Furtul (art.208 cod penal). Decizia 438/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.438
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Mihai Viorel
- - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr.47 din data de 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost admis apelul declarat de inculpata fiica lui G și, născută la data de 27 august 1967 în localitatea de Târg, județul P, domiciliată în orașul M,-, județul D, împotriva sentinței penale nr.1359 din 22 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, pe care a desființat-o în parte sub aspectul laturii penale a cauzei numai în privința acesteia și pronunțând o nouă sentință a reținut la încadrarea juridică dată faptei disp.art.75 lit.c Cod penal și a înlăturat disp.art.74 și art.76 Cod penal.
În baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la disp.art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, cu referire la art.18/1 Cod penal și art.91 alin.1 lit.c Cod penal, a fost achitată inculpata pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev.de art.26 rap.la art.208 alin.1 Cod penal, combinat cu art.209 aplicându-i o amendă administrată în sumă de 400 lei.
S-au înlăturat disp.art.71 și art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, precum și a disp.art.83 Cod penal.
S-au menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin sentința penală nr.1359 din 22 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, în baza art.26 rap.la art.208 alin.1 combinat cu art.209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp.art.75 lit.c și a disp.art.74 și art.76 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatei, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Conform art.83 Cod penal, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 575 din 25 mai 2004 Judecătoriei Moreni, care s-a dispus să fie executată alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, în total inculpata urmând să execute o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art.71 Cod penal, inculpatei i-au fost interzise drepturile prev.de disp.art.64 alin.1 lit,a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate SC" Internațional"SA M, în locul căreia a fost introdus în cauză lichidatorul judiciar ACTIV Târgoviște, a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - inculpată, personal și asistată de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.2954/2009, aflată la fila 13 dosar, lipsă fiind intimata - parte civilă SC" Internațional"SA prin lichidator "ACTIV " Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimata - inculpată, după ce în prealabil a luat legătura cu aceasta, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a susținut că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică, deoarece în considerarea criteriilor ce ar putea caracteriza persoana și conduita făptuitorului de natură a conduce la reținerea prev.art.18/1 Cod penal, a reținut faptul că inculpata este încadrată într-un grad accentuat de handicap, suferă de afecțiuni grave ce au necesitat repetate internări și intervenții chirurgicale iar aplicarea unei pedepse cu închisoarea ar fi un tratament excesiv.
În opinia sa, boala preexistentă la momentul săvârșirii infracțiunii poate intra între criteriile personale ce pot fi avute în vedere în cadrul instituției prevăzute de art.18/1 Cod penal, în rest, afecțiunile post factum pot fi luate în considerare la individualizarea pedepsei și modalității de executare și nu la aprecierea gradului de pericol social al faptei.
Consideră că înlăturarea disp.art.74 Cod penal, reținute de instanța de fond în apelul inculpatului în condițiile în care respectivele circumstanțe personale nu mai sunt reținute de instanța de apel printre criteriile cu privire la persoana și conduita făptuitorilor prevăzute de art.18/1 Cod penal, reprezintă deopotrivă o încălcare a principiului neagravării situației în propria cale de atac dar și o contradicție între dispozitiv și motivare.
De asemenea, a menționat că reținerea lipsei gradului de pericol social al infracțiunii pentru fapta săvârșită este netemeinică fiind rezultatul unei erori grave de fapt având drept consecință achitarea inculpatei.
Astfel, analizat prin prisma criteriilor referitoare la persoana și conduita inculpatei din care exclude boala reținută de instanță în mod exclusiv și nefondat, datorită lipsei de legătură cu discernământul, constată din analiza antecedentelor penale că aceasta a mai fost condamnată pentru o infracțiune de furt de același fel la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pe un termen de încercare de
2 ani și 6 luni, fiind atenționată asupra consecințelor prev.de art.893 Cod penal, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, obligație pe care a ignorat-
Totodată, a adăugat faptul că inculpata a antrenat în săvârșirea faptei proprii copii minori din care unul sub 14 ani, participația în condițiile art.754 lit.c Cod penal, fiind o cauză de agravare.
