camerelor de supraveghere, depozițiile unor martori și altele.
Instanța de fond a stabilit încadrarea juridică a faptelor, așa cum au fost menționate, pentru ambii inculpați, în infracțiunea prev. de art.208, 209 lit.a, e, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, pentru inculpatul G, schimbând încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, prin înlăturarea reținerii art.37 lit.a Cod penal - în mod greșit parchetul apreciase că săvârșirea acestor fapte au avut loc în timpul împlinirii duratei pedepsei rezultante anterioare de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3200/2002 a Judecătoriei Sectorului 5 B - și în infracțiunea prevăzută de art.208, 209 lit.a, e, i Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și 37 lit.a Cod penal, pentru inculpatul, care a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, în perioada liberării condiționate privind un rest de pedeapsă de 1284 zile, rămas neexecutat, din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.197/1999 a Tribunalului București.
In baza acestor texte legale, așa cum rezultă din dispozitivul enunțat, ambii inculpați au fost condamnați la pedepse rezultante, în cuantumul menționat, dispuse a se executa în penitenciar, menținându-se starea de arest a acestora.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpați au fost obligați, în solidar, la dezdăunarea părților civile, în limitele, de asemenea, menționate în dispozitivul hotărârii.
Împotriva sentinței declarat apel inculpatul, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare, întrucât nu a participat nemijlocit la sustragerea bunurilor și a fost cel mult un complice moral.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.193/A din 14 noiembrie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și G, și s-a dedus în continuare perioada arestării din durata pedepselor.
A fost obligat apelantul-inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului rezultă din întreg ansamblul probator administrat, chiar dacă acesta nu recunoaște că a participat efectiv la sustragerea bunurilor, luând în considerare ca relevante, sub acest aspect, și imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale magazinelor de unde au sustras bunuri.
La acestea tribunalul a adăugat și împrejurarea că cei doi inculpați, ambii cu antecedente penale, au locuit împreună după liberarea din penitenciar, ceea ce poate dovedi cooperarea lor infracțională, în baza unui plan deja stabilit când au plecat din B, pentru a sustrage bunuri, un mod de operare pe care l-au mai aplicat și în alte localități.
Avându-se în vedere antecedentele penale ale acestuia, tribunalul a considerat că dozarea pedepsei s-a făcut corespunzător criteriilor de individualizare și, în consecință, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând decizia tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, prin ultimul cuvânt, că nu cunoaște motivele pentru care a fost arestat și solicitând, totodată, prin apărător, reducerea pedepsei.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/14 cu trimitere la prevederile art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că aceste motive, incidente cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 pct.14 și 18 Cod pr.penală, nu sunt întemeiate.
Astfel, curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au dat o încadrare juridică corectă a faptelor, reținând vinovăția ambilor inculpați, așa cum rezultă din întreg probatoriu administrat în cauză.
Cei doi inculpați erau buni prieteni, locuiau împreună, după ce în prealabil au fost eliberați din penitenciar, și cum aveau nevoie de resurse financiare, au pus în aplicare un astfel de plan de a sustrage bunuri pentru a le vinde ulterior și a procura bani, starea de fapt infracțională fiind dovedită cu prisosință - chiar dacă inculpatul existența participării la actele de sustragere a bunurilor menționate mai sus, iar inculpatul G susține că numai el este autorul unor astfel de fapte - prin procesele verbale încheiate de către organele de cercetare penală, cum sunt cele de cercetare la fața locului, rapoartele de constatare tehnico-științifică, înregistrările camerelor de supraveghere, chiar și planșele fotografice cum ar fi: cea de la fila 145 dosarului de urmărire penală, pe care o menționează și tribunalul, unde este prezentat modul în care cei doi inculpați au sustras dintr-o vitrină un telefon mobil, la care se adaugă și declarațiile de martori, între care unii martori oculari.
Nici critica vizând reducerea pedepsei nu poate fi primită, întrucât pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată în cauză, spre minimul prevăzut de lege, în condițiile art.57 Cod penal, corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, raportate la persoana inculpatului, instanța de fond și de apel dându-le o largă eficiență, dar și la gravitatea faptelor săvârșite de acesta, în condițiile în care acesta are antecedente penale, el comițând infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, urmare a faptului că printr-o sentință penală anterioară și anume prin sentința penală nr.197/1999 a Tribunalului București, a fost condamnat la 10 ani închisoare, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 18 mai 2005, rămânând 1284 zile neexecutate, pentru care, de altfel, s-a și dispus revocarea și contopirea cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care invocate din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, ar atrage reformarea hotărârilor atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Totodată, în baza art.385/17 alin.4 raportat la prevederile art.383 alin.2 Cod pr.penală, curtea va deduce perioada arestului preventiv de la data de 14 noiembrie 2007, data pronunțării deciziei tribunalului, până la data de 21 februarie 2008, data pronunțării prezentei hotărâri.
In baza art.189 și art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.193 din data de 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Deduce perioada arestului preventiv, de la data de 14.11.2007, data pronunțării deciziei, până la 21.02.2008, data pronunțării prezentei hotărâri.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt.D, în,
semnează președinte,
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel
Gh.
4 martie 2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
