Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.440
Ședința publică de la 13 iunie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul Gh., împotriva sentinței penale nr.202 din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul Gh. și intimatul, lipsind intimații, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Petentul solicită admiterea recursului, casarea încheierii și restituirea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor, deoarece procurorul nu s-a pronunțat cu privire la faptele a doi inculpați din zilele 14 și 16 decembrie 2003.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece este nevinovat, precum și că lemnele tăiate era de pe terenul său.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece au fost cercetate la plângerea petentului parte vătămată toate persoanele și toate faptele reclamate, iar procurorul nu a soluționat latura civilă a cauzei și acesta este motivul pentru care nu a dispus efectuarea unei expertize cu privire la valoarea acestui material lemnos, arătând și că partea vătămată are deschisă calea unei acțiuni civile.
În replică, recurentul parte vătămată invederează că nu contestă amenda aplicată în cauza ce a făcut obiectul urmăririi penale, ci doar valoarea despăgubirilor.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.202 din 8 aprilie 2008, Tribunalul Gorj, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul și a menținut ordonanța nr.256/P/2004 din 23 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
A fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr-, petentul Gh. a arătat că este nemulțumit de ordonanța nr. 256/P/2004 din 23 februarie 2007 și rezoluția nr. 1249/II/2/2007 din 13 aprilie 2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
În motivare, arătat că, în dosar nu s-au efectuat cercetări și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale prev. de art. 246 Cod penal pe lângă infracțiunile prevăzute de art. 264, 288 și 291 Cod penal; nu s- dispus luarea măsurilor asigurătorii conform art. 163 Cod penal, deși a solicitat acest lucru pentru recuperarea prejudiciului în sumă de 300 RON suferit prin furtul arborilor de esență salcâm, daune morale în sumă de 2.000 RON și cheltuieli judiciare în sumă de 2.000 RON.
Că, în dosarul penal nr. 256/P/2004 s-a efectuat doar o expertiză topografică, neefectuându-se și expertiză silvică pentru stabilirea certă a prejudiciului, adresa Ocolului Silvic M nr. 1692/ 26.04.2004 fiind falsificată, diminuându-se astfel valoarea masei lemnoase sustrase, adresă care a fost folosită în mai multe dosare ale Judecătoriei Motru, Tribunalului Gorj, Curtea de APEL CRAIOVA.
De asemenea, a mai arătat că în dosarul nr. 256/P/2007 procurorul reținut în mod eronat că făptuitorii au tăiat și sustras în data de 14 decembrie 2003, un număr de 38 arbori de esențe diferite (cer, salcâm, etc), din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din adresele Ocolului Silvic M, precum și a Primăriei rezultând că lemnele au fost numai de esență salcâm.
Tribunalul, analizând plângerea formulată reținut că petiționarul sesizat organele de urmărire penală pentru că în ziua de 14 decembrie 2003, agent de poliție la Poliția împreună cu făptuitorii și, socrii acestuia, au sustras de pe un teren situat în satul, comuna, 46 arbori esență salcâm.
Prin rezoluția nr. 256/P/2004 s- dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, cu motivarea că fapta pretinsă nu s- confirmat, arătându-se că arborii au fost tăiați de pe un teren ce le aparține.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj prin rezoluția nr. 1451/II/2/2004 din 19 aprilie 2004.
Prin sentința penală nr.131 din 20 aprilie 2004 fost admisă plângerea formulată de petiționarul, în urma căruia fost desființată rezoluția și fost trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru completarea cercetărilor.
La sesizarea petiționarului Gh. au fost făcute cercetări în legătură cu tăierea de pe picior și însușirea de material lemnos în perioada noiembrie - decembrie 2003, adoptându-se succesiv soluții de neurmărire față de făptuitorii, și agentul de poliție.
Prin rezoluția nr.256/P/2004 din 25.09.2006 s- dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție pentru infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin. 1 Cod penal în temeiul disp. art. 10 lit. Cod pr. penală, cu motivarea că acesta nu avut reprezentarea provenienței ilicite materialului lemnos ce l-a încărcat într-un autovehicul cu ajutorul socrilor săi, și, iar prin aceeași rezoluție, procurorul dispus disjungerea materialului de urmărire penală cu privire la faptele comise de soții și, declinând competența la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, pentru completarea cercetărilor pentru infracțiunea de furt calificat reclamată de petentul.
