Furtul (art.208 cod penal). Decizia 436/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 436
Ședința publică din data de 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 martie 1980, domiciliat în comuna, sat, județul D și de partea civilă ROMÂNIA SRL, cu sediul în Târgoviște, șos.G nr.18, județul D, împotriva deciziei penale nr. 23 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 420 din 26 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
S-a desființat în parte sentința penală atacată, cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul că s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, iar pe fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă România SRL, fiind menținute celelalte dispoziții.
Prin sentința penală nr.420 din 26 iunie 2007, Judecătoria Târgoviștel -a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.208-209 alin.1 lit.a) pen. cu aplicarea art.75 lit.c) pen. și art.37 lit.b) pen. precum și art.71-64 alin.1 lit.a), b), c) pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 32.258 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă România SRL.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul inculpat, reprezentat de avocat, apărător ales, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.19/2008, depusă la fila 27 dosar, precum și recurenta parte civilă România SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat sau cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că a înțeles să critice decizia penală nr.23/2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru două motive:
Instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului, deși avea această obligație legală, pentru ca astfel să se poată proceda la o analiză corespunzătoare a situației de fapt și de drept în cauză, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost prezent.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv, acesta se referă la latura penală a deciziei. Astfel, față de valoarea modică a prejudiciului creat prin fapta inculpatului, recuperat prin restituire, poziția procesuală de recunoaștere a comiterii faptei se impunea reținerea de circumstanțe antenuante, aplicarea dispozițiilor art.74 raportat la art.76 pen. și pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse mai redusă, chiar și în condițiile reținerii stării de recidivă în care se află inculpatul.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, în principal - trimiterea dosarului spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița pentru încălcarea dispozițiilor art.378 alin. 11.pr.pen. și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în subsidiar -casarea hotărârii pronunțată în apel, în parte, pe latură penală, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.
Cu privire la recursul declarat de recurenta-parte civilă România SRL, solicită respingerea acestuia, având în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a dispus neînceperea urmăririi penale a inculpatului față de infracțiunea de distrugere, iar prejudiciul creat prin săvârșirea de furt, de 15 milioane lei la nivelul anului 2006, a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, atât sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului, având în vedere în acest sens declarația martorului, cât și sub aspectul individualizării, față de starea de recidivă în care se află acesta, ce denotă o perseverență în săvârșirea infracțiunilor de același gen.
Față de recursul declarat de partea civilă, formulează de asemenea concluzii de respingere, ca nefondat, având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, iar prin probele administrate în cauză s-a stabilit că nu inculpatul este cel care a tăiat șinele de cale ferată, pentru a se putea imputa acestuia contravaloarea reparațiilor și operațiunilor de înlocuire, cu atât mai mult cu cât șinele au fost restituite, inculpatul fiind surprins în flagrant.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 420 din 26 iunie 2007, Judecătoria Târgoviștea condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la 15.03.1980 în Târgoviște, domiciliat în comuna, sat, județul D, recidivist, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, art. 75 lit. c și art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea disp. art. 71 și 64 alin. 1 lit. a,b,c Cod penal.
În rezolvarea laturii civile, inculpatul a fost obligat în baza art. 14, 15 și art. 346 Cod proc. penală la plata sumei de 32.258 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă SC România SRL Târgoviște, cu sediul în-, județul
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, declarațiile martorilor din acte, (față de care prin actul de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală), și, a procesului verbal de cercetare la fața locului, de constatare a infracțiunii, a raportului întocmit de Inspectoratul Jandarmeriei Județ D, a planșelor fotografice, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, constând în aceea că la data de 20.01.2006 împreună cu minorul s-a deplasat cu căruța în direcția și când au ajuns în satul Colanu și-au continuat deplasarea peste câmp iar în zona serelor au văzut un număr de 5 bucăți de șină cale ferată, tăiate, după care au hotărât să le încarce în căruță, moment în care au fost surprinși de către un echipaj de jandarmi.
Apărarea inculpatului că nu a săvârșit el fapta, susținând că înainte cu o seară minorul a tăiat cu bomfaierul împreună cu un alt cetățean din șina de cale ferată, a fost înlăturată ca nedovedită.