Față de cele mai sus enunțate, apreciază că instanța a săvârșit o eroare de fapt având drept consecință, achitarea inculpatei în condițiile art.10 lit.b/1 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive, solicită instanței admiterea recursului, casarea deciziei penale cu reținere, iar pe fond condamnarea inculpatei.
Avocat având cuvântul pentru intimata - inculpată, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea sentinței penale nr.1359/22 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni ca legală și temeinică, întrucât aceasta nu a avut cunoștință de infracțiunea comisă de fiii săi, ea doar încercând, la îndemnul organelor de urmărire penală să-și asume răspunderea pentru o faptă pe care nu a comis-
A mai susținut că inculpata este încadrată într-un grad accentuat de handicap, suferind de afecțiuni grave - hidronefroză grad II, tumoare hepatică, eventație gigantă postoperatorie, care au necesitat repetate și internări și intervenții chirurgicale și efectuarea unor tratamente costisitoare, prejudiciul a fost acoperit, are trei copii minori în întreținere, iar închisoarea este un tratament mult prea pentru aceasta.
Inculpata având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce o va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia penală nr. 47 din 3.04.2009 a Tribunalului Dâmbovița, s-a admis apelul declarat de către inculpata, împotriva sentinței penale nr. 1359 pronunțată de Judecătoria Moreni la 22 2008 în dosarul nr- și în consecință:
S-a desființat în parte sentința atacată sub aspectul laturii penale a cauzei numai în privința inculpatei și pronunțând o nouă sentință, s-a reținut la încadrarea juridică dată faptei dispozițiile art. 75 lit. c Cod penal și s-au înlăturat dispozițiile art. 74 și 76 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la dispozițiile art. 10 lit.1Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 181Cod penal și art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal,a fost achitată inculpata pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 Cod penal combinat cu art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, aplicându-i-se o amendă administrativă în sumă de 400 lei.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, precum și a dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța decizia respectivă, instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr. 1359 pronunțată de Judecătoria Moreni la 22.12.2008 în dosarul nr-, în baza disp. art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin.2, a disp. art. 75 lit. și a disp. art. 74 și 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În conformitate cu art.71 cod penal inculpatului i-au fost interzise, pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a și lit. b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal executarea pedepsei principale a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani, potrivit disp. art. 82 Cod penal.
Potrivit art. 71 alin. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii, inculpatului atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prevăzute de disp. art. 83 Cod penal.
Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 26 rap. la art. 208 alin.1 comb. cu disp. art. 209 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.75 lit. și a disp. art. 74 și 76 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatei, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Conform disp. art. 83 Cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 575 din 25.05.2004, a Judecătoriei Moreni, care s-a dispus să fie executată alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, în total inculpata urmând să execute o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71 Cod penal inculpatei i-au fost interzise drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin.1 lit.a teza a II și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate International M, cu sediul în B-dul 22 1989, nr. 28, județul D, în locul căreia a fost introdus în cauză lichidatorul judiciar ACTIV, cu sediul în Târgoviște, B-dul -, - 13,.16, județul D, asociat coordonator ec., a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
În conformitate cu disp. art. 191 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la plata a câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 29/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, înregistrat sub nr. 616/262 la 5.03.2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă prev. de disp. art. 26 rap. la art. 208 alin.1 comb. cu art. 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 75 lit. și a disp. art. 83 Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de disp. art. 208 alin.1 comb. cu disp. art. 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin.2 și art. 75 lit.c Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a constat că la 9.04.2005, în jurul orelor 17, aflat în localitatea M inculpatul, i-a văzut în incinta INTERNATIONAL M, pe numiții, A, și, care aveau asupra lor o țeavă, provenind din interiorul acestei societăți.
