Furtul (art.208 cod penal). Decizia 25/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 547/MF/2007)
-susp.exec.pred.sub supraveghere-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 25
Ședința ne publică de la 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan Judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier: - a
Ministerul Public reprezentat prin procuror a, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de condamnatul, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, împotriva sentinței penale nr.240 din 4 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința ne publică, a răspuns recurentul-condamnat, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care instanța, apreciind dosarul în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul-condamnat, invocă dispoz.art.365 alin.3 cod proc.penală, în raport de care solicită suspendarea executării hotărârii penale nr.240 din 4 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Olt și punerea de îndată în libertate a condamnatului.
Arată că împotriva condamnatului s-au pronunțat două hotărâri definitive în care pentru aceeași pedeapsă s-au dispus două măsuri de executare diferite. În senstința penală nr.240 din 4 decembrie 2006 s-a dispus executarea în regim de detenție pentru pedepsa de un an închisoare, iar prin sentința penală nr.107 din 29 mai 2006 s-a dispus pentru aceeași pedeapsă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prelungită cu un an.
De asemenea invocă faptul că apelul peste termen care l-a declarat este înlăuntrul termenului prevăzut de lege, respectiv de 10 zile de la începerea executării, respectivinculpatul a fost arestat la data de 25.11.2007, iar apelul este declarat pe 27.11.2007.
Mai arată că trebuia să se revoce prin sentința penală nr,240 din 4 decembrie 2006, care este atactă, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termen de 3 ani, beneficiu acordat prin sentința penală nr.107 din 29 mai 2006.
Totodată, arată că sentința penală nr.130 din 28.06.2004, prin care s- dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termen de 2 ani nu a fost pusă în executare în mod legal, întrucât la data pronunțării acestei hotărâri condamnatul era minor, iar la data începerii supravegherii, condamnatul era de asemenea, minor, fapt ce condus la punerea în executare unei supravegheri nelegale conf art.1101cod penal.
Cu privire la sentința penală 107 prin care s-a dispus prelungirea temrenului de încercare cu un an, arată că nu a fost pusă în executare în mod legal, respectiv serviciul de Probatiune de pe lângă tribunalul o l avea obligatia să revizuiască planul de supraveghere conform sentinței penale nr.107, să convoace în scris persoana supravegheată, înmânarea planului de supraveghere revizuit persoanei supravegheate prin proces-verbal sub semnătură. Ori, consideră că Serviciul de Probatiune avea obligatia, înainte de sesizarea instenței, să-l pună în întârziere pe condamnat cu privire la executarea supravegherii dispusă prin 107 din 20 mai 2006. Astfel, consideră că nu se poate susține că s-ar fi susptras condamnatul de la supravegeherea dispusă prin sentința penală 130, întrucât Serviciul de Probatiune este din data de 15.09.2006, iar măsura supravegherii a luat sfârșit la 15.07.2006, iar inculpatul a fost pedepsit cu prelungirea termenului de încercare cu un an prin Sent.penală 107.
Invocă actele depuse la dosar, din care rezultă că la acea vreme condamnatul a fost plecat în Spania la muncă din data de 22.08.2005 până la data arestării sale în 25.11.2007.
Solicită admiterea recursului și pe fond respingerea sesizării formulată de Serviciul de probatiune pentru primul motiv ca inadmisibil, iar pentru al doilea ca neîntemeiat, deoarece nu a fost pus în executare.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu poate răspunde la primul motiv pentru că excede cauza pe care instanța o are în față, iar la cel de-al doilea motiv solicită să se aibă în vedere următoarele: atunci când inculpatul a fost condamnat cu suspendare i s-au pus în vedere toate dispozițiile legale și cele prevăzute de art.843, ori la 843lit. se prevede o sarcină a inculpatului de avea obligația să nu-și schimbe domiciliul sau să anunțe orice deplasare care durează mai mult de 8 zile, ori condamnatul a plecat în Spania, fost adus în țară pentru executarea mandatului așa cum a fost adus, astfel că solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile pentru revocarea măsurii.
Există la fila 9 dosar adresă prin care i se cere condamnatului să se prezinte, însă acesta era plecat în Spania, astfel că inculpatul a determinat revocarea suspendării.
