Furtul (art.208 cod penal). Decizia 4/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.4/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.464 din data de 9 noiembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.850 din data de 15 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință se prezintă pentru intimatul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.238/2010, emisă de Baroul Constanța;
Se constată lipsa intimatelor părți vătămate, a intimatei parte civilă, a intimatului parte responsabilă civilmente, a intimatei Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei C și a participantului Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului arată că recursul vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, caz de casare prevăzut de art.3859alin.(1) pct.(14) Cod procedură penală. În raport de numărul actelor materiale, timpul scurt scurs între faptele săvârșite de inculpat, modalitatea în care acesta a pătruns în locuințele părților vătămate și concluziile referatului de evaluare care nu indică șansele de reintegrare în societate ale acestuia, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului cu aplicarea dispozițiilor art.861Cod penal care privesc suspendarea executării pedepsei.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel, ca temeinice și legale. Arată că deși numărul faptelor și modalitatea de comitere a acestora de către inculpat crește gradul de pericol social, solicită a se avea în vedere vârsta inculpatului - 16 ani, atitudinea acestuia de pe parcursul procesului penal, faptul că are șanse de reintegrare în societate, astfel cum rezultă și din concluziile referatului de anchetă socială.
Apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată astfel cum a fost aplicată la instanța de fond, este suficientă și solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală 850/15.07.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-au hotărât următoarele:
În baza art. 208 alin.1-209 alin.1, lit. a, g, i, alin.2 lit.b pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.99 și 109.pen. și art. 74 lit.a, c și art.76 lit.d pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat a condamnat pe inculpatul, fara antecedente penale, fiul lui si, nascut la data de 03.07.1992 in Constanta, domiciliat in Constanta,-, jud. Constanta, ffl. In Constanta,-, jud. Constanta, CNP - la o pedeapsă de1(unu) an închisoare.
În baza art.81 pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.110 pen.
În baza art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit. b pen. și în baza art.71 alin.5 pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.359 pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art.83 pen. privitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A constat că părțile vătămate, și LiM. nu au formulat pretenții civile în cauză.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a avut în vedere următoarea situație de fapt:
În perioada 09.08-01.09.2008 inculpatul minor, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu un alt făptuitor, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare a sustras mai multe bunuri, între care și documente de identitate din locuințele părților vătămate, și.
Astfel, în noaptea de 09/10.08.2007 inculpatul minor, împreună cu numitul au pătruns, prin escaladarea unei ferestre neasigurate, în apartamentul părții vătămate, aflat la parterul blocului I4, de pe B-dul - - din C, de unde a sustras un telefon LG și un CD-player "". Deoarece partea vătămată s-a trezit cei doi au părăsit locuința.
În noaptea de 13/14.08.2007, inculpatrul minor, împreună cu numitul au pătruns, prin escaladarea geamului bucătăriei în locuința părții vătămate, de unde au sustras un telefon mobil Samsung, un lanț din aur și un ceas bărbătesc, părăsind locul faptei pe fereastra pe unde intraseră.
În noaptea de 31.08/01.09.2007, aceeași făptuitori au mers pe str. - din C și la parterul blocului au observat fereastra deschisă la bucătăria unui apartament. Procedând în mod similar, cei doi au sustras din casă o poșetă care conținea acte de identitate, o sumă de bani și două rânduri de chei.
Situația de fapt reținută în cauză are la bază atât declarația inculpatului -care a recunoscut săvârșirea infracțiunii- coroborată cu declarațiile martorilor audiați, plângerea și declarațiile părților vătămate, și, procese verbale de cercetare la fața locului, însoțite de planșe foto, adresele nr.69455/07.09.2007 și nr.69400/04.09.2007 emise de Serviciul Criminalistic din cadrul C, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.69473/13.09.2007, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.6947/12.09.2007,alături de toate celelalte probe administrate în cauză, astfel că vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii față de care s-a dispus trimiterea sa în judecată a fost dovedită.
Împotriva sentinței penale 850/15.07.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.
Prin decizia penală nr. 464/09.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale 850/15.07.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-a reținut că raportat la probe administrate în cauză - plângerea și declarațiile părților vătămate, și, procese verbale de cercetare la fața locului, însoțite de planșe foto, proces verbal de sesizare privind furtul comis în locuința numitei, proces verbal de investigații privind furtul comis în locuința numitei, dovada de ridicare a bunurilor sustrase din locuința părții vătămate și dovada de predare către partea vătămată a bunurilor, adresele nr.69455/07.09.2007 și nr.69400/04.09.2007 emise de Serviciul Criminalistic din cadrul C, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.69473/13.09.2007, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.6947/12.09.2007, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, în mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt, constând în sustrageri comise de inculpat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu un alt făptuitor, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare din locuințele părților vătămate, și.
A fost stabilită în mod corect vinovăția inculpatului precum și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin.1-209 alin.1, lit.a, g, i pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.99 și 109.pen.
Pedeapsa aleasă de prima instanță, în cuantum de un an, în modalitatea de executare a suspendării condiționate, reflectă în opinia tribunalului, pericolul social concret pe care inculpatul îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite de normele penale încălcate.
Este real că numărul faptelor, modalitatea de comitere - prin efracție, pe timp de noapte, împreună cu un al participant,valorile sociale cărora inculpatul le-a adus atingere,anturajul inculpatului ridică acest pericol social însă trebuie evaluat în contrapondere cu datele ce caracterizează persoana inculpatului (16 ani la data comiterii faptelor, atitudinea sinceră manifestată), împrejurarea că nu prezintă antecedente penale și este la primul conflict cu legea penală,șansele de reintegrare în societate apreciate ca existente în referatul de evaluare.
