Furtul (art.208 cod penal). Decizia 262/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 262
Ședința publică de la 03 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru JUDECĂTOR 2: Membri Mihai Marin
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 2 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit partea civilă și inculpata (), fiind reprezentată de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
Constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților.
Procurorul susține oral motivele scrise de recurs în raport de care solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 208 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării precum și obligarea la despăgubiri civile.
Avocat pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat învederând că, din probele administrate în cauză, nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 2257 din 28 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 11 pct.2 lit. a Cpp rap. la art.10 lit. a Cpp achitarea inculpatei, fiica lui - și C, născută la data de 12.07.1957, CNP - în localitatea, județul D, domiciliată în C, str. - -, - 26, nr.2,. 11, județul D, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.208 al. l Cp, cu aplicarea art.41 al. 2 Cp.
S-a respins acțiunea părții civile care a fost bligată la 200 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, onorariu avocat oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 17.07.2006, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dos.nr.1266/P/2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.208 al.1 Cp, cu aplicarea art.41 al.2 Cp.
În cuprinsul actului de sesizare, s-a reținut că, în fapt, începând cu 21.10.2005, inculpata a desfășurat activități de menaj la locuința părții vătămate, în temeiul contractului de prestări de servicii încheiat cu Agenția de a Forței de Muncă din
După această dată, partea vătămată a constatat că, din locuință, îi dispar sume de bani și bijuterii, bănuind-o de săvârșirea faptei pe inculpată.
În aceste condiții, la 15.02.2006, în prezența martorului și a numitului, partea vătămată a notat pe o coală de hârtie seria unei bancnote de 1.000.000 lei vechi, pe care a lăsat-o, în locuință, într-un sertar; apoi, cei trei au plecat de la domiciliu, inculpata rămânând să facă menajul.
La întoarcere, constatând absența bancnotei a cărei serie fusese notată, partea vătămată i-a solicitat inculpatei să-i arate ce bunuri are în geantă, descoperind, în interior, suma de bani sustrasă, precum și o de cafea de 250. Despre aceste bunuri, inculpata a negat, constant, că le-ar fi sustras de la domiciliul părții vătămate, susținând că punga de cafea a primit-o în dar de la o prietenă iar bancnota de 1.000.000 lei vechi i-a fost dată de ca avans din salariu.
Martora a confirmat că, în ziua de 15.02.2006, i-a dat cadou inculpatei o de cafea.
Ulterior, partea vătămată, împreună cu soțul acesteia și martorul s-au deplasat la mai multe case de amanet din municipiul C, unde au găsit patru contracte încheiate în perioada 09.11.2005- 06.02.2006, prin care inculpata a lăsat în custodie mai multe bijuterii din aur. O parte din acestea au fost recunoscute de partea vătămată ca fiind ale sale și răscumpărate de la casele de amanet.
Martora a confirmat, de asemenea, că bijuteriile recunoscute de partea vătămată aparțin familiei.
Contrar materialului probator, inculpata a afirmat că toate bijuteriile amanetate îi aparțin, însă nu a putut prezenta probe în susținerea acestor afirmații.
Partea vătămată a estimat valoarea bunurilor sustrase de inculpată din locuința sa la 2500 RON; întrucât și-a recuperat o parte din bunurile sustrase, aceasta a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2160 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor rămase nerecuperate.
Cauza a fost înaintată Judecătoriei Craiova, fiind înregistrată sub nr-, instanță care a procedat la audierea martorilor: -, -, a părții vătămate și a inculpatei.
Partea vătămată și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei, din care 1000 lei reprezintă contravaloarea bijuteriilor sustrase, 1000 lei reprezintă suma de bani sustrasă, iar 500 lei contravaloarea altor bunuri sustrase. Ulterior, după declarația dată la poliție, a constatat că îi mai lipsesc și alte bunuri: un lănțișor din aur, de 10 și 2 medalioane din aur, de aproximativ 2 fiecare.
Inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor; a declarat că punga de cafea descoperită în geantă o primise înainte de a ajunge la serviciu de la martora iar suma de 100 lei reprezenta avans din salariu.
