Furtul (art.208 cod penal).
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DERCIZIA PENALĂ NR.398/
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.68 din data de 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.406 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 - 209 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat în substituirea apărătorului din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.5/2008 emisă de Baroul de Avocați
Se constată lipsa:
- intimatei parte vătămată "" SRL
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, prin apărător, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp. art.38513Cod procedură penală și in conformitate cu dispozițiile art.3002Cod procedură penală, raportat la art.160 Cod procedură penală, pune in discuție starea de arest a inculpatului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că își întemeiază recursul declarat pe disp.art.3859pct.10 Cod procedură penală, în sensul că, hotărârea prin care a fost condamnat inculpatul s-a bazat pe amprenta acestuia de la degetul mijlociu al mâinii stângi, găsită pe cutia de plastic în care se aflau cele două batiste.
Solicită a se observa că a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică, de către Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T, însă atât la urmărirea penală, cât și la instanțele de fond și de apel, inculpatul a insistat ca dosarul să fir trimis la Serviciul de Criminalistică pentru a se stabili dacă într-adevăr, acea amprentă găsită, este una și aceeași cu amprenta sa.
Precizează că nici instanța de apel și nici instanța de fond nu s-au pronunțat cu privire la acest aspect, motiv pentru care în conformitate cu disp.art.38515pct. 2 lit."c" Cod procedură penală, apreciază că se impune casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se trimite dosarul la Institutul Național de Criminalistică, unde un expert criminalist să stabilească dacă într-adevăr, amprenta găsită la locul faptei, îi aparține inculpatului.
Curtea, întreabă pe apărătorul recurentului inculpat, dacă poate indica în mod expres când a fost solicitată această expertiză.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că această expertiză aaf ost solicitată la instanța de fond, la al 2-lea termen de judecată iar la instanța de apel, la primul termen de judecată.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond în vederea efectuării expertizei criminalistice pentru a se stabili dacă amprentele sunt identice.
Solicită a se observa că a fost efectuată acea constatare științifică, în mod empiric, fără a se stabili elemente clare.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive față de acesta solicitând judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul, având cuvântul, precizează că din verificarea încheierilor și a soluțiilor pronunțate în cauză, nu rezultă că inculpatul ar fi criticat vreodată și în vreun fel, această probă științifică și că ar fi adus vreun argument care să ducă la concluzia că se solicită înlăturarea acestei probe, în sensul că acel proces verbal prin care s-a efectuat expertiza, nu ar îndeplini prevederile legale.
Curtea, precizează procurorului, că din criticile recurentului nu este vorba de un raport de expertiză întocmit de un expert autorizat, ci, este vorba de un raport de constatare tehnico-științifică, întocmit de un specialist subordonat organului de urmărire penală și nu de un expert independent, aspect relatat de inculpat în recursul promovat, în sensul că a solicitat o probă care să fie efectuată de un expert autorizat, independent, întrucât examenul dactiloscopic era conținut într-un raport de constatare întocmit de un specialist care nu întrunea condițiile de independență.
Procurorul, având cuvântul, precizează că, până la proba contrarie, este un început de probă acest proces verbal, însă învederează că nu au fost în nici un fel aduse alte probe care să răstoarne această autenticitate a procesului verbal, chiar dacă acesta este considerat un început de probă și nu are valoarea științifică a unei expertize efectuate conform prevederilor legale.
Curtea, față de poziția procesuală a inculpatului care și invocă prezența sa în altă localitate, întreabă pe procuror, dacă consideră că, instanța de apel, comportându-se devolutiv, ca instanță de fond, analizând în fapt și în drept cauza, ar fi trebuit sau nu să îl asculte, prin audierea sa.
Procurorul, având cuvântul, din acest punct de vedere, apreciază că, instanța de apel i-a încălcat inculpatului dreptul la apărare în sensul că nu i-a dat posibilitatea să-și formuleze toate apărările.
Consideră că singura soluție legală în cauză, ar fi, casarea și trimiterea spre rejudecare în apel pentru ca inculpatul să-și facă toate apărările pe care le înțelege a fi necesare, pentru a-și demonstra vinovăția sau eventuala nevinovăție.
Cu privire la starea de arest, apreciază că în raport de temeiurile și împrejurările avute în vedre de instanța de fond și la soluționarea cauzei, subzistă, sens în care, solicită continuarea judecății cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că după cum a specificat și în memoriu, la T nu i s-a dat voie să aducă acei 4 martori, pentru a relata unde a fost în seara respectivă.
Cu privire la expertiză, precizează că a solicitat efectuarea ei și la poliție și la procuratură, unde i s-a spus că "singura unde mai ai să, este Haga".
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.406 din data de 18 aprilie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Tulcea, în temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit."g și i" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."a" Cod penal.
A condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la 22.11.1971 în T, domiciliat în localitatea Mineri, comuna, jud. T, cetățean român, 8 clase, fără ocupație, recidivist, în prezent aflat în Arest IPJ T, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 61 Cod penal,
A revocat liberarea condiționată pentru restul de 2336 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50/15 noiembrie 1994 Tribunalului Tulcea și dispune contopirea acestui rest cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 2336 zile închisoare ce va fi executată de inculpat.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit."a" teza a II-a și "b" Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală,
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 88 alin.1 Cod penal,
A dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 21 februarie 2008 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art.191 Cod procedură penală,
A obligat inculpatul la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorarii apărători oficiu în faza de urmărire penală și de judecată, în valoare de 190 lei s-au virat din fondul MJ către BA T, 150 lei pentru av. și 40 lei pentru av..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada mai - iulie 2007 inculpatul a fost angajatul SC SRL T, în fiecare zi de vineri a săptămânii deplasându-se la sediul societății pentru a - și ridica remunerația, condiții în care a luat cunoștință de configurația locului respectiv.
În noaptea de 27/28 ianuarie 2008 inculpatul s-a deplasat la sediul societății unde a pătruns printr-o fereastră lăsată deschisă pentru aerisire. Din interior, dintr-un sertar a sustras suma de 5000 lei, apoi a luat un telefon mobil marca NOKIA 6600 și două costume bărbătești aparținând numitului. Din holul sediului părții vătămate inculpatul a luat o sacoșă în care se afla o și o cutie cu două batiste, bunuri pe care inculpatul le-a pus pe un birou, iar sacoșa a folosit-o pentru a transporta costumele sustrase.
Situația de fapt reținută de prima instanță, a fost dovedită cu o amprentă de la degetul mijlociu al mâinii stângi a inculpatului, găsită pe cutia din plastic în care se aflau cele două batiste.
Prin decizia penală nr.68 din data de 17 iunie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Tulcea, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la 22.11.1971 în comuna, județul T, cetățean român, 8 clase fără ocupație, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva sentinței penale nr.406 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-.
A menținut ca temeinică și legală și hotărârea atacată.
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A dedus din pedeapsă, durat reținerii și arestării preventive, de la 21.02.2008 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100lei s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției.
În conformitate cu disp.art.192 al.2 Cod procedură penală,
A obligat inculpatul la plata sumei de 170 lei în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile recurate pentru nelegalitate, sub aspectul gravei erori de fapt săvârșite de instanțe care, fără a-i admite o cerere de probatorii constând în expertiză dactiloscopică, au pronunțat hotărâri în sensul condamnării sale.
Verificând hotărârile recurate, potrivit art.38514Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat, numai în raport de hotărârea instanței de apel.
Astfel, ca și neregularitate avută în vedere din oficiu, curtea constată că, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.3859al.1 pct.10 Cod procedură penală, constând în omisiunea instanței de apel dea proceda la ascultarea apelantului inculpat, prezent în stare de arest preventiv, în fața acestei instanțe, la termenul când au avut loc dezbaterile, după încunoștințarea acestuia asupra drepturilor avute.
De asemenea, la instanța de apel, nu rezultă din partea introductivă a deciziei, că inculpatului i s-a adus la cunoștință dreptul de a-și angaja apărător ales și dreptul de a propune probe în apărare.
Omisiunea îndeplinirii acestor obligații ale instanței constituie încălcări ale drepturilor inculpatului, prevăzute de art.6 din Convenția, și în plus, se constată, față de susținerile în recurs efectuate, că au contribuit și la o ineficientă asigurare a dreptului de a fi asistat de un apărător desemnat din oficiu, carea lăsat la aprecierea instanțeimodul de soluționare a căii de atac promovate de persoana față de care a fost desemnat să asigure asistență juridică.
Deși apare în aceste condiții probabilitatea săvârșirii unei grave erori de fapt, curtea nu poate verifica dacă inculpatul a solicitat sau nu probele indicate în apel, în lipsa declarației personale a inculpatului, mai ales că, lipsa mențiunilor privind aducerea la cunoștință a drepturilor și refuzul de a da declarație din partea introductivă a hotărârii, în care se consemnează dezbaterile, nu poate fi acoperită de mențiunea efectuată de judecătorul redactor, în considerentele deciziei, privind acest aspect.
Ca atare, ținând seama de prevederile art.38515al.2 lit."c" Cod procedură penală, față de disp.art.38515al.2 lit."d" Cod procedură penală, curtea va admite recursul, va casa doar decizia instanței de apel, dispunând rejudecarea apelului de către aceeași instanță, cu respectarea drepturilor inculpatului și ținând seama și de celelalte critici și cereri efectuate de inculpat în fața instanței de recurs.
Întrucât temeiurile acestor prevederi impun privarea în continuare de libertate a inculpatului, curtea va menține arestarea sa preventivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 2 lit."d" cu referire la art.38515lit."c" Cod procedură penală,
Admite ca fondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.68 din data de 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Casează decizia penală nr. 68 din data de 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și trimite cauza spre rejudecare acestei instanțe pentru soluționarea fondului cauzei.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel -
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/4 ex.
Data: 02.10.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Viorica Costea Grigorescu
