Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 435/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.435
Ședința publică din data de 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la 14 iunie 1966, domiciliat în comuna, sat, jud. G și partea civilă BT TRANSILVANIA, cu sediul în, județul G, împotriva deciziei penale nr.37 din 4 martie 2008 a Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpat și BT Transilvania împotriva sentinței penale nr.604 din 8 octombrie 2007 a Judecătoriei Târgoviște, fiind obligat fiecare apelant la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.604 din 8 octombrie 2007, Judecătoria Târgoviștel -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art.178 alin.2 pen. cu aplicarea disp. art.71, 64 lit.a), b) pen. pe durata executării pedepsei, precum și a disp. art.81-82 pen. dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani.
În baza art.71 alin.5 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, atrăgându-se atenția inculpatului asupra disp. art.83 pen.
Pe latură civilă, a fost obligat asigurătorul BT Transilvania să plătească prestații lunare, în limita sumei asigurate: în favoarea numitei suma de 150 lei lunar începând cu data decesului, 10.05.2006 și până la majorat; în favoarea numitei suma de 250 lei lunar începând cu data decesului, 10.05.2006 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 de ani, iar în ceea ce privește sumele de bani ce depășesc suma asigurată s-a dispus ca inculpatul să răspundă în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL.
De asemenea, s-a luat act că partea civilă a primit din partea societății de asigurare suma totală de 40.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și daune morale.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei, iar în temeiul art.193 alin.1 pr.pen. să plătească părții vătămate suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător ales.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata parte civilă personal și asistată de avocat, din cadrul Baroului D, cu împuternicire avocațială depusă la fila 33 dosar, lipsă fiind recurentul inculpat și intimata parte responsabilă civilmente SRL, reprezentați de apărător ales, cu împuterniciri avocațiale depuse la filele 32 și 35 dosar, recurenta cu răspundere civilă BT Transilvania, precum și intimații părți civile și, acestea din urmă reprezentate de avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 33 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, precizându-se că prin serviciul registratură al instanței recurentul inculpat și recurenta cu răspundere civilă BT Transilvania au depus motivele de recurs pe care înțeleg să le formuleze împotriva hotărârilor criticate, după care:
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat sau cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, precum și cu privire la excepția tardivității recursului declarat de inculpatul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat,cu privire la excepția tardivității recursului declarat de acesta, precizează că nu a văzut la dosarul cauzei dovada de comunicare a deciziei pronunțată în apel către parte, însă chiar și în această situație, recursul a fost declarat în termenul legal.
Invocă în acest sens dispozițiile art.3853pct.2 raportat la art.365 pct.1 pr.pen. recursul fiind declarat în termenul de 10 zile calculat de la punerea în aplicare a hotărârii criticate. motiv pentru care solicită respingerea excepției.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, arată că acesta vizează numai latura civilă reținută prin decizia penală nr.37, criticile formulate vizând faptul că instanța de apel în mod corect a obligat BT Transilvania la plata de prestații lunare, însă a greșit atunci când a obligat pe inculpat în solidar cu aceasta, și nu alături de societatea de asigurare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri pronunțate în fond și în apel, în parte, în sensul obligării inculpatului alături de asigurător la plata prestațiilor lunare în limita sumei asigurate, iar pentru cele ce depășesc această suma, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Referitor la recursul declarat de recurenta cu răspundere civilă BT Transilvania. solicită respingerea acestuia față de prevederile Normelor de aplicare a Ordinului 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care au fost respectate întrutotul de instanțele anterioare.
Avocat, având cuvântul pentru intimații părți civile, și, solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului de către inculpat, față de mențiunile cuprinse pe dovada de comunicare a hotărârii recurate, ce se află la dosarul cauzei, din care rezultă că acesta a fost formulat cu mult peste cele 10 zile prevăzute de textul de lege.
De asemenea, arată că susținerile recurentului inculpat cu privire la declararea apelului în termenul de 10 zile de la punerea în executare nu-și găsesc aplicarea în cauză, deoarece inculpatul nu a fost arestat și nici nu s-a pus în executare hotărârea, pe latură civilă.
Pe fondul recursului declarat de inculpat, în ipoteza în care se va trece peste excepția sus-menționată, solicită respingerea acestuia, deoarece obligativitățile la care se face referire în motivele de recurs au fost clar stipulate în dispozitivul sentinței de fond, în conformitate cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite privind calitatea pe care o are asigurătorul în procesul penal.
