Furtul (art.208 cod penal). Decizia 439/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.209-208 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 439
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 52 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat -apărător desemnat din oficiu, reprezentând pe recurenta-inculpată, totodată, lipsind și intimatul - parte vătămată.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-inculpată a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la Parchet invocând disp. art. 3859pct. 2.
C.P.P.A arătat că rechizitoriul nu a fost verificat de către procurorul ierarhic superior fiind încălcate disp. art. 264 alin. 3.
C.P.P.A mai arătat că hotărârile pronunțate în cauză sunt lovite de nulitate pentru că inculpata a fost citată la o altă adresă decât cea la care locuiește iar procedura de citare prin afișare nu a fost legal îndeplinită întrucât lipsesc de pe citație mențiuni privind fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată precum și numele și calitatea celui care a efectuat afișarea, solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării.
Într-o altă teză a solicitat casarea hotărârilor și achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. c arătând C.P.P. că probele administrate nu dovedesc vinovăția inculpatei, că instanța de fond nu a audiat toți martorii iar martorul a prezentat în declarații împrejurări neadevărate.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
A arătat că adresa de înaintare a dosarului a fost semnată de către procurorul ierarhic superior și deci implicit acesta a verificat legalitatea și temeinicia rechizitoriului astfel că nu se poate constata nici un motiv de nulitate în privința sesizării instanței.
În privința citării inculpatei a arătat că inculpata avea obligația să anunțe schimbarea domiciliului și că la instanța de fond procedura de citare s-a îndeplinit prin afișare la ușa Consiliului Local potrivit dispozițiilor procedurale.
A mai arătat că probele administrate în cauză dovedesc săvârșirea infracțiunii de către inculpată și că aceasta după ce a sustras banii de la partea vătămată a dat suma de bani martorului precizând și că trebuie avută în vedere împrejurarea că inculpata este recidivistă.
Avocat în replică a arătat că inculpata nu a cunoscut că se derulează urmărirea penală și judecata în privința sa.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 97/18 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.208 - 209 lit. e și g cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnată inculpata, la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.61 a Cod Penal fost menținută liberarea condiționată pentru restul de 652 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1222/1999 a Judecătoriei Slatina.
S-a luat act că prejudiciul a fost recuperat și partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligată inculpata la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 8 ianuarie 2004, partea vătămată a mers împreună cu inculpata la barul SC SRL de pe str. - din mun. S, unde au rămas până în jurul orelor 22,00 perioadă în care inculpata, profitând de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată, i-a sustras acestuia din buzunar un portofel în care se afla suma de 450 euro și actele, după care a părăsit localul, revenind ulterior în fugă și îndreptându-se spre toaletă.
În aceste împrejurări martorul Aau rmărit-o pe inculpată și i-a solicitat să iasă din toaletă, iar după ce inculpata a ieșit a găsit în coșul de gunoi câteva bancnote euro pe care le-a restituit părții vătămate.
Cu ocazia efectuării percheziției corporale asupra martorului a fost găsită suma de 250 euro în bancnote de 50 euro în ciorapul de la piciorul drept precum și suma de 65 euro în bancnote de 55 euro în buzunarul mare exterior din partea dreaptă a gecii cu privire la care martorul a declarat căi -au fost înmânați de inculpată.
S-a reținut de către instanța de fond că fapta săvârșită de inculpată întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. și ped. de art.208-209 alin.1 lit. e și g Cod Penal, vinovăție ce este pe deplin dovedită cu declarația părții vătămate dată în faza de urmărire penală, coroborată cu declarațiile martorilor și audiați nemijlocit de instanță, a martorului audiat în faza de urmărire penală, procesul verbal de depistare, procesele verbale de percheziție corporală și dovada de primire a bunurilor.
Inculpata s-a sustras de la cercetarea judecătorească.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite, modalitatea în care fapta a fost comisă, cuantumul prejudiciului și împrejurarea că inculpata este recidivistă în forma prev. de art.37 lit. a
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel inculpata, criticând sentința ca netemeinică și nelegală, prin aceea că judecarea cauzei s-a efectuat în lipsa inculpatei, iar din probele dosarului nu rezultă că se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de furt solicitând achitarea sa.
În motivarea apelului, a solicitat admiterea apelului peste termen, precizând că nu locuiește în România de circa 4 ani de zile, fiind cunoscut că a plecat în Italia și nu a avut nici un fel de cunoștință de existența condamnării penale pronunțată împotriva sa.
A mai susținut că probele administrate de instanță și de organele de cercetare penală nu au fost de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție prev. de art.66 și C.P.P. a solicitat să fie achitată în baza dispoz.art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c
C.P.P.Prin decizia penală nr. 52 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a dispus admiterea căii de atac declarată peste termen de inculpată, desființarea sentinței sub aspect penal, în sensul că, în baza art. 71 cu aplic. art. 13, Hotărârea CEDO în cauza Sabău și împotriva României publicată în 484/8.06.2005, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b
Cod PenalS-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost anulat mandatul emis anterior, urmând a se emite unul corespunzător.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a apreciat că, apelul declarat de inculpată este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de inculpată.
