Plângere împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 c.p.p.). Încheierea 74/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR. 74/
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință nr.116 din data de 11.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, - Sc.A, Et.4, Ap.18, având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului emisă în dosarul de urmărire penală nr.60/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- intimatul petent - personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul de fond.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, precizează că a formulat recurs împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond, prin care s-a înlăturat obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, pe o perioadă de încă 30 zile, dispusă prin ordonanța procurorului emisă în dosarul de urmărire penală nr.60/P/2008 al
Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, apreciind-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Măsura a fost dispusă prin ordonanța procurorului în data de 15 ianuarie 2007 și datorită complexității cauzei și a numeroaselor probe care trebuie administrate în cauză, au fost emise mai multe ordonanțe prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Apreciază că și în acest moment se justifică luarea acestei măsuri, contrar soluției pronunțată de instanța de fond prin care s-a înlăturat această măsură, invocându-se în temeiurile acestei hotărâri, prevederile art.5 pct.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciindu-se că natura măsurii, aceasta nu este proporțională în raport de fapta pentru care inculpatul este cercetat.
Consideră că în raport de prevederile art.1401Cod procedură penală și art.139 Cod procedură penală, cât și raportat la fondul cauzei, soluția pronunțată este netemeinică și nelegală.
Potrivit disp.art.139 Cod procedură penală, această măsură putea fi revocată numai în măsura în care s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Ori, față de probele și indiciile temeinice existente până în acest moment, față chiar de declarația coinculpatului (volum 9 - fila 14), care îl indică pe inculpatul ca fiind persoana împreună cu care ar fi săvârșit toate faptele infracționale pentru care în prezent este cercetat.
Din acest punct de vedere, apreciază că se impune continuarea efectuării de acte de cercetare în prezența inculpatului, avându-se în vedere faptul că urmează a se efectua o serie de probe - expertiză contabilă, expertiză grafoscopică.
Consideră că în condițiile în care s-ar ridica această măsură, există riscul ca inculpatul să nu se prezinte la toate chemările parchetului, pe de altă parte, apreciază că probele ce urmează a fi administrate sunt în favoarea inculpatului.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și menținerea ordonanței procurorului.
Avocat, apărător ales al intimatului petent, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu precizarea că această măsură restrictivă de drepturi a fost solicitată de 18 ori întrucât ar trebui să se administreze probe și acesta va putea participa la ele.
Precizează că s-a pus în mișcare acțiunea penală, s-a prelungit această măsură de vreo 18 ori, iar în toate ordonanțele procurorului se găsește o singură redactare, întrucât ele sunt trase la indigo, schimbându-se doar datele la interval de 30 zile, solicitându-se prelungirea pe motivul gradului complex al cauzei și necesitatea administrării de probe.
Prevederile disp.art.1451Cod procedură penală se completează cu cele ale disp.art.145 Cod procedură penală, iar disp.art.145 pct.2 Cod procedură penală spun că această măsură se prelungește în caz de necesitate și numai motivat.
În cazul de față ne aflăm în cea de-a doua teză vizavi de caracterul excepțional al măsurii, când aceasta poate să depășească un an dacă pedeapsa prevăzută de lege este între anumite limite.
Consideră că nu există necesitate, nici motivarea necesității iar caracterul excepțional nu l-a înțeles.
Dacă există tendința de a cântări cu instrumente diferite, atunci când se discută cu privire la măsură, se comite o gravă eroare, întrucât instanța care a judecat această cerere a motivat judicios acea încheiere cu trimitere la art.5 din CEDO și la Protocolul nr.4 al.1 și 2 care reglementează circumstanțele în care se poate îngrădi sau nu, libera circulație.
Precizează că de regulă la prelungirea măsurii arestării preventive se enumără probele ce urmează a fi administrate în cauză, dar niciuna din ordonanțele procurorului nu a enumerat vreun act ce urmează a fi depus pentru a se justifica menținerea arestării preventive.
Solicită a se reține că inculpatul a avut o conduită ireproșabilă, neîncălcând vreuna din obligațiile impuse de organul judiciar.
Intimatul petent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său cu precizarea că dorește să muncească ca șofer și să-și achiziționeze o mașină din Europa.
Învederează instanței că momentan, nu se ocupă cu nimic.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.16 din data de 11 septembrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, TRIBUNALUL CONSTANȚAa dispus:
În baza art.1402Cod procedură penală,
A admis, ca fondată, plângerea formulată de petentul - fiul lui și C, născut la data de 121.07.1968 în com., jud. D, domiciliat în C,-, -.A,.4,.18, județul C, împotriva ordonanței nr.60/P/2008, din 29.08.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
În baza art.1402alin.7 Cod procedură penală,
A revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul prin ordonanța nr.60/P/2008, din 29.08.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
Măsura s-a comunicat potrivit art.145 alin.21Cod procedură penală la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1 - 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit."b" Cod penal, urmărirea penală a început la data de 21.12.2006, iar prin ordonanța nr.2037/P/2006, din 21.12.2006 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reținându-se în fapt, că, în înțelegere cu inculpatul care a folosit un act de identitate falsificat și a preluat SC SERV SRL C, a acționat în sensul coordonării și supravegherii activității infracționale desfășurate de inculpatul, prin care au fost prejudiciate mai multe societăți comerciale.
