Furtul (art.208 cod penal). Decizia 573/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 573/
Ședința publică din 28 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr. 76 din 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimata inculpată, asistată de avocat ales, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura, legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere inculpatei că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva ei.
Inculpata arată că este de acord să fie audiată.
Se procedează la ascultarea inculpatei, răspunsurile acesteia fiind consemnate în declarația atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentei inculpate și reprezentantul parchetului, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, susține motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș. Inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de furt dar fapta acesteia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Situația prezentată astăzi a fost susținută în mod constant, însă este infirmată de celelalte probe administrate în cauză, deoarece nu era nici un grad de rudenie cu angajatorul, era în probă din 05 iunie și pe data de 06 iunie profitând de absența părții vătămate și a fratelui acestuia, a sustras leptopul, l-a vândut unei case de amanet pe o sumă derizorie și pentru a nu fi depistată și-a lăsat pormoneul la barul din apropiere și atunci când a fost întrebată de proprietar de bunul respectiv a pretins că și ei i s-a sustras pormoneul. Numai după sesizarea organelor de poliție, chiar și în sediul poliției a negat vreo cunoștință despre dispariția bunului respectiv și apoi fiind interogată a recunoscut și s-a ajuns la găsirea bunului și restituirea către partea civilă. Opinia instanței de apel Tribunalul Argeș, cum că fapta nu prezintă gradul de pericol social, mergându-se de la împrejurarea că inculpata avea o anumită situație așa cum a prezentat-o și astăzi în instanță, această concluzie trebuie înlăturată. Pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și condamnarea inculpatei cu suspendarea executării, aceasta fiind măsura activității infracționale a acesteia în raport de disp. art. 52 și 72 și totodată este un termen de încercare ca inculpata să nu mai comită astfel de infracțiuni.
Apărătorul recurentei inculpate, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii tribunalului ca fiind legală și temeinică. Apreciază că tribunalul în mod corect a susținut că gradul de pericol social nu este prea mare, deoarece din probele administrate în cauză, între inculpată și partea civilă exista o relație de prietenie, de familie, fusese angajată cu 2 luni în urmă și pentru că nu primise banii pentru munca desfășurată a comis această faptă. A săvârșit această faptă, deoarece copilul era grav bolnav. Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei înainte de a se face plângere la organele de poliție.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt recunoaște și regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 2658 din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a dispus achitarea inculpatei, fiica lui și, născută la data de 29 decembrie 1979, domiciliată în Pitești,-, județul A, -, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit."a" rap.la art. 10 lit."1" Cod pr.penală, și art. 22 alin.1 teza a II-a Cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, în baza art.192 alin.3 Cod pr.penală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 06.06.2007, în jurul orelor 13.00-14.00, inculpata, angajată pe post de secretară la firma părții vătămate, a luat hotărârea să sustragă un notebook marca din sediul firmei situate în Pitești,-.
Anterior, între partea vătămată și inculpată au existat discuții în legătură cu plata unei sume de bani pe care partea vătămată trebuia să o facă către inculpată cu titlu de salariu, pentru ca aceasta să-și plătească ratele la bancă și să cumpere medicamente pentru fiul său minor.
În această situație, în care partea vătămată nu i-a plătit inculpatei banii promiși, aceasta a luat notebookul mai sus prezentat și l-a depus la casa de amanet SC. SRL, primind în schimb suma de 777,80 lei.
În jurul orei 13.30-14.30, inculpata a spus părții vătămate că i-a sustras bunul respectiv și unde l-a depus.
Între timp, partea vătămată și inculpata s-au deplasat la casa de amanet de unde inculpata a ridicat bunul sustras, după care, în jurul orelor 15.30, când bunul sustras fusese deja recuperat, partea vătămată fiind furioasă pe inculpată a sesizat telefonic organele de poliție înregistrând și o plângere penală, în care partea vătămată nu arată că inculpata a împiedicat producerea rezultatului, deși acest lucru fusese realizat.
Prima instanță a constatat că în această cauză ne aflăm în fața unei cauze personale de nepedepsire prevăzută de art.22 Cod penal, respectiv împiedicarea producerii rezultatului.
