Infracțiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit și acvacultură (legea nr. 192/2001). Decizia 34/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.34/
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.107 din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.540 din data de 27 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de Legea nr.192/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului inculpat.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, reprezentantul Parchetului arată că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul și menținerea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Tulcea și Tribunalul Tulcea, ca temeinice și legale. Învederează instanței că inculpatul a fost a fost depistat deținând 34 unelte de pescuit monofilament, situație de fapt rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarația inculpatului care a recunoscut că le-a deținut deși cunoștea că nu este legal acest lucru. Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin Sentința penală nr. 540 din 27 mai 2009, Judecătoria Tulceal -a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 500 lei amendă penală și interzicerea dreptului de a pescui pentru o perioadă de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 alin. 1 lit. m) din nr.OUG 23/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal; în baza art. 66 din nr.OUG 23/2008 a dispus confiscarea celor 34 unelte de plasă monofilament, deținute de inculpat, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 17.02.2008 inculpatul a fost depistat de un echipaj de poliție pe malul lacului, în zona Mânăstirii, aflată pe raza comunei, având asupra sa un număr de 34 setci monofilament.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: declarația martorilor, - G, -, și a inculpatului.
Prin prisma depozițiilor martorilor și, agenții de poliție care l-au surprins pe inculpat, precum și martorul, au confirmat că în baraca inculpatului s-au găsit plase interzise de lege.
În ceea ce privește depozițiile celorlalți martori, instanța apreciază că acestea nu au fost în măsură să răstoarne situația de fapt și să contrazică fără caracter de dubiu celelalte probe administrate în cauză pentru a putea genera eventual un dubiu în favoarea inculpatului.
La termenul din data de 11.05.2009, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor față de inculpat în infracțiunea prev. de art. 562alin. 1 lit. b din Legea 192/2001.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice, instanța reține că la data intrării în vigoare a OUG23/2008 s-au abrogat dispozițiile Legii 192/2001. În cuprinsul OUG23/2008, se regăsesc însă încriminate faptele ce fac obiectul actului de sesizare al instanței prin reținerea acelorași elemente constitutive.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța reține că este considerată legea penală mai favorabilă, legea care prevede limitele de pedeapsă principală mai favorabile. Legea penală mai favorabilă nu se stabilește în funcție de pedepsele complementare, acestea din urmă aplicându-se conform principiului legii mai conforme cu interesele apărării sociale.
În drept, fapta inculpatului de a deține unelte de pescuit monofilament, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 64 lit. m din OUG23/2008, text de lege în baza căruia acesta urmează a fi condamnat.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că existența elementului material, respectiv deținerea de unelte interzise de lege rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, precum și pe parcursul judecății. Conform prevederilor legale, simpla deținere de plase monofilament constituie infracțiune.
Infracțiunea incriminata fiind una de pericol, urmarea imediata a faptei săvârșite de către inculpat consta în punerea în pericol a siguranței conservării și exploatării durabile a resurselor piscicole în conformitate cu politica comunitară în domeniul pescuitului. Starea de pericol pentru valoarea ocrotita de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de deținere de plase interzise de lege.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasa rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectiva a infracțiunii, instanța retine ca inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirecta prevăzuta de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b pen, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea in pericol al siguranței conservării și exploatării durabile a resurselor piscicole și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Ținând seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72.Cod Penal, instanța a condamnat pe inculpat la 500 lei amendă penală și i-a interzis dreptul de a pescui pe o perioadă de 1 an.
În conformitate cu dispozițiile art. 66 din OUG23/2008, instanța a dispus confiscarea celor 34 unelte de plasă monofilament, deținute de inculpat.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
La termenul din 22 septembrie 2008 solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, motivat de faptul că actele procesuale au fost efectuate de un organ necompetent, cerere ce a fost respinsă în mod greșit.
A arătat apelantul că, potrivit art. 207 Cod penal, cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției judiciare pentru orice infracțiune care nu este dată, în mod obligatoriu, în competența altor organe de cercetare penală; că există o singură excepție, aceea prev. de art. 213 Cod proc. pen. or, în speță, fapta este calificată ca infracțiune dintr-o lege specială.
A mai arătat apelantul că la momentul constatării faptei era în vigoare Legea nr. 192/2001 care, în art. 631)organele împuternicite să constate faptele ce constituie infracțiune, organele poliției de frontieră devenind competente abia la 5 martie 2006, prin intrarea în vigoare a nr.OUG 23/2008.