Astfel, s-a constatat că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 365 C.P.P."partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile".
Din actele dosarului, a rezultat că inculpata a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțarea cauzei pe fond, precum și la instanța de apel, iar apelul a fost declarat prin avocat ales de inculpată, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 365 alin.1
C.P.P.Sub acest aspect, instanța de prim control judiciar a apreciat că apelul peste termen a fost legal declarat, acesta nefiind tardiv, de altfel inculpata neluând cunoștință de hotărârea de condamnare, fiind lipsă.
Examinând motivele de apel invocate de inculpată, în sensul că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de furt, fiind invocată prezumția de nevinovăția conform art.66 C.P.P. instanța de apel a înlăturat acest motiv, din probele administrate rezultând cu certitudine că aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate, fapta fiind dovedită cu depozițiile martorilor A,.
Totuși, sentința instanței de fond s-a apreciat ca fiind nelegală, pentru faptul că inculpatei, după ce i s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea - pentru săvârșirea infracțiunii reținându-i-se starea de recidivă post condamnatorie prev. de art.37 lit. a și după ce, în prealabil, i s-a menținut și liberarea condiționată în baza dispozițiilor art. 61 a restului de pedeapsă de 652 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1222/1999 a Judecătoriei Slatina - instanța de fond a omis să facă aplicarea dispoz. art.71 cu Cod Penal aplic.art.13 și Cod Penal a Hotărârii CEDO în cauza Sabou și Pârcălab contra României, publicată în Monitorul Oficial nr.484/8 iunie 2005, privind interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod Penal
Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond s-a apreciat ca fiind nelegală și a fost astfel desființată în parte, sub aspect penal, în sensul că, în baza art.71 cu aplic.art.13 și Cod Penal a Hotărârii CEDO în cauza Sabou și Pârcălab contra României, s-a dispus interzicerea inculpatei a drepturilor prev. de art.64 lit. a și b și Cod Penal anume: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe perioada executării pedepsei prin privare de libertate.
Împotriva acestei decizii, precum și împotriva sentinței instanței de fond, a formulat recurs, în termen, inculpata, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c C.P.P. trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece judecata cauzei s-a făcut în lipsa sa și nu a fost legal citată de către această instanță. În subsidiar, a solicitat casarea sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel și, pe fond, achitarea sa în baza art. 10 lit. c raportat C.P.P. la art. 11 pct. 2 lit. b
C.P.P.A arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 10, 18 și 21.
C.P.P.În motivarea recursului inculpata a arătat că instanța de fond a creat inculpatei o situația de fapt mai grea în propria cale de atac pentru că a interzis acesteia drepturile prev. de art. 64 lit. a și b
Cod PenalCa urmării a citării inculpatei prin afișare la Consiliul Local S care să cuprindă numele, prenumele și calitatea celui care afișează citația iar citația întocmită nu cuprinde aceste mențiuni obligatorii, motiv de nulitate ce nu poate fi înlăturat.
Organul de urmărire penală și instanța de judecată trebuia să procedeze la citarea inculpatei prin publicitate, singurul mod care i-ar fi asigurat inculpatei dreptul la un proces echitabil și imparțial.
Inculpata nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnată iar probele administrate de instanța de fond și organele de cercetare penală nu au fost de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție. Instanța de apel a respins cererea de audiere a martorului iar martorii A și au fost audiați în condițiile în care la acel termen de judecată se constatase lipsa de procedură cu inculpata.
În faza de judecată inculpata a fost lipsită de apărare întrucât apărătorul desemnat din oficiu a refuzat să pună concluzii pe fondul cauzei considerând că inculpata refuză să se prezinte la instanță.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că în cauză sunt incidente disp. art.3859alin. 1 pct. 10.
C.P.P.În motivele de apel formulate de inculpată și depuse la dosarul cauzei la data de 20.02.2008, se arătă, printre altele, că inculpata a fost lipsită de apărător în faza de judecată întrucât apărătoarea inculpatei a refuzat să pună concluzii pe fond, considerând că inculpata refuză să se prezinte la instanță, împrejurare ce constituie un caz de nulitate a sentinței atacate.
Din cuprinsul considerentelor deciziei recurate se constată că instanța de apel, deși a apreciat că motivele de apel formulate în sensul că inculpata este nevinovată sunt nefondate, nu a analizat și motivul de apel privind lipsa de apărare a inculpatei.
Omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui motiv de apel constituie o încălcare a disp.art. 378 alin. 3.C.P.P. și se încadrează în disp. art. 3859alin. 1 pct. 10.C.P.P. motivul de apel formulat de inculpată reprezentând o cerere esențială, de natură să garanteze drepturile inculpatei și să influențeze soluția procesului.
Ca urmare, curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului formulat la Tribunalul O l
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 52 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Casează decizia menționată mai sus și trimite cauza pentru rejudecarea apelului, la Tribunalul O l
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 iunie 20008.
- - - - - -
Grefier
Red. jud/ -
A/
Dact. 3 ex./()4 iulie 2008
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
