Furtul (art.208 cod penal). Decizia 424/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.424
Ședința publică de la 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.15A din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales, lipsă fiind intimatul - parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-au depus de către apărătorul inculpatului un set de înscrisuri în circumstanțiere, respectiv caracterizarea nr. 1563 din 23.03.2009 a Primăriei comunei - jud. D, copie diplomă bacalaureat inculpat și certificat de înregistrare a inculpatului ca cetățean comunitar emis de statul spaniol, după care, constatându-se că nu mai sunt cereri sau excepții, s-a acordat cuvântul.
Avocat, pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Gorj și, într-o teză principală, menținerea soluției Judecătoriei Motru de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală deoarece există un dubiu serios cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, având în vedere că declarația acestuia de la urmărire penală nu a fost dată și în prezența unui avocat, în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că procesul-verbal de constatare este lovit de nulitate absolută deoarece nu a fost semnat și de tehnicianul criminalist, fiind astfel incidente dispozițiile art. 197 alin. 1 din Codul d e procedură penală, iar martorul audiat este prieten cu partea vătămată și a fost influențat de aceasta din urmă.
Într-o teză subsidiară, apărătorul inculpatului a solicitat ca, în situația în care se va dispune condamnarea inculpatului, reținându-se săvârșirea de către acesta a infracțiunii, să se aibă în vedere la stabilirea modalității de executare a pedepsei criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, punându-se accentul pe faptul că inculpatul este o persoană tânără, a absolvit un liceu, lucrează în mod legal în Spania, este o persoană liniștită și fără antecedente penale, astfel încât se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 81 și următoarele Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, a arătat că se impune respingerea recursului inculpatului, ca nefondat, deoarece nulitățile invocate de către acesta nu se încadrează în dispozițiile legale în materie, în sensul că nu se poate spune că inculpatul a fost lipsit de apărare atâta vreme cât, la urmărire penală, nu era obligatorie asistența juridică, expertiza dactiloscopică a fost legal întocmită și produce efecte juridice, chiar dacă tehnicianul criminalist a omis să o semneze la momentul întocmirii, viciu acoperit ulterior prin audierea sa și recunoașterea în fața instanței, existând astfel o probă științifică în dovedirea existenței vinovăției inculpatului, impunându-se astfel menținerea soluției Tribunalului Gorj, de condamnare a inculpatului.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, arătând că își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 322 din 08.10.2008, Judecătoria Motru în dosarul nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, a achitat inculpatul - fiul lui și, născut în mun. Tg.-J, la 15.08.1981, fără antecedente penale, pentru fapta prev. de art.208 al.1 Cod penal.
În baza art.192 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru din 08.02.2008 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea faptei prev.de art.208 alin.1C.pen.
În fapt, s-a reținut că, în dimineața zilei de 11.04.2006 inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate, printr-o porțiune neîngrădită, unde nu exista gard și s-a deplasat la autoturismul marca Oltcit cu număr de înmatriculare GJ.01. proprietatea părții vătămate și, prin deschiderea portierei ce nu era asigurată, a pătruns în interior și a sustras un CD player Sony, o stație de amplificare, un tub, două boxe auto Sony, două boxe 820 R9, după care a părăsit autoturismul și s-a deplasat spre locuința sa din satul.
S-a mai arătat că, la data de 28.08.2007, inculpatul i-a plătit părții vătămate suma de 600 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Legal citat inculpatul nu s-a prezentat în instanță și nu a putut fi audiat.
Partea vătămată a fost ascultată la data de 26.03.2008 și a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul.
Pentru probatoriu au fost ascultați martorii, și.
Din oficiu, instanța solicitat fișa de cazier judiciar a inculpatului.
