Furtul (art.208 cod penal). Decizia 118/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 118
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.167/20.11.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales -, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depune la dosar, prin registratură, motivele de recurs și înscrisuri în probațiune, pentru a dovedi situația familială a inculpatului.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, și în principal, casarea celor două hotărâri și în rejudecare, achitarea inculpatului, în baza art.10 lit. c C.P.P. fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de apel, pentru a se administra probele testimoniale solicitate în cauză.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a se ține cont de declarațiile martorilor audiați în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, din data de 04.07.2007, emis în dosarul nr. 302/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.1 art. 209 al.1 lit. g,i cod penal.
S-a reținut în sarcina sa că în luna februarie 2007, a sustras, în timpul nopții și prin efracție, mai multe bijuterii din aur din posesia părții vătămate.
Prin sentința penală nr. 131 din 08.04.2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g,i cod penal, cu aplicarea art. art. 74 lit. a și art. 76 lit. cod penal, a condamnat pe inculpatul, la 6 (luni) închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 71 al.1 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 cod penal.
În baza art. 71 al.4 cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14, 346 cod procedură penală și a art. 998, art. 999, admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă, domiciliată în Reșița,-,. d,.1 și a obligat inculpatul, să plătească acesteia contravaloarea a 200 aur de 14 K și a 480 aur de 18
A dispus virarea sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C-
În baza art. 191 al.2 cod procedură penală a obligat inculpatul la 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În luna februarie 2007 inculpatul a pătruns, în timpul nopții și prin efracție, în locuința părții vătămate situată în Reșița,-,. D,.1, iar din interior a sustras mai multe bijuterii din aur, în greutate de aproximativ 700 de aur de 14, respectiv 18 karate.
La data de 24.02.2007, inculpatul i-a oferit spre vânzare martorei mai multe bijuterii din aur, respectiv: 3 inele, o pereche de cercei, un lanț cu o cruciuliță și un medalion. A convenit cu martora să cumpere lanțul și un inel pentru suma de 200 euro fiecare. Întrucât martora nu avea întreaga sumă i- solicitat cumnatei sale, martora, un împrumut de 100 euro.
Martora i-a dat inculpatului suma de 100 euro, iar diferența urma să-i fie dată în aceeași seară, în jurul orelor 19,00.
Între timp martora împreună cu mama sa, martora, au mers la domiciliul martorei pentru a primi suma de 100 euro și pentru a-i arăta acesteia din urmă bijuteriile aduse de inculpat.
Martora, fiind colegă de serviciu cu partea vătămată și știind de la aceasta că i-au fost sustrase bijuteriile, văzându-le a bănuit că ar putea fi sustrase și a sunat-o pe partea vătămată, care a venit la domiciliul martorei împreună cu un agent de poliție, după care au mers la domiciliul martorei, în că la ora 19,00 va reveni inculpatul pentru a primi diferența de bani, însă acesta nu a mai venit.
Partea vătămată a recunoscut bijuteriile ca fiind ale sale și i-au fost restituite de organele de poliție pe bază de dovadă.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu contravaloarea a 200 aur de 14 karate și 480 de aur de 18 karate.
Fiind audiat, în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că bijuteriile oferite martorelor spre vânzare le-a cumpărat din Germania. În faza de judecată inculpatul nu a putut fi audiat întrucât nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
Din procesul verbal de executare a mandatului de aducere a reieși că inculpatul ar fi plecat în străinătate, motiv pentru care instanța a dispus citarea sa și prin afișare la Consiliul Local Reșița.
Apărarea inculpatului a fost contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
Partea vătămată a susținut că se cunoștea cu inculpatul, acesta mai fusese în domiciliul său și știa că deține foarte multe bijuterii.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 42.826/20.04.2007 a rezultat că urmele de forțare de pe rama geamului din tâmplărie PVC descoperite cu ocazia investigării locului faptei puteau fi create de instrumente (șurubelnițe).
Cu ocazia perchiziției domiciliare la locuința inculpatului încuviințată și autorizată prin încheierea nr. 2 din 25.02.2007 a Judecătoriei Reșița au fost ridicate cele 5 șurubelnițe care au fost supuse examinării, iar din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică reieșind că urmele de forțare de pe rama geamului de tâmplărie PVC au putut fi create de instrumente (șurubelnițe) din categoria și ca cele indicate.