Împotriva acestei rezoluții formulat plângere care susținut că procurorul nu s- conformat îndrumărilor date de Tribunalul Gorj în sentința nr. 57 din 21 februarie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 647/2006 a Curții de Apel Craiova.
Anterior, pe baza celor sesizate au fost efectuate cercetări în legătură cu, a, iar prin rezoluția din 4 martie 2004, s- dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.
Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin rezoluția a nr. 1451/II/2/2004 din 19 aprilie 2004.
Ulterior, prin sentința penală nr.142 din 20 aprilie 2004, a fost admisă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției care fost desființată și cauza fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru completarea cercetărilor.
După efectuarea cercetărilor, la 16 septembrie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție pentru infracțiunea de furt, întrucât lipsit latura subiectivă și s- dispus disjungerea materialului de urmărire penală față de soții și s- declinat competența de soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru.
O nouă plângere fost formulată de petent, ce fost respinsă de prim procurorul parchetului prin rezoluția din 7 ianuarie 2005.
soluție similară fost dată de Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr.153 din 12 aprilie 2005, dar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.962 din 6 octombrie 2005 admis recursul petiționarului și a trimis cauza la Tribunalul Gorj.
După completarea cercetării judecătorești, tribunalul admis plângerea prin sentința penală nr.57 din 21 iunie 2006, desființat rezoluția din 16 septembrie 2004 și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru finalizarea cercetărilor față de cei trei făptuitori reclamați pentru infracțiunea de furt calificat, hotărâre care rămas definitivă prin decizia penală nr. 647 din 14 iunie 2006, prin care a fost respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
În aceste împrejurări, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus din nou neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție prin rezoluția din 25 septembrie 2006 și disjuns materialul de urmărire penală față de făptuitorii și .
Materialul de urmărire penală disjuns fost trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, în vederea efectuării verificărilor precizate de tribunal prin decizia nr. 57 din 21 iunie 2006, reținându-se că aceste îndrumări au fost apreciate ca întemeiate de către Curtea de Apel Craiova și constau în aceea că sunt necesare noi cercetări pentru se stabili care este proprietarul terenului de pe care s-au tăiat arborii, numărul arborilor tăiați, esența lor și, totodată, dacă aceștia au fost marcați de organele silvice.
Verificările au fost reluate pentru se stabili situația juridică a terenului pe care s-au aflat arborii tăiați, au fost ascultați proprietarii terenurilor învecinate și s- efectuat expertiză tehnică.
Pentru mai bună înfăptuire justiției, la 19 decembrie 2006 s- dispus conexarea dosarelor nr. 1236/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru la dosarul nr. 256 /P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, privind pe agentul de poliție .
În perioada completării cercetărilor, petentul adresat nouă plângere acestui parchet, solicitând efectuarea de cercetări și cu privire la infracțiunile prev. de art. 264, 288, 291 Cod penal, cu susținerea că faptele au fost săvârșite cu scopul de favoriza pe cei cercetați, prin falsificarea adresei nr. 1692 din 6.04.2004 Ocolului Silvic M, ce avut drept urmare diminuarea valorii materialului lemnos sustras de pentru ca fapta comisă de aceștia să fie contravenție și nu infracțiune.
În urma probelor administrate, s- reținut că la data de 21 octombrie 2003 intimatul solicitat Primăriei aprobarea tăierii de pe picior a unor arbori situați pe terenul său din punctul " " ce se învecina la - și la -.
Această cerere fost trimisă Ocolului Silvic în vederea marcării arborilor și fost înregistrată sub nr. 1044 din 10 noiembrie 2003, iar la data de 22 noiembrie 2004, învinuitul s- deplasat în punctul amintit împreună cu șeful ocolului și pădurarul care au marcat 6 arbori cu diametru de la 16 la 24 cm. rezultând o cantitate de 1,424 c, încheind un proces-verbal în acest sens, învinuitul semnând la rubrica "proprietar" și au fost eliberate chitanță, factură fiscală și bon de însoțire, acte necesare transportării la domiciliu a materialului lemnos rezultat după tăiere.
Fără a obține aprobările necesare, în perioada imediat următoare s-a deplasat din nou în punctul "" și din zonă învecinată celei în care se făcuse marcarea, a tăiat de pe picior 38 arbori, depozitând materialul lemnos în apropierea drumului -, de unde urma să fie încărcat într-un autovehicul și transportat la locuința fiicei sale ce este căsătorită cu agentul.