Cu privire la recursul formulat de recurenta cu răspundere civilă BT Transilvania, solicită respingerea acestuia, urmând a se constata că motivele de recurs sunt altele decât cele invocate în apel, prin care se susținea că în cauză ar fi intervenit convenția tripartidă dintre asigurat, asigurător și partea vătămată, prevăzută de art.29 din Ordinul CSA 3018/2004, deși aceasta nu a intervenit în cauză.
De asemenea, s-au dovedit veniturile realizate de victima, respectiv 1500 lei lunar, și deși instanța de fond a stabilit, prin raportare și la Codul familiei, cuantumul prestațiilor lunare sub 1/3 din acestea, totuși partea responsabilă civilmente critică cuantumul acestora, pe care îl apreciază prea mare.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor de fond și apel.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta parte responsabilă civilmente SRL, solicită respingerea recursului declarat de BT Asigurări Transilvania, pentru considerentele expuse anterior, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.29/14.05.2008 depusă la fila 34 dosar, în valoare de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.
În replică la cele susținute de intimații părți civile prin apărător, arată că s-a apreciat că recursul a fost declarat în termen legal, avându-se în vedere că decizia tribunalului este definitivă de la pronunțare, astfel că pe latură civilă se putea proceda la executare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca tardiv, având în vedere că dispozitivul deciziei 37/2008 a fost comunicat inculpatului la data de 14.03.2008, iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 27.03.2008, peste termenul legale.
Totodată, solicită respingerea recursului declarat de asigurătorul BT Asigurări Transilvania ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, dat fiind faptul că instanța de fond și cea de apel au avut în vedere, în soluționarea laturii civile, prin obligarea asigurătorului la prestații periodice, toate normele ce reglementează materia asigurărilor civile.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.604 din 8.10.2007 a Judecătoriei Târgoviștes -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 14 iunie 1966 în com., jud. G, cu același domiciliu-sat, cetățean român, absolvent 10 clase, muncitor necalificat la SRL, căsătorit, doi copii minori, fără antecedente penale), pentru ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, conf. art.81 -83 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a) și b) Cod penal, suspendată potrivit art.71 alin.5 Cod penal.
În latură civilă, conform art.14 comb. cu art.346 Cod proc. penală, rap.la art.998-999 cod civil s-a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă BT Asigurări Transilvania C N, la plata, în limita sumei asigurate, a prestațiilor lunare în sumă de 150 lei către partea civilă, născută la 2 februarie 1993 și în sumă de 250 lei către partea civilă, născută la 3 octombrie 1986, începând cu 10 mai 2006 și până la majorat pentru prima și respectiv, terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 ani de secunda.
Totodată, s-a precizat că pentru sumele de bani ce depășesc cuantumul poliței de asigurare, inculpatul va răspunde în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, județul
S-a luat act că partea civilă, soția victimei, a primit din partea societății de asigurare menționată suma de 40.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și daune morale.
În fine, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 200 lei către partea civilă și în folosul statului, ultima obligație revenindu-i în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut în fapt că efectuând o cursă ordonată în cadrul atribuțiilor de serviciu, pentru partea responsabilă civilmente SRL, județul G, la data de 10 mai 2006 inculpatul a condus un autotractor cu semiremorcă, deplasându-se pe DN 1A, în direcția localității.
Ajungând pe raza comunei, sat, acesta a efectuat o manevră greșită de depășire a unui atelaj, împrejurare în care a intrat în coliziune cu autoturismul ce rula pe contra sens, având ca urmare decesul conducătorului auto, victima.
Pe baza expertizei tehnice auto s-a concluzionat că în producerea evenimentului rutier inculpatul a avut culpă exclusivă, el recunoscând și regretând comiterea faptei.
S-a apreciat că față de datele personale, conduita sinceră manifestată în cursul procesului și stăruința depusă pentru acoperirea despăgubirilor civile solicitate de familia victimei, scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării conform art.81-83 Cod penal.
În latură civilă, constatându-se că la data săvârșirii faptei victima asigura întreținerea a două fete, una în vârstă de 13 ani iar cealaltă studentă în anul I la cursuri de zi, s-a apreciat ca fiind întrunite condițiile privind răspunderea civilă delictuală pentru obligarea inculpatului la prestații periodice în favoarea acestora ca și la acoperirea prejudiciului moral și material în sumă de 40.000 lei, solicitat de soția acestuia, partea civilă.