În ședința publică din 16.04.2008 apărătorul inculpatului a invocat excepția nulității procesului verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 11.04.2006, având în vedere împrejurarea că, nu a fost semnat de tehnicianul criminalist, precum și excepția nulității rezoluției de începere a urmăririi penale, pronunțate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, având în vedere că nu a fost înscrisă ora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reținut următoarele:
Asupra excepției nulității rezoluției de confirmare a începerii urmăririi penale față de inculpatul din 31.08.2007 s-a reținut că, potrivit disp.art.228 alin.1 ind.1 pr.pen. rezoluția de începere a urmăririi penale trebuie să cuprindă data și ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Nulitatea invocată de apărătorul inculpatului nu se numără printre cele menționate expres ca fiind nulități absolute de disp. art.197 alin.2 pr.pen. fiind prin urmare o nulitate relativă în sensul disp.art.197 alin.1 pr.pen.
În această situație, se impunea ca partea care a invocat nulitatea să facă dovada vătămării suferite, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Cum, în cauză nu s-au administrat probe din care să rezultate această vătămare, urmează a se respinge excepția invocată.
În ce privește nulitatea procesului verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 11.04.2006, instanța o apreciat-o ca fiind întemeiată.
Astfel, pentru soluționarea acestei excepții au fost ascultați tehnicianul criminalist tin, agent tin, care a întocmit procesul verbal a cărui nulitate se invocă și, persoana menționată ca fiind martor asistent la cercetarea la fața locului.
criminalist tin (fila 49 din dosar) a arătat că, nu a semnat procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit în această împrejurare, înscris aflat la filele 5,6 din dosarul de urmărire penală, deși descrie modul în care a ridicat urma papilară.
Martora, a arătat ca martor asistent în cuprinsul procesului verbal mai sus menționat arată de asemenea că, niciuna din semnăturile de pe procesul verbal în discuție nu-i aparține.
Cum, procesul verbal de cercetare la fața locului cuprinde modalitatea de ridicare a urmei papilare, în temeiul căreia s-a reținut că, inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată s-a apreciat că există vătămarea cerută de lege.
În consecință, s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția nulității procesului verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 11.04.2006 de organele de cercetare penală, în speță fiind îndeplinite cerințele disp.art.197 al.1 pr.pen.
Din conținutul rechizitoriului a rezultat că, pentru probarea faptei inculpatului organele de urmărire penală au folosit procesul verbal de cercetare la fața locului mai sus menționat, planșe fotografice, raport de expertiză dactiloscopică, declarație martor, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului.
Cu privire la procesul verbal de cercetare la fața locului, instanța a reținut deja nulitatea acestuia, care, pe cale de consecință atrage și nulitatea raportului de expertiză dactiloscopică, întrucât urma papilară a fost ridicată fără ca procesul verbal de ridicare a urmei să fie semnat de tehnicianul criminalist, care să certifice corectitudinea procedurii de ridicare a probelor.
În ce privește depoziția martorului, menționată de organele de urmărire penală în rechizitoriu, aceasta este dată de numitul, la momentul în care în prezența acestui martor organele de poliție au prezentat părții vătămate pe numitul, precizând că, în baza unui raport de expertiză acesta este autorul comiterii furtului de aparaturi electronică (fila 26 din dosarul de urmărire penală).
Prin urmare, martorul mai sus menționat nu a cunoscut date privind circumstanțele săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
În ce privește, declarația inculpatului (fila 25 din dosarul de urmărire penală), aceasta a fost dată în absența unui apărător, cu încălcarea dreptului al apărare al inculpatului.
S-a apreciat că potrivit art.197 alin.2 pr.pen. sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii, iar nulitatea prevăzută mai sus nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
Chiar dacă nu ar fi aplicabile disp.art.197 alin.2 pr.pen. cu privire la declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale, aceasta singură nu poate constitui temei al trimiterii în judecată a acestuia pentru săv. faptei de furt.
Potrivit disp.art.69 pr.pen. declarațiile inculpatului, făcute în cursul procesului penal pot servii la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În continuare s-a reținut că, potrivit art.66 alin.1 pr.pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, iar sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.
În consecință s-a apreciat că, din întreg ansamblu probator administrat în cauză nu rezultă fără dubiu că, fapta a fost săvârșită de către inculpat.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că, în speță sunt aplicabile disp.art. 10 lit.c pr.pen. și văzând și disp.art.11, pct.2, lit.a pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru fapta prev. de art.208 alin.1 pen.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, criticând-o netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatului de vreme ce din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că acesta este autorul infracțiuni de furt.