În aceste împrejurări, în ziua de 14 decembrie 2003, ginerele său, a organizat încărcarea lemnelor pentru foc și s- deplasat la punctul de depozitare materialului lemnos cu autocamionul condus de.
La încărcare, a participat și soția sa.
Ajuns la fața locului petentul Gh. a susținut că materialul provine de pe terenul său, iar la rândul său declarat că tăiat arborii legal de pe terenul său, având titlu de proprietate și că Ocolul Silvic i- eliberate documentele justificative.
În aceste condiții, fără a cunoaște că arborii nu au fost marcați și că aceștia se aflau pe terenul altor persoane, agentul a transportat lemnele la locuința sa, unde au fost găsite de organele de poliție după începerea cercetărilor.
Au fost solicitate noi precizări Ocolului Silvic privind volumul și valoarea materialului lemnos ridicat de, precum și prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și cu adresa nr. 1692 din 26 aprilie 2004 rezultat că cei 38 arbori tăiați au avut un volum de 2,566 mc. și au valoarea de 5.008.610 ROL, iar prețul mediu de masă lemnoasă a fost de 273.700 ROL /mc.
Adresa a fost predată fără modificări de martorul G, tehnician principal în cadrul ocolului silvic amintit către organele de poliție cu adresa nr. 1693/2004.
În perioada cât dosarul s- aflat la biroul de poliție, până la data întocmirii referatului de neîncepere a urmăririi penale nr. - din 22 iunie 2004, adresa suferit modificări la rubrica privind valoare celor 38 arbori, astfel că suma inițială a fost micșorată de 10 ori, rezultând suma de 500.861 ROL în loc de 5.008.610 ROL, alterări de același fel suferind și adresa nr. 1693 din 26.04.2004.
Fără verifica exactitatea datelor menționate și reținând că valoarea materialului lemnos tăiat de este cea menționată în referatul întocmit de insp., Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, concluzionând că fapta comisă este contravenție.
Contrar celor menționate, în urma cercetărilor s- constatat că învinuitul tăiat fără drept un număr de 38 arbori, aspect necunoscut de ginerele său și de asemenea a reieșit că primăria prin comisia de specialitate reconstituit dreptul de proprietate în punctul "" pe alte amplasamente și fără respecta dimensiunile, situație ce avut drept urmare eliberarea greșită titlurilor de proprietate a unor moștenitori.
Din această cauză, petentul la data de 16 august 2006 petentul s- adresat instanței pentru anularea titlului de proprietate eliberat lui.
Din cercetările efectuate s- reținut că terenul de pe care s- făcut tăierea celor 38 arbori nu făcea parte din fondul silvic național.
Că, învinuitul nu a urmat procedura prealabilă de marcare arborilor, astfel că i- tăiat fără drept, această împrejurare nefiind cunoscută de cei care au încărcat și transportat materialul lemnos, că valoarea masei lemnoase rezultată din tăiere a fost de 5.008.610 ROL, iar prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă de pe picior este de 273.700 ROL.
conținutului adresei eliberate de ocolul Silvic M s- făcut în timp ce dosarul nr. -/2004 se afla la Biroul de poliție, iar cercetările se efectuau de agentul de poliție și.
Astfel fiind, învinuitul comis faptele prev. de art. 97 al. 1 și art. 98 al.1 din Legea nr. 26/1996 prin tăierea și însușirea celor 38 arbori în perioada noiembrie - decembrie 2003 și nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, autorul având reprezentarea că arborii se aflau pe terenul pentru care obținuse titlul de proprietate în anul 1996.
În ceea ce privește pe numiții, și, aceștia nu au cunoscut proveniența ilicită a materialului lemnos încărcat de la locul unde îl depozitase învinuitul.
Față de învinuitul, prin Ordonanța din 23.02.2007 din dosarul nr.256/P/2004, s- dispus scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea cu amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei pentru infracțiunile prev. de art. 97 al. 1 și art. 98 al. 1 din Legea nr. 26/1996, scoaterea de sub urmărire penală acestuia pentru infracțiunea de furt, neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunea de furt și cea prev. de art. 97 al. 1 și 98 al. 1 din Legea nr. 26/1996, neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție și numiților și pentru infracțiunea de furt calificat și s- disjuns materialul de urmărire penală și declinarea acestuia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru se face cercetări față de subinsp. și agent de poliție pentru infracțiunea prev. de art. 264, 288, 291 cod penal.