Cu privire la bijuterii, a declarat că acestea îi aparțin și nu are cunoștință cum a reușit partea vătămată să le ridice de la casele de amanet.
Analizând probele administrate, prima instanță a reținut că nu este dovedită cu certitudine vinovăția inculpatei în săvârșirea faptelor.
Astfel, cu privire la suma de 100 lei, nu poate prezenta certitudine așa-zisul "flagrant" pe care partea vătămată l-a înscenat inculpatei, atât cu privire la credibilitatea afirmațiilor, cât și cu privire la faptul că s-au substituit organelor de cercetare. Mai mult, înseși organele de cercetare au reținut ca plauzibilă această variantă și probă preconstituită, efectuând chiar fotografii judiciare. Cu privire la punga de cafea, s-a făcut aceeași apreciere, având în vedere persoanele care au efectuat percheziția și momentul în care a fost efectuată aceasta, substituindu-se din nou lucrătorilor de poliție.
Partea vătămată nu a făcut nici o dovadă a proprietății bijuteriilor, în afara declarațiilor martorilor audiați, prieteni de familie și soțul său.
În plus, cu ocazia audierii de către instanță, a declarat că îi mai lipsesc și alte bijuterii în afara celor arătate inițial.
În raport de considerentele arătate, s-a apreciat că există un dubiu cu privire la calitatea de autor al furtului, în ce privește persoana inculpatei și asupra existenței faptei în sine, astfel că, în baza prevederilor legale menționate mai sus, s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin.1, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal.
În baza art.14 rap. la art.346 Cpp, s-a respins acțiunea părții civile.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând desființarea sentinței pronunțată de prima instanță, reținerea cauzei spre rejudecare, arătând că toate probele administrate conduc la concluzia, certă, că inculpata a sustras bunuri din locuința familiei, săvârșind astfel, infracțiunea de furt, prev. și ped. de art. 208 alin.1 Cp.
Prin decizia penală nr. 2 de la 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins ca nefondat apelul, cheltuielile judiciare, din care 100 lei onorariu apărător oficiu, rămânând în sarcina statului
astfel, tribunalul a constatat că, între partea vătămată și Agenția de plasare a forței de muncă a intervenit un contract de prestări servicii, alegând pentru această activitate pe inculpată.
Potrivit acestei convenții, clientul parte vătămată, se obligă să nu lase la vedere, ci la loc sigur banii și bunurile de valoare, nici Agenția și nici angajatul neasumându-și răspunderea pentru dispariția acestora ( fila 24 dosar de urm. penală).
Dacă nu există o eroare în ceea ce privește durata contractului, rezultă că acesta s-a încheiat pe o perioadă de numai 4 zile ( 24.10.2005 la 28.10.2005), pentru activitatea desfășurată ulterior, necunoscându-se clauzele convenției dintre părți ( fila 23 pct.23).
În mod judicios, prima instanță, în baza tuturor probelor administrate, a reținut că prezumția de nevinovăție statuată de dispoz. art. 66 Cpp, n-a fost răsturnată.
Între declarațiile părții vătămate și martorilor audiați există neconcordanțe în ceea ce privește locul unde a fost lăsată bancnota a cărei serie a fost înregistrată.
Dacă inițial partea vătămată pretindea că a lăsat bancnota într-un sertar din dormitorul locuinței, martorul precizează că bancnota a fost lăsată la vedere pe un corp de mobilă.
Partea vătămată a revenit asupra acestor neconcordanțe precizând că a lăsat inițial bancnota pe o noptieră în dormitor apoi s-a întors singură și a introdus-o în sertar.
În consecință, depozițiile martorilor audiați, care au precizat că, în prezența lor, această bancnotă a fost introdusă în sertar, după ce i-a fost notată seria, au devenit puțin credibile.
În ceea ce privește sustragerea bijuteriilor, s-a observat că partea vătămată, deși avea bănuială că inculpata sustrage bunuri din locuință, n-a inventariat aceste bijuterii decât după ce a verificat la casele de amanet bijuteriile amanetate și a pretins că o parte din acestea îi aparțin.