S-a arătat că la stabilirea cuantumului prestațiilor lunare s-au avut în vedere nu atât veniturile realizate de întreținător, cât prejudiciul efectiv încercat de cei doi copii, ambele moștenitoare necesitând cheltuieli mari pentru asigurarea existenței și instrucției raportat la vârsta și stadiul pregătirii școlare.
Sentința primei instanțe s-a menținut prin decizia penală nr.34 din 4 martie 2008 a Tribunalului Dâmbovița, respingându-se ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă BT Asigurări Transilvania C
Calea de atac promovată de inculpat a vizat reindividualizarea cuantumului pedepsei, iar în latură civilă înlăturarea obligației solidare a părții responsabile civilmente SRL de la plata prestațiilor periodice, precum și modificarea cuantumului acestora în funcție de veniturile victimei și nu de nevoile de creștere și educare ale copiilor.
La rândul său, asigurătorul de răspundere civilă BT Asigurări Transilvania C a susținut că în mod greșit a fost obligată să suporte sumele stabilite cu titlu de prestații periodice, întrucât față de limita poliței de asigurare aceasta a achitat despăgubirile rezultate din fapta asiguratului, respectiv suma de 44.354 lei, din care 40.000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare și daune morale, iar 4354 lei contravaloarea autoturismului avariat, plăți efectuate către partea civilă, soția supraviețuitoare.
La al doilea prag de jurisdicție s-a apreciat că nu sunt motive pentru reindividualizarea pedepsei și reducerea prestațiilor periodice, atâta timp cât inculpatul a avut culpă exclusivă în producerea victimei, iar instanța de fond a respectat dispozițiile art.86 alin.3 rap. la art.94 din Codul familiei, referitoare la modalitatea stabilirii unor atari obligații datorate de autorul părților civile și.
Și acțiunea civilă s-a soluționat cu respectarea dispozițiile art.47 alin.2 din Norma Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 10 decembrie 2004 în ce privește sumele achitate părții civile, iar în ce privește restul obligațiilor asigurătorul de răspundere civilă urmează să se supună disp. art.29 din Ordinul nr.3108/2004 al, ce stabilește efectele convenției de asigurare, exclusiv între asigurat și asigurător.
Hotărârile sus-menționate au fost recurate de inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă BT Asigurări Transilvania C N, susținându-se că sunt nelegale și netemeinice.
Recursul declarat de inculpat vizează rezolvarea laturii civile, solicitându-se stabilirea plății prestațiilor periodice în folosul copiilor victimei, în sensul obligării acestuia alături de asigurătorul de răspundere civilă BT Asigurări Transilvania C N în limita contractului de asigurare, urmând ca diferența să fie suportată în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL.
La rândul său, reiterând criticile formulate în apel, recurenta - societate de asigurare a solicitat exonerarea de la plata prestațiilor periodice la întreținerea părților civile și, susținând că prin plata sumei de 44.654 lei către soția supraviețuitoare s-au acoperit integral daunele materiale și morale rezultate din culpa asiguratului inculpat.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la rândul său partea responsabilă civilmente SRL a achitat până în prezent cu același titlu suma de 8.050 lei respectivei părți civile.
Pe de altă parte, s-a considerat că sumele stabilite cu acest titlu sunt prea mari și nedovedite, atâta timp cât anterior decesului venitul victimei nu depășea suma de 1000-1500 lei lunar.
Recurenții au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor în latură civilă în parte, înlăturându-se aspectele de netemeinicie și nelegalitate invocate.
Sub un prim aspect, Curtea observă că recursul exercitat de inculpatul, poate fi luat în examinare pe fond, în condițiile art.3853rap. la art.365 Cod proc. penală, ca fiind declarat peste termen, deoarece potrivit ștampilelor aplicate de oficiul poștal, județul D, pe dovada de primire a dispozitivului deciziei atacate, rezultă că înmânarea actului procedural s-a efectuat la data de 17 martie 2008 și nu 14 martie 2008, cum din eroare s-a menționat în frontispiciul acestuia de către agentul poștal.
