Furtul (art.208 cod penal). Decizia 470/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 470/
Ședințapublică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.5/A din 16 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la doua strigare a cauzei, răspuns avocat pentru recurentul-inculpat, lipsind acesta și intimatele-părți vătămate.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și reținând cauza pentru rejudecare, solicită ca, în raport de probatoriul administrat în cauză și de natura faptelor reținute în sarcina inculpatului, precum și de pericolul social redus al acestora, să se facă aplic.art.861Cod penal, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, mai ales că prejudiciul a fost acoperit în întregime, inculpatul nu este recidivist și provine dintr-o familie bună.
Curtea, pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a infracțiunii dintr-o singură infracțiune în două infracțiuni de același gen.
Avocatul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, apreciază că încadrarea juridică corectă este cea dispusă de procuror urmând a fi menținută.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admiterea în parte a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la ribunalul Vâlcea în vederea audierii inculpatului, deoarece acesta nu a fost audiat de instanța de apel.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefundat, apreciind că nu se impune se face aplic.art.861Cod penal, pedeapsă aplicată fiind de natură a contribui la reeducarea recurentului.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice, consideră că sunt două infracțiuni distincte, săvârșite la diferite intervale de timp, astfel că pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de apel.
CURTEA
Asupra recursului penal, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.126 din 25 octombrie 2007, pronunțată de către Judecătoria Brezoi în dosarul nr-, în baza art. 208, 209 lit. g și i cod penal, cu aplicarea art.41 al.2, art. 74, 76 cod penal și art.37 lit.b cod penal, inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și în baza art. 208 al.1 cod penal, cu aplicarea art. 74,76 cod penal și art.33 lit.a cod penal și la 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 34 lit.b cod penal urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentință, în baza art.14 cod proc. pen coroborat cu art. 998,999 cod civil, inculpatul a fost obligat la plata a 19 lei despăgubiri către partea civilă, reprezentant al SC. SRL
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoia fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea unei infracțiunii de furt în formă continuată, prev. de art. 208, 209 lit. g și i cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 și art.37 lit.b cod penal, în dauna părților vătămate, și SC. SRL, prin și a unei fapte de furt săvârșită în concurs, prev. de art.208 al.1, cu aplicarea art.33 lit.a cod penal, în dauna părții vătămate.
S-a reținut în sarcina acestuia că în seara zilei de 12/13.02.2007, după ce a pătruns pe o fereastră în cabinetul medical aparținând părții vătămate, inculpatul a sustras dintr-un sertar suma de 60 lei iar dintr-o anexă două bormașini electrice.
La data de 18.02.2007, inculpatul a pătruns prin forțarea încuietorii ușii de acces, în locuința părții vătămate de unde a sustras mai multe bunuri printre care mai multe monede numismatice de, manometru, de vopsitorie, bormașină, telefon mobil, aparat de fotografiat digital etc.
În noaptea de 7/8.03.2007, prin forțarea grilajului, spargerea geamului și escaladarea ferestrei, inculpatul a pătruns în magazinul SC. SRL unde a consumat alimente și a fost apoi surprins de patrula de poliție.
La data de 17.04.2007 inculpatul a pătruns pe ușa deschisă în locuința părții vătămate, de unde a sustras un telefon mobil și un portmoneu cu suma de 37 lei.
Inculpatul, atât în faza de urmărire cât și în faza de judecată a recunoscut săvârșirea faptelor și le-a descris precizând că le-a săvârșit pe fondul consumului de alcool.
Cu ocazia judecății s-a audiat martorul în circumstanțiere personală a inculpatului, care îl descrie pe inculpat ca o persoană serioasă și nu își explică săvârșirea faptelor.
Reținând această stare de fapt, instanța de fond a constatat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev de art. 208,209 lit.g și i, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și art.37 lit.b cod penal și art.208 al.1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a cod penal, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea pedepsei ținând cont de atitudinea sinceră a inculpatului, de contribuția sa la înlăturarea consecințelor faptelor prin recuperarea prejudiciului și făcând aplicarea art.74, 76 cod penal.
Dat fiind că din fișa de cazier judiciar a inculpatului (65) rezultă că acesta a mai fost condamnat și a executat o pedeapsă de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat, instanța de fond a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 37 lit.b cod penal și drept urmare, în baza art. 208, 209 li.g și i, cu aplicarea art.41 al.2, art.74, 76 cod penal și art.37 lit.b cod penal, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 208 al.1 cod penal, cu aplicarea art.74,76 cod penal, a dispus condamnarea la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul, în baza art.34 lit.b cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni.