S-a mai susținut că, în mod greșit instanța de fond apreciat că raportul de expertiză dactiloscopică este lovit de nulitate, ca de altfel și procesul verbal de cercetare la fața locului, încălcându-i-se și dreptul la apărare.
Prin decizia penală nr.15 A din 2 februarie 2009, Tribunalul Gorja admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, a desființat sentința și în baza art.208 alin.1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 1.600 lei cauzat părții vătămate.
A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Gorja avut în vedere faotul că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că în dimineața zilei de 11.04.2006 a pătruns în curtea locuinței părții vătămate,a deschis ușa dreaptă față a autoturismului marca Olcit și din interior a sustras aparatura electronică.
După cum se poate observa, nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât acesta a declarat că nu solicită să fie asistat de apărător în acea fază a procesului penal, nefiind în prezența asistenței juridice obligatorii prev. de art.171 alin2
C.P.P.Potrivit art.69 declarațiile C.P.P. învinuitului sau ale inculpatului ținute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate de fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Declarația dată de în cursul urmăririi penale se coroborează în primul rând cu declarația părții vătămate.
Astfel, declară că " la data de 28.08.2007, i-am dat lui suma de 1600 lei ce reprezintă contravaloarea bunurilor sustrase de mine, iar acesta a precizat că nu se mai constituie parte civilă", iar partea vătămată a declarat că "în ziua de 28.08.2007 numitul mi-a înmânat suma de 1600 lei ce reprezintă contravaloarea aparaturii electronice sustrase de acesta din autoturismul Olcit Club proprietatea mea în data de 10/11.04.2006.Declar că nu mă constitui parte civilă împotriva acestuia, întrucât am recuperat prejudiciul".
De asemenea, declarația învinuitului se coroborează și cu un alt mijloc de probă, respectiv planșa fotografică întocmită în cursul urmăririi penale de tehnicianul criminalist.
În dosarul de urmărire penală la pagina nr.11este prezentată de fotografia nr.8 care indică locul de unde a fost ridicată amprenta digitală, respectiv portiera dreaptă față. Această împrejurare se coroborează cu declarația inculpatului, care a precizat că,am intrat în C până lângă autoturismul Olcit - și când l-am încercat, s-a deschis ușa dreaptă față"
Declarația inculpatului se coroborează și cu declarațiile martorilor, și, date în cursul judecății.
Martorul a declarat că a fost prezent la cercetarea la fața locului și a ridicat urma papilară de pe portiera dreaptă față a autoturismului, dar a omis să semneze procesul verbal de cercetare la fața locului, iar martorul a declarat că urma papilară a fost prelevată de pe ușa dreaptă față din zona sistemului de închidere.
a declarat că a participat la cercetarea la fața locului și a observat când unul din polițiști scris procesul verbal, iar celălalt ridica urme.
Nu a putut fi reținută susținerea instanței de judecată potrivit căreia raportul de expertiză dactiloscopică este lovit de nulitate, pentru că urma papilară a fost ridicată fără ca procesul verbal să fie semnat de tehnicianul criminalist care să certifice corectitudinea procedurii de ridicare a probelor.
Raportul de expertiză dactiloscopică a fost întocmit nu în baza procesului verbal de cercetare la fața locului, ci în baza unei urme papilare digitală ridicată, iar corectitudinea procedurii de ridicare a acesteia este certificată de planșa fotografică precum și depoziția martorului, depoziție ce suplimenta lipsa semnăturii de pe procesul verbal.
În ceea ce privește procesul verbal de cercetare la fața locului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.197 alin. 1.pr.pen. dispoziții ce atrag nulitatea relativă a actului.
Potrivit alin.4 din articolul respectiv "încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2, atrage nulitatea actului în condițiile alin.1, num ai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedură completă, când partea a lipsit la efectuarea actului".
Primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită este 5 martie 2008, termen la care avocatul inculpatului nu a invocat nulitatea procesului verbal de cercetare la fața locului.
Această nulitate a fost invocată de abia la 16 aprilie 2008, la cel de-al treilea termen de judecată.
În asemenea situație, neinvocarea nulității în termenul prevăzut de lege conduce la concluzia că nulitatea a fost acoperită și nu mai poate fi ridicată de partea interesată.
În apel, prin declarația dată inculpatul nu a mai recunoscut fapta, susținând că nu se face vinovat pentru comiterea infracțiunii de furt, iar când a dat declarația la urmărirea penală a fost influențat de către lucrătorul de poliție, care i-a indicat să plătească contravaloarea bunurilor sustrase părții civile, pentru a se încheia dosarul și a putea să se deplaseze în Spania.
Examinând întregul material probator, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin. 1 pen. și este pe deplin dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de expertiză dactiloscopică, declarațiile martorilor ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, cât și atitudinea inculpatului, care în faza de urmărire penală a recunoscut și regretat fapta săvârșită iar la instanța de apel având o atitudine total nesinceră, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt.
S-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei se va atinge prin aplicarea unei pedepse l an și 6 luni închisoare cu privare de libertate, dat fiind și faptul că inculpatul a mai beneficiat de clemență tot pentru fapte de același gen din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, care prin ordonanța nr.270 din 10.01.2007 i-a aplicat 300 lei amendă administrativă pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la latura civilă s-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 1600 lei cauzat părții civile.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cod procedură penală, solicitând admiterea acestuia cu consecința casării deciziei Tribunalului Gorj și menținerii hotărârii Judecătoriei Motru ca fiind legală și temeinică.
În acest sens, recurentul a arătat că, pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a înlăturat prezumția de nevinovăție de care beneficiază, conform art. 66 Cod procedură penală, făcându-se o interpretare eronată a dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală și considerându-se în mod nelegal că declarația inculpatului, prin ea însăși, constituie temei suficient pentru condamnarea acestuia. Or, arată în continuare recurentul, declarația inculpatului trebuie să se coroboreze cu alte fapte și împrejurări pentru a se putea stabili cu certitudine săvârșirea infracțiunii.
Recurentul a mai arătat că Judecătoria Motrua mai constatat în mod legal că declarația inculpatului de la urmărire penală a fost dată în lipsa unui apărător, încălcându-se astfel dreptul la apărarea inculpatului; că procesul-verbal de cercetare la fața locului este lovit de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 1 Cod penal atâta vreme cât nu a fost semnat de tehnicianul criminalist, nulitate care atrage la rândul ei și nulitatea raportului de expertiză dactiloscopică, atâta vreme cât urma papilară a fost ridicată în urma procesului-verbal menționat anterior. De asemenea, inculpatul a mai arătat că declarația martorului nu prezintă relevanță în cauză atâta vreme cât acesta nu cunoaște date cu privire la circumstanțele faptei imputată inculpatului, impunându-se astfel, în concluzie, admiterea recursului și casarea deciziei Tribunalului Gorj, cu consecința menținerii soluției de achitare pronunțată de Judecătoria Motru.
Ultima critică formulată de către recurent vizează modul în care Tribunalul Gorja realizat operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, aceasta fiind mult prea mare sub aspectul cuantumului și prea aspră în ceea ce privește modalitatea de executare, impunându-se reducerea acesteia la 1 an închisoare și stabilirea modalității de executare sub forma suspendării condiționate a executării pedepsei, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Examinând recursul inculpatului, Curtea urmează a-l admite în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, cu consecința casării în parte a deciziei Tribunalului Gorj, respectiv numai în ceea ce privește latura penală.
Prima critică formulată de către recurentul inculpat vizează faptul că Tribunalul Gorja acordat relevanță juridică declarației inculpatului de la urmărirea penală (fila 25) în condițiile în care, aceasta a fost dată în lipsa unui apărător, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.