Ca urmare, cum el a lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțarea asupra apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe, fiind reprezentat de avocat ales, cererea de recurs înaintată prin poștă la data de 27 martie 2008, se încadrează în dispozițiile citate, calea de atac promovându-se în termen de 10 zile de la comunicarea soluției adoptate.
Verificând pe fond hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile invocate de recurenții inculpat și asigurătorul de răspundere civilă BT Asigurări Transilvania SA C N, rezultă că instanțele anterioare au stabilit corect situația de fapt, atât în latură penală, cât și în latură civilă, iar dispozițiile procedurale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, inclusiv în baza contractelor de asigurare încheiate de societățile de asigurări în cazul accidentelor de circulație, s-au interpretat legal.
Este de necontestat că aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, conducând autotractorul nr.- în calitate de prepus al părții responsabile civilmente SRL, județul G, la data de 10 aprilie 2006 inculpatul a accidentat mortal pe victima.
Mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv expertiza judiciară tehnică auto coroborată cu declarațiile martorilor și procesul verbal de cercetare al faptei au concluzionat că în producerea evenimentului rutier el a avut culpă exclusivă, încălcând regulile de circulație stabilite prin art.35 și art.49 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicat, art.1 și art.120 lit.j din Regulamentul de aplicare a acesteia, adoptată prin Legea nr.46/2006.
S-a dovedit de asemenea, că la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal, victima avea în întreținere doi copii, respectiv părțile civile, născută la 2.02.1993 și, născută la 3.10.1986, ultima fiind studentă în anul I la Facultatea de din cadrul Universității B, cursuri de zi.
Potrivit documentației întocmite de reprezentanții recurentei BT Asigurări Transilvania SA C N, în condițiile descrise, a fost avariat și autoturismul nr.-, proprietatea aceleiași victime, reparațiile fiind evaluate la suma de 4354 lei.
Acțiunile civile exercitate de părțile civile și, secunda în numele minorei, au fost corect rezolvate.
Sub un prim aspect, este de observat că potrivit principiilor de drept reglementate în art.54 alin.4 din Legea nr.136/1995 cu modificările ulterioare și art.1000 alin.1 și 3 Cod civil, astfel cum au fost precizate și prin Decizia nr.1/2005 a, Secțiile Unite, în cazul unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe disp. art.999 Cod civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate de legea specială.
Pe de altă parte, din coroborarea disp. art.54 alin.1 din aceeași lege specială, republicată, art.29, 32, 47 și Anexa II la Normele de Aplicare aprobate prin Ordinul nr.3108/2004 al Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor rezultă faptul că acțiunea civilă pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor se exercită de către terțul păgubit direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă și în limitele obligației asumate de acesta prin contractul de asigurare valabil la data producerii accidentului.
Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA în cazul unor atari evenimente rutiere produse în anul calendaristic 2006 sunt stabilite până la două miliarde ROL pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de zece miliarde ROL, în caz de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Atunci când accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, convenția privind stabilirea cuantumului acestora își produce efecte numai dacă s-a realizat o înțelegere tripartidă (asigurător, asigurat, terț păgubit) și a fost încheiată în situația sesizării instanței, după întocmirea rechizitoriului de trimitere în judecată.
Or, față de aceste texte de lege, obligarea recurentului-asigurător de răspundere civilă la plata prestațiilor lunare în favoarea copiilor întreținuți de victima, satisface principiile răspunderii contractuale întemeiată pe contractul de asigurare, sumele de 150 lei și 250 lei, lunar, fiind determinate conform art.47 alin.2, respectiv numai în limitele sumei asigurate, începând de la data decesului întreținătorului și până la încetarea stării de nevoie, admise de Codul familiei.
Drept consecință, dovedindu-se că infracțiunea stabilită în sarcina inculpatului a fost comisă în exercițiul unei curse ordonate, față de prevederile art.1000 alin.1 și 3 Cod civil, nefiind înlăturată prezumția de culpă în alegere și supravegherea prepusului, legal s-a dispus ca sumele de bani ce depășesc obiectul contractului de asigurare să fie plătite în solidar de recurentul-asigurat și partea responsabilă civilmente SRL.
Cererea recurentului-asigurător privind exonerarea de la plata prestațiilor periodice, în baza convenției încheiate cu terțul păgubit, partea civilă și achitarea integrală a despăgubirilor stabilite bilateral, s-a respins justificat de către instanțele anterioare.