Aceștia i-au spus că s-au înțeles cu paznicii să sustragă o cantitate de țeavă și să o transporte la un centru de colectare fier vechi.
În acest timp în căruța trasă de un, aparținând inculpatei, aflată în stradă se aflau deja câteva bucăți de țeavă, în prezența inculpatului, fiind încărcată și țeava pe care o transportau cei 4 făptuitori.
La solicitarea acestora inculpatul fost de acord să-i ajute să descarce țevile la sediul SC SRL M, după care toți au revenit la sediul părții vătămate, de unde au sustras încă o țeavă și 4 burlane metalice, pe care le-au transportat la aceeași societate, având ca obiect de activitate colectarea materialelor refolosibile.
, proprietatea inculpatei a fost încredințat de către aceasta fiilor ei, și A, care se înțeleseseră în prealabil cu și și cu unul dintre paznicii SC sa M, în scopul transportării materialelor însușite pe nedrept.
Prin valorificarea bunurilor inculpatul a obținut suma de 32,5 lei, iar a primit suma de 30 lei cu titlu de chirie pentru de atelajul pe îl pusese la dispoziție celor 5 tineri.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat integral, prin restituirea bunurilor sustrase.
Prin sentința penală nr. 476 pronunțată de Judecătoria Moreni la 11.05.2007, în baza disp. art. 208 alin.1 comb. cu disp. art. 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 și a disp. art. 75 lit.c Cod penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit disp. art. 82 Cod penal, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prev. de disp. art. 83 Cod penal.
Potrivit disp. art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin.1 comb. cu disp. art. 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 75 lit.c Cod penal și a disp. art.74 și 76 Cod penal, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, fiindu-i revocat în același timp beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, care îi fusese aplicată prin sentința penală nr. 575 pronunțată de Judecătoria Moreni la 25.05.2004, în total inculpata având de executat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 71 Cod penal, inculpatei i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit.a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Prin aceeași sentință s-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate SC SA M, a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
Prin decizia penală nr. 205, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA la 15.10.2007 a fost admis apelul declarat de către inculpată, fost desființată sentința atacată, iar cauza a fost trimisă în vederea rejudecării aceleiași instanțe de fond.
Instanța de control judiciar a constatat că la 11.05.2007, judecătorul fondului a considerat terminată cercetarea judecătorească și a trecut la dezbateri, cu toate că procedura de citare cu partea vătămată nu era legal îndeplinită, aspect care contravine disp. art. 291 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a precizat că în realitate, instanța de fond nu a efectuat o cercetare judecătorească, în conformitate cu disp. art. 287 Cod procedură penală, prin exercitarea atribuțiilor în mod activ, în vederea aflării adevărului, rezumându-se doar la ascultarea inculpatei, împrejurare în care situația de fapt a fost stabilită exclusiv pe baza datelor cuprinse în actul de inculpare.
La reluarea judecății cauza a fost înregistrată sub nr. 2609/262/ la 8.11.2007.
În timpul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații, dar și martorii G, și
În urma analizei tuturor probelor administrate în cauză, instanța a reținut că la 9.04.2005, în jurul orelor 17, împreună cu alte persoane, inculpatul a sustras în mod repetat țeavă și burlane metalice din incinta SC SA M, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de disp. art. 208 alin.1 comb. cu disp. art.209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin.2 Cod penal.
Întrucât trei dintre ceilalți participanți erau minori, având vârste cuprinse între 13 și 15 ani, la încadrarea juridică s-au reținute și disp. art. 75 lit.c Cod penal.
A mai reținut instanța că fapta inculpatei, care la aceeași dată, fiind înștiințată de fiii ei minori, că urmează să sustragă țeavă din interiorul SC SA M, prin înțelegere cu paznicii societății, le-a pus acestora la dispoziție mijlocul necesar de transport, încasând o parte din suma obținută în urma comercializării bunurilor sustrase, constituie complicitate la infracțiunea de furt calificată, faptă prevăzută de disp. art. 26 rap. la art. 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 75 Cod penal.