Din declarațiile martorelor, și a rezultat că la data de 24.02.2007 inculpatul i-a oferit spre vânzare martorei mai multe bijuterii din aur, care ulterior au fost recunoscute de partea vătămată ca fiind ale sale.
Martorele, și au relatat în depozițiile lor că partea vătămată avea și purta foarte multe bijuterii din aur. Acest aspect a rezultat și din fotografiile depuse la dosar de partea vătămată.
Tot în aceeași perioadă inculpatul i-a oferit spre vânzare și martorului mai multe bijuterii din aur, acesta i-a spus că nu îl interesează, după care inculpatul a mers la o casă de amanet pentru a le amaneta.
Susținerea inculpatului că ar fi cumpărat acele bijuterii din Germania, nu a putut fi reținută întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. De altfel, dacă bijuteriile ce le-a oferit spre vânzare martorei, le-ar fi cumpărat din Germania, inculpatul s-ar fi întors seara la ora 19,00 la domiciliul martorei pentru diferența de 100 euro și pentru a-și recupera celelalte bijuterii nevândute, însă acesta nu s-a mai întors nici în acea seară și nici altă dată.
Părții vătămate i-au fost restituite pe bază de dovadă următoarele bijuterii: un inel cu piatră de culoare neagră, un inel cu piatră de culoare albastră, un inel cu 5 pietre de culoare albă, o pereche de cercei cu diam. 5,5 cm, un lănțișor cu cruciuliță, o icoană cu Domnului.
În drept, fapta inculpatului care, în luna februarie 2007, a sustras, în timpul nopții și prin efracție, mai multe bijuterii din aur în greutate de aproximativ 700, din posesia părții vătămate, în scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. g, Cod penal.
Pe latură subiectivă, instanța a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.
Sub aspectul individualizării pedepsei pe care instanța i-a aplicat-o inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire a acesteia, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța a ținut seama că inculpatul nu mai are alte antecedente penale, fiind la prima abatere, este căsătorit și are în întreținere doi copii minori, dar și de atitudinea nesinceră a inculpatului în faza de urmărire penală.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, făcând aplicarea art.81 Cod penal prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că inculpatul, prin fapta sa ilicită, a cauzat părții vătămate prejudicii materiale, iar în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 cod civil( faptă ilicită, raport de cauzalitate, prejudiciu și culpa).
Instanța, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, cu referire la art. 998 cod civil a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă și a obligat inculpatul să plătească acesteia contravaloarea a 200 aur de 14 karate și 480 de 18 karate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; s-a solicitat achitarea sa în baza art.10 lit.c Cod procedură penală susținându-se că nu există probe certe care să dovedească că este autorul furtului întrucât șurubelnițele ridicate de la domiciliul său nu au făcut dovada că ar fi fost folosite în săvârșirea infracțiunii, iar din probele dosarului rezultă că alte persoane - fiul și soțul părții vătămate - ar putea fi autorii furtului. În latură civilă se susține că partea vătămată nu și-a dovedit pretențiile civile.
Prin DP nr. 167/20.11.2008 a Tribunalului C - S, în baza art.379 pct.2 lit. Cod procedură penală a fost admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.131 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial, în latură civilă, în sensul că a fost obligat inculpatul să-i plătească părții vătămate contravaloarea a 200 aur de 18 K și 480 aur de 14
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele dosarului, cât și din oficiu, conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, a constatat că apelul este fondat doar în latură civilă pentru următoarele:
În declarația dată de partea vătămată în ședința publică din 20 martie 2008 s-a susținut că a avut 680 de aur din care 200 erau aur de 18 K, iar diferența o reprezintă aur de 14
Instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata către partea vătămată a contravalorii a 200 aur de 14 K și 480 aur de 18 K, deci într-o proporție exact inversă, aspect care a fost îndreptat prin prezenta.
Tribunalul a apreciat că pretențiile civile ale părții vătămate - au fost dovedite de probele dosarului: declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză - și și sunt susținute și de înscrisurile depuse la dosar - fotografii ale bijuteriilor purtate în diverse ocazii de partea vătămată.