Modalitatea folosită însă, de a identifica și pretinde că toate bijuteriile amanetate de inculpată aparțin părții vătămate lipsește această dovadă de forța probantă pe care ar fi avut-o dacă ar fi fost administrată în condițiile legii.
Partea vătămată trebuia să precizeze anterior care sunt bijuteriile ce ii lipseau, să fi precizat caracteristicile acestora în temeiul cărora puteau fi recunoscute ( greutate, formă, semne particulare) și numai după aceasta, să le recunoască, dintr-un număr mai mare de bijuterii, din care unele se cunoștea că nu-i aparțineau.
Este, pe de altă parte, greu de acceptat ca din locuință să fie sustrase peste 9 bijuterii personale cărora, de altfel, nu le-a dovedit modul de dobândire a proprietății, fără ca aceasta să observe la timp și să curme, eventual, furtul acestora fie prin încetarea existenței convenției de prestări servicii, fie prin păstrarea lor într-un loc sigur, astfel cum se obligase prin contractul încheiat între părți.
Prin depoziția martorei, inculpata a făcut dovada modului în care a ajuns în posesia sa punga de cafea. Nu este lipsită de semnificație nici poziția procesuală a părții vătămate care n-a atacat hotărârea instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, în mod greșit s-a dispus, de către instanțele de fond și apel, achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal.
S-au invocat, în drept, dispoz. art. 3859pct. 18 cod pr.penală.
În dezvoltarea motivului de recurs, parchetul a arătat, în esență, că ambele instanțe au ignorat probele administrate în cauză - declarațiile părții civile și ale martorilor, ce au fost constante, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de judecată și, dacă s-ar fi făcut o analiză amănunțită a acestora, s-ar fi observat că nu există dubiu în privința vinovăției inculpatei.
Față de cele expuse, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d cod pr.penală, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatei, pentru infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin.3 cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au comis o eroare gravă de fapt, existând contrarietate evidentă între actele dosarului și hotărârile pronunțate, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 cod pr.penală.
Astfel, din declarațiile părții vătămate, soțului acesteia - și ale martorilor, și, coroborate cu înscrisurile de la dosar -contractele de amanet și biletul de menționare a seriei bancnotei de 1 milion, rezultă, fără nici un dubiu, vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de furt prev. și ped. de art. 208 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal.
Partea vătămată și martorii, au relatat, în amănunt, îndeosebi în declarațiile date la urmărirea penală, modul în care au realizat așa-zisul flagrant referitor la furtul bancnotei de 1 milion, de către inculpată.
Fără nici o justificare, aceste declarații au fost înlăturate, iar speculațiile din hotărârea instanței de apel referitoare la locul strict unde a fost depusă bancnota și substituirea părții vătămate și a martorilor organelor de poliție, sunt tendențioase și fără temei legal, fapta fiind pe deplin dovedită.
În ceea ce privește furtul bijuteriilor, instanța de fond a reținut că, partea vătămată " nu a făcut dovada proprietății decât cu martorii audiați, prieteni de familie și soțul".
De ce este înlăturată această probă testimonială și cine altcineva decât prietenii de familie(îndeosebi martora ) - care vizitează frecvent casa părții vătămate - cunosc aspectul bijuteriilor, instanța nu motivează și înlătură toate aceste declarații, reținând ca insuficientă dovada proprietății.
În condițiile în care bijuteriile se pot cumpăra de pe piața liberă, nu se poate imputa sau sancționa partea vătămată că nu are acte de proprietate asupra acestora.
Instanța ignoră și împrejurarea că aceste bijuterii au fost depuse la casele de amanet doar în perioada în care inculpata a lucrat la partea vătămată precum și dezinteresul total pentru răscumpărarea lor.
Apărarea inculpatei, că bijuteriile nu-i mai erau necesare și din acest motiv nu le-a mai "recuperat", este neverosimilă în condițiile în care prețul gramului la casele de amanet este derizoriu -, pentru inelul de 6,85 gr. inculpata primind suma de 157,55 lei, cu mult sub prețul de pe piața liberă.