Au fost înlăturate ca nesincere declarațiile martorului A, și reținute cele ale martorilor, și, care s-au coroborat și cu celelalte probe administrate în cauză.
La individualizarea pedepselor care le-au fost aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de disp. art. 72 Cod penal - disp. generale ale codului penal, gradul de pericol social al faptelor, prin prisma împrejurărilor concrete în care au fost comise și circumstanțele persoanele ale celor sancționați.
Constatând că inculpatul are un copil minor și a adoptat o atitudine sinceră în fata organelor judiciare, regretând fapta comisă, dar și împrejurarea că nu are antecedente penale, instanța a făcut în cea ce-l privește aplicarea disp. art. 74 lit. a și c Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante, dispunând condamnarea la pedeapsa închisorii al cărei cuatum a fost stabilit sub minimul special prevăzut de textul incriminator, astfel cum reclamă disp. art. 76 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de disp. art. 64 lit. teza aIIa și lit.b Cod penal ca pedeapsă accesorie, pedeapsă care a fost suspendată pe durata suspendării executării pedepsei principale, în conformitate cu disp. art. 71 alin. ultim Cod penal.
Judecătorul fondului a considerat că scopurile preventiv și educativ ale pedepsei pot fi atinse și fără ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate, dând eficiență disp. art. 81 Cod penal în baza cărora a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare stabilit potrivit disp. art. 82 Cod penal.
Inculpatului, i s-a atras totodată atenția asupra disp. art. 83 Cod penal, referitoare la condițiile în care poate interveni revocarea suspendării condiționate a pedepsei care i-a fost aplicată.
Referitor la inculpata instanța a stabilit că aceasta a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată doar în cursul urmăririi penale, și că, prin sentința penală nr. 575 pronunțată de Judecătoria Moreni la 25.05.2004 a mai fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare a cărei executare fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 Cod penal.
Prin prisma acestor aspecte, s-a considerat că nu i se poate aplica decât o pedeapsă privativă de libertate al cărei cuantum, însă a fost coborât sub minimul special prevăzut de textul incriminator, în condițiile în care s-a dat eficiență disp. art. 74 și 76 Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante, în considerarea ideii că este căsătorită, are copii în întreținere și a recunoscut activitatea infracțională la urmărirea penală.
Potrivit disp. art. 83 Cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința menționată mai sus, dispunându-se ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa stabilită prin sentința de față, pedeapsa de executat fiind de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, inculpatei i-au fost interzise drepturile prevăzute de disp. art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
S-a luat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase, iar în baza disp. art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele susținute oral apărătorul inculpatei a apreciat că s-a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, a circumstanțelor în care presupusa faptă a fost comisă, dar și a circumstanțelor personale ale părții pe care o apără.
S-a mai susținut că apare plauzibilă apărarea inculpatei care a relatat că nu a avut cunoștință de infracțiunea comisă de fiii săi, ea doar încercând, la îndemnul organelor de cercetare penală, să-și asume răspunderea pentru o faptă pe care nu a comis-o, în condițiile în care aceasta se situează înăuntrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 575/2004 pronunțată de Judecătoria Moreni prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
În final, apărătorul a mai subliniat că trimiterea în judecată și condamnarea apelantei - inculpate care suferă de o afecțiune gravă, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, reprezintă un exces al organului de cercetare penală și al instanței de fond.
În raport de situația expusă, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond - achitarea inculpatei în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la dispozițiile art. 10 alin. 1 lit.1Cod procedură penală, în considerarea ideii că fapta care i se impută nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În subsidiar, apărătorul a solicitat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator, în condițiile reținerii în favoarea inculpatei a unor circumstanțe atenuante.
