Furtul (art.208 cod penal). Decizia 538/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 538/
Ședința publică din 09 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat in examinare, pentru solutionare, recursul declarat declarat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr. 106 din 13 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală în dosarul nr-, intimat-inculpat fiind, fiul lui și, născut la data de 17.01.1988 în municipiul Pitești, județul A, domiciliat în comuna, județul A, cu reședință în comuna, județul A, CNP--, iar intimati-parti vatamate, domiciliat in comuna, sat, jud. A si, domiciliat in comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie. În urma deliberării instanța a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.28 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în baza art.334 Cod pr.penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor de furt calificat pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal și de art.208 alin.1 și 4, 209 alin.1 lit. e și g Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr. penală, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod pr. penală, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 89 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art.208 alin.1 și 4, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, b, c Cod penal și art.76 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 ianuarie 1988 în Pitești, domiciliat în comuna, județul A, cu reședința în comuna, județul A, fără antecedente penale, -, la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a, b, c Cod penal și art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod pr.penală, s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că părțile vătămate, și, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 260 lei, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu, ce s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art.192 alin.3 Cod pr. penală, celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în noaptea de 4/5 august 2007, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice într-un bar situat în comuna, județul A, pe drumul către casă a observat două cabaline (o iapă și un ). Potrivit propriilor declarații, inculpatul a luat hotărârea de a se îndrepta spre localitatea și, pentru aceasta, a luat calul apărut în calea sa și a mers călare până în satul, unde s-a oprit abandonând cele două animale.
Inculpatul și-a continuat traseul pe raza localității unde, la un moment dat, a observat pe marginea drumului public un autoturism 1310, cu numărul de înmatriculare -. Profitând de faptul că era neasigurat și cu cheile în contact, inculpatul a urcat în autoturism și l-a condus spre centrul comunei unde, într-o curbă, a pierdut controlul volanului, intrând într-un gard proprietatea numitei și producând în acest fel ușoare avarii mașinii, constatate și de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului.
Văzând ce s-a întâmplat, inculpatul a părăsit locul faptei îndreptându-se către Postul Poliției, conform declarației dată în fața instanței, însă nu a găsit pe nimeni acolo, ceea ce l-a făcut să se îndrepte către casa unui adjunct de poliție. Pe drum, a fost ajuns din urmă de partea vătămată care era însoțit de martorul. La fața locului au sosit și organele de poliție în fața cărora inculpatul a recunoscut că el a luat caii părții vătămate și tot el a condus și mașina părții vătămate.
Din cercetările ulterioare, a rezultat că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, după cum rezultă din adresa nr.46071/09.08.2007 emisă de V
Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanța de fond a considerat că acesta dovedește doar existența infracțiunilor de furt al folosinței autoturismului părții vătămate, și de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Astfel, cu privire la fapta de furt a celor două cabaline pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, s-a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.d Cod pr.penală, faptei imputate lipsindu-i unul din elementele constitutive și anume latura subiectivă. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere că inculpatul nu a intenționat în nici un moment să-și însușească pe nedrept cele două animale, ci doar să le folosească pentru deplasarea sa în satul, acest aspect rezultând din coroborarea declarațiilor inculpatului, care a arătat că nu a intenționat să sustragă calul, cu cele ale părții vătămate, acesta din urmă arătând că animalele sale au fost recuperate chiar de el în aceeași zi și, de asemenea, că aceste animale obișnuiau să iasă din grădina sa. Instanța a mai avut în vedere la soluționarea acestui aspect, că furtul folosinței unui nu este incriminat de legea penală, ci doar dacă acel este folosit la mișcarea unui atelaj, în acest caz putându-se vorbi de un vehicul în sensul înțeles de legea penală în art.208 alin. 4 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prima instanță a considerat că și aici, sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.d Cod pr.penală, faptei imputate lipsindu-i unul din elementele constitutive și anume latura subiectivă. Astfel, din declarația inculpatului dată în fața instanței, coroborată cu cea a martorului, a rezultat că inculpatul a intenționat să anunțe accidentul său chiar în acea noapte la organele de poliție și, de asemenea, că inculpatul a fost surprins de proprietarul autovehiculului sustras chiar în drumul către adjunctul șefului de post comunal, aspecte de natură a forma convingerea instanței cum că inculpatul nu a intenționat să părăsească locul accidentului fără a anunța organele de poliție.
Prima instanță a considerat, în susținerea concluziilor sale, că declarațiile date de inculpat în fața instanței sunt corespunzătoare adevărului și nu neapărat în contradicție cu cele date în fața organelor de urmărire penală, aducând, în plus, elemente care nu au fost consemnate în declarațiile date de inculpat în cursul urmării penale.
Astfel, în nici una din declarațiile date de inculpat în fața organelor de urmărire penală nu se arată că locul în care a fost interceptat acesta de către partea vătămată, se afla chiar în drumul către postul de poliție comunal sau pe drumul către casa adjunctului șefului de post, aceste precizări fiind făcute de inculpat în cursul cercetării judecătorești.
