Furtul (art.208 cod penal). Decizia 254/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM A NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 254
Ședința publică din data de 8.04.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiica lui si, născută la 05.08.1977 în B, domiciliată in com., jud. B, l in, jud. B și, fiul lui si, născut la data de 20.11.1974, domiciliat in, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 11/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, împotriva sentinței penale nr. 240/18.03.2008, prin care inculpații au fost condamnați în baza art. 194 al.1 la pedeapsa de 6 luni închisoare. Cu aplic. art. 81
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții inculpați si, pentru care a răspuns avocat, din cadrul Baroului B și intimații părți civile și.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Se învederează instanței că la dosar s-au depus relațiile solicitate de la Consiliul Local, jud. B, prin care se comunica faptul că moștenitorii numitului sunt intimații părți vătămate din prezenta cauză, și, în calitate de fii.
Avocat pentru recurenții inculpați depune la dosar motivele de recurs, iar la solicitarea instanței, arată că aceștia domiciliază în Italia, unde își au și locul de muncă, cunosc de existența dosarului, întrucât ei au contactat- telefonic pentru aoa ngaja, motiv pentru care apreciază că nu se mai impune citarea acestora in Italia. Mai mult, recurenta inculpată urmează să dea naștere unui copil și nu poate să se prezinte în instanță.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat pentru recurenții inculpați, critică atât sentința, cât și decizia pronunțată de Judecătoria Buzău și respectiv de Tribunalul Buzău pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs este acela că hotărârea pronunțată de Judecătoria Buzău nu cuprinde motivele pe care se întemeiază aceasta, nu respectă dispozițiile imperative ale art. 356 lit. c
C.P.P.Astfel, în conținutul considerentelor hotărârii nu există nicio referire chiar și succintă cu privire la motivele ce au condus instanța la pronunțarea hotărârii criticate, nu s-a făcut referire la probele avute in vedere în soluționarea pricinii și nici nu se face vreo referire la modul în care au fost analizate elementele de fapt pe care se sprijină soluția dată.
In acest context, apreciază hotărârea instantei de fond ca fiind nemotivată, situație ce se încadrează în limitele art. 385/9 pct.9
C.P.P.De asemenea, apreciază că și hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău este criticabilă prin prisma amintitului text de lege, având în vedere că apelul declarat în cauză a vizat atât nelegalitatea hotărârii instanței de fond, cât și netemeinicia acesteia. Deși în partea introductivă a deciziei se reține faptul că apelanții au criticat sentința penală a Judecătoriei Buzău și pentru motive de nelegalitate și pentru netemeinicie, în cuprinsul hotărârii și în dispozitiv nu se regăsește nici mențiune referitoare la motivul de nelegalitate, instanța de apel practic nemotivând hotărârea sa cu privire la nelegalitatea invocată.
Un al doilea motiv de recurs este acela că atât instanța de fond, cât si instanța de apel au comis o gravă eroare de fapt, situație ce a condus la condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194
În condițiile în care întreaga situație de fapt ar fi fost analizată cu temeinicie, atât prin prisma derulării faptelor cât si prin prisma elementelor consacrate de doctrină și practica judiciară ca fiind esențiale în determinarea existentei sau inexistenței infracțiunii de șantaj, soluțiile celor două instanțe nu ar fi putut fi de condamnarea inculpaților.
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpata a avut o relație de concubinaj cu partea vătămată, în perioada septembrie 2005- aprilie 2006 și că aceștia au locuit împreună cu partea vătămată, aceasta din urmă continuând să locuiască cu inculpata până in luna decembrie 2006 si că începând cu luna au fost 2006 inculpata ar fi amenințat pe partea vătămată și partea vătămată că în condițiile nerestituirii unor sume de bani pe care aceasta i le-a împrumutat lui, ei și familia lor vor avea de suferit. S-a mai reținut de asemenea că în luna decembrie 2006 și inculpatul a amenințat telefonic cele două părți vătămate cu violențe dacă nu va restitui sumele de bani împrumutate inculpatei.
Eroarea gravă de fapt în urma căreia a fost pronunțată hotărârea instanței de fond menținută de instanța de apel, constă în analizarea superficială și unilaterală, doar prin prisma celor două părți vătămate, a tuturor întâmplărilor ce conturează situația de fapt, fără a analiza toate acestea si prin perspectiva inculpaților.