Fiind audiată în apel, în conformitate cu Jurisprudența CEDO, apelanta inculpată a mai precizat că-și menține doar ultima declarație dată în fața instanței de fond, susținând în același timp că a dat declarațiile din faza de urmărire penală sub presiunea exercitată de către lucrătorii de poliție, care au amenințat-o că vor face demersuri pentru a-i da copiii în plasament, în același timp urmând să fie acuzați de săvârșirea unor infracțiuni de furt.
A mai menționat apelanta că nu se face vinovată de complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în condițiile în care nu a încredințat căruța fiilor săi.
Examinând cauza sub toate aspectele, prin prisma dispozițiilor art. 371 și 378 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul declarat de către inculpată se privește ca fondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând trebuie evidențiat că nu poate fi primită apărarea inculpatei potrivit căreia nu ar fi avut cunoștință despre activitatea infracțională desfășurată de către fii săi A și la data de 09.04.2005, care, alături de alte persoane, au sustras din incinta SC M, mai multe țevi pe care le-au transportat cu căruța trasă de un care-i aparținea, la sediul SC SRL M ( având ca obiect de activitate colectarea materialelor refolosibile ) care, contrar susținerilor apărătorului său, nu este plauzibilă.
La descărcarea țevilor, aceștia au fost ajutați de inculpatul, care, ulterior a revenit la SC SA de unde a sustras împreună cu, A, și patru burlane metalice noi cu diametrul de 178 mm și o altă țeavă, materiale care, de asemenea, au fost transportate la SC SRL M.
Apelanta - inculpată se întâlnise anterior cu fiii săi minori și A, care-i spuseseră că s-au înțeles cu unul dintre paznicii societății păgubite să-i lase să sustragă o cantitate de țevi, fiind de acord să le dea căruța proprietatea sa, pentru a transporta materialele la un centru de colectare.
I-a așteptat la un bar din apropriere cât au fost efectuate operațiile de transport, în schimbul acestui ajutor fiindu-i oferită suma de 30 lei.
Este adevărat că apelanta a recunoscut în faza urmăririi penale că a încredințat căruța care-i aparține celor doi copii minori ai săi, lui, și, știind că aceștia urmau să sustragă, cu acordul paznicilor, mai multe țevi din incinta SC SA M, și să le transporte în două rânduri la un centru de colectare, revenindu-i pentru " chirie " suma de 30 de lei.
Situația relatată de către apelantă a fost confirmată și de către fiii săi A și, dar și de și (cumnata inculpatei).
La prima judecată în fond apelanta și-a nuanțat declarațiile date anterior, pentru ca la a doua judecată în fond să nege orice contribuție la activitatea infracțională de sustragere a unor materiale feroase în ziua de 09.04.2005.
Declarațiile date de către, și, în dosarul nr- în fața Judecătoriei Moreni, atestă, de asemenea, că apelanta - inculpată cunoștea scopul pentru care a încredințat copiilor săi căruța în ziua de 09.04.2005, știa de unde provin țevile și că acestea au fost sustrase.
Rezultă din probele amintite mai sus care se coroborează cu declarația apelantei - inculpate din faza de urmărire penală că fapta reținută în sarcina sa există și că ea a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de textul incriminator.
În opinia tribunalului însă aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 181Cod penal, putând fi asimilată uneia care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Astfel, s-a apreciază că fapta nu constituie infracțiune, aceasta aducând o atingere minimă valorii apărate de lege ( în situația dedusă judecății - patrimoniului SC SA M ) și fiind lipsită în mod vădit de importanță, prin conținutul său concret neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit adresei nr. 273/19.05.2005, prejudiciul cauzat SC Internațional SA M, a fost evaluat la suma de 1432,5 lei, fiind recuperat integral prin restituire, apelantei - inculpate revenindu-i din suma încasată în urma valorificării materialelor sustrase la SC SRL ( centru de colectare a materialelor refolosibile), 30 lei.
