Furtul (art.208 cod penal). Decizia 223/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 223/
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 august 1985, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.32 din 07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, care substituie pe avocat din oficiu, în baza delegație de la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin.7 cod procedură penală, permite apărătorului inculpatului, să ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Recurentul inculpat arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond redozarea pedepsei aplicată inculpatului. Arată că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, iar prejudiciul a fost acoperit.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Critica formulată nu este întemeiată, având în vedere că pedeapsa rezultată de 4 ani aplicată inculpatului recidivist este orientată spre minimul special. Inculpatul a săvârșit fapte în stare de recidivă postcondamnatorie având un rest de pedeapsă de executat dintr-o condamnare anterioară, astfel că eventualul motiv prevăzut de art. 38514Cod procedură penală nu este întemeiat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște săvârșirea faptei și solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.300 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Costești, în temeiul art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor penale reținute în sarcina inculpatului, din infr. prev. de art. 192 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 208 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 208, 209 alin.2 lit.b) Cod penal, față de toate cu aplic. art. 37 lit.a) Cod penal în infracțiunile prev. de art. 192 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 și 37 lit.a) Cod penal și de art. 208 alin. 1 rap.la art. 209 alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 și art. 37 lit.a) Cod penal.
În temeiul art. 208 alin.1 rap.la art. 209 alin.2 lit.b) Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 192 alin.1 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit.a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În temeiul art. 38 lit.a) rap.la art. 34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare în condițiile art. 57 Cod penal.
În temeiul art. 61 alin. 4 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 344/16.09.2004 a Judecătoriei Costești definitivă prin decizia penală nr. 398/6.11.2004 a Tribunalului Argeș și liberat condiționat la data de 20.06.2006, cu un rest de 334 de zile și s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta, de 4 ani închisoare cu restul rămas de executat, de 334 de zile, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 4 ani închisoare în condițiile art. 57 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, b) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10 lei către partea civilă reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 28.12.2006, în timp ce partea vătămată se afla în locuința sa, inculpatul a pătruns, fără drept, pe poarta de acces neasigurată, în domiciliul acestuia de unde a sustras o haină din stofă de culoare neagră în care se aflau cartea de identitate a părții vătămate, suma de 3 lei și câteva cupoane de pensie.
. cu haina sustrasă, inculpatul a mers la barul din sat unde a cheltuit banii, după care a aruncat sub un pod - situat în dreptul locuinței lui - cartea de identitate și cupoanele de pensie, fiind observat de martora, care a luat înscrisurile și i le-a dat lui. Tot în ziua respectivă, mai târziu, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul . cu haina lui și i-a cerut să i-o restituie cerere acceptată de inculpat.
Ulterior, în data de 31.12.2006, în jurul orelor 14.00, în timp ce partea vătămată se afla în domiciliul său împreună cu martora, inculpatul a pătruns în locuința lui fără drept și fără acceptul acestuia. La cererea părții vătămate de a pleca, inculpatul a refuzat spunând că îl ajută să aprindă focul și, profitând de neatenția acesteia i-a sustras un radio-casetofon, pe care a refuzat să-l restituie. În aceeași zi, inculpatul a revenit în locuința părții vătămate și i-a sustras și un reșou electric, fiind observat de partea vătămată care se afla la fântână.
Inculpatul a dat aparatul radio, cu scopul de a-l vinde, numitei care, cunoscând că bunul este al lui, l-a luat și i l-a restituit acestuia.
În raport de situația de fapt dedusă judecății, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului care, în baza aceleiași rezoluții infracționale a pătruns fără drept, pe poarta de acces neasigurată, în datele de 28.12.2006 respectiv 31.12.2006 în timpul zilei, în locuința părții vătămate de unde a sustras mai multe bunuri de valoare materială modică, printre care și o carte de identitate, cu scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prev. și ped. de art. 192 alin.1 od penal, 208, 209 alin.2 lit.b) Cod penal, ambele în formă continuată, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică dată faptelor de către procuror, în sensul celor menționate în dispozitiv.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond, conform art. 72 din Codul penal, a reținut gradul de pericol social concret, relativ ridicat al faptelor, modul de comitere a acestora în prezența părții vătămate care i-a și cerut inculpatului să plece din locuința sa, limitele speciale ale pedepselor, datele referitoare la inculpat care este cunoscut cu antecedente penale, fiind incidente disp. art.37 lit.a) Cod penal, poziția nesinceră și oscilantă a acestuia dar și valoarea modică a prejudiciului care a fost parțial recuperat, criterii în raport de care a apreciat că scopul preventiv și educativ al sancțiunilor poate fi atins prin executarea acestora în penitenciar.