Împotriva deciziei penale nr. 464/09.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, invocându-se cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14. Pr. Pen. privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport de gradul de pericol social al infracțiunii; orientarea cuantumului pedepsei către minimul special nu reflectă o justă apreciere a criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72. Pen. atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și cele reale, decurgând din împrejurările comiterii faptelor fiind defavorabile inculpatului; s-s solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor formulate, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2. Pr. Pen. curtea constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța este nefondat.
În sarcina inculpatului s-a reținut în mod întemeiat, în raport de mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1, lit. a, g, i, alin.2 lit.b pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.99 și 109.pen. și art. 74 lit.a, c și art.76 lit.d pen. constând în aceea că în perioada 09.08.2008 - 01.09.2008 inculpatul minor, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu un alt făptuitor, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare a sustras mai multe bunuri, între care și documente de identitate, din locuințele părților vătămate, și. Prejudiciul total a fost evaluat de părțile vătămate la suma de 6.550 lei.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare și a descris modul de comitere a celor trei fapte de furt ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în formă continuată. La data comiterii faptelor inculpatul avea vârsta de 16 ani și nu era cunoscut cu antecedente penale.
Răspunderea penală a minorului, dar și sancționarea acestuia trebuie să urmeze regulile specifice reglementate în Titlu V - Minoritatea - din Codul penal, având în vedere că sancționarea minorului cunoaște un tratament adaptat nevoilor de dezvoltare și educare ale minorului. Ca atare, la alegerea sancțiunii penale aplicabile minorului trebuie să se țină seama cu precădere de dispozițiile art. 100. pen. potrivit cu care "față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului." Dispozițiile speciale prev. de art. 100. pen. sunt doar completate cu prevederile art. 72. Pen. în care sunt redate criteriile generale de individualizare a pedepsei, însă acestea din urmă nu pot fi examinate în principal la stabilirea și individualizarea sancțiunii penale aplicabile minorului.
Cele 3 fapte de furt de comiterea cărora inculpatul se face vinovat (aspect ce nu a făcut obiect de critică în prezentul recurs) au un grad ridicat de pericol social ridicat, în condițiile în care faptele au fost comise de mai multe persoane împreună, din locuințe, prin escaladare, pe timp de noapte, iar prejudiciul total produs ( prin referire la data comiterii faptelor ) nu poate fi apreciat ca redus sau modic, cuantumul fiind de 6.550 lei.
Circumstanțele reale de comitere a faptei converg către concluzia comiterii unei infracțiuni suficient de grave și care a produs urmări negative pentru patrimoniul părților vătămate, dar și în planul siguranței personale a acestora, fiind evidentă starea de neliniște produsă în cazul pătrunderii unei alte persoane în propria locuință, mai ales în condițiile arătate mai sus.
Însă acestea sunt argumente pentru ca în procesul de individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului să se opteze pentru alegerea unei pedepse, iar nu a unei măsuri educative, care în cazul minorilor trebuie să reprezinte regula, având în vedere că prin specificul lor măsurile educative urmăresc corijarea carențelor comportamentale ale minorului, acesta fiind și scopul urmărit prin sancționarea penală a minorului.
În cazul de față aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, în raport de gravitatea faptelor comise, așa încât este justificată sancționarea inculpatului prin aplicarea unei pedepse, cum corect au reținut prima instanță și instanța de apel.
Referitor la cuantumul pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului, curtea apreciază că acesta corespunde criteriilor prev. de art. 100. pen. și art. 72. pen. fiind suficient pentru a asigura îndreptarea minorului inculpat. pedepsei sub minimul special de 1 an și 6 luni închisoare prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în cazul minorilor, este temeinic motivată prin conduita procesuală a inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, prezența sa în fața organelor judiciare, lipsa antecedentelor penale, ceea ce justifică reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c Pen. și, pe cale de consecință, obligativitatea coborârii pedepsei sub minimul special, conform art. 76 alin. 1. pen.
În atare situație, pedeapsa de 1 an închisoare a fost just individualizată și nu sunt motive pentru ca aceasta să fie majorată. Sunt relevante în această apreciere și concluziile referatului de evaluare a inculpatului, în care se menționează că există șanse de reintegrare în societate ale minorului, condiționate de evitarea frecventării contactului cu persoane care exercită o influență negativă asupra sa, continuarea studiilor și exercitarea unei supravegheri permanente. În conduita generală a inculpatului au fost identificați atât factori care pot inhiba dezvoltarea comportamentului infracțional, cât și factori ce pot conduce la reiterarea comportamentului infracțional, dar în condițiile în care inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și la prima sancțiune penală aplicată, cuantumul pedepsei și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, în condițiile art. 81, 110. Pen. sunt suficiente pentru a conștientiza minorul asupra conduitei viitoare pe care trebuie să o adopte, dar și a consecințelor pe care le poate suporta în cazul săvârșirii unor alte infracțiuni.
Drept urmare, curtea constată că criticile formulate nu sunt întemeiate și nu se nu se constată alte neregularități ale hotărârilor penale recurate, care să fie luate în considerare din oficiu, potrivit art. 385 ind. 9 alin. 3. Pr. Pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Conform art.192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 189 cod procedură penală onorariul de 200 lei pentru avocat se va plăti din fondurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de cătrePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA- împotriva deciziei penale nr.464 din data de 9 noiembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.850 din data de 15 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul,
Conform art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală onorariul de 200 lei pentru avocat, se va plăti din fondurile
Conform art. 309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud.apel:,
Tehnored.dec.jud: -/5.02.2010
Listat gref.2 ex./8.02.2010
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Marius