Astfel, analizând situația de fapt în mod echilibrat se poate observa că deși au existat doar in cursul lunii decembrie discuții telefonice tensionate între părți, provocate în această direcție doar de partea vătămată, amenințările nu au fost de natură a-l alarma, de a-i crea convingerea sau măcar suspiciunea că acestea s-ar putea realiza sau se vor realiza. De altfel, era imposibilă alarmarea reală, concretă părții vătămate atâta timp cât nici unul dintre inculpați nu a făcut, în toată perioada discuțiilor telefonice purtate între ei si înregistrate, vreun gest sau vreo acțiune care să indice că ar trece la punerea în practică a amenințărilor. Mai mult, în toată perioada amintită părțile nu s-au întâlnit față în față nici voit și nici întâmplător.
În cauză au mai existat si alte elemente de natură contura in mod corect situația de fapt și implicit calificarea acesteia din punct de vedere legal. Astfel, inculpata a locuit în aceiași garsonieră cu partea vătămată, în toată perioada reținută în actul de sesizare și în hotărârile celor două instanțe ca fiind în aceasta a amenințat cele două părți vătămate. In condițiile unei amenințări reale de natură a produce o stare de temere, de a alarma, este inexplicabil motivul pentru care cele două au continuat să locuiască împreună în aceeași încăpere.
De asemenea, deși s-a susținut că cei doi recurenți au amenințat cele două părți vătămate cu acte de violență asupra lor și familiei lor, din probatoriul testimonial administrat, respectiv declarația martorului, tatăl celor două părți vătămate, rezultă că el și familia sa nu au cunoscut despre nici o amenințare la adresa lor.
Nu în ultimul rând, pentru o corectă evaluare a situației de fapt, instanțele ar fi trebuit să țină cont si de toate datele ce caracterizează persoana părții vătămate, cunoscută ca o persoană nesinceră, mincinoasă, ce nu prezintă încredere. Toate aceste elemente conduc la ideea că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, eroare ce se menține si in judecata in apel a cauzei, eroare ce este evidentă într-un mod extrem de concret in cuprinsul deciziei Tribunalului Buzău, care reține ca martor pe, valorificând declarația sa ca o declarație de martor, deși aceasta avea calitatea de parte vătămată.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar in situația in care se va reține spre rejudecare de instanța de recurs să se dispună achitarea inculpaților in temeiul art. 11 pct.2 rap la art. 10 lit. a sauC.P.P. aplic. art. 18/1
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate si menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare ca legale și temeinice.
Instanța de fond în mod corect stabilit situația de fapt și vinovăția inculpaților pe baza probelor administrate în cauză, respectiv pe baza declarațiilor părților vătămate, si, infracțiunii flagrante, a interceptărilor de convorbiri telefonice.
Susține de asemenea că, amenințările inculpaților au fost suficient de puternice si au fost de natură să alarmeze părțile vătămate, aceștia din urmă anunțând pe acest considerent organele de poliție.
Astfel, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj nu există temeiuri care să justifice exonerarea acestora de răspundere penală.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.240/18.03.2008 Judecătoria Buzăua dispus în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.h Cod proc.pen. cu referire la art.131 alin.2 Cod pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei ( fostă ), fiica lui și, născută la 5.08.1977 în B, domiciliată în comuna, județul B, în comuna, județul B, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 Cod pen. cu ref. la art. 210 Cod pen. întrucât partea vătămată, și-a retras plângerea.
În baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.h Cod proc.pen. raportat la art. 131 al.2 Cod pen. instanța a încetat procesul penal împotriva inculpatei ( fostă ) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 213 Cod pen. întrucât partea vătămata și-a retras plângerea.
În baza art. 194 alin.1 Cod pen. a fost condamnată inculpata ( fostă ) la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în perioada august 2006- ianuarie 2007 în dauna părții vătămate.
În baza art. 81 Cod pen. raportat la art. 82 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpată.
În baza art. 359 Cod proc.pen a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligațiilor civile.
În baza art. 71 Cod pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit a ( teza a II-a) și lit.b Cod pen.
În baza art. 71 alin.5 Cod pen.pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 194 alin.1 Cod pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 20.11.1974 în B, domiciliat în comuna, judetul B, CNP--, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, în dauna părții vătămate.