În latură penală, tribunalul a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită chiar dacă acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Principala probă în acest sens este faptul că în posesia inculpatului s-au descoperit bijuterii care îi aparțineau părții vătămate, oferite de acesta spre vânzare unor persoane care au depus mărturie în dosar, inculpatul, deși a susținut că bijuteriile le-ar fi cumpărat din Germania nu a putut aduce nici o dovadă în acest sens.
Aceste probe coroborate cu rezultatul raportului de constatare tehnico-științifică din care reiese că cele 5 șurubelnițe găsite la domiciliul inculpatului ar fi putut servi la forțarea geamului de la apartamentul părții vătămate conduc la concluzia că inculpatul este autorul furtului reținut în sarcina sa, conform art. 208 al.1, 209 lit.g, i Cod penal.
Pentru aceste considerente în baza art.379 pct.2 lit. Cod procedură penală a fost admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.131 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care desființat-o parțial, în latură civilă, în sensul că-l a fost obligat inculpatul să-i plătească părții vătămate contravaloarea a 200 aur de 18 K și 480 aur de 14
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal, casarea decizie instanței de apel și achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.c C.P.P. deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru administrarea probelor testimoniale solicitate în cauză.
S-a menționat în motivarea recursului că în fața instanței de apel, prin apărător a solicitat inculpatul, reaudierea martorilor și, însă în final aceste probe nu au mai fost administrate.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul, este fondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Instanța de fond, Judecătoria Reșița, a dispus condamnarea inculpatului, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în forma prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.g și i Cod Penal, reținând circumstanțe atenuante facultative, și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, soluționând și latura civilă, în sensul obligării inculpatului să plătească contravaloarea a 200 gr aur 14 k, și 480 gr de 18 k, în apel fiind modificată sentința cu privire la cantitatea de aur, fiind vorba de 200 gr aur de 18 k și 480 gr de 14
În cursul judecării apelului formulat de către inculpat, s-a solicitat audierea martorului, acesta fiind asociat și administrator al firmei SRL Reșița, dorind să se dovedească că în momentul săvârșirii faptei de care este acuzat, inculpatul se afla la sediul acestei societăți comerciale, unde este angajat.
Deși se fac unele demersuri pentru aducerea în fața instanței a acestui martor, nu s-a reușit acest lucru, martorul rămânând neaudiat deși acesta domiciliază în municipiul Reșița și aducerea în fața instanței a martorului, fiind posibilă, iar depoziția acestui martor, ar fi putut schimba situația inculpatului.
Instanța de apel, pentru a dovedi aceeași împrejurare a dispus emiterea unei adrese, pentru ca societatea SRL Reșița, să înainteze instanței fișa de pontaj și a condicii de prezentă întocmită pe seama inculpatului, în luna februarie 2007, însă această societate comercială nu a răspuns la cele solicitate, iar instanța de apel a rămas în pronunțare cu cauza, nedispunând nimic cu privire la această probă, motivând rămânea în pronunțare, cu vechimea cauzei.
Neadministrarea de către instanța de apel a două probe esențiale pentru aflarea adevărului, echivalează cu încălcarea în mod flagrant a dreptului la apărare, de care beneficiază inculpatul, acesta neavând posibilitatea să aducă aceste probe prin care a încercat să-și dovedească nevinovăția, instanța nefăcând suficiente demersuri pentru a aduce în fața instanței, atât pe martorul cât și probele cu înscrisuri solicitate de la SC SRL Reșița, probe pe care se baza întreaga apărare a inculpatului.
În aceste condiții, inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, și pentru a fi corectate aceste deficiențe constatate în cursul judecării apelului formulat de către inculpat, singura soluție este casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C S, care va dispune audierea martorului, va ordona SC SRL Reșița, documentele solicitate de către inculpat și va efectua orice altă probă care va fi necesară pentru aflarea adevărului.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite recursul formulat de către inculpatul va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului, formulat de către inculpat, la Tribunalul C
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2, lit.c p Cod Penal admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.167/20.11.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul C-
În baza art.192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED:GB/26.02.2009
Dact: 2 exempl/ 26 Februarie 2009
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Jud:
Apel: Tribunalul C -
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