Atitudinea sa, de total dezinteres, astfel cum s-a reținut mai sus, se explică doar prin faptul că bijuteriile nu-i aparțineau și numai în acest mod putea beneficia de furtul lor.
Și motivarea instanței de apel este total greșită și în contradicție cu probele dosarului; nu se poate imputa unei persoane împrejurarea că nu a făcut un inventar al bijuteriilor și nu cunoaște greutatea acestora, în condițiile în care partea vătămată le-a recunoscut și a fost de acord să le răscumpere, plătind prețul încasat de inculpată, doar pentru a reintra în posesia lor.
Pentru considerentele expuse, se constată că, fapta inculpatei este pe deplin dovedită, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. și ped. de art. 208 alin.1, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, astfel că se va dispune condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepsei, se vor avea în vedere dispoz. art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, evidențiat de împrejurările în care a fost comisă, valoarea prejudiciului cauzat, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatei - nu are antecedente penale dar a negat constant săvârșirea faptelor, astfel că se va dispune condamnarea la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Constatând că sunt întrunite cerințele art. 81 cod penal - pedeapsa aplicată este închisoare mai mică de 3 ani, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 cod penal și se va atrage atenția asupra dispoz. art. 83 și 84 cod penal, referitoare la revocarea în cazul săvârșirii de noi infracțiuni și al neexecutării obligațiilor civile.
Se va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, lit. b și c cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 cod penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii
Referitor la latura civilă: partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei din care 1000 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase, bancnota de 1000 lei și 500 lei contravaloarea altor bunuri, a căror sustragere a observat-o după declarația dată la organele de poliție, respectiv, un lănțișor de aur de 10 gr și două medalioane de aproximativ 2 gr fiecare.
Examinând probele administrate și văzând și dispoz. art. 998 - 999 cod civil și art. 14 rap. la art. 346 cod pr.penală, se va admite în parte acțiunea civilă și se va dispune obligarea inculpatei la plata sumei de 452,71 lei, astfel:
Din actele dosarului, rezultă că, inelul de 4,05 gr și cercelul de 1,87 gr, sustrase de inculpată, au fost răscumpărate de partea vătămată de la casa de amanet SC" "SRL cu suma de 1.300.000 lei iar inelul de 6,83 gr. de la casa de amanet SC""SRL, cu suma de 1.575.000 lei; verigheta de 2,42 gr nu a mai fost recuperată, fiind vândută de casa de amanet.
În raport de prețul aurului de la data pronunțării hotărârii, de 68,25 lei/gram, se va obliga inculpata la plata contravalorii verighetei nerecuperate, a prețului plătit de partea vătămată pentru răscumpărarea celor trei bijuterii precum și bancnota de 1.000.000 lei, sustragerea celorlalte bunuri nefiind dovedită.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârile atacate sunt afectate de cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 cod pr.penală, în baza art. 38515pct. 2 lit. d cod pr.penală, se va admite recursul declarat în cauză, se vor casa ambele hotărâri și se va dispune condamnarea inculpatei, conform dispozitivului de mai jos, cu obligarea la despăgubiri civile.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 2 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 2257 din 28 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Casează hotărârile recurate.
În baza art.208 al.1, cu aplic. art.41 al.2
Condamnă pe inculpata ( ) la pedeapsa de 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare.
Aplică art.64 lit. a cod penal, cu excepția dreptului de alege, lit. b, lit., conform art.71
În baza art. 81
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, de 3 ani și 6 luni.
Atrage atenția inculpatei asupra disp. art.83 și 84
Aplică art.71 al.5
Admite în parte acțiunea civilă; obligă inculpata la plata sumei de 452,71 lei către partea civilă.
Obligă inculpat la plata a 500 lei cheltuieli judiciare statului, incluzând onorariul avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 aprilie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.OD
IB/22.04.2008
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Membri Mihai Marin, Mirela
