Furtul (art.208 cod penal). Decizia 2/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 2/
Ședința publică din 05 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Judecător dr. -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 125 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, care substituie pe avocat, în baza delegației nr. 4623/2009, emisă de Baroul Argeș, lipsind intimata parte vătămată .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta întrucât se află în stare de arest.
Se depune de recurentul inculpat prin apărător un memoriu.
Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei, apreciind că cea aplicată este prea mare în raport de fapta reținută de instanță, prejudiciul este modic.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. La dosar există suficiente probe pe baza cărora instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, sens în care au fost găsite urmele papilare ale inculpatului la locul săvârșirii faptei, iar la locuința acestuia s-au găsit o parte din bunurile sustrase. Apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare în condițiile art. 57 Cod penal este justificată, având în vedere că inculpatul este și recidivist.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat, nu el a săvârșit fapta.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.139 din 18 august 2009, Judecătoria Câmpulunga hotărât următoarele:" În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. a condamnă Cod Penal inculpatul, - la 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 61.Cod Penal dispune revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 275 (două sute șaptezeci și cinci) zile din pedeapsa aplicată prin Sentința Penală nr. 537/03.10.2006 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin Decizia Penală nr. 426/R/12.07.2007 a Curții de APEL PITEȘTI. În baza art. 39 al. 1 și 2.Cod Penal rap. la art. 34 lit. b contopește Cod Penal pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, respectiv pedeapsa de 4 (patru) ani cu restul de pedeapsă neexecutată, respectiv 275 (două sute șaptezeci și cinci) zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare, în cond. art. 57.Cod Penal În baza art. 88.Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată - perioada în care inculpatul s-a aflat în stare de reținere și arestare preventivă, începând cu 20.03.2009 - până la zi. Menține starea de arest a inculpatului. Constată că partea vătămată, - nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. e dispune Cod Penal confiscarea de la inculpat a sumei de 1319 lei, reprezentând valoarea bunurilor nerecuperate de către partea vătămată. În baza art. 191 al. 1.C.P.P. obligă inculpatul să plătească statului - cheltuieli judiciare în sumă de 285 lei."
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 15.02.2009 - lucrătorii Postului de Poliție au fost sesizați cu privire la furtul unor bunuri din locuința de vacanță a părții vătămate.
Cercetările lucrătorilor de poliție au stabilit că partea vătămată, deține o casă de vacanță în comuna, sat, județul A - ce este supravegheată de către martorul.
Acest martor a trecut pe la casa respectivă în după-amiaza zilei de 14.02.2009, însă nu a observat nimic. În dimineața zilei de 15.02.2009, în jurul orei 8.00 - martorul a văzut că geamul unei ferestre de la casa scării este spart spre interior. Acest motiv l-a determinat să anunțe partea vătămată, cât și lucrătorii de poliție.
Partea vătămată s-a deplasat la locuința sa - din comuna, iar cercetarea la fața locului a început în prezența sa, constatându-se că îi lipsesc două butelii de aragaz, un cuptor cu microunde, marca, un radio-casetofon-CD, marca, trei TV-color, unul - marca și două, marca Cartel, un fier de călcat și un serviciu de masă - 12 persoane.
La data de 20.03.2009, la domiciliul inculpatului, în baza autorizației de percheziție - au fost găsite într-o magazie o parte din bunurile sustrase, respectiv serviciul de tacâmuri, însă - nici acesta în totalitate.
Din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 42647 din 20.03.2009 - rezultă că două urme papilare ce au fost ridicate - cu ocazia cercetării la fața locului - de pe o masă aflată în una din camerele casei de vacanța aparținând părții vătămate - sunt ale inculpatului.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată și-a recunoscut obiectele - făcând parte din setul de tacâmuri ce a dispărut de la locuința sa.
În fața instanței de fond, partea vătămată și-a menținut declarațiile și a arătat că nu are nici un dubiu că bunurile găsite la domiciliul inculpatului sunt ale sale.
De altfel, instanța de fond a reținut că, deși i-au fost prezentate și alte bunuri asemănătoare cu cele dispărute din domiciliul său, partea vătămată a arătat că nu sunt ale sale. Mai mult, aceasta a arătat că nu are nici o pretenție de natură civilă față de inculpat.
La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung care a criticat-o pentru nelegalitate în sensul că instanța de fond a omis să-i aplice inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit."a" și "b"
Sentința a fost apelată, în termen, și de către inculpat care a motivat că în mod greșit a fost condamnat, întrucât nu este autorul faptei pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr.125 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Argeș a dmis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, a desființat în parte sentința în sensul că în baza art.71 alin.2 Cod penal pe durata executării pedepsei rezultantă a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
A respins ca nefondat apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr.139 din data de 18 august 2009, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul penal nr-, intimată fiind partea vătămată, domiciliată în B, nr. 134 - 138,. C,. 1,. 27, sector 1.
A dedus în continuare detenția și a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că acesta a negat săvârșirea faptei, susținând că nu s-a dovedit că el ar fi autorul sustragerii de bunuri din locuința părții vătămate.
Susținerea este neîntemeiată, la locul faptei fiind descoperite urme papilare ce îi aparțin.
În legătură cu aceste urme, apelantul inculpat arată că masa de pe care s-au ridicat urmele papilare nu exista în locuința părții vătămate.
