Furtul (art.208 cod penal). Decizia 539/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.539/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în Comuna, 23, județ T, împotriva deciziei penale nr. 69 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, și a sentinței penale nr. 1238 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 - 209 cod penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2008 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a se da posibilitatea inculpatului prin apărător să depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei la data 19 noiembrie 2008, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 noiembrie 2008.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin Sentința penală nr. 1238 din 6 noiembrie 2007, Judecătoria Tulceaa schimbat încadrarea juridică a faptelor puse în sarcina inculpaților și, din infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 95 alin. 1 din Legea nr. 107/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pt. inculpatul, și din infracțiunea de distrugere în infracțiunea prev. de art. 95 alin. 1 din Legea nr. 107/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 lit. b Cod penal, și din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 lit. b Cod penal.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare; inculpaților li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei; a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Administrația Fluvială a de - G, inculpații fiind obligați în solidar la plata despăgubirilor civile formulate; a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Deși inculpatul a negat participarea sa la săvârșirea faptelor pe întreg parcursul procesului penal, iar inculpatul a avut o atitudine oscilantă, precizând în prima declarație dată în cursul urmăririi penale că a sustras piatră din digul de protecție împreună cu celălalt inculpat, pentru ca în declarațiile ulterioare să precizeze că a sustras singur piatra, faptul că ambii inculpați au participat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor a rezultat fără dubiu din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză.
In acest sens, esențială era declarația martorului care locuia în apropierea locului de unde inculpații au sustras piatra din dig și care a apreciat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței că i-a văzut de mai multe ori pe cei doi inculpați, trecând cu un tractor cu remorcă, plin cu pietre, inculpații venind dinspre digul de protecție. Faptul că acest martor nu i-a văzut pe inculpați exact în momentul în care aceștia sustrăgeau pietrele și încărcau remorca nu avea relevanță întrucât declarația acestui martor se corobora cu aceea a martorului care a precizat în declarația dată în instanță, că la unele transporturi de piatră veneau ambii inculpați iar în altele doar inculpatul, iar în declarația din cursul urmăririi penale a precizat că ambii inculpați i-au adus pe parcursul mai multor zile, nouă remorci de piatră (fila 52 din dosarul de urmărire penală), pietrele pe care inculpații le-au adus în curtea lui provenind din digul de protecție, așa cum s-a stabilit prin expertiza de specialitate efectuată în cauză și atașată la filele 38 - 47 din dosarul de urmărire penală.
Prin urmare, este mai puțin important dacă inculpatul îl însoțea efectiv pe în momentul când acesta aducea piatra martorului, aspectele care interesau pentru stabilirea vinovăției lui fiind acelea că ambii inculpați transportau piatra din digul de protecție - aspect ce a rezultat din declarația martorului - și că o parte a pietrei aflată în curtea lui provenea din digul de protecție, fapt stabilit printr-o probă științifică, elementul de legătură al celor două aspecte precizate fiind acela că punctul terminus al transportului, la care inițial participau ambii inculpați era curtea numitului.
La aceste elemente probatorii s-a adăugat și declarațiile martorului care a împrumutat tractorul celor doi inculpați și care a precizat că a participat împreună cu aceștia la transportul unor pietre dintr-un alt loc și că inculpații au mai efectuat și alte transporturi de piatră, caracteristicile pietrelor transportate doar de către inculpați fiind asemănătoare cu ale acelora din digul de protecție.
Toate aceste probe trebuiau coroborate cu declarația inițială a inculpatului, declarație olografă, dată pe data de 20 octombrie 2005, deci imediat după săvârșirea faptei și aflată la filele 79 - 80 din dosarul de urmărire penală. In această declarație, inculpatul a precizat clar faptul că a sustras piatră din digul de protecție împreună cu inculpatul, acesta conducând tractorul. Această declarație s-a coroborat cu toate celelalte declarații ale martorilor audiați în cauză, motiv pentru care instanța a apreciat că avea valoare probatorie superioară declarațiilor ulterioare ale aceluiași inculpat prin care acesta a revenit asupra precizărilor inițiale, fără nicio explicație, susținând că a săvârșit fapta singur, fără a fi prezent și inculpatul.
In ceea ce privește declarațiile acestui din urmă inculpat, ele se puteau explica prin poziția procesuală a acestuia și prin faptul că la momentul săvârșirii faptelor inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie. Oricum, așa cum s-a arătat anterior, declarațiile inculpatului au fost contrazise de tot restul materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății.
Prin urmare, faptele celor doi inculpați de a sustrage piatra din digul de protecție al, fapte săvârșite prin intermediul mai multor acte de executare, însă în baza unor rezoluții infracționale unice, anterioare primului act de executare, au fost probate, fiind atrasă răspunderea penală a inculpaților.
In ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor puse în sarcina celor doi inculpați, de observat că fapta acestora de sustragere a pietrelor dintr-un dig de protecție nu întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, ci ale infracțiunii prev. de art. 95 alin. 1 din Legea nr. 107/1996, a apelor. Această infracțiune constă și în distrugerea sau deteriorarea unor construcții ori instalații hidrotehnice, iar din adresa emisă de către Administrația Fluvială a de - G, aflată la fila 63 din dosar a rezultat că digul de protecție avea calitatea de lucrare hidrotehnică de apărare de mal tip îmbrăcăminte de piatră. Prin urmare, acțiunea inculpaților de a sustrage piatră din digul de protecție se circumscria noțiunii de deteriorare a unei instalații hidrotehnice, motiv pentru care instanța a apreciat că era justificată schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 95 alin. 1 din Legea nr. 107/1996, această schimbare fiind solicitată de către reprezentantul Ministerului Public la termenul din 15 iunie 2007.
In aceste condiții, nu avea relevanță faptul că nu exista o plângere prealabilă pentru infracțiunea de distrugere, întrucât aceasta ar fi condus la încetarea procesului penal numai în măsura în care nu ar fi avut loc schimbarea încadrării juridice deoarece lipsa plângerii penale prealabile nu se putea confunda cu nelegala sesizare a instanței, sesizarea fiind făcută corect prin rechizitoriu. Prin urmare, putea avea loc schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de distrugere pentru care instanța a fost legal sesizată, în infracțiunea prev. de art. 95 alin. 1 din Legea nr.107/1996.
O altă schimbare de încadrare juridică îl viza exclusiv pe inculpatul și consta în reținerea stării de recidivă postexecutorie în cazul faptelor săvârșite de către acesta. Această schimbare de încadrare juridică a fost pusă în discuție de către instanță la termenul din 14 septembrie 2007, și reluată la termenul din 5 octombrie 2007 și era justificată de faptul că la momentul săvârșirii faptelor de către acest inculpat nu se împlinise încă termenul de reabilitare pentru condamnările pe care acesta le-a suferit anterior. Astfel, din coroborarea fișei de cazier judiciar a inculpatului cu sentința penală nr. 1998/28 noiembrie 2006 Judecătoriei Tulceaa rezultat că inculpatul a suferit în trecut atât condamnări la pedeapsa închisorii cât și la pedeapsa amenzii penale. Ultima dintre aceste condamnări a fost aplicată prin nr. 1355 din 19 mai 2003 Judecătoriei Tulcea și a constat în amenda penală de 3000 lei. Termenul de reabilitare pentru această condamnare începe să curgă din data de 10 decembrie 2005, când inculpatul a achitat integral amenda penală și se împlinește la 10 decembrie 1008. Așa cum s-a arătat și în sentința penală nr. 1998/2006, era lipsit de relevanță dacă pentru celelalte condamnări la pedeapsa închisorii s-a împlinit sau nu termenul de reabilitare, atât timp cât pentru ultima condamnare aceste condiții nu erau îndeplinite, reabilitarea privind întregul trecut al condamnatului, și nefiind de conceput o reabilitare parțială.
De aceea, săvârșind faptele ce formau obiectul acestei cauze în cursul lunii octombrie 2005, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie potrivit art. 37 lit. Cod penal.
Intrucât inculpații au săvârșit faptele mai înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele și acțiunea lor, întruneau elementele constitutive atât ale infracțiunii de furt calificat cât și ale aceleia prev. de art. 95 alin. 1 din Legea nr. 107/1996, în cauză fiind incidente dispozițiile referitoare la concursul ideal de infracțiuni, instanța stabilind câte o pedeapsă pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina inculpaților, și aplicând astfel o pedeapsă unică, rezultantă, raportată la întregul ansamblu infracțional.
In ceea ce privește individualizarea pedepselor, în cauză nu putea fi reținută nici o circumstanță atenuantă întrucât inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici nu a contribuit la recuperarea prejudiciului în timp ce inculpatul a avut o atitudine oscilantă și obstrucționistă, prin încercarea de a-l exonera de răspundere pe inculpatul. Era adevărat că inculpatul nu avea antecedente penale însă, punând în balanță această împrejurare, cu gravitatea deosebită a faptelor pe care le-a săvârșit, instanța a apreciat că nu se impunea reținerea respectivei circumstanțe atenuante și deci stabilirea unor pedepse sub minimul special, acest element putând fi folosit la individualizarea pedepsei doar în sensul că pentru acest inculpat era suficientă stabilirea unor pedepse reprezentând minimul special.