În baza art. 81 Cod pen. cu referire la art.82 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
În baza art. 359 Cod proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligațiilor civile.
În baza art. 71 Cod pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a (teza a II-a) și lit.b Cod pen.
În baza art. 71 alin.5 Cod pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
S-a constatat ca inculpații au fost reținuți și arestați în perioada 4.01.2007 - 11.01.2007.
În baza art. 14 Cod proc.pen. rap. la art.998, 1003 Cod civ. au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții civile suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Partea vătămată și inculpata au avut o relație de concubinaj în perioada sep.2005 - aprilie 2006 locuind împreună începând din luna ianuarie 2006 într-o garsonieră în care mai stătea și partea vătămată.
Partea vătămata la data de 16.08.2005 a cumpărat un autoturism cu număr de înmatriculare - folosindu-l pana în luna aprilie 2006 când acesta a plecat în Italia la muncă lăsând autoturismul spre folosire inculpatei.
După ce a ajuns în Italia inculpatul a rugat-o pe inculpata să îi dea unei verișore suma de 300 lei urmând ca la întoarcere în țară să îi restituie acest împrumut. Partea vătămată a venit acasă în luna iulie 2006 ocazie cu care s-a întâlnit cu inculpata fără a-i remite însă suma de 300 lei. De asemenea nici inculpata nu a solicitat această sumă.
Începând cu luna august 2006 inculpata care locuia în aceeași garsonieră cu sora părții vătămate, respectiv partea vătămata, a început să o amenințe pe aceasta că a cunoscut o persoană din lumea interlopă din Italia care i-ar putea face rău fratelui său în cazul în care nu îi va restitui suma de 300 lei. Partea vătămată i-a transmis acest mesaj fratelui său și acesta i-a trimis inculpatei, prin intermediul surorii sale suma de 400 de euro.
Ulterior, după câteva luni inculpata i-a trimis un SMS părții vătămate prin care îi solicita suma de 900 de euro, amenințând în același timp partea vătămată că, dacă fratele său nu îi va remite această sumă o să-i ia televizorul, aparatul video și -ul.
În jurul datei de 25.11.2006 inculpata a sustras din garsoniera în care locuia cu partea vătămată un televizor color, un aparat video și un, aparate pe care le-a dus la domiciliul martorei. Pe data de 20.12.2006 a venit în țară din Italia și inculpatul cu care inculpata plănuia să se căsătorească, spunându-i acestuia că partea vătămată îi datora suma de 900 de euro.
Astfel, cei doi inculpați au început să o amenințe telefonic pe partea vătămată spunându- că o să-l omoare atât pe el cât și pe familia sa.
De asemenea, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată la data de 28.12.2006 amenințând-o și pe aceasta că îi va omorî fratele în cazul în care acesta nu îi va da suma de 900 de euro.
După sesizarea organelor de urmărire penală, la data de 4.01.2007 la ora 17,30 partea vătămată s-a întâlnit cu cei doi inculpați predându-le suma de 800 de euro, bancnotele fiind inscripționate cu cuvântul " șantaj".
La acel moment au intervenit lucrătorii de poliție și în urma percheziției corporale efectuate a fost găsită această sumă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații susținând, prin apărătorul ales, că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de șantaj, că partea vătămată îi datora inculpatei, bani pe care aceasta i-a solicitat în repetate rânduri.
Au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit.a Cod proc.pen. sau aplicarea unei sancțiuni administrative în conformitate cu art. 18/1 Cod pen. întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 11/15.01.2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații și, împotriva sentinței penale nr.240/18.03.2008 pronunțata de Judecătoria Buzău in dosarul penal nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 194 alin.1 Cod pen. infracțiunea de șantaj constă în constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale martorilor, procesele verbale de constatare a infracțiunii, de consemnare a SMS-urilor primite de partea vătămată de la inculpați, stenogramele convorbirilor telefonice dintre părți, a rezultat că inculpații l-au amenințat în repetate rânduri pe că o să aibă necazuri, că " îi vor tăia gâtul", iar familia sa va avea probleme dacă nu le dă sumele de 400,900 și apoi 1200 euro.
Inculpatul a recunoscut că l-a amenințat pe "că îl omoară, că îl face franjuri, că îl împușcă", motivând însă că a făcut acest lucru pentru a recupera banii prietenei sale .
De asemenea, martora a susținut că inculpatul a contactat-o telefonic pe data de 28 dec.2006 amenințând- că va intra în casă peste fratele său, partea vătămată și-l va omorî dacă nu-i dă suma de 900 euro.
Partea vătămată i-a trimis inculpatei suma de 400 euro, de teamă să nu se întâmple ceva rău familiei, însă după câteva luni inculpata i-a solicitat suma de 900 de euro, amenințându-l că va fi omorât în cazul în care nu va trimite această sumă de bani.
Prin acțiunile exercitate de către inculpați, în mod repetat a fost încălcată libertatea morală a părții vătămate care s-a simțit constrânsă psihic să ia măsuri pentru îndeplinirea solicitărilor inculpaților salvând în acest fel familia și propria persoană de la suportarea unor consecințe păgubitoare.
exercitate de către inculpați au fost suficient de puternice, aspect ce rezultă atât din declarațiile membrilor familiei părții vătămate, cât și înregistrările convorbirilor telefonice, partea vătămată apelând la sprijinul organelor de poliție pentru a opri acțiunile amenințătoare ale inculpaților.
Față de aceste considerente s-a reținut că infracțiunea de șantaj întrunește elementele constitutive atât în latură obiectivă cât și subiectivă.
Inculpații au acționat cu intenție, în scopul obținerii în mod injust a unui folos material.
Inculpații s-au apărat în sensul că partea vătămată datora inculpatei o sumă de bani. Inculpații nu puteau recurge la amenințări pentru a obține o eventuală creanță prin constrângere morală.
Față de aceste considerente s-a reținut că infracțiunea comisă de către inculpați a fost dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate, fiind încadrată corect în infracțiunea de șantaj, prev. de art. 194 alin.1 Cod pen.
S-a apreciat de asemenea de instanța de apel că, pedepsele aplicate inculpaților au fost bine individualizate, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod pen. Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea pedepselor de 6 luni închisoare, situate la minimul special prevăzut de lege atât faptul că inculpații nu au mai fost anterior condamnați, cât și natura relațiilor anterioare dintre partea vătămată și inculpata.
În consecință, pericolul social al infracțiunii a fost corect apreciat și nu se impune aplicarea unei sancțiuni administrative, astfel cum a solicitat apărătorul inculpaților.
Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat recurs de către fiecare inculpat, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând dispozițiile art. 385/9 pct.9 și 18 C.P.P. susținând în cuprinsul motivelor de recurs( comune) că ne aflăm in fața unei hotărâri nemotivate, în sensul că instanța de apel nu a expus situația de fapt reală și probele ce au fost avute in vedere în soluționarea cauzei, analizarea acestora, elementele de fapt și de drept care au condus la condamnarea inculpaților.
Se arată în continuarea motivelor de recurs că, practic, instanța de control judiciar nu a răspuns motivelor de apel formulate și mai mult decât atât a comis gravă eroare de fapt, pronunțând in final o hotărâre nelegală de condamnare.
Eroarea gravă de fapt în urma căreia a fost pronunțată hotărârea de instanța de fond, menținută de instanța de apel constă în analizarea superficială și unilaterală a probelor, doar prin prisma declarațiilor celor două părți vătămate, fără a fi analizate toate acestea și din perspectiva inculpaților, a apărărilor formulate de către aceștia.
Astfel, se arată că, examinând situația de fapt în mod echilibrat se putea observa că, deși au existat doar în cursul lunii decembrie discuții telefonice tensionate între părți, provocate în această direcție doar de partea vătămată, amenințările nu au fost de natură a alarma, de a-i crea convingerea sau măcar suspiciunea că acestea s-ar putea realiza sau se vor realiza.
De asemenea, deși s-a susținut că cei doi recurenți au amenințat cele două părți vătămate cu acte de violență, asupra lor și a familiei lor, din probatoriul testimonial administrat, respectiv declarația martorului, tatăl celor două părți vătămate, rezultă că el și familia sa nu au cunoscut de nici o amenințare la adresa lor.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea criticilor formulate de către cei doi inculpați, se reține că se contestă situația de fapt, derularea evenimentelor, invocându-se, practic, inexistența unor fapte de natură a atrage răspunderea penală a inculpaților, pretinzându-se doar existența unor neînțelegeri legate de anumite sume de bani în virtutea unor raporturi de concubinaj și prietenie existente între părți.
Într-adevăr este de necontestat faptul că, între partea vătămată și inculpata au existat anumite discuții legate de o anume sume de bani, de folosința unui autoturism, însă raporturile au degenerat ajungându-se la o situație conflictuală generatoare de consecințe juridice.
Astfel, din cuprinsul declarațiilor martorului, audiat în faza urmăririi penale și ulterior în fața instanței de fond se reține că a fost solicitată, somată de către inculpată să-l convingă pe fratele ei să-i dea 400 euro, sub pretextul plății sumei de 300 RON către o rudă a celor doi frați și a plății a două, trei rate la niște aparate electronice.
Se arată de asemenea, de același martor că, pentru a fi convinsă a fost amenințată într-un mod convingător de natură a-i provoca o stare de temere. Același martor arată că a asistat personal la astfel de discuții și chiar inculpata i s-a adresat pentru a aplana situația.
Din cuprinsul depoziției martorului audiat, rezultă că situația s-a repetat într-un mod similar în jurul lunii decembrie, când inculpata a spus că mai vrea 900 euro sub amenințarea "că-l va termina pe în Italia, cu ajutorul numitului ".
Suma de 900 euro a fost solicitată și printr-un SMS direct părții vătămate, iar din discuțiile purtate cu sora acestuia a înțeles că acesta nu a mai fost de acord să plătească încă 900 euro, menționând că o să vorbească el cu ea, deoarece consideră că deja i-a dat mult prea mult peste ce-i datora.
Această declarație se coroborează cu declarația numitei, care redă cu lux de amănunte derularea evenimentelor, relațiile încordate cu inculpata, starea de temere si nesiguranță indusă de către aceasta, fiind nevoită a părăsi garsoniera fără a-și recupera lucrurile.
In cuprinsul declarației sale, sunt redate frânturi ale convorbirilor telefonice, limbajul folosit, amenințările și cuvintele jignitoare, toate de natură a-i induce o stare de profundă temere.
Toate aceste probe se coroborează cu procesul verbal de constatare a
infracțiunii flagrante, întocmit la data de 4.01.2007, în care se arată faptul că, în urma percheziției corporale sumare efectuate asupra numitei, în buzunarul din dreapta al hăinii cu care era îmbrăcată a fost identificată suma de 800 euro, bacnote, fiecare inscripționată cu cuvântul " șantaj".
Martorul și persoanele depistate nu au făcut mențiuni sau obiecțiuni cu privire la cele constatate și consemnate în procesul verbal întocmit.
Probatoriile prezentate anterior au fost reținute de către instanța de fond în cuprinsul hotărârii motivate, iar instanța de apel, în cuprinsul considerentelor hotărârii, le-a examinat prin prisma criticilor formulate, făcând referire la cuprinsul convorbirilor telefonice, la procesele verbale întocmite, stenogramele convorbirilor telefonice dintre părți, conchizând că toate au fost de natură a conduce la existența infracțiunii pentru care inculpații au fost, de altfel, condamnați.
Aprecierile celor doi inculpați în sensul unei erori de fapt sunt infirmate de probele administrate, declarațiile martorilor care se coroborează cu poziția părților vătămate, nefiind de neglijat limbajul folosit, modalitatea de adresare, insistențele, amenințările, depășindu-se zona unei convorbiri firești, intenția inculpaților fiind aceea de a produce stare de temere și a obține foloase materiale urmare acesteia.
În aceste condiții, se apreciază că sunt lipsite de substanță si neargumentate probator criticile formulate, instanțele anterioare pronunțând în mod legal hotărâri de condamnare pentru cei doi inculpați raportat la faptele antisociale comise.
Dat fiind cele expuse anterior, și reținând că sunt neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza disp. art. 385/15 poct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, ambii domiciliați in, sat, jud. B, la familia, împotriva deciziei nr. 11/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 240/18.03.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
Grefier,
Red. /
2ex/
f-- Jud.
jud. fond
dosar apel - - Tb.
jud. apel si
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