La toate acestea se adaugă persoana inculpatei, încadrată într-un grad accentuat de handicap, care suferă de afecțiuni grave -hidronefroză grad II, tumoare hepatică, eventrație gigantă postoperatorie, care au necesitat repetate internări și intervenții chirurgicale și efectuarea unor tratamente costisitoare, situație față de care tribunalul apreciază că un tratament sancționator constând într-o pedeapsă cu închisoarea, cu privare de libertate, ar fi excesiv, chiar dacă prin sentința penală nr. 575 pronunțată de Judecătoria Moreni la 25.05.2004, aceasta mai fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. 1 Cod penal, cu art. 74 și 76 Cod penal, aflându-se la data comiterii faptei care a făcut obiectul prezentei judecăți în perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Tribunalul a considerat că și astfel concretizată, o sancțiune administrativă aplicată în temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal, își va putea atinge scopurile preventiv și educativ pe care legea i le conferă și va determina încetarea oricăror acte ilicite din partea apelantei - inculpate.
Art. 181Cod penal are o altă finalitate decât individualizarea unei pedepse. În acest caz, aprecierile trebuie să cadă nu atât asupra fiecărui criteriu în parte, printre care legea enumără și persoana și conduita celui sancționat, cât mai ales asupra modului în care aceste criterii se completează reciproc.
În circumstanțele concrete în care fapta a fost comisă, aceasta nu apare gravă, ceea ce o face compatibilă cu dispozițiile art. 181cod penal, text care presupune o lezare minimă a valorii ocrotită de lege.
Împotriva acestei decizii de declarat recurs parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că, în opinia sa sunt incidente cazurile de casare prev. de art.3859pct.9 și 18 Cod procedură penală.
S-a arătat că boala preexistentă la momentul săvârșirii infracțiunii poate intra între criteriile personale ce pot fi avute în vedere în cadrul instituției prevăzute de art. 181Cod penal, numai în măsura în care influențează discernământul.
În rest boala preexistentă sau afecțiunile post factum, pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei și modalității de executare și nu la aprecierea gradului de pericol social al faptei.
În aceste condiții înlăturarea dispozițiilor art.74 Cod penal reținute de instanța de fond în apelul inculpatului în condițiile în care respectivele circumstanțe personale nu mai sunt reținute de instanța de apel printre criteriile cu privire la persoana și conduita făptuitorilor prevăzute de art. 181Cod penal, reprezintă deopotrivă o încălcare a principiului neagravării situației în propria cale de atac (art.3858Cod procedură penală) dar și o contradicție între dispozitiv și motivare (3859pct.9 Cod procedură penală).
Reținerea lipsei gardului de pericol social al infracțiunii pentru fapta săvârșită este netemeinică fiind rezultatul unei erori grave de fapt având drept consecință achitarea inculpatului (art.3859pct.18 Cod procedură penală).
Astfel, analizat prin prisma criteriilor referitoare la persoana și conduita inculpatului din care se exclude boala reținută de instanță în mod exclusiv și nefondat datorită lipsei de legătură cu discernământul, se constată din analiza antecedentelor penale că inculpata a mai fost condamnată pentru o infracțiune de furt de același fel, la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, fiind atenționată asupra consecințelor prev. de art.83 Cod penal în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, obligație pe care inculpata a ignorat-
Este de adăugat faptul că inculpata a antrenat în săvârșirea faptei proprii copii minori din care unul sub 14 ani, participația în condițiile art.75 lit. c Cod penal fiind o cauză de agravare.
Curtea, verificând hotărârea atacată conform art. 35814Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală constată că recursul este fondat.
În acest sens, în ceea ce privește situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii comise de inculpata, acestea au fost reținute corect de ambele instanțe anterioare, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, în pofida negării activității infracționale de către inculpata, atitudinea adoptată de această persoană numai în faza cercetării judecătorești.
De altfel, recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA nu vizează acest aspect.