S-a mai constatat, că inculpata a comis o infracțiune materială concretizată prin producerea unui rezultat, deoarece această cauză de nepedepsire nu poate interveni și pentru infracțiunile formale, de pericol.
Împiedicarea producerii rezultatului este actul prin care infractorul, care, după ce a executat în întregime acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii, împiedică el însuși, de bună voie, și înainte de descoperirea faptei, producerea rezultatului.
Această cauză de nepedepsire a constat în zădărnicirea de către făptuitor a survenirii urmărilor vătămătoare ale faptei. Aceasta trebuie să fie voluntară, nedeterminată de o cauză externă și să se producă mai înainte de descoperirea faptei.
În cauza de față, inculpata a împiedicat producerea rezultatului, recuperând bunul în mod voluntar mai înainte ca organele de poliție să fie sesizate. Fapta s-a produs conform declarațiilor martorilor, părții vătămate și inculpatei în jurul orelor 13.00, recuperarea bunului sustras s-a făcut de către inculpată în jurul orelor 14.00, iar organele de poliție au fost anunțate în jurul orelor 15.30.
Este adevărat, că bunul ce face obiectul material al infracțiunii, a ieșit din posesia părții vătămate, însă inculpata, prin contractul de amanet, avea la dispoziție și posibilitatea de a recupera oricând bunul părții vătămate, prin restituirea banilor.
Acest lucru l-a și făcut, îndeplinind astfel condițiile cauzei de nepedepsire.
Astfel, prima instanță a făcut distincție între desistarea și împiedicarea producerii rezultatului, deoarece desistarea are loc în timpul executării iar împiedicarea producerii rezultatului după aceea.
S-a reținut, de asemenea, că ambele forme de nepedepsire creează un avantaj legal pentru persoanele care, prin schimbarea radicală de atitudine în timpul sau după comiterea faptei, au determinat ca rezultatele infracțiunii să nu se producă.
În aceste condiții, în baza în baza art.11 pct.2 lit a și art.10 lit.i/1 Cod pr.penală și art.22 alin.1 teza II Cod penal, a achitat pe inculpata, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin 1 Cod penal, luând, totodată, act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.22 Cod penal, constând în aceea că inculpata a împiedicat producerea rezultatului infracțiunii.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.76 din 3 aprilie 2008, admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința, în sensul că a schimbat temeiul achitării inculpatei din art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. i/1 Cod pr.penală și art.22 alin.1 teza a II-a Cod penal, în art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. b/1 Cod pr.penală, iar în baza art.91 Cod penal, a aplicat inculpatei o amendă administrativă de 500 lei, menținând în rest dispozițiile sentinței.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 lei, se va suporta din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul, din actele și lucrările dosarului, a reținut, că partea vătămată a formulat, la data de 6 iunie 2006, o plângere la Secția nr.3 Poliției Municipiului Pitești, prin care arăta că, în jurul orelor 14,15, a constatat dispariția unui laptop din biroul societății al cărei asociat este, cât și portofelul cu acte și bani ce aparțineau numitei.
În declarația pe care partea vătămată a dat-o în faza de urmărire penală, a arătat că, după ce inculpata i-a spus că i-a dispărut și ei portofelul, a sunat la 112, la poliție și, după puțin timp, au sosit organele de poliție care le-au condus la sediu unde inculpata a spus că a lipsit puțin timp din sediul societății, perioadă în care i-a fost sustras și ei portofelul din birou.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv: și, soțul inculpatei, rezultă că aceștia au fost încunoștințați de partea vătămată imediat după constatarea dispariției bunului, de faptul că acest bun a fost sustras, niciunul din martori neconfirmând susținerea inculpatei din faza de judecată, în sensul că aceasta din urmă ar fi prestat diferite activități în favoarea părții vătămate, activități ce trebuiau remunerate de aceasta.
De altfel, chiar inculpata în declarația pe care a dat-o la filele 19,20 din dosarul de urmărire penală, a arătat că fusese angajată de partea vătămată pe o perioadă de probă, cu o zi înaintea incidentului, respectiv 5 iunie 2006.