Cele arătate de inculpat au fost confirmate și de martorul, care a declarat că inculpatul a săvârșit accidentul pe drumul și direcția de mers către postul de poliție.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
-în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea de furt în formă continuată în două infracțiuni de furt aflate în concurs real;
-în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile de furt al cabalinelor și părăsire a locului accidentului.
TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală, prin decizia penală nr.106 din 13 mai 2008, respins ca nefondat apelul declarat de parchet, iar onorariul de avocat din oficiu, pentru intimatul-inculpat, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a apreciat corect situația de fapt, stabilind vinovăția inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat și nevinovăția sa pentru celelalte două.
În ce privește încadrarea juridică dată faptelor, tribunalul a constatat că instanța de fond a procedat corect, reținând două infracțiuni de furt aflate în concurs real.
Astfel, având în vedere întreaga activitate infracțională, precum și împrejurările în care aceasta s-a desfășurat. tribunalul a considerat că instanța de fond a procedat în mod corect reținând că intimatul inculpat a săvârșit un furt de folosință pentru care a și fost condamnat.
În motivele de apel, s-a susținut că intenția intimatului-inculpat a fost aceea de a-și însuși fără drept autoturismul. Parchetul însă, nu a dovedit în niciun fel această intenție, iar întregul material probator, precum și persoana inculpatului, confirmă opinia instanței de fond.
În ce privește furtul cabalinei, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a pronunțat achitarea, întrucât nu a existat intenția inculpatului de a și le însuși pe nedrept, ci doar aceea de a le folosi, pentru deplasare, acțiune ce nu este incriminată.
Prin urmare, instanța de fond a schimbat în mod corect încadrarea juridică și l-a condamnat pe intimat pentru furtul de folosință al autoturismului, achitându-l pentru furtul cabalinelor, pe care, de altfel le-a și abandonat.
În ce privește părăsirea locului accidentului, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este justificată.
Astfel, dacă ar fi vrut să dispară din zonă, intimatul inculpat nu s-ar fi deplasat chiar pe drum, unde a și fost găsit.
Tribunalul a apreciat ca plauzibilă, apărarea inculpatului, potrivit căreia plecase de la locul accidentului pentru a merge la postul de poliție.
Față de toate acestea, tribunalul a considerat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, și în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod pr.penală, a respins apelul ca nefondat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:
-instanța de fond, interpretând greșit probele administrate în cauză, a apreciat intenția inculpatului în desfășurarea activității infracționale de luare a autoturismului, aparținând părții vătămate, dar și de luare a cabalinelor aparținând părții vătămate, ca fiind aceea de a folosi atât autoturismul cât și cabalinele pentru a se deplasa în comuna și nu aceea de a și le însuși pe nedrept, cum se impunea în cauza de față, făcând, totodată, în mod greșit aplicarea art.33 Cod penal, privind concursul de infracțiuni, deși în cauză erau aplicabile prevederile art.41 alin.2 Cod penal, atât pentru furtul autoturismului cât și pentru furtul cabalinelor;
-în mod greșit instanța a achitat pe inculpat, pentru infracțiunea prev. de art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002 - părăsirea locului accidentului - cu motivația lipsei laturii subiective a infracțiunii, deoarece este dovedit că inculpatul, după comiterea accidentului cu mașina sustrasă neavând permis și aflat sub influența alcoolului, a fugit circa 800. ceea dovedește că voia să evite consecințele penale atât de evidente, intenția de a părăsi locul accidentului fiind, astfel, neechivocă, urmând a fi înlăturată declarația sa singulară, necoroborată cu alte probe, că intenția lui a fost să anunțe accidentul, chiar în acea noapte, el fiind găsit în drumul din apropierea postului de poliție, de proprietarul mașinii, un martor și organele de poliție, la circa 800. distanță de locul accidentului;
-este o evidentă contradicție în motivarea soluției atunci când instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002 și, în același timp, a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor semnalate, curtea constată că motivele invocate sunt întemeiate, în parte, pentru considerentele ce vor urma:
-In legătură cu prima critică, în sensul că în cauză nu ar subzista infracțiunea de furt de folosință a autoturismului și nici infracțiunea de furt a cabalinelor, pe considerentul că intenția inculpatului a fost de a-și însuși atât autoturismul cât și cabalinele, curtea consideră că aceasta nu este întemeiată, prima instanță prin schimbarea de încadrare efectuată, dispunând, în mod corect achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e, g Cod penal - furtul de cabaline - și pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 și 4, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal - furtul de folosință al autoturismului - întrucât din ansamblul probator administrat în cauză, așa cum a fost analizat de instanța de fond, luând în considerare împrejurările în care s-au comis faptele și mai ales declarațiile constante ale inculpatului (15, 17 dosar urmărire penală, 13 dosar instanță) rezultă că intenția inculpatului a fost de a folosi cabalinele (o iapă și un ) pe care le-a observat în drum, pentru a se deplasa înspre localitatea, mergând călare, după care le-a abandonat în satul, intenție evidentă și atunci când a luat autoturismul, pe care în continuarea drumului, de această dată pe jos, l-a observat pe marginea șoselei neasigurat și cu cheile în contact, autoturism cu care a și comis un accident spre centrul comunei, prin pierderea controlul volanului.