Avocat, în replică, solicită să se aibă în vedere dispozițiile art.16 nr.HG 39/2000, conform cărora Serviciul de Probațiune avea obligația de comunica la domiciliu.
Reprezentanta Ministerului Public arată că la fila 9 dosar există aceste comunicări către inculpat.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 240 din 4 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea cererii formulată de Serviciul de Probațiunea de pe lângă Tribunalul Olt și, în baza art. 864Cod Penal, revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului - fiul lui și, născut la data de 22 iulie 1986 în - O, județ O, cu domiciliul în comuna, sat, județ O - prin sentința penală nr. 130/28 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr. 2120/2004, dispunând executarea acestei pedepse în regim de detenție.
În baza art. 71 Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b și Cod Penal a fost obligat acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată la data de 18.09.2006, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olta solicitat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin nr. 130 din 28 iunie 2004 a Tribunalului O l t, motivând că inculpatul nu a respectat măsurile de supraveghere dispuse de instanță prin hotărârea de condamnare, deși a fost convocat să se prezinte la Serviciul de Probațiune O și chiar a beneficiat de o prelungire a termenului de încercat, cu încă un an.
Din analiza actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat în esență că persoana condamnată, în mod nejustificat a refuzat să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt și să respecte obligațiile stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 863Cod Penal, de către instanța de judecată.
Astfel, s-a apreciat că a fost de rea-credință cu privire la obligațiile ce i s-au stabilit, neprezentându-se la instanță pentru a formula probe în apărare și a justifica lipsa sa la convocările făcute de Serviciul de Probațiune, iar din procesul-verbal de căutare reieșind că acesta se află în Spania de aproximativ 2 ani.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie și susținând că nu a fost de rea-credință cu privire la obligațiile ce i-au fost stabilite prin sentința de condamnare, ci s-a aflat în imposibilitate de a încunoștiința organul de supravghere a sa cu împrejurarea că a fost nevoit să plece în Spania pentru efectuarea unui tratament medical. De assemenea, a arătat că nu a avut cunoștință de faptul că i s-a prelungit termenul de încercare cu încă un an, hotărârea nefiind comunicată, dar odată întors în țară, intenționa să se prezinte la Serviciul de Probațiune, dar a fost arestat de Poliția de Frontieră la aeroport și încarcerat în Penitenciarul Rahova.
Recursul este nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la 27.11.2007 condamnatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și respingerea în fond a cererii de revocare a beneficiului suspendării executării sub supraveghere.
În motivarea apelului său, condamnatul a arătat că s-a aflat în imposibilitate de a încunoștința organul de supraveghere că este plecat la tratament medical în Spania, fiind diagnosticat cu o boală cronică de plămîni.
Arată că nu a fost încunoștințat că i s-a prelungit termenul de încercare cu încă un an.
La revenirea în țară, a fost arestat de Poliția de Frontieră - la 27.11.2007, dată de la care curge executarea pedepsei dar și termenul pentru promovarea căii de atac.
În final se precizează că vor fi depuse acte medicale în dovedirea susținerilor, solicitându-se totodată suspendarea executării pedepsei până la soluționatea apelului.
Au fost depuse prin înscrisuri separate - cererea de suspendare a executării pedepsei, la judecarea căreia s-a renunțat cu ocazia dezbaterilor la 19 februarie 2008 - precizări la motivele de apel prin care se reiau practic motivele de apel.
Nu au fost depuse înscrisuri medicale pentru dovedirea pretinsei afecțiuni cronice medicale.
La 8 ianuarie 2008, Curtea a calificat calea de atac declarată ca fiind recurs, conform art.3851lit.c C.P.P. iar nu apel, așa cum din eroare a menționat instanța de fond.
Referitor la termenul de declarare a căii de atac, s-a făcut precizarea că apelul a fost declarat peste termen, conform dispozițiilor art.365 alin.1
C.P.P.În raport de calificarea căii de atac ca fiind recurs, urmează a fi avute în vedere disp.art.3853(2) p, referitoare la recursul declarat peste termen - dar nu mai tîrziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei - respectiv 25.11.2007.