Art. 171 alin. 2 Cod procedură penală prevede limitativ situațiile în care asistența juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie, ori, în cauză, se constată că recurentul nu s-a aflat în nici una din situațiile precizate expres de acest text de lege, astfel încât, în mod legal Tribunalul Gorja apreciat că nu ne aflăm în situația încălcării dreptului la apărare al inculpatului, cu atât mai mult cu cât, la interpelarea expresă a organului de cercetare penală, acesta a arătat că nu dorește să fie asistat de apărător.
Nici cea de-a doua critică formulată de către recurent nu poate fi reținută de către C, deoarece în mod legal Tribunalul Gorja apreciat că nulitatea procesului-verbal de cercetare la fața locului invocată de inculpat nu se încadrează în situațiile limitative de nulitate absolută prevăzute de art. 197 pct. 2 Cod procedură penală și care obligă instanțele să le examineze oricând și din oficiu, aceasta fiind o nulitate relativă care intră sub incidența dispozițiilor art. 197 pct. 1 și 4 din Codul d e procedură penală. Sub acest aspect, în mod legal Tribunalul Gorja apreciat că eventuala nulitate a fost acoperită prin neinvocarea în termenul legal, cu atât mai mult cu cât motivul de nulitate invocat a rămas fără obiect în condițiile în care expertul criminalist a confirmat cele menționate în procesul-verbal în fața instanței judecătorești.
De asemenea, Curtea constată că este corect și raționamentul Tribunalului Gorj care a apreciat că raportul de expertiză dactiloscopică efectuat în cauză nu a avut la bază procesul-verbal de cercetare la fața locului, ci urme papilare digitale ridicate de către expertul criminalist și confirmate legal prin existența planșei fotografice de la dosar.
În ceea ce privește declarația martorului, Curtea constată că aceasta a fost avută în vedere de Tribunalul Gorj numai în ceea ce privește elementele constatate direct de către acest martor, respectiv plata despăgubirii de către inculpat către partea vătămată și recunoașterea implicită a inculpatului, fără a releva împrejurări în legătură cu săvârșirea faptei propriu-zise.
Având în vedere cele expuse anterior, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Gorj, care a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt, este legală și temeinică deoarece concluzia instanței de apel se bazează nu numai pe declarația exclusivă a recurentului-inculpat, ci are în vedere coroborarea acesteia și cu alte mijloace de probă legal administrate, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză dactiloscopică, declarația părții vătămate, precum și declarațiile martorilor audiați, ansamblu probator care conduce la concluzia certă a săvârșirii infracțiunii de furt de către inculpat.
Recursul urmează însă a fi admis numai în ceea ce privește latura penală, sub aspectul considerentelor care vizează critica inculpatului privitoare la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea apreciind că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată de instanța de apel - spre minimul special prevăzut de lege - contribuie la atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia, prevăzut de art. 52 Cod penal, având în vedere și poziția oscilantă a inculpatului, precum și existența antecedentelor penale.
În ceea ce privește însă modalitatea de executare a acestei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal privitoare la criteriile de individualizare și executare a pedepsei, apreciind în mod eronat că scopul preventiv și educativ al acesteia poate fi atins numai prin executarea în regim de detenție. Având în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta este absolvent de liceu și integrat social, lucrează în mod legal în străinătate, Curtea apreciază că stabilirea modalității de executare a pedepsei sub forma suspendării condiționate executării acesteia ar fi mai benefică pentru inculpat și ar contribui la o mai bună integrare socială și profesională a inculpatului.
În acest sens, în baza art. 81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiune prev. de art. 208 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal, de 3 ani și 6 luni și se va atrage atenția acestuia asupra disp. art.83 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal, se va dispune suspendarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, pe durata suspendării pedepsei principale a închisorii și vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.15A din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia, pe latură penală.
În baza art. 81 Cod penal;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiune prev. de art. 208 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal, de 3 ani și 6 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal;
Dispune suspendarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, pe durata suspendării pedepsei principale a închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 23 aprilie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Dact. 3 ex./PS--09.06.2009
23 aprilie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice va urmări și încasa de la inc. suma de 150 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