Din documentația depusă în fața primei instanțe rezultă cu certitudine că dosarul /58/2006 s-a întocmit de către soția supraviețuitoare, iar acceptul la plată privind întinderea despăgubirilor s-a încheiat numai între aceasta și asigurătorul de răspundere civilă și exclusiv pentru prejudicii reprezentând reparația autovehiculului avariat (4354 RON), cheltuieli de înmormântare (3002,59 RON) și daune morale (36.997,41 RON), convenția s-a încheiat în luna august 2006, deci cu mult înainte finalizării urmăririi penale în cauză, rechizitoriul de trimitere în judecată întocmindu-se la data de 6 martie 2007.
Așadar, stabilirea și acordarea despăgubirilor contravenind disp. art.29 și 32 din Normele aprobate prin Ordinul nr.3108/2004, dat în aplicarea Legii nr.136/1995 republicată, iar prejudiciul patrimonial suferit de părțile civile, minoră în vârstă de 13 ani și, în vârstă de 19 ani, nu au făcut și nici nu puteau face obiectul vreunei tranzacții, în lipsa autorizării soției supraviețuitoare de către autoritatea tutelară competentă și respectiv existența vreunui mandat de reprezentare a secundei, nu este opozabilă nici față de acestea din urmă și nici inculpatului asigurat.
De altfel, interesele recurentului-asigurător au fost pe deplin protejate, atâta timp cât limitele obligației asumate prin contractul de asigurare nu pot fi depășite deoarece prin hotărârile atacate s-a luat act cu privire la achitarea sumei de 40.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și daune morale și s-au delimitat prestațiile periodice conform Legii nr.136/1995 republicată.
Critica referitoare la cuantumul acestei ultime obligații nu este fondată.
În deplin acord cu principiile arătate în art.86-94 și 106 din Codul familiei, ce reglementează obligația la întreținere între părinți și copii, jurisprudența a acceptat constant că la stabilirea sumei pe care defunctul tată o aloca pentru întreținerea fiecărui copil, urmează a se avea în vedere o pătrime din veniturile realizate de acesta, dacă așa cum este cazul în speță, numărul membrilor familiei acestuia era de patru persoane.
Pe de altă partea, obligarea la despăgubiri sub forma unor prestații lunare trebuie dispusă până la vârsta majoratului iar în caz de continuarea studiilor până la terminarea acestora, fără a se putea depăși vârsta de 25 ani, limită apreciată ca întrunind condiția stării de nevoie în sensul art.86 Codul familiei.
Este de necontestat că în luna mai 2006 - data săvârșirii infracțiunii -, victima în vârstă de 42 ani avea deplină capacitate de muncă și asigura întreținere celor patru membrii ai familiei, inclusiv părțile civile, născută la 2.02.1993 și, născută la 3.10.1986, în prezent aflată în continuarea studiilor, fiind studentă în anul I la Facultatea de din cadrul Universității -B, cursuri de zi.
A susținut partea civilă și s- probat prin declarația martorului, că acesta nu era încadrat în muncă, practicând agricultura, ocupație din care realiza un venit mediu lunar de 10-15 milioane ROL.
În atare situație, sumele de 150 lei și respectiv 250 lei, stabilite cu titlu de prestație periodică lunară pentru întreținerea celor doi copii, - care nu beneficiază de pensie de urmaș -, nu sunt exagerate ci se încadrează în cota de o pătrime alocată de tată pentru întreținerea fiecăruia în parte și se impun ca necesare acoperirii măcar în parte a cheltuielilor de creștere, educație și instrucție corespunzătoare vârstei.
Concluzionând, față de cele ce preced, motivele de casare invocate de recurenții inculpat și asigurător de răspundere civilă se privesc ca neîntemeiate, hotărârile atacate fiind juste și conforme legii, inclusiv în ce privește rezolvarea acțiunilor civile exercitate în cauză de moștenitorii victimei.
Ca urmare, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod proc. penală, iar recurenții vor fi obligați fiecare să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul peste termen declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul G împotriva deciziei penale nr.37 din 4 martie 2008 a Tribunalului Dâmbovița și sentinței penale nr.604 din 8 octombrie 2007 a Judecătoriei Târgoviște, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de asigurătorul BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA, cu sediul în, județul G, împotriva acelorași hotărâri, ca nefondat.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./.red.
2 ex./03.06.2008
. fond --Jud. Târgoviște
Jud. fond
. apel -- Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