Aplicând această pedeapsă principală, instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 71 al.2 cod penal în ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit.a-c și ale art.57 cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată SC SRL, prin s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale cu suma de 19 lei reprezentând contravaloarea alimentelor consumate de inculpat, iar cu ocazia judecății s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei, fără a preciza ce reprezintă această sumă și fără a dovedi această cerere și drept urmare, în baza art.14 cod proc. pen. coroborat cu art.998, 999 cod civil, a obligat inculpatul să plătească părții civile numai suma de 19 lei, luând act totodată că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile.
Sentința a fost apelată de inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat că în mod greșit s-a reținut că la săvârșirea infracțiunilor se afla în stare de recidivă, întrucât termenul prevăzut pentru reabilitarea de drept se împlinise.
De asemenea a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 19 lei, în realitate achitând această sumă la data de 11.06.2007, prin mandat poștal, iar cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat sunt excesive, bunurile sustrase, deși restituite, au fost evaluate arbitrar, iar instanța de fond nu a dispus efectuarea unei expertize medicale psihiatrice, deși inculpatul a solicitat administrarea acestei probe în cursul judecății de fond.
Prin decizia penală nr.5/A din 16 ianuarie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis apelul declarat de inculpatul a desființat în parte sentința și rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului.
În temeiul art. 208 alin.1 raportat la art. 209 lit. g și i cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 74 lit. c raportat la art. 76 lit. c din Codul penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 208 alin.1 cu aplicarea art. 74 lit. c raportat la art. 76 lit. d din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
A recontopit pedepsele și în temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare în condițiile prevăzute de art. 57 și 71 raportat la art. 64 lit. a și b Cod penal.
A înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă, din orașul B, str. -, -. 2.. D,. 4, județul V, în cuantum de 19 lei, întrucât prejudiciul fost reparat (34 dosar fond).
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește faptul că instanța de fond nu a dispus efectuarea unei expertize medicale pentru a se stabili existența discernământului inculpatului la momentul săvârșirii faptelor pentru comiterea cărora s-a solicitat tragerea la răspunderea penală, într-adevăr administrarea probei a fost solicitată de către inculpat iar instanța de fond a omis să se pronunțe în mod direct asupra ei, însă dat fiind că admiterea probei a fost condiționată de depunerea de acte medicale doveditoare, instanța de fond, nedispunând administrarea acestei probe, s-a pronunțat implicit asupra concludenței și utilității acesteia, în cauză nefiind depuse astfel de acte medicale și neexistând alte indicii care să conducă la ideea de concludență și utilitate a probei și în consecință, nici tribunalul nu a admis cererea de administrare a acestei probe, comportamentul inculpatului, atât anterior,cât și ulterior săvârșirii faptelor, neindicând iresponsabilitatea inculpatului cu privire la acțiunile sale, probele cauzei indicând fără dubiu că la momentul săvârșirii, inculpatul avea reprezentarea faptelor și urmărilor acestora.
Faptul că bunurile sustrase de către inculpat au fost evaluate în mod arbitrar de către organul de urmărire penală, conform susținerilor inculpatului, nu are relevanță în cauză,din moment ce acestea au fost restituite persoanelor vătămate, iar acestea nu s-au constituit părți civile în cauză. De asemenea, critica referitoare la excesivitatea cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului, este nefondată, cheltuielile fiind compuse din cele ocazionate de desfășurarea procesului penal, atât în faza judecății, cât și a urmăririi penale, inculpatul fiind trimis în judecată, ca urmare a conexării a două cauze.
Referitor la celelalte critici aduse sentinței apelate, acestea sunt întemeiate.
Astfel, prin hotărârea instanței de fond s-a reținut în mod eronat că la data săvârșirii faptelor inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, din fișa de cazier judiciar rezultând că acesta a fost condamnat în cursul anului 1995 la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, iar în 1996 la 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată anterior, în 1995, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în aceste condiții, conform disp.art.135 pen. termenul de reabilitare judecătorească împlinindu-se după trecerea a 4 ani și 9 luni de la data executării pedepsei, termen împlinit cu mult înainte de săvârșirea faptelor pentru comiterea cărora a fost trimis în judecată în prezenta cauză și în consecință, date fiind disp.art.38 al.2 pen. condamnările anterioare ale inculpatului nu mai atrăgeau starea de recidivă.