Prin ordonanța nr.2037/P/2006, din 15.01.2007 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAs -a dispus luarea față de inculpatul a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 15.01.2007 și până la data de 13.02.2007.
Această măsură a fost prelungită conform dispozițiilor art.1451alin.2 Cod procedură penală rap. la art.145 alin.2 Cod procedură penală, ultima prelungire fiind dispusă prin ordonanța nr.60/P/2008, din 29.08.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 06.09.2008 și până la data de 05.10.2008.
Împotriva măsurii inculpatul, a formulat, în temeiul art.1402Cod procedură penală, plângere la instanță.
Prin prisma dispozițiilor legale și în raport de întregul material probator administrat până în prezent în cauză, plângerea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1451alin.2 Cod.proc.pen. rap. la art.145 alin.2 Cod procedură penală în cursul urmăririi penale durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi țara poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate și numai motivat.
Se poate observa că motivele invocate la fiecare prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispuse față de inculpat au constat în caracterul complex al cauzei și necesitatea lămuririi tuturor aspectelor prin administrarea de probe, precum și necesitatea de a se asigura prezența
permanentă a inculpatului atât la organul de cercetare penală, cât și la procuror. De asemenea, s-a mai susținut că există suspiciuni ca inculpatul ar putea să părăsească teritoriul țării.
Complexitatea cauzei nu poate fi invocată în mod repetat ca fiind un motiv temeinic care să justifice prelungirea acestei măsuri, iar suspiciunea că inculpatul ar putea să părăsească teritoriul țării nu este susținută de nici o probă în acest sens.
În opinia instanței simpla invocare a acestor motive, fără o motivare detaliată din care să rezulte și la acest moment necesitatea acestei măsuri, nu justifică prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, în condițiile în care, pe de o parte, nu există nici o dovadă că în toată această perioadă inculpatul nu ar fi respectat obligațiile care i-au fost impuse, iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere că s-au depășit limitele rezonabile ale acestei măsuri, luată la data de 15.01.2007.
Așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.1102/25.03.2008, revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara trebuie examinată și în raport cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și a art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție.
2 al art.2 prevede că "orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa", iar 3 statuează că "exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora."
În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art.5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicarea al art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație atât în interiorul unui stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art.2 3 din Protocolul 4.
Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.
În termenul legal, împotriva hotărârii, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, a declarat recurs motivând că se impune continuarea efectuării de acte de cercetare în prezența inculpatului și, în condițiile în care s-ar ridica măsura "obligării de a nu părăsi țara", există riscul ca inculpatul să nu se prezinte la toate chemările parchetului, iar pe de altă parte, probele ce urmează a fi administrate sunt în favoarea inculpatului.
Criticile nu sunt întemeiate.
Potrivit art.1451Cod procedură penală cu referire la art.145 alin.2 Cod procedură penală, măsura "obligării de a nu părăsi țara" poate fi prelungită în cursul urmării penale, în caz de necesitate și numai motivat.
Din ordonanța pronunțată în dosarul nr.60/P/2008, de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, la 29 august 2008, rezultă că s-a procedat la prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi România "având în vedere caracterul complex al cauzei, necesitatea lămurii tuturor aspectelor prin administrarea de către Serviciul Cercetări Penale, a actelor dispuse de către procuror cât și prin administrarea în mod nemijlocit de către procuror a actelor de urmărire penală, raportat la activitatea " Activ" SRL și se impune, asigurarea prezenței permanente a inculpaților atât la organul de cercetare penală cât și la procuror".
Raportat la data declanșării cercetărilor penale (21 decembrie 2006), la cea a luării măsurii arestării preventive față de recurentul inculpat (15 ianuarie 2007), cât timp nu se precizează punctual probele care mai trebuie administrate și ce se înțelege prin "asigurarea prezenței permanente a inculpaților atât la organul de cercetare penală cât și la procuror" în contextul drepturilor și libertăților fundamentale ale inculpaților, temeiurile care au determinat luarea măsurii numai subzistă, s-au depășit limitele rezonabile ale duratei acestei măsuri, așa încât nu mai poate fi prelungită.
Prin urmare, negăsindu-se vreun caz de nulitate a hotărârii, recursul este nefondat și, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii nr.116 din data de 11.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond.
Red.înch.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data:19.09.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure, Viorica Costea Grigorescu