În ceea ce privește însă caracterizarea faptei respective ca infracțiune, astfel cum a este această noțiune definită de art.17 Cod procedură penală, TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, spre deosebire de Judecătoria Moreni, a considerat că în speță, sunt incidente disp. art. 181Cod procedură penală în sensul că fapta respectivă nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni datorită atingerii minime aduse valorii apărate de lege și prin conținutul său concret, fiind depistată în mod vădit de importanță.
În opinia Curții, raportat la probele existente la dosarul cauzei, dar și la aspectele de ordin personal care au incidență vis - a - vis de inculpata, soluția adoptată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA este totalmente eronată.
aceasta, întrucât, după cum a sesizat în mod îndreptățit și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, în recursul declarat, instanța de apel și-a justificat exclusiv opțiunea aleasă prin prisma stării de sănătate a inculpatei, dovedită prin acte medicale (încadrată într-un grad accentuat de handicap suferind de afecțiuni grave necesitând repetate internări și intervenții chirurgicale).
Potrivit însă alin.2 al art. 181Cod procedură penală pentru ca alin.1 al aceluiași text de lege să fie aplicabil este necesar ca la stabilirea în concret a gradului de pericol social să se țină seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
După cum este cunoscut, criteriile mai sus menționate trebuie să conducă în mod cumulativ la concluzia lipsei evidente de pericol social al infracțiunii.
Ceea ce nu este cazul în speță și nici în situația reținută de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA motivarea acestei instanțe lăsând impresia că s-a încercat, prin forțarea interpretării, darea unei sancțiuni administrative inculpatei (singura posibilitate fiind prin intermediul instituțiilor prev. de art.181Cod procedură penală) pentru ca să nu se ajungă la încarcerarea persoanei în cauză, dat fiind că orice pedeapsă penală i s-ar fi aplicat acesteia, ar fi avut loc revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepselor de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 575/25.05.2009 a Judecătoriei Moreni.
Raportat la cele astfel reținute, Curtea apreciază că în speță nu este incident în nici un caz art. 181Cod procedură penală cu privire la fapta săvârșită de inculpata, iar starea de sănătate a acestei persoane a fost avută în vedere la prima instanță care, de altfel, și în vederea altor motive a reținut în cauză disp. art. 74 și 76 Cod penal coborând pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Se poate, într-adevăr, considera că instanța de apel a încălcat și prevederile art. 372 alin.1 Cod procedură penală,după cum a invocat și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA ( care însă a identificat un temei greșit - art. 3858Cod procedură penală, incident numai în cazul recursului, nu a apelului) prin înlăturarea disp. art. 74 și 76 Cod penal de la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, chiar dacă această instanță a procedat în acest fel în vederea dispunerii soluției de achitare întemeiate pe disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, neputând în același timp să și mențină reținerea circumstanțelor atenuante dar și să achite inculpata pentru lipsa pericolului social.
Nereținând incidența în cauză a cazului de casare prev. de art. 3859pct.9 Cod procedură penală, Curtea va reține în schimb incidența aceluia prevăzut de art. 3859pct.18 Cod procedură penală, față de cele învederate anterior, constatând că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatei de către TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Drept urmare, având în vedere că în speță nu se identifică incidența altor cazuri de casare ce se iau în considerare din oficiu, potrivit art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea în baza art. 38515alin.1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, va casa decizia penală nr.47 din 03 aprilie 2009 Tribunalului Dâmbovița și va menține sentința penală nr.1359 din 22 2009 Judecătoriei Moreni.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Casează decizia penală nr.47 din 03 aprilie 2009 Tribunalului Dâmbovița și menține sentința penală nr.1359 din 22 2009 Judecătoriei Moreni.
Obligă inculpata la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 200 lei onorariu apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Mihai Viorel
Grefier
Fiind plecată în concediu de odihnă
semnează grefierul șef de secție
Red. /DC
2 ex./3.07.2009
f- - Judecătoria Moreni
a- - TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
G /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian Mihai Viorel