Împotriva acestei ordonanțe petiționarul făcut plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, iar prin rezoluția nr. 1249/II/2/ 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea împotriva soluției date prin ordonanța nr. 256/P/2004 din 22 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Împotriva ordonanței și a rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, petiționarul Gh. a înaintat plângere la Tribunalul Gorj, arătând că nu s-au luat măsuri asigurătorii pentru recuperarea prejudiciului prin sustragerea arborilor și că pretinde pentru aceasta 3.000 lei, daune morale și cheltuieli judiciare.
Soluționând plângerea Tribunalul Gorj, prin sentința nr.309 din 4 septembrie 2007 pronunțată în dosar nr- a respins plângerea formulată de petentul și a obligat petiționarul la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, motivând că nu s-a stabilit în mod cert prejudiciul, că este nemulțumit de sancțiunea aplicată intimatului, în condițiile în care prejudiciul nu a fost recuperat.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia penală nr.57 din 25 ianuarie 2008 a admis recursul, a casat sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Gorj, cu motivarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Astfel, tribunalul nu a arătat motivele efective pentru care a apreciat că soluțiile date în cauză sunt temeinice și legale, că starea de fapt a fost corect stabilită, nu a arătat ce probe susțin această stare de fapt, ce criterii a avut în vedere să aprecieze că fapta intimatului nu constituie infracțiune și că sancțiunea aplicată este în concordanță cu fapta săvârșită.
Analizând în urma rejudecării plângerea petentului împotriva ordonanței nr.256/P/2004 din 23 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, tribunalul a apreciat că soluția adoptată de procuror este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art.2781alin.8 litera a Cod pr.penală a respins plângerea ca nefondată, menținând ordonanța atacată.
Procurorul a adoptat ordonanța contestată în baza probatoriului administrat în cauză prin care s-a stabilit o completă și corectă stare de fapt.
Astfel, prin declarațiile intimaților făptuitori, coroborate cu procesul-verbal încheiat de procuror la data de 21.02.2007 fila 17 dosar parchet, declarațiile martorilor G fila 21, fila 25, fila 26, fila 28, fila 29, declarația învinuitului dată la procuror filele 30-31 și a intimatului făptuitor filele 32-33, raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză filele 48-50, actele și documentele depuse la dosarul parchetului, s-a stabilit fără putință de dubiu că intimatul făptuitor a tăiat fără drept un număr de 38 arbori, aspect necunoscut de agentul de poliție intimat.
S-a stabilit că terenul de pe care s-a făcut tăierea celor 38 de arbori nu face parte din fondul silvic național, fiind pășune, iar la data tăierii ilegale a arborilor nu era stabilit regimul juridic (amplasamentul de pe care au fost tăiați arborii), însă intimatul nu a urmat procedura prealabilă de marcare a arborilor, astfel că i-a tăiat fără drept.
Punctual, analizând soluția adoptată de procuror prin ordonanța contestată, la punctul 1 din dispozitivul ordonanței s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea administrativă în cuantum de 1.000 lei a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.97 alin.1 și art.98 alin. 1 din Legea 26/1996, apreciindu-se de că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, făcând astfel aplicarea disp.art.181Cod penal.
S-a apreciat că această soluție dispusă față de intimatul este temeinică și legală, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită și în special aspectul că situația juridică a amplasamentului de pe care au fost tăiați 38 de arbori de către acesta fără a fi marcați nu era stabilită, motiv pentru care, apreciind în mod corect că susnumitul intimat a avut reprezentarea că arborii s-au aflat pe terenul pentru care obținuse titlul de proprietate în anul 1996, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru infracțiunea de furt calificat.
Privitor la intimații făptuitori, și în legătură cu care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale la punctele 3 și 4 din dispozitivul ordonanței, tribunalul a constatat că în mod temeinic a apreciat organul de urmărire penală că aceștia nu au cunoscut proveniența ilicită a materialului lemnos încărcat de la locul unde îl depozitase intimatul, iar intimata nu a avut cunoștință despre împrejurarea că arborii au fost tăiați ilegal, nefiind marcați, această activitate infracțională de tăiere ilegală a arborilor fiind desfășurată exclusiv de către intimatul făptuitor Gr. în sarcina căruia s-au reținut în mod corect faptele pentru care a fost sancționat cu amendă administrativă.
Lipsa elementului intelectiv-subiectiv al susnumiților în săvârșirea faptelor rezidă tocmai din situația juridică incertă a terenului de pe care s-au tăiat arborii, aceștia neavând reprezentarea că acel amplasament ar aparține petentului, tocmai pentru motivul că situația juridică a terenului în discuție nu a fost clarificată, fiind incertă.
Referitor la solicitarea petentului de a se trimite cauza la parchet în vederea completării probatoriului prin audierea martorei, aceasta nu se impune în nici un caz pentru că susnumita a fost audiată de către organul de urmărire penală în calitate de făptuitoare și tocmai pentru că nu a cunoscut proprietarul căruia aparțin arborii tăiați față de aceasta s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
În ceea ce privește solicitarea petentului de trimitere a cauzei la parchet și pentru efectuarea de probe referitor la falsificarea adeverinței nr.1692/26.04.2004 emisă de Ocolul Silvic M, nici acest lucru nu se impune pentru că în legătură cu falsificarea acestei adeverințe în mod corect procurorul prin ordonanța contestată la punctul 5 a dispus disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea acestuia la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în vederea efectuării de cercetări față de subinspector și agent de poliție pentru infracțiunea prev. de art.264, 288 și 291 Cod penal.
În acest sens, procurorul a făcut aplicarea disp.art.64 din Legea nr.360/2002 privitor la competența de cercetare penală a ofițerilor de poliție.
Această soluție de disjungere a materialului de urmărire penală nu poate fi supusă cenzurii instanței, nefiind o soluție de netrimitere în judecată prev. de art.2781alin.1 pr.pen. împotriva căreia poate fi formulată plângere la instanța de judecată pentru exercitarea unui control judiciar asupra acestor soluții adoptate de către procuror.
Pentru motivele arătate mai sus, tribunalul a respins plângerea ca nefondată, a menținut ordonanța nr.256/2004 din 23 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, ca temeinică și legală adoptată în baza unui probatoriu corect și complet stabilit și printr-o apreciere a procurorului în concordanță deplină cu aceste probe.
Recursul este nefondat și va fi respins, cu următoarea motivare.
Așa cum temeinic și legal a reținut și instanța de fond, Ministerul Publica fost investit cu plângerea părții vătămate, acesta acuzând pe făptuitorii, - polițist, și, că în mod repetat ar fi tăiat și sustras de pe terenul său o cantitate însemnată de arbori.
Prin ordonanța din 23 februarie 2007 cu nr.256/P/2004, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea administrativă a învinuitului; scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit pentru infracțiunea de furt calificat; neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunile prev.de art.208, 209, art.97 alin.1, 98 alin.1 din Legea nr.26/1996; neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție și față de făptuitorii și, pentru infracțiunea de furt calificat și disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea acestuia la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, în vederea efectuării de cercetării față de subinspectorul și agentul de poliție, pentru infracțiunile prev.de art.264, 288 și 291 Cod penal.
Din examinarea actelor de urmărire penală, rezultă că Ministerul Public s-a pronunțat prin soluția adoptată cu privire la toate faptele și toate persoanele reclamate de recurentul petent, precum și că în raport de dispozițiile art.64 din Legea 360/2002, nu era competent în raport de calitatea de subinspector a numitului să efectueze cercetări, față de acesta și față de ceilalți participanți, în speță agentul de poliție, pentru infracțiunile reclamate în sarcina acestora de către petentul recurent, astfel încât în mod temeinic și legal, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea competenței față de cei doi polițiști, în vederea continuării cercetărilor de către unitatea de parchet competentă, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Curtea mai reține și că față de soluția de netrimitere în judecată a celorlalte persoane reclamate, pe care recurentul nu o contestă, nu se impunea efectuarea unei expertize cu privire la valoarea totală a materialului lemnos, el rezultând din actele emise de Ocolul Silvic.
Cu motivarea reținută, neexistând motivele de casare invocate și neconstatându-se din oficiu motive de fapt sau de drept care să impună casarea sentinței, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul Gh., împotriva sentinței penale nr.202 din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Gorj, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 iunie 2008.
- - - - - -
Grefier,
red.jud.DF
PS/3.07.2008 17 iunie 2008
- Administrația Finanțelor Publice M va încasa de la rec. suma de 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