Tot din declarația pe care inculpata a dat-o în faza de urmărire penală, rezultă că a amanetat laptop-ul pentru suma de 7.000.000 lei ROL, sumă pe care a lăsat-o la Barul "" din Pitești, împreună cu portofelul său, unei cunoștințe.
Inculpata a mai arătat, că partea vătămată, după ce a constatat dispariția laptop-ului, a sunat la Poliție prin 112 și imediat au sosit organele de poliție, care le-au condus la sediul poliției. Aici, inculpata a recunoscut în cele din urmă săvârșirea faptei, mergând cu organele de poliție la casa de amanet, după ce, anterior, luase portofelul cu bani de unde îl lăsase și a recuperat laptop-ul.
Tribunalul a reținut că această declarație a inculpatei se coroborează atât cu declarația părții vătămate cât și cu declarația martorului, care arată că inculpata a venit împreună cu organele de poliție să ridice laptop-ul.
Prin urmare, a constatat tribunalul, este cert că atât inculpata cât și partea vătămată în declarațiile pe care le-au dat în fața instanței, au încercat să creeze o situație mai bună inculpatei, arătând că aceasta din urmă a lucrat anterior la partea vătămată, care trebuia să o plătească pentru munca prestată și că plângerea a fost făcută la poliție după ce bunul a fost recuperat.
Prima instanță, a apreciat tribunalul, trebuia astfel să înlăture declarațiile pe care inculpata și partea vătămată le-au dat în fața instanței, întrucât nu se coroborează cu declarațiile pe care le-au dat în faza de urmărire penală și nici cu declarațiile martorilor, și.
Din declarațiile pe care inculpata și partea vătămată le-au dat în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor, tribunalul a reținut că la data de 6 iunie 2006, în jurul orelor 13,30, inculpata a luat hotărârea infracțională de a sustrage un laptop - marca, aparținând părții vătămate, profitând de împrejurarea că pentru câteva momente rămăsese singură în sediul societății.
Astfel, inculpata a luat laptop-ul și acumulatorul acestuia, a lăsat sediul societății, respectiv ușa sediului societății descuiată, și a mers la casa de amanet aparținând SC" "SRL, din-, unde a amanetat bunul sustras pentru suma de 7.000.000 lei ROL.
Înainte de a se întoarce la sediul societății a mers la barul "" din strada -, unde i-a lăsat unei ospătărițe portofelul său cu actele personale și banii luați de la casa de amanet.
De precizat, este faptul că inculpata fusese angajată cu o zi înainte, pe o perioadă de probă, la societatea al cărei asociat este partea vătămată, acesta fiind motivul prezenței sale în sediul societății.
Când a revenit la sediul societății, inculpata l-a găsit în sediu pe, care a întrebat-o unde a fost și unde este laptop-ul, întrebare la care inculpata a răspuns în sensul că a mers să se întâlnească cu o prietenă și a lăsat sediul firmei descuiat, arătând totodată că i-a dispărut și ei portofelul cu acte.
După puțin timp, partea vătămată a sunat la poliție, prin 112 și imediat au sosit organele de poliție, care le-au condus pe inculpată și pe partea vătămată la sediul poliției. Aici, inculpata a recunoscut faptul că a sustras laptop-ul, mergând cu organele de poliție la casa de amanet, după ce, anterior, a recuperat portofelul în care se afla suma de 6.900.000 lei Rol și a recuperat bunul amanetat.
Prima instanță, a reținut tribunalul, a făcut și o aplicare greșită a legii, atunci când a reținut că inculpata a împiedicat producerea rezultatului înainte de descoperirea faptei.
Trebuie precizat, că ne aflăm în prezența unei infracțiuni de furt calificat care este o infracțiune materială, de rezultat și care se consumă în momentul în care autorul faptei a intrat în posesia bunului sustras, în stăpânirea de fapt a acestuia.
Legea a considerat împiedicarea de bunăvoie de către făptuitor a producerii rezultatului faptei, ca exprimând o schimbare radicală în atitudinea sa pentru a-l încuraja în această revenire.
