Furtul (art.208 cod penal). Decizia 119/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 119
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.179 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului, prin care acesta arată că înțelege să-și retragă recursul formulat împotriva DP. nr.179 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Instanța, având în vedere declarația inculpatului, acordă cuvântul părților.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită a se lua act de declarația inculpatului, prin care acesta și-a retras recursul formulat.
Procurorul solicită a se lua act de declarația inculpatului, prin care acesta și-a retras recursul formulat.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își retrage recursul formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 2 aprilie 2008, emis în dosarul nr. 311/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, înregistrat la Judecătoria Reșița sub numărul 1331/290/15.04.2008, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit. g, i cod penal, cu aplicarea art. 37lit. cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 26 ianuarie 2008, prin efracție și în timpul nopții a pătruns în atelierul ce aparține părții vătămate SC C SA, iar de pe rafturi a sustras 43 apometre cu carcase de bronz.
Prin sentința penală nr. 297 din 16 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. și art. 76 lit. cod penal, a condamnat inculpatul, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 61 al.1 cod penal, a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 275 din 05.05.2005 pronunțată de Judecătoria Reșița, a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară de 567 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare, durata măsurii reținerii de la data de 30.01.2008, ora 15,30 până la data de 31.01.2008, ora 15,30.
În baza art. 346 cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C SA.
A dispus virarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C-
În baza art. 191 al.2 cod procedură penală a obligat inculpatul la 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 25.01.2008 inculpatul s-a deplasat în zona din Reșița pentru a căuta fier vechi. A pătruns în curtea atelierului de pe str. - ce aparține părții vătămate SC C SA, a forțat gratiile de la o fereastră pe care a deschis-o, însă nu a mai pătruns în interior datorită faptului că a observat niște persoane care se aflau în apropiere, astfel că s-a deplasat la locuința fratelui său.
A doua zi, în jurul orelor 20,00 inculpatul a revenit la atelierul de pe str. - ce aparține părții vătămate SC C SA, unde pe geamul ce l-a forțat cu o seară înainte a pătruns în interior, iar de pe rafturi a sustras un nr. de 43 de apometre cu carcasă de bronz, pe care ulterior le-a transportat la domiciliul fratelui său.
În jurul orelor 04,00 inculpatul s-a deplasat din nou la același atelier de unde a mai sustras 40 de apometre cu carcase de bronz și mai multe pe care le-a transportat tot la domiciliul fratelui său.
După aceea, în jurul orelor 09,00, inculpatul împreună cu fratele său s-au deplasat la un centru de colectare fier vechi din cartierul unde au vândut bunurile sustrase martorului .
Ulterior organele de poliție au ridicat de la centrul de colectare fier vechi bunurile sustrase de inculpat și care după aceea au fost predate pe bază de dovadă părții vătămate.
Partea vătămată SC C SA s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei, pentru prejudiciul material suferit rămas nerecuperat.
Instanța de fond a reținut că,n drept, fapta inculpatului care, în data de 26 ianuarie 2008, a sustras, în timpul nopții și prin efracție, bunuri mobile din posesia altei persoane, în scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. g și i cod penal.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța de fond a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră în timpul procesului penal recunoscând și regretând fapta comisă, precum și faptul că prejudiciul material produs prin săvârșirea faptei a fost recuperat. Pe de altă parte, s-a avut în vedere că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 21.12.2007.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că prin sentința penală nr. 1641din 07.06.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1176 din 13.11.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a admis cererea de contopire formulată de inculpat, și, în baza art. 36 cod penal, s-au contopit pedepsele de: 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 275/2005 a Judecătoriei Reșița și 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 801/2005, aplicându-i-se pedeapsa de 4 ani închisoare * 6 luni închisoare spor, urmând ca inculpatul să execute 4 ani și 6 luni închisoare.
La data de 27.12.2007 inculpatul a fost liberat condiționat, rămânând un rest de 567 zile de executat din pedeapsa anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul.
În motivarea apelului său, inculpatul critică sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare, având în vedere atitudinea sinceră în timpul procesului penal, precum și situația precară în care se află familia sa.
Prin DP nr.179/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penal, a fost admis apelul declarat de inculpatul-apelant împotriva sentinței penale nr. 297/16.10.2008 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care o desființează parțial în latură penală în sensul că:
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 și art. 378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, a constatat că apelul formulat de inculpatul este fondat, urmând a fi admis, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivele de apel invocate de către inculpat sub aspectul individualizării pedepsei aplicate sunt neîntemeiate.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, având în vedere atât circumstanțele reale, legate de împrejurările săvârșirii faptei, cât și pe cele personale, legate de persoana inculpatului (atitudinea manifestată de acesta, starea de recidivă, săvârșirea infracțiunii în timpul liberării condiționate), neexistând temeiuri pentru a se dispune reducerea pedepsei astfel aplicate.
Pentru atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale și al judecății prima instanță a aplicat inculpatului circumstanțe atenuante,cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel încât, având în vedere și circumstanțele mai sus enumerate legate de starea de recidivă și de săvârșirea faptei în timpul liberării condiționate, prima instanță a procedat la o individualizare corectă a pedepsei aplicate.
Apelul este însă fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
Prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 8 iunie 2005, Curtea a decis că a existat o încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în dreptul român interzicerea unor drepturi operează în mod automat și absolut cu titlu de pedeapsă accesorie, pentru orice persoană care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de instanțele judecătorești și fără a se lua în considerare tipul infracțiunii.
De asemenea, în hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a arătat că, la fel ca și în dreptul român și în dreptul britanic există o dispoziție prin care drepturile ( de exemplu dreptul la vot ) persoanei condamnate sunt interzise ope legis, ca pedeapsă accesorie, fără ca interzicerea acestora să fie cenzurată de instanțele judecătorești, existând astfel o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În spiritul celor două hotărâri menționate anterior, tribunalul a reținut că drepturile oricărei persoane, fie ea și condamnată, pot fi interzise numai motivat, prin exercitarea unui control de către instanța judecătorească.
Având în vedere faptul că inculpatul din speța de față a săvârșit infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. și art. 76 lit. Cod penal, se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, mai exact a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât legea română condiționează ocuparea acestor funcții de inexistența unei condamnări la o pedeapsă penală privativă de libertate, așa cum bine a reținut și instanța de fond, dar nu și a dreptului de a alege a cărui exercitare nu este condiționată de lipsa unei condamnări.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpatul-apelant împotriva sentinței penale nr. 297/16.10.2008 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală în sensul că, în baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva deciziei penale nr.179 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, a declarat recurs inculpatul, recurs care nu a fost motivat.
În ședința de azi inculpatul recurent a declarat că înțelege să-și retragă recursul declarat, împotriva deciziei penale nr.179 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Curtea de Apel, văzând că sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 3854.C.P.P. raportat la art.369 C.P.P. va lua act de retragerea recursului, declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 C.P.P. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.179 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 al.2 C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED:VI/20.02.2009
Dact: 2 exempl/20 Februarie 2009
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Jud:
Apel: Tribunalul C -
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