Ulterior, inculpatul a recunoscut că împreună cu minorul au încărcat în căruța sa trei bucăți de șină, fiind surprinși de către jandarmi.
În latură civilă, pe baza adresei nr. 3923/18.05.2007 a părții civile SC România SRL Târgoviște, în care se arată că linia CFR de unde șina de cale ferată a fost sustrasă este absolut necesară pentru introducerea vagoanelor la fronturile de descărcare atât pentru societate cât și pentru și SC SA a fost refăcută pe cheltuiala societății, conform devizului aflat la dosar, inculpatul a fost obligat în baza art. 14,15 și 346 Cod proc. penală la despăgubiri civile în sumă de 32.258 lei reprezentând contravaloarea șinelor înlocuite și a manoperei efectuate.
Împotriva sentinței de condamnare inculpatul a declarat apel criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în principal că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de atitudinea sinceră și de regret manifestată în cursul procesului penal.
În rezolvarea laturii civile a cauzei, inculpatul a arătat că despăgubirile la care a fost obligat sunt excesiv de mari, întrucât nu s-a făcut dovada contravalorii manoperei solicitate, nu s-a ținut seama de suma încasată ca urmare a predării la fier vechi a bucăților de șină cale ferată restituite și că inițial partea civilă a cuantificat prejudiciul la suma de 15 milioane lei, reprezentând valoarea șinelor sustrase.
Prin decizia penală nr. 23 din 05 februarie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul inculpatului, a desființat sentința atacată numai în latură civilă în sensul că a înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și pe fond a respins cererea părții civile privind plata acestora, menținându-se restul dispozițiilor hotărârii criticate.
În considerentele deciziei instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal, de circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod penal, fapta fiind săvârșită împreună cu un minor precum și de starea de recidivă a inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, împrejurări față de care pedeapsa stabilită de un an și șase luni închisoare este temeinică și nu se justifică reducerea acesteia sub minimul prevăzut de textul încriminator.
În ceea ce privește critica formulată sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei se reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat și nu pentru infracțiunea de distrugere iar șinele de cale ferată pe care inculpatul a încercat să le sustragă se aflau pe câmp fiind tăiate de către alte persoane și au fost restituite părții civile potrivit procesului verbal de predare primire nr. -/23.01.2006, astfel că nu se poate imputa inculpatului cheltuiala efectuată de partea civilă cu refacerea liniei de cale ferată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât inculpatul cât și partea civilă SC România SRL Târgoviște criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul inculpat a susținut în principal, că i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât, deși a fost prezent la instanța de apel nu a fost audiat, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea dispozițiilor art. 378 alin. 11Cod proc. penală și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în subsidiar a arătat că la individualizarea pedepsei nu s-a ținut seama de valoarea modică a prejudiciului care a fost recuperat prin restituire, de conduita sinceră de recunoaștere a faptei, cerând reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de textul încriminator.
Recurenta parte civilă în memoriul depus la dosar susține că în mod greșit instanța de apel a respins cererea sa privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, susținând că materialele recuperate nu au mai putut fi refolosite, acestea fiind declasate la fier vechi iar șina de cale ferată fiind necesară pentru introducerea vagoanelor la fronturile de descărcare atât pentru societatea prejudiciată cât și pentru SC SA a fost completată și reparată pe cheltuiala sa, conform devizului lucrărilor de reparații, valoarea totală fiind în sumă de 99.000 lei, însă constituirea de parte civilă s-a făcut numai pentru suma de 32.258 lei, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond privind obligarea inculpatului la plata acestei sume cu titlul de despăgubiri civile.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu în limitele prev. de art. 3859alin. 3.C.P.P. constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Este real că legiuitorul a prevăzut expres în disp. art. 378 alin. 11.C.P.P. obligația instanței de apel să procedeze la ascultarea inculpatului prezent cu ocazia judecării apelului, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond precum și când aceasta nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. În speță, inculpatul a fost prezent la un singur termen de judecată - cel de la data de 10 decembrie 2007- așa cum rezultă din încheierea aflată la fila 23 dosar apel, când apărătorul ales al inculpatului a solicitat amânarea cauzei și apoi deși s-au mai acordat încă trei termene de judecată, inculpatul având termen în cunoștință, acesta nu s-a mai prezentat în instanță pentru a i se lua declarație.