În cauza de față, inculpata nu a dus bunul sustras înapoi înainte de a fi descoperită fapta și de a-l amaneta, esențial, fiind, pentru aplicarea art.22 Cod penal, ca fapta să nu fi ajuns la cunoștința altor persoane.
Or, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, de fapta săvârșită de inculpată au luat cunoștință partea vătămată, organele de poliție, precum și martorii și.
Prin urmare, a constatat tribunalul, în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.22 Cod penal, situație față de care, în temeiul disp.art.379 pct.2 lit."a" Cod pr.penală, a admis apelul și desființată în parte sentința, în sensul înlăturării ca temei al achitării a dispozițiilor prev. de art. 22 Cod penal și art.10 lit."1" Cod pr.penală.
Având în vedere faptul că din probele administrate în cauză rezultă că cei doi copii ai inculpatei aveau probleme de sănătate, fiind necesară cumpărarea de medicamente, faptul că inculpata este la primul contact cu legea penală, a recunoscut săvârșirea faptei având o atitudine cooperantă și ajutând la recuperarea bunului sustras, imediat după descoperirea acestuia, situație din care rezultă că aceasta a regretat săvârșirea faptei, faptul că făcea demersuri să se angajeze pentru a obține venituri licite, precum și valoarea prejudiciului, tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, situație față de care, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit."a" rap.la art.10 lit."1" Cod pr.penală, a dispus achitarea inculpatei și în temeiul disp.art.91 Cod penal, a aplica inculpatei o amendă administrativă, în cuantum de 500 lei, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, prin care instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință achitarea inculpatei, în baza disp.art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 Cod penal, caz de casare prev. de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, soluția de achitare nefiind întemeiată pe disp.art.18/1 Cod penal.
In dezvoltarea recursului, precizează că în mod greșit s-a reținut că fapta comisă de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât din probele administrate în cauză rezultă clar conduita infracțională a acesteia, constând în sustragerea laptopului și acumulatorului în valoare de 2.390 lei de la sediul firmei unde era angajată de probă, iar după descoperirea faptei, a încercat să împiedice aflarea adevărului. După ce organele de poliție au început cercetările la sediul firmei părții vătămate, inculpata a recunoscut că a sustras bunurile pe care le-a amanetat, fiind ulterior recuperate și restituite părții vătămate.
Lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei de către inculpată puteau fi avute în vedere la dozarea pedepsei și la individualizarea judiciară a executării acesteia, nu pentru aplicarea art.18/1 Cod penal, cum în mod greșit a procedat instanța de apel.
Examinându-se hotărârea pronunțată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pe.panlă, nu se constată vreun motiv de casare, din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, iar pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat, având în vedere următoarele argumente.
Cu referire la încadrarea juridică și temeiul achitării, în mod corect a reținut instanța de apel situația de fapt și vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii reținute în sarcina acesteia.
Astfel, judicios s-a înlăturat temeiul achitării, respectiv dispozițiile art.22 Cod penal și art.10 lit.i Cod pr.penală, întrucât inculpata nu a dus bunurile sustrase înapoi înainte de descoperirea faptei și amanetării lor, iar despre cele întâmplate au luat cunoștință partea vătămată, organele de poliție, martorii și (condiții esențiale în reținerea textului de lege anunțat).
In legătură cu pericolul social concret al faptei și circumstanțele personale ale inculpatei, se reține că, la momentul comiterii faptei, aceasta avea mare nevoie de bani pentru a cumpăra medicamentele necesare celor doi copii ai săi care erau bolnavi, faptul că este le primul contact cu legea penală, a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine cooperantă și ajutând la recuperarea bunurilor sustrase imediat după descoperirea lor.
Ca atare, avându-se în vedere scopul comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatei, în mod judicios s-a apreciat de către instanța de apel că fapta comisă de aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar ca o consecință, a dispus achitarea sa și sancționarea cu amendă administrativă.
Examinându-se și din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, nu au fost constatate motive de casare din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat, iar în baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr.76 din data de 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond -
Jud.apel
24 noiembrie 2008
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