Cum actele procesuale făcute de un organ necompetent, cum este cel al Poliției de Frontieră sunt lovite de nulitate, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
In fața primei instanțe, a cerut schimbarea încadrării juridice din art. 64 alin. 1 lit. m) din nr.OUG 23/2008 în art. 562)din Legea nr. 192/2001, aceasta fiind legea mai favorabilă, sub aspectul pedepsei complementare, legea veche permițând ca instanța să aleagă în a ridica sau nu dreptul de a pescui pe o perioadă determinată.
Pe fond, în mod greșit prima instanță a apreciat că fapta întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, înlăturând apărările inculpatului, deși, soluția care se impunea era achitarea, întrucât faptei îi lipsește vinovăția.
A mai arătat inculpatul apelant că nici organele de cercetare, nici instanța de judecată nu s-au preocupat de stabilirea corectă a situației de fapt, prima instanță apreciind într-o singură frază că depozițiile celorlalți martori neexistând, practic, o motivație în acest sens.
Prin decizia penală nr. 107/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale numărul 540 din 27 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-, ca nefondat.
A fost menținută hotărârea atacată ca legală și temeinică.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de apel a reținut că fapta a fost constatată la data de 17 februarie 2008, când era în vigoare Legea nr. 192/2001, la acel moment constatarea faptelor ce constituie infracțiuni, fiind de competența personalului abilitat din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, or, potrivit dispozițiilor nr.OUG 104/2001, T este o structură din cadrul acestui minister care, conform art. 27 și 28 din Ordonanța de urgență arătată, este obligată atunci când are cunoștință despre existența unor infracțiuni flagrante, să intervină și în afara orelor de program pentru încheierea actelor prevăzute de Codul d e procedură penală.
In legătură cu schimbarea încadrării juridice, tribunalul reamintește că, determinarea legii mai favorabile se face în raport cu fapta și cu autorul ei, examinându-se în mod comparativ consecințele pe care le-ar avea asupra cauzei, condițiile de incriminare din cele două legi, condițiile de tragere la răspundere penală și condițiile de sancționare. Instanța de fond a făcut acest examen comparativ și a stabilit în mod judicios că legea nouă este mai favorabilă.
In privința pedepsei complementare, prev. de nr.OUG 23/2008, prima instanță a avut în vedere că legiuitorul a instituit un regim derogator în materia pedepselor complementare guvernate întotdeauna numai de legea nouă, atunci când a subliniat că aceste pedepse se aplică conform principiului mai conform cu interesele apărării sociale.
Relativ la fondul cauzei, revăzând declarațiile inculpatului și ale martorilor din acte (, - G și ) precum și ale martorului -, propus de inculpat în cursul cercetării judecătorești, tribunalul constată că din coroborarea acestor probe cu declarațiile polițiștilor de frontieră și a rezultat că la controlul efectuat de poliția de frontieră în baraca inculpatului au fost găsite aproximativ 3570 metri de plase monofilament, în saci din PVC, unele plase fiind ude, altele uscate, toate fiind, conform declarației martorului (fila 23 dosar UP) aranjate și descurcate.
Dacă inculpatul ar fi găsit aceste plase, înainte de controlul poliției de frontieră, pe malul lacului, nu le-ar fi ținut în saci în barcă, ci în preajma focului pe care susține că l-a făcut la orele 17,00în ziua de 7 februarie 2008.
Martorul, în declarația dată în cursul urmăririi penale, a precizat că în acea zi, la orele 17,00 inculpatul a venit din și de la barcă la nu a cărat nimic. Despre focul pe care susține că l-ar fi făcut pentru a arde plasele, nici inculpatul, nici martorul, nu mai amintesc în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești.
Martora a declarat că inculpatul nu făcuse focul pentru a le distruge (fila 62, dosar fond).
Dacă ar fi fost real că inculpatul l-ar fi sunat pe șeful său, - G, în aceeași zi, în jurul orelor 15,30 - 16,00 pentru a-l înștiința despre găsirea plaselor, aceste plase, găsite în luna februarie, pe malul lacului, ar fi trebuit să fie ude și încurcate, nicidecum uscate și "aranjate".
Tribunalul a considerat că prin declarațiile vecinului său, ale prietenului său, și ale șefului său, -, inculpatul a încercat să ascundă realitatea și să se prezinte într-o lumină favorabilă pentru a evita răspunderea penală sau, cel puțin, aoa tenua.