Legiuitorul a prevăzut expres în disp. art.38514alin.11pr.pen. ca atunci când inculpatul nu a fost ascultat de instanțele de fond și apel, instanța de recurs poate să procedeze la ascultarea acestuia, însă recurentul nu s-a prezentat nici în fața prezentei instanțe pentru a fi ascultat, deși a fost citat cu această mențiune, așa cum s-a consemnat în încheierea de la data de 21 aprilie 2008, aflată la fila 35 dosar, astfel că nu se impune restituirea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului, respectiv pentru ascultarea acestuia, așa cum a cerut recurentul, această situație nu constituie un motiv de casare prevăzut de art.3859pr.pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-a făcut o justă evaluare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, ținându-se seama atât de pericolul social al faptei comise, de faptul că inculpatul a comis infracțiunea împreună cu un minor, de perseverența infracțională a acestuia și de statutul de recidivist, anterior fiind condamnat pentru fapte de același gen, așa cum rezultă din copia fișei de cazier judiciar aflată la fila 34 dosar, astfel că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim privativ de libertate este justă și necesară pentru reeducarea inculpatului și încadrarea acestuia în normele de conviețuire socială, împrejurări față de care nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante personale și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de textul încriminator.
Așa fiind, criticile inculpatului sunt neîntemeiate.
De asemenea și criticile recurentei părți civile sunt neîntemeiate întrucât nu există un raport direct de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul suferit de aceasta.
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv raportul întocmit de Inspectoratul de Jandarmi al Județului D - fila 5 dosar, procesul verbal de constatare a infracțiunii filele 2-4 dosar precum și din declarația martorului - fila 30 dosar, salariat la partea civilă, rezultă fără putință de tăgadă că cele 5 bucăți șină de cale ferată pe care inculpatul recurent a încercat să le sustragă la data de 20.01.2006, nu erau "integrate efectiv" în calea ferată uzinală, bucățile de șină se aflau pe câmp, fiind deja secționate de alte persoane, iar în zona respectivă nu s-au identificat instrumente (scule) care ar fi putut fi folosite de inculpat pentru tăierea acestora și nici nu s-au descoperit zgură sau pulbere metalică care să confirme că inculpatul ar fi debitat bucățile de șină.
De asemenea, prima instanță de control judiciar în mod justificat a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată numai pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat iar pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 276 alin. 1 Cod penal s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriul de sesizare a instanței.
Cum bucățile de șină de cale ferată au fost restituite părții civile, conform procesului verbal de predare - primire nr. -/23.01.2006 fila 10 dosar și în sarcina inculpatului nu s-a reținut și infracțiunea de distrugere, iar între infracțiunea comisă și prejudiciul suferit de partea civilă nu există un raport de cauzalitate, în mod legal instanța de apel a înlăturat obligarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile, nefiind îndeplinite dispozițiile legale prev. de art.14 pr.pen. și art.998 și urm. civ. pentru atragerea răspunderii civile delictuale a inculpatului.
Drept urmare, critica părții civile recurente este neîntemeiată, prima instanță de control judiciar a făcut o justă interpretare a dispozițiilor legale privind răspunderea civilă a inculpatului.
În raport de considerentele învederate, Curtea constată că decizia atacată este legală și temeinică sub toate aspectele și drept urmare criticile formulate de recurenți fiind neîntemeiate, recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen.
În temeiul art. 192 alin. 2 pr.pen. recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la 15.03.1980, domiciliat în comuna, sat, județul D și de partea civilă SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva deciziei penale nr. 23 din 05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./.red GM
2 ex./19.05.2008
. fond 3990/2006-Jud. Târgoviște
Jud. fond
. apel --Trib.
Jud. apel Gheorghe D.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