Este evident, că inculpatul nu a urmărit, în cazul sustragerii cabalinelor, însușirea acestora, ci folosința, la fel în cazul autoturismului, de asemenea, sustras, astfel că încadrările juridice dispuse de instanța de fond sunt legale, în aprecierea curții, înlăturând astfel critica parchetului sub acest aspect.
Curtea nu împărtășește nici susținerea parchetului că în cauză ar fi aplicabile prevederile art.41 alin.2 Cod penal, privind infracțiunea continuată, în cazul sustragerii cabalinelor și a autoturismului, deoarece, în opinia curții, în mod corect, instanțele au apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.33 Cod penal, privind concursul de infracțiuni, deoarece a intervenit o altă rezoluție infracțională atunci când a observat pe drum autoturismul neasigurat și cu cheile în contact și, nicidecum, inculpatul nu a avut aceeași rezoluție de la început, pe ansamblu, în sensul că era hotărât să sustragă atât cabalinele cât și autoturismul, el luând, de fiecare dată, hotărâri distincte atunci când întâmplător a observat în drum cele două cabaline ieșite din grădină și, mai apoi, la fel și autoturismul lăsat în drum cu cheile în contact.
-Este întemeiată, însă, critica formulată de parchet privind greșita achitare pentru părăsirea locului accidentului, vizând infracțiunea prev. de art.89 alin.1 din nr.OUG195/2002, întrucât, din ansamblu probator administrat în cauză rezultă, evident, intenția inculpatului de a părăsi locul accidentului și nicidecum nu pot fi apreciate ca veridice susținerile instanței de fond, menținute și de tribunal, că inculpatul, după comiterea accidentului, se afla în drumul către postul de poliție comunal sau pe drumul către casa adjunctului șefului de post.
Aceasta, deoarece, chiar din declarațiile date de inculpat, imediat după comiterea accidentului luate de organele de poliție, rezultă, în mod expres, această intenție de a părăsi locul accidentului, având în vedere și împrejurarea că inculpatul condusese autoturismul și sub influența băuturilor alcoolice și fără permis de conducere, acesta declarând expres - declarație scrisă personal (15 dosar urmărire penală) - în care menționează că "m-am speriat și am plecat cu pas grăbit spre lacul, cu intenția de a dispărea de pe stradă să nu fiu văzut de cineva", la care se adaugă și cele reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului, în care se precizează că inculpatul a susținut, după comiterea accidentului, că "intenționa să se deplaseze pe jos către localitatea, pentru a nu fi depistat" (8 dosar urmărire penală).
Așa fiind, sub acest aspect, curtea constată că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru subzistența acestei infracțiuni, astfel că, admițând recursul declarat de parchet, în baza art.385/15 pct.1 lit.d Cod pr.penală, va desființa hotărârile, după care, descontopind pedepsele rezultante, va înlătura achitarea inculpatului pentru această infracțiune, urmând, după aceea, a le recontopi și, având în vedere multitudinea lor, se va aplica și un spor.
De precizat că, întrucât în cauză, în mod just apreciază curtea, i-au fost aplicate inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a, b și c Cod penal - un comportament totalmente sincer, împrejurările în care a comis aceste fapta, nu are antecedente penale - aceste circumstanțe atenuante urmează să fie aplicate inculpatului și pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, pentru care urmează a fi condamnat, cu consecințe firești ale reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
-Cât privește cel de-al treilea motiv invocat, curtea constată, având în vedere considerentele hotărârii că nu există o atare contradicție.
La stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante, curtea va dispune aceeași modalitate, ca și instanța de fond și cea de apel, în sensul că se impune, în cauză aplicarea art.81 Cod penal - suspendare condiționată - fixându-se, totodată, și termenul de încercare corespunzător.
De asemenea, va face aplicarea prevederilor art.71 alin.1 rap. la art.64 lit.a și b Cod penal, dispunând, apoi, în baza art.71 alin.5, ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, să fie suspendată și executarea pedepselor accesorii aplicate.
Va fi menținut restul dispozițiilor hotărârilor.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr.106 din 13 mai 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală în dosarul nr-.
Desființează în parte decizia sus menționată, precum și sentința penală nr.28 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în dosarul nr-.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente, de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1 și 4 - 209 alin.1 lit.e și g Cod penal și de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Înlătură achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, text în baza căruia condamnă pe inculpat la 6 luni închisoare, făcând aplicarea prevederilor art.74 alin.1 lit.a, b, c Cod penal și art.76 lit. Cod penal.
Contopește pedepsele de 6 luni, 3 luni și 6 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai gravă de 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare, în condițiile art.81 Cod penal.
În baza art.82 Cod penal, fixează termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Face aplicarea prevederilor art.71 alin.1 rap.la art.64 lit.a, b Cod penal, iar în baza art.71 alin.5, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.5
Jud.fond
Jud.apel
Gh.
15 octombrie 2008.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