Din acest motiv, prima instanță a considerat că depozițiile acestor martori nu au putut contrazice situația de fapt ce rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor, ambii polițiști care au făcut primele constatări, și, o persoană neutră care a consemnat declarațiile inculpatului și ale martorului.
Cum din aceste probe a rezultat că inculpatul a deținut unelte interzise de lege, fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 64 alin. 1 lit. m) din nr.OUG 23/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective, cât și cel al laturii subiective.
Tribunalul a mai reținut că fapta pusă în sarcina inculpatului, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin fapta sa, inculpatul punând în pericol siguranța conservării, exploatării resurselor piscicole, astfel că dispozițiile art. 181)Cod penal, nu pot fi reținute în speță.
Tribunalul a constatat că judecătoria a făcut o corectă individualizare a pedepsei principale și a pedepsei complementare, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Împotriva deciziei penală nr. 107/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, fără a indica motivele de recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2. Pr. Pen. și art. 385 ind. 9 alin. 3. Pr. Pen. curtea constată că recursul formulat de recurentul - inculpat este nefondat.
În lipsa unor motive de recurs formulate de inculpatul, urmează să fie avute în vedere de curte criticile inculpatului invocate în apel, care însă în mod întemeiat au fost înlăturate de instanța de apel.
În sarcina inculpatul s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 alin. 1 lit. m) din nr.OUG 23/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal, constând în aceea că în data de 17.02.2008 a fost depistat de un echipaj al poliție de frontieră pe malul lacului, în zona Mânăstirii, aflată pe raza comunei, unde deținea un număr de 34 setci monofilament.
În cauză urmărirea penală a fost efectuată de organele de cercetare penală ale Poliției de Frontieră T din cadrul Inspectoratului Județean al poliției de Frontieră La data depistării inculpatului și pe perioada urmăririi penale ( finalizată la data de 24.07.2008 ) au fost în vigoare atât Legea nr. 192/2001, cât și OUG nr. 23/2008, care a intrat în vigoare la data de 10.03.2008, abrogând Legea nr. 192/2001.
Atât în Legea nr. 192/2001, cât și în OUG nr. 23/2008 sunt dispoziții care permit organelor poliției de frontieră să efectueze cercetări penale în astfel de cauze.
În art. 26 din Legea nr. 192/2001 se prevedea că unitățile de poliție, Garda de coastă, Poliția de frontieră și Jandarmeria, potrivit atribuțiilor ce le revin în temeiul legii, au obligația de a sprijini acțiunile de pază a fondului piscicol. De asemenea, în art. 67 alin. 1 din OUG nr. 23/2008 se arată că pe lângă organele de urmărire penală sunt competente să constate infracțiunile prevăzute la art. 64 și 65 și persoanele cu drept de inspecție și control din cadrul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, ofițerii și agenții din cadrul Poliției Române și Poliției de Frontieră Române, ofițerii și subofițerii din cadrul Jandarmeriei Române, precum și persoanele împuternicite de autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit și acvacultură.
Aceste dispoziții sunt completate de dispozițiile OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române care în art. 24 alin. 1 prevede că în punctele de trecere a frontierei de stat, în apele de frontieră, pe Dunărea interioară, canalul și brațul T, în apele maritime interioare, marea teritorială, în zona contiguă și în zona economică exclusivăorganele de cercetare ale poliției de frontieră efectuează cercetarea penală pentru orice infracțiune care nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, având în vedere locul săvârșirii infracțiunii și natura acesteia, împrejurarea că infracțiunea prev. de art. 64 alin. 1 lit. m) din nr.OUG 23/2008 nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare, organele de cercetare ale poliției de frontieră erau competente în a efectua urmărirea penală în cauză.
Încadrarea juridică a fost corect stabilită de prima instanță, făcând aplicarea principiului aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 13. Pen.
Infracțiunea a fost comisă de inculpatul la data de 17.02.2008, când era în vigoare Legea nr. 192/2001. Fapta inculpatului era incriminată în art. 56 ind. 2 alin. 1 lit. b din lege în care se prevedea că producerea, importul, confecționarea, deținerea sau comercializarea uneltelor de pescuit din plasă monofilament constituie infracțiune și se sancționează cu amendă penală de la 300.000.000 lei vechi la 800.000.000 lei vechi. Prin OUG nr. 23/2008, intrată în vigoare la data de 10.03.2008, a fost abrogată Legea nr. 192/2001, iar fapta de deținere a plaselor monofilament a fost incriminată în art. 64 alin. 1lit. m din ordonanță și se sancționează cu amendă de la 150 lei la 10.000 lei și interzicerea dreptului de a pescui pe o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani.