Această afirmație este întrucât, la fila 20 din dosarul de urmărire penală, există fotografii judiciare din primul dormitor al locuinței, fotografii în care apare o masă din plastic cu detalii ale urmelor papilare aparținând apelantului inculpat.
În fotografiile judiciare masa există, iar existența ei în casa părții vătămate nu poate fi confirmată sau infirmată de către apelantul inculpat decât în ipoteza în care acesta a pătruns în imobil.
Pe de altă parte, obiecte aparținând părții vătămate au fost recunoscute de către aceasta la domiciliul apelantului.
Inculpatul a încercat să-și construiască un alibi, însă martorii audiați nu au confirmat varianta sa în sensul că în noaptea respectivă fost la domiciliu.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului apelant.
Sub aspect sancționator prima instanță a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72, stabilind o pedeapsă care, prin întindere și modalitate de executare, să realizeze scopul prev. de art. 52
În ceea ce privește critica privind neaplicarea pedepsei accesorii, aceasta este întemeiată.
Potrivit art.71 alin.2 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit."a"-"c"
Prin urmare, în speță, aplicarea pedepsei accesorii era obligatorie.
Nemulțumit de soluțiile instanțelor, inculpatul a formulat recurs susținând nelegalitatea și netemeinicia acestora, deoarece în opinia sa este victima unei condamnări nedrepte, fiindu-i înscenate toate probele care-l incriminează și în mod special cu referire la masa de unde au fost prelevate amprentele ce-i aparțin.
În al doilea rând inculpatul este de părere că sancțiunea aplicată, în raport cu prejudiciul modic ce rezultă din faptele sale, este mult prea severă, astfel că s-ar impune mai multă clemență din partea instanței.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
Așa cum în mod corect au surprins și reținut atât instanța de fond cât și cea de apel, în imobilul părții vătămate pe o masă din dormitor, organele de urmărire penală au identificat și prelevat două urme papilare, constatându-se în urma expertizei dactiloscopice, că impresiunile papilare conțin 14 detalii caracteristice coincidente, concluzionându-se că aparțin inculpatului fiind create de degetul arătător și mijlociu de la mâna ( raportul de constatare dactiloscopică nr.42647/20.03.23009).
Din punct de vedere criminalistic, urmele papilare au cea mai mare valoare de identificare, prevalând din această perspectivă profilului ADN.
În contextul arătat este o certitudine că pentru a crea aceste urme inculpatul și nu o altă persoană, s-a aflat la locul faptei în momentul sustragerii, având în vedere și împrejurarea că o parte din bunurile sustrase, respectiv serviciul de tacâmuri s-au identificat cu ocazia percheziției la domiciliul acestuia, fiind recunoscute de partea vătămată (procesul verbal de percheziție domiciliară efectuat în baza autorizației nr.969/2.05.2009 în data de 20.03.2009).
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei pe care inculpatul o apreciază prea severă, în raport cu prejudiciul modic produs ca urmare a faptelor sale, curtea arată că această operațiune în cadrul căreia pedeapsa se cuantifică și se adaptează faptelor concrete, are la bază criteriile stricte prevăzute de Codul penal în dispozițiile art.72, și nu se circumscrie numai prejudiciului produs prin infracțiune, așa cum solicită inculpatul.
Conform acestui text de lege, cu ocazia individualizării, instanța ține seama de dispozițiile cuprinse în partea generală și specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei comise, persoana făptuitorului și împrejurările care sunt de natură să conducă la agravarea sau atenuarea răspunderii penale.
În acest cadru mai larg al criteriilor de individualizare, instanța are obligația să le examineze pe toate, urmând să ajungă la cea mai optimă sancțiune, care să răspundă scopurilor preventiv, coercitiv și educativ menționate de legiuitor în art.52 Cod penal.
În speță, inculpatul caracterizat în antecedență de șapte condamnări, între care, cinci pentru infracțiuni de furt calificat, și două de violență fizică, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie cu un rest neexecutat de 275 de zile de închisoare, pătrunzând prin efracție în domiciliul părții vătămate a sustras mai multe bunuri, într-adevăr, de valoare modică, lăsând la locul faptei mai multe urme, între care și cele două urme papilare ce au condus la identificarea sa.
Raportând aceste date care evidențiază, și impun agravarea regimului sancționator la criteriile de individualizare, se impune concluzia că instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă proporțională orientată chiar spre minimul special, iar regimul de executare este inevitabil detenția având în vedere starea de recidivă.
În acest condiții, în opinia curții, sancțiunea la care urmează inculpatul să fie supus răspunde cerințelor unei juste individualizări, cât și scopurilor de represiune și de apărare socială, astfel că nu se impune redozarea acesteia, așa cum susține inculpatul.
Având în vedere argumentele precedente, și pentru că din oficiu nu s-au constatat alte motive care să atragă nulitatea hotărârii recurate, conform dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea urmează să respingă recursul inculpatului, obligându-l pe acesta, potrivit art.192 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 125 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Deduce în continuare detenția.
Obligă pe recurent la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei onorariu avocat oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
dr.Gh. - - dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./20.01.2010.
Jud.fond:.
Jud.apel:
Gh.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