Analizând sentința penală prin prisma motivelor de recurs și în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prin sentința penală nr.130 din 28.06.2004 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.2120/2004 recurentul a fost condamnat la 1 an închisoare cu aplicarea dispozițiilor art.861p, suspendarea executării sub supraveghere impunându-se acestuia respectarea obligațiilor prev.de art.863p, referitoare la lipsa nejustificată a acestuia la convocările Serviciului de Probațiune.
Tribunalul O l t, costatând nerespectarea cu rea credință de către condamnat a acestor obligații, la 29 mai 2006 făcând aplicarea disp.art.864p, admițând cererea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olta prelungit termenul de încercare de la 2 ani la 3 ani.
De precizat este faptul că textul articolului 864p ( anterior modificării prin art.I pct.38 din Legea 278/2006) avea următorul conținut - " dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute de lege, ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.
Tocmai în virtutea acestei dispoziții în vigoare la data pronunțării sentinței penale nr.130/28.06.2006 a putut fi prelungit termenul de încercare dispus de instanță.
Ulterior pronunțării acestei sentințe comunicată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt la ultimul domiciliu al condamnatului, acesta a manifestat aceeași indiferență față de obligațiile expuse ce îi încriminau potrivit disp.art.863
Neprezentându-se la convocarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt ( art.863alin.1 lit.a, neanunțând în prealabil "Orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
În aceste condiții de perseverență în respectarea obligațiilor stabilite de instanță, condiționată de lege în prezent dar cu revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere și în absența înscrisurilor referitoare la presupusa afecțiune medicală - despre care amintește în motivele de recurs, Curtea constată că sentința Tribunalului O l este legală și temeinică, ca și în precizările ulterioare fără însă a fi atașate la dosar.
Susținerile recurentului condamnat în sensul că atât sentința penală 107 din 29 mai 2006 cât și sentința penașlă nr.130 din 28.06.2004, soluționează aceeași sesizare a Serviciului de Probațiune, sunt nefondate, sentințele făcând referire expresă la sesizări distincte de Serviciul de Probațiune privind respectarea de către condamnat a obligațiilor prevăzute de lege în perioade distincte de timp.
Aceste două sentințe relevă faptul că au procedat la aplicarea graduală a dispozițiilor legale în vigoare la data pronunțării lor. Astfel, de prima sesizare a Serviciului de Probațiune, instanța nu a dispus direct revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, ci a prelungit cu 1 an termenul de încercare și numai conduita recurentului condamnat de a persevera în nerespectarea obligațiilor stabilite de instanță, ulterior pronunțării sentinței penale nr.107 din 29 mai 2006, a condus în final la pronunțarea sentinței penale nr.240 din 4 decembrie 2006 recurată în cauza de față.
Celelalte susțineri ale recurentului condamnat referitoare la neregulata convocare a condamnatului, nelegala punere în executare a sentinței penale nr.107/29 mai 2006 și absența relei credințe în neprezentarea la convocarea Serviciului de Probațiune sunt de asemenea nefondate întrucât la dosarul cauzei la fila 32,33,34 există dovada convocării condamnatului, expediată la domiciliul din comuna sat județul O, precum și în comuna sat județul O - la domiciliul fratelui acestuia precizat de Postul de Poliție la solicitarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t, și nu există înscrisuri care să probeze afecțiunea medicală pretinsă în cererea de apel.
Curtea precizează că neregularitățile invocate, chiar dacă ar fi fost reale, nu îl exonerau pe condamnat de la îndeplinirea obligațiilor sale prevăzute la art.864alin.1 lit.b p, de a comunica în prealabil orice schimbare de domiciliu și deplasare mai mare de 8 zile precum și întoarcerea.
Se constată că în cauză nu este incident motivul de casare invocat prev.de art.3859pct.18 p, acestea referindu-se la pronunțarea unei hotărâri greșiite de achitare sau condamnare la soluționatea în fond a cauzei și de asemenea nu există vreun motiv de casare ce se ia în considerare din oficiu, conform disp.art.3859p, în baza art.38515pct.1 lit.b recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art.192 pct.2 p, recurentul condamnat va fi obligat la 80 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, împotriva sentinței penale nr.240 din 4 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
a
Red. Jud. -
Jud. fond. C-tin
Dact. 2 ex./() 04 martie 2008
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