În raport de limitele speciale ale pedepsei principale se observă că cele cuprinse în art. 64 alin. 1 lit. m) din nr.OUG 23/2008 sunt mai reduse decât cele prevăzute în art. 56 ind. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 192/2001, motiv pentru care în mod întemeiat a fost reținută ca încadrare juridică dispoziția legală ce prevede condiții mai favorabile pentru sancționarea inculpatului, anume legea nouă care este și lege mai favorabilă.
Într-adevăr, în legea nouă - OUG nr. 23/2008 - se prevede aplicarea cu caracter obligatoriu a pedepsei complementare a interzicerea dreptului de a pescui pe o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani, în condițiile în acre legea veche - Legea nr. 192/2001 - prevedea în art. 58 ind. 1 aplicarea cu caracter facultativ a pedepsei complementare.
Dispozițiile privind pedepsele complementare nu pot fi avute în vedere la stabilirea legii mai favorabile, în raport de prevederile art. 13 alin. 2. Pen. din interpretarea cărora rezultă că în ipoteza pedepselor complementare se aplică principiul legii mai conforme cu interesele sociale generale.
În art. 13 alin. 2. pen. se prevede că atunci când legea anterioară este mai favorabilă,pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică.
Ca atare, în cazul de față, chiar reținându-se infracțiunea prev. de art. 56 ind. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 192/2001, instanța ar fi fost obligată să aplice pedeapsa complementară prevăzută de legea nouă, de unde rezultă cu evidență netemeinicia criticii inculpatului privind încadrarea juridică stabilită de instanță și aplicarea pedepsei complementare a interzicerea dreptului de a pescui. Caracterul derogatoriu al regimului juridic de aplicare a pedepsei complementare interzicerii dreptului de a pescui este subliniat și prin aceea că, deși pentru infracțiunea prev. de art. 64 alin. 1 lit. m) din nr.OUG 23/2008 este prevăzută doar pedeapsa amenzii penale, este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a pescui, cu toate că, potrivit reglementărilor generale din art. 65. pen. pedeapsa principală care permite aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este închisoarea de cel puțin 2 ani.
Nu poate fi avută în vedere nici critica inculpatului privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii. Prima instanță și instanța de apel au făcut o analiză temeinică a mijloacelor de probă administrate în cauză, au fost verificate apărările inculpatului, care au fost motivat înlăturate.
Inculpatul a susținut că a găsit plasele monofilament pe malul lacului și intenționa predarea lor către organele competente, însă a fost depistat înainte de a le preda.
Apărarea invocată de inculpat contrazice susținerile acestuia de la momentul depistării; conform procesului verbal din data de 01.02.2008, inculpatul a declarat la momentul depistării că a găsit plasele monofilamnet în apă, în zona unde pescuia, și le-a ridicat din apă, ducându-le în baraca sa, cu intenția ca ulterior să le ardă. Constatările efectuate de organele poliției de frontieră arată că plasele monofilament au fost găsite în, erau așezate în saci și uscate, ceea ce contrazice susținerile inculpatului, în sensul că plasele erau lângă. Dacă ar fi intenționat să le ardă sau să le predea autorităților ( poziția procesuală a inculpatului este nejustificat oscilantă ), în condițiile în care ar fi găsit plasele cu foarte puțin timp înainte de depistare, nu se justifică faptul că acestea erau uscate și așezate în saci.
Drept urmare, susținerile inculpatului și ale martorilor propuși de acesta în apărare au fost corect înlăturate, argumentele primei instanțe și ale instanței de apel fiind însușite și de curte, condiții în care inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 alin. 1 lit. m) din nr.OUG 23/2008 cu aplicarea art. 13. pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, se constată că aceasta este orientată spre minimul special prevăzut de lege, așa încât, în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72. pen. nu s-ar impune o reducere a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere numărul mare al plaselor deținute și consecințele negative pe care le pot produce asupra fondului piscicol.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul - domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.107 din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.540 din data de 27 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-,
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud.apel:,
Tehnored.dec.jud.: -/5.02.2010
Listat gref.2 ex./8.02.2010
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Marius