Relativ la inculpatul, instanța a apreciat că se impunea stabilirea unor pedepse peste minimul special prevăzut de lege, tocmai având în vedere starea de recidivă postexecutorie a acestuia, sens în care aplicarea unei pedepsei rezultantă de 4 ani închisoare era aptă să corespundă atât scopurilor generale ale pedepsei cât și criteriilor generale de individualizare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu privire la următoarele aspecte:
- infracțiunea de furt calificat este absorbită de infracțiunea de distrugere a unei instalații hidrotehnice;
- în mod greșit au fost condamnați pentru infracțiunea prev. de art. 95 alin. 1 din Legea nr. 107/1996, fapta săvârșită de ei întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 95 alin. 2 din aceeași lege, inculpații apelanți solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens;
- în mod greșit s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea rechizitoriului, întrucât pentru infracțiunea de distrugere lipsea plângerea prealabilă, iar inculpații, deși aveau interese contrarii, au fost apărați de același avocat;
- inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 95 alin. 1 din Legea nr. 107/1996 chiar dacă nu exista nici o probă că el ar fi sustras vreun material din dig, iar declarația dată de inculpat în fața organelor de poliție, reținută de instanța de fond și care a stat la baza condamnării, este nulă de drept, întrucât inculpatul nu a beneficiat de asistență juridică.
- latura civilă a fost soluționată greșit, în contextul în care există dovezi de netăgăduit că valoarea prejudiciului nu este cea arătată de partea civilă, piatra fiind recuperată și folosită ulterior la primărie la pavajul unor străzi.
Prin decizia penală nr.69 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- s-au admis apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale numărul 1238 din 06 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-.
S-a desființat în parte hotărârea apelată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, la conținutul pedepsei accesorii aplicate celor doi inculpați și cu privire la cuantumul despăgubirilor civile, și, judecând în fond,
În temeiul art. 861)Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani aplicate inculpatului pe o durata de 5 ani.
În temeiul art. 863)Cod penal, a obligat inculpatul să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, organ desemnat cu supravegherea inculpatului, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectării disp. art. 864)Cod penal.
S-au interzis inculpatilor și drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata prev. de art. 71 Cod penal
In temeiul art. 71 alin. 5 od penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile la suma de 5073,24 lei și obligă inculpații în solidar la plata acestei sume către partea civilă - RA
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințe penale atacate ca legale și temeinice.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod penal,
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați T pentru avocat.
În termen legal, împotriva deciziei penale nr.69 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea și a sentinței penale nr.1238 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal cu număr unic - a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs vizează în esență:
- greșita încadrare juridică a faptelor deduse judecății în raport de încadrarea corectă art.95 alin.2 din legea nr.107/1996 fără a se menține infracțiunea de furt calificat care este absorbită de art.95 alin.2 din legea nr.107/1996;
- nulitatea urmăririi penale ca urmare a încălcării dreptului la apărare a recurentului inculpat, ținând seama că, apărătorul din oficiu a fost desemnat pentru ambii inculpați, deși, între aceștia exista contrarietate de interese;
- modalitatea de executare a pedepsei. Se susține că, în cauză sunt întrunite cerințele disp.art.86 ind.7 cod penal, privind executarea pedepsei la locul de muncă față de împlinirea termenului de reabilitate pentru pedeapsa de 3000 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală nr.1355/2003 a Judecătoriei Tulcea. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând să se dispună executarea pedepsei aplicate la locul de muncă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței și deciziei penale atacate în raport de criticile aduse și, din oficiu, curtea va admite recursul inculpatului pentru alte motive decât cele invocate de acesta.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulceas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și, fiecare pentru săvârșirea câte unei singure infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin. lit.a,e cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și câte unei infracțiuni de distrugere prev. de art.217 alin.1 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și cu art.33 lit.a - 34 lit.b cod penal, pentru ambii inculpați.
Prin actul de inculpare s-a reținut că, în cursul lunii octombrie 2005, cei doi inculpați au sustras în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri, piatră brută din digul de protecție al în zona Mm 17-18 pentru aov alorifica.
Prima instanță, a dispus în mod greșit în baza art.334 cod pr.penală schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art.217 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal pentru ambii inculpați în infracțiunea prev. de art.95 alin.1 din Legea nr.107/1996 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, câtă vreme, în raport de data comiterii - octombrie 2003, această faptă nu este încriminată de legea specială prin art.95 alin.1, decât în forma modificată intrată în vigoare la 16 noiembrie 2007.