Analizând apelul și prin prisma dispozițiilor art.371 al.2 pr.pen. tribunalul a constatat că pedepsele aplicate inculpatului au fost greșit individualizate.
Astfel, deși în favoarea acestuia au fost reținute circumstanțele atenuante prev.de art.74 pen. ceea ce impunea reducerea pedepsei sub minimul special, conform disp.art.76 pen.în cazul infracțiunii prev.de art.208 pen. instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, peste minimul special de 1 an prevăzut de textul incriminator și în consecință,tribunalul va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 5 luni închisoare,în concordanță cu cele arătate și cu criteriile de individualizare a pedepsei, reducând de asemenea și pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 208, 209 lit. g și i cod penal, cu aplicarea art.41 al.2, art. 74, 76 cod penal, apreciind că în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările ce atenuează răspunderea penală,aceasta corespunde mai mult scopului și funcțiilor pedepsei penale, urmând ca în urma contopirii celor două pedepse, în conformitate cu disp.art.34 pen. inculpatul să o execute pe cea mai grea, respectiv 1 an închisoare, în regim de detenție, tribunalul apreciind, față de multitudinea actelor infracționale, că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate contribui la reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.
Totodată a fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.c pen. neexistând nici o justificare pentru aplicarea acesteia, inculpatul nefolosindu-se vreo funcție, profesie sau anume activitate pentru săvârșirea infracțiunilor pentru comiterea cărora s-a solicitat tragerea sa la răspundere penală.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că într-adevăr inculpatul a achitat părții civile, prin mandat poștal, suma de 19 lei, astfel încât în mod eronat instanța de fond a dispus obligarea acestuia la plata sumei respective către partea civilă, prejudiciul fiind deja acoperit, motiv pentru care a fost înlăturată această obligație din sarcina inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a modalității de executare a pedepsei, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și, în raport de probatoriul administrat în cauză și de natura faptelor reținute în sarcina sa, aplicarea disp. art.861Cod penal referitor la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În susținerea motivului de recurs, se arată că scopul pedepsei poate fi atins și prin executarea acesteia în condiții neprivative de libertate, mai ales că prejudiciul a fost acoperit în întregime, că nu este recidivist și că provine dintr-o familie bună.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu astfel cum impun disp. art.3856Cpp, curtea constată că recursul declarat de către inculpatul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță și instanța de apel au reținut corect situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate.
Încadrarea în drept a faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat este corectă, prin reținerea în sarcina acestuia a săvârșirii a două infracțiuni de furt (un furt calificat în formă continuată și a unei infracțiuni de furt, aceasta din urmă săvârșită la un interval mai mare de timp).
Intervalul de timp scurs între săvârșirea celor două infracțiuni nu reflectă unitatea de rezoluție infracțională.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată potrivit art.72 Cod penal, aceasta fiind în măsură să asigure scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal.
În legătură cu motivul de recurs susținut de către inculpat, curtea reține următoarele:
Ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzut în art.72 Cp cât și de stările și circumstanțele în care au fost comise faptele, se stabilește pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată de inculpat, fie într-un loc de deținere, fie în condiții neprivative de libertate.
În privința individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate, curtea constată că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea acesteia în condițiile art.57 și 71 alin.2 Cod penal, așa cum de altfel a stabilit prima instanță.
Astfel, reeducarea inculpatului nu se poate realiza prin executarea pedepsei în condiții neprivative de libertate și anume, prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Executarea în condiții privative de libertate dispusă de către prima instanță și nu în condițiile articolului 861Cod penal, așa cum s-a solicitat, este în acord cu dispozițiile art.52 Cod penal, referitor la scopul pedepsei.
În sprijinul acestei afirmații, curtea constată că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare tot pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat și că persistă în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
În raport de cele reținute anterior, nu au relevanță valoarea modică a bunurilor sustrase de către inculpat, precum și acoperirea în parte a prejudiciului cauzat.
Pentru toate aceste considerente, motivul de recurs invocat de către inculpat este nefondat și, prin urmare în baza art.38515pct.1 lit.b Cpp va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul care în baza art. 192 aqlin.2 va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.5/A din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 2008, la curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond: .
Jud.apel:
.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