S-a dispus și revocarea liberării condiționate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.334/2004 a Judecătoriei Costești, definitivă prin decizia penală nr.398/2004 a Tribunalului Argeș, pedeapsă din a cărei executare, inculpatul a fost liberat condiționat rămânându- neexecutat un rest de 334 de zile, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultată în urma aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni, stabilite pentru faptele penale deduse judecății.
Sub aspectul laturii civile, reținând că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.14, 15, art.346 din Codul d e procedură penală și ale art.998 din Codul civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 10 lei despăgubiri materiale către partea civilă.
Apelul formulat de inculpat prin care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, solicitând achitarea a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.32 din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
În motivarea deciziei s-a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, recunoscută și de către inculpat și a aplicat acestuia o pedeapsă în acord cu faptele săvârșite și cu antecedentele penale pe care le are, fiind respectate dispozițiile art.52 și ale art.72 din Codul penal.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs inculpatul care, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu și cu care a fost de acord a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate, atât prin prisma motivului invocat, care în drept se încadrează în disp.art.385/9 alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu potrivit disp.art.385/9 alin.ultim și art.385/14 alin.1 din același cod, curtea constată că recursul nu este fondat.
Instanțele au stabilit, pe baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești în mod corect situația de fapt și au încadrat corespunzător în drept infracțiunile deduse judecății.
Este necontestată împrejurarea că la datele de 28 decembrie 2006 și 31 decembrie 2006, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, recurentul-inculpat a intrat pe poarta descuiată, pe timp de zi, în locuința intimatului, parte civilă și a luat în scopul însușirii pe nedrept o haină din stofă de culoare neagră în care se aflau cartea de identitate a acestuia, suma de 3 lei și câteva cupoane de pensie, un radiocasetofon și un reșou electric fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 din Codul penal, respectiv de furt calificat, prev.de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.2 lit.b din Codul penal.
În ce privește pedeapsa aplicată, curtea constată că la individualizarea acesteia instanțele au dat eficiența cuvenită criteriilor generale prev.de art.72 din Codul penal relative la modul și împrejurările comiterii faptelor, în mod repetat, în prezența părții civile care i-a cerut inculpatului să părăsească domiciliul, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege care incriminează infracțiunile deduse judecății, gradul de pericol social al acestora și persoana inculpatului. Referitor la acest din urmă aspect este de reținut că inculpatul a avut o atitudine oscilantă (inițial a recunoscut faptele, ulterior revenind asupra declarațiilor anterioare, revenire înlăturată de instanță în raport de probele administrate și care dovedesc vinovăția sa) și nu este la prima încălcare a legii, anterior fiind condamnat la mai multe pedepse, tot pentru infracțiuni de furt și violare de domiciliu, ceea ce denotă perseverența în comiterea infracțiunilor de același gen.
Prin urmare, curtea constată că executarea de către inculpatul recurent a pedepsei de 4 ani închisoare ( pedeapsă rezultată în urma aplicării prevederilor art.33, 34 și art.61 din Codul penal) este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art.52 din Codul penal, în cauză neintervenind elemente noi care să justifice reducerea cuantumului acesteia.
În consecință, constatând că motivul invocat de inculpat nu este fondat și neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor atacate, recursul declarat se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit disp.art.385/15 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală.
Potrivit disp.art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care, 100 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, fiul lui și, născut la data de 19.08.1985, în localitatea C, Județul A, domiciliat în com., sat Humele, jud.A, recidivist, împotriva deciziei penale nr. 32 din 07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
18.04.2008.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Teodora