Totodată, se constată reținerea greșită de către cele două instanțe a incidenței disp.art.37 lit.b cod penal cu privire la recurentul inculpat.
Față de ultima condamnare a inculpatului prin sentința penală nr.1355 din 19.05.2003 a Judecătoriei Tulcea la pedeapsa amenzii penale de 3000 lei se constată neîndeplinirea cerințelor disp.art.37 alin.1,2,3, cod penal, potrivit cu care, în cazul persoanelor fizice, pedeapsa amenzii penale nu atrage starea de recidivă.
Pentru celelalte condamnări anterioare la pedeapsa închisorii suferite de recurent și cuprinse în fișa de cazier judiciar se constată ca fiind împlinit termenul de reabilitate.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d cod pr.penală cu referire la art.385 ind.9 pct.17 cod pr.penală, va admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 69 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, și a sentinței penale nr. 1238 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-.
În baza art.385 ind.7 cod pr.penală, va extinde efectele și cu privire la inculpatul.
- casa sentința penală nr.1238/6.11.2007 a Judecătoriei Tulcea și decizia penală nr.69/10.06.2008 a Tribunalului Tulcea și, rejudecând, va dispune:
- în baza art.334 cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice pentru cei doi inculpați din infracțiunea prev. de art.95 alin.1 din Legea nr.107/1996 cu art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit.b cod penal pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art.217 alin.1 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.13 cod penal.
- în baza art.217 alin.1 cu art.41 alin.2 cod penal, va dispune condamnarea celor doi inculpați la câte1 ( unu) an închisoarefiecare, cu art.13 cod penal;
- va reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e cu art.41 alin.2 cod penal la 3 ani închisoare, prin înlăturarea art.37 lit.b cod penal.
- în baza art.33-34 lit.a cod penal, inculpații recurenți vor executa pedeapsa cea mai grea, respectivpedeapsa de câte 3 ani închisoare.
- va aplica prev. art.86 ind.1 cod penal și inculpatului, stabilind un termen de încercare de 5 ani compus din 3 ani pedeapsa aplicată la care se adaugă un interval de 2 ani conform art.86 ind.2 cod penal.
- va face aplicarea ambilor inculpați a prev. art.86 ind.3 cod penal, lit.a,b,c, și art.86 ind.3 alin.3 lit.b cod penal.
- va face aplicarea art.86 ind.4 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere;
- va înlătură art.71 alin.2 cod penal și art.64 lit.a,b teza II cod penal
- în baza art.71 alin.5 cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii pentru.
Se vor menține celelalte dispoziții.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei - av.Carcea se decontează din fondurile către
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d cod pr.penală cu referire la art.385 ind.9 pct.17 cod pr.penală,
Admite recursul declarat de inculpatul - domiciliat în Comuna, 23, județ T, împotriva deciziei penale nr. 69 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, și a sentinței penale nr. 1238 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-.
În baza art.385 ind.7 cod pr.penală,
Extinde efectele și cu privire la inculpatul.
Casează sentința penală nr.1238/6.11.2007 a Judecătoriei Tulcea și decizia penală nr.69/10.06.2008 a Tribunalului Tulcea și, rejudecând, dispune:
- în baza art.334 cod pr.penală, schimbă încadrarea juridică pentru cei doi inculpați din infracțiunea prev. de art.95 alin.1 din Legea nr.107/1996 cu art.41 alin.2 cod penal și art.37 lit.b cod penal pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art.217 alin.1 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.13 cod penal.
- în baza art.217 alin.1 cu art.41 alin.2 cod penal, dispune condamnarea celor doi inculpați la câte1 ( unu) an închisoare fiecare, cu art.13 cod penal;
- reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e cu art.41 alin.2 cod penal la3 ani închisoare, prin înlăturarea art.37 lit.b cod penal.
- în baza art.33-34 lit.a cod penal, inculpații recurenți vor executa pedeapsa cea mai grea, respectivpedeapsa de câte 3 ani închisoare.
- aplică prev. art.86 ind.1 cod penal și inculpatului, stabilind un termen de încercare de 5 ani compus din 3 ani pedeapsa aplicată la care se adaugă un interval de 2 ani conform art.86 ind.2 cod penal.
- face aplicarea ambilor inculpați a prev. art.86 ind.3 cod penal, lit.a,b,c, și art.86 ind.3 alin.3 lit.b cod penal.
- face aplicarea art.86 ind.4 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere;
- înlătură art.71 alin.2 cod penal și art.64 lit.a,b teza II cod penal
- în baza art.71 alin.5 cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pentru.
Menține celelalte dispoziții.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei - av.Carcea se decontează din fondurile către
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond-
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
3 ex./05.12.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună
