Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 255/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM A NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 255
Ședința publică din data de 8.04.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 26.05.1976, domiciliat in comuna Stâlpu, jud. B, l in B, Cartier III, -.48, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 218 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 707/7.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art. 329 al.1 cu aplic. art. 41 al.2 si art. 37 lit. baf ost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată în perioada 2005-2006. Cu aplic. art. 71 si art. 64 al.l lit. a
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns avocat în substituire avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 218 din 18.02.2009.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care,
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului in dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. b admiterea C.P.P. recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond achitarea inculpatului, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar in subsidiar, in situația in care se va trece peste această apărare a inculpatului, redozarea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare ca legale și temeinice.
Instanța de fond în mod corect stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în cauză.
Susține de asemenea că, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, iar la momentul de față nu se impune redozarea pedepsei față de starea de recidivă acestuia.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 707/7.10.2008 Judecătoria Buzău în baza art. 329 al.1 cu aplic. art. 41 al.2 si art. 37 lit. b condamnat pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 26.05.1976, domiciliat in comuna Stâlpu, jud. B, l in B, Cartier III, -.48, jud. B, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată în perioada 2005-2006.
In baza art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a( teza a -II-a) și b începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pede4psei.
În baza art. 65 al.2 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a ( teza a II-a) si b pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 329 al.4 s-a confiscat de la inculpat suma de 6.000 euro sau echivalentul in lei la cursul de schimb al BNR la momentul executării măsurii, obținută prin săvârșirea infracțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, pe baza probelor administrate că inculpatul a înlesnit martorelor și practicarea prostituției și și-a atras foloase materiale de pe urma acestei activități in perioada anilor 2005-2006, faptă comisă prin mai multe acte materiale de executare, in baza unei unice rezoluții infracționale.
Astfel, în cursul anului 2004 inculpatul a cunoscut-o pe martora cu care a locuit periodic până in luna august 2005, când cei doi au plecat în Spania.
în luna august 2005 s-a deplasat cu căreia i-a suportat costul călătoriei în Spania și a îndemnat-o sa practice prostituția în clubul de noapte și din localitatea Onda contra unor sume din care a primit circa 5000 euro.
După circa doua luni, ambii au revenit în tara de unde în luna octombrie 2005 au plecat în Italia și aici inculpatul a trimis-o să practice prostituția pe străzile Romei, timp de doua zile. A fost arestata și expulzata.
Același inculpat în toamna anului 2005 cunoscut-o pe prin intermediul prietenului acesteia. Acesta a convins-o să-l însoțească în Spania pentru a se prostitua. La data de 19.08.2006 inculpatul cu dar și cu, altă fată convinsă să-l însoțească pentru a se prostitua, cu un microbuz pentru care inculpatul plătise transportul, au plecat din B cu un microbuz în Spania.
Au oprit în orașul unde au fost așteptați de un cunoscut al inculpatului. Cele doua fete au fost cazate la clubul de noapte La Blanca unde timp de 3 săptămâni au practicat prostituția. La circa o săptămâna inculpatul, după o conversație telefonica s-a întâlnit cu cele doua fete și le-a cerut 150 euro. Inculpatul a revenit în țară și tot telefonic le-a cerut fetelor să-i trimită sume din practicarea prostituției prin sistemul pe numele lui, încasând astfel în total 1000 euro.
Fapta inculpatului, comisa în condițiile descrise, în baza aceleași rezoluții delictuoase - racolarea de fete dornice să se prostitueze, înlesnirea deplasării acestora în Spania și Italia, înlesnirea practicării prostituției prin asigurarea cazării, introducerea în mecanismul ilegal de prostituate din cele doua țări și obținerea de foloase, la datele menționate în valoare totala de aproximativ 6000 euro a fost corect considerata drept infracțiunea continuata de proxenetism și încadrata în dispozițiile art.329 pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, deoarece probele administrate nu confirmă fără putință de tăgadă vinovăția în săvârșirea faptei, existând un puternic dubiu ce ar fi trebuit să fie avut in vedere de către prima instanță de judecată.
Astfel, inculpatul a precizat că hotărârea primei instanțe ignoră poziția martorei care a revenit în cadrul cercetării judecătorești la declarația data în cadrul cercetării penale.
In raport de acest dubiu a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa, deoarece nu a comis infracțiunea de proxenetism.
Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 218/27.11.2008 respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr.707/7.10.2008 pronunțata de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță a realizat o justă interpretare a mijloacelor de probă administrate in cursul procesului penal și că vinovăția inculpatului este confirmată de toate aceste mijloace de probă, iar încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii s-a constatat că în raport de starea de recidivă a inculpatului, prima instanță a realizat o justă proporționalizare a pedepsei in raport de pericolul social al faptei.
In legătură cu criticile inculpatului s-a apreciat că motivele de apel nu sunt de natură să afecteze legalitatea si temeinicia sentinței, câtă vreme, inițial inculpatul nu a contestat valabilitatea mijloacelor de probă administrate, iar poziția inculpatului de negare totală sau de recunoaștere parțială a unor împrejurări de fapt nu poate fi in mod exclusiv avută in vedere la stabilirea vinovăției, câtă vreme celelalte mijloace de probă confirmă această vinovăție.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări, susținând că probele administrate nu confirmă in totalitate vinovăția sa.
In ceea ce privește primul motiv de recurs, în motivarea scrisă depusă la dosar recurentul a susținut că nu a îndemnat și nici înlesnit persoanele de sex feminin in practicarea prostituției și că în cauză există o serie de declarații contradictorii care atestă exercitarea unor influențe in cursul urmăririi penale asupra respectivilor martori.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în fața instanței de recurs, in condițiile in care i-au fost acordate nu mai puțin de patru termene de judecată pentru angajarea și prezentarea apărătorului său ales, acesta din urmă neprezentându-se la două termene consecutive de judecată, motiv pentru care a fost și amendat și s-a dispus desemnarea unui apărător din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului recurent.
Prin apărătorul din oficiu desemnat, recurentul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea sa, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Curtea examinând hotărârile recurate în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu in limitele motivelor de casare conform art. 385/9 alin 3 p, constată că recursul este nefondat după cum se va arăta n continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere procesul verbal de sesizare din oficiu intocmit de lucrătorii de poliție, depozițiile martorelor, procesele verbale atestând intrările/ ieșirile din țară ale inculpatului, adresele eliberate de Bank si BRD- Suc.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut și rezultă că în intervalul 2005-2006 prin acte materiale repetate comise in baza unei unice rezoluții infracționale, recurentul inculpat a înlesnit practicarea prostituției de către martorele și și totodată a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către aceste persoane și de către martora.
Existența faptei și vinovăția inculpatului sunt confirmate fără putință de tăgadă prin depozițiile, în principal, ale martorilor și care atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești au confirmat ( filele 13-21 dosar urmărire penală și respectiv filele 36 și 70 dosar fond), exercitarea de acte de constrângere de către inculpat pentru a le determina să practice prostituția, precum și însușirea de sume de bani de către același inculpat, bani proveniți din practicarea prostituției de către aceste martore.
Este adevărat că, deși declarația inițială a martorei este în același sens cu declarațiile martorelor prezentate mai sus, totuși ulterior, în cursul urmăririi penale martora a revenit asupra depoziției sale, susținând că declarația inițială prin care îl învinuia in totalitate pe inculpat nu mai este reală.
Insă, din lecturarea acestei ultime declarații rezultă că revenirea martorei asupra depoziției inițiale nu este nici justificată și nici convingătoare, cel mai probabil retractarea declarației survenind în condițiile unei accentuate stări de temere insuflată de către inculpat martorei, cu atât mai mult cu cât, din depozițiile tuturor martorilor rezultă că inculpatul este o fire violentă, aspect de altfel confirmat și de mențiunile din fișa sa de cazier judiciar unde figurează sancțiuni aplicate pentru comiterea unor fapte de violență, respectiv două infracțiuni de tâlhărie si o infracțiune de lovire.
In aceste condiții, curtea constată că soluția de condamnare a inculpatului este legală, în condițiile in care dubiul invocat de inculpat nu transpare decât din declarația ulterioară a martorei, prin care aceasta a revenit asupra depoziției inițiale in care prezenta pe larg și în detaliu toate etapele activității infracționale comise de inculpat în dauna sa.
Revenirea acestei martore asupra declarației inițiale, nefiind credibilă în raport de argumentele prezentate mai sus, nu poate constitui așadar un puternic dubiu care să profite inculpatului și să înlăture vinovăția sa, în contextul în care depozițiile tuturor martorilor menționați mai sus sunt pe deplin elocvente în ceea ce privește existența acestei vinovății. Cu atât mai puțin, această retractare ar putea fi apreciată drept rezultatul unei presiuni exercitate asupra martorei de către organele ce au desfășurat ancheta penală, câtă vreme nu există nici un fel de elemente solide care să contureze o atare concluzie și de altfel, nici martora în cauză nu face astfel de referiri, așa cum susține recurentul în motivele sale de recurs.
Încadrarea juridică a faptei este de asemenea corectă, inclusiv în privința reținerii stării de agravare determinată de pluralitatea infracțională sub forma recidivei postexecutorii al cărei prim termen îl constituie pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin sentința penală 175/26.10.2000 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 804/22.08.2001 a Curții de Apel Ploiești, pedeapsă în executarea căreia inculpatul a fost arestat la 2.04.1999 și eliberat condiționat la 10.01.2003, restul neexecutat de pedeapsă de 490 zile închisoare fiind împlinit până la momentul începerii activității infracționale din prezenta cauză.
Așa fiind, se observă că prima instanță a dat dovadă de suficientă clemență aplicând inculpatului o pedeapsă cu închisoarea situată către limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator, în condițiile in care starea de recidivă a inculpatului dar si existența altor două condamnări, pe lângă aceea care atrage starea de recidivă, formează convingerea existenței unei periculozități sporite a inculpatului.
În consecință, curtea constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, iar motivele de recurs invocate de recurent nu pot atrage reformarea acestora, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefundat conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul,domiciliat in Stîlpu, jud. B, l in B, Cartier 3, -.48, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 218/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 707/7.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
Grefier,
Red. GC/
2ex/22.04.2009
dosar fond -- Jud.
jud. fond -
dosar apel -- Tb.
jud. apel - G
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan Cristina
