Furtul (art.208 cod penal). Decizia 576/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 576
Ședința publică din data de 17 august 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 21.11.1977, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva decizie penale nr. 142 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 877 din 07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, e, g, i pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen și a art. 37 lit. a pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6(șase)ani închisoare.
În baza art. 61 alin.1 s Cod Penal-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 456 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.186/28.02.2008 a Judecătoriei Moreni, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și aplică inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 6(șase) ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a-II-a și lit. b Cod Penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin.1 proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod Penal s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la 15.01.2009 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate R, domiciliat în P,-, -. A,. 16, jud. P, domiciliat în P,-, -. A,. 15, jud. P, domiciliat în P, str. -. -, nr. 4,. 6,. 9, jud. P, domiciliat în P,-, jud. P, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
In temeiul art. 191 alin.1 pr.pen. instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat în substituirea avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației nr. 4210/2009, fila 16 dosar, lipsind intimații părți vătămate: R -,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, și apoi, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate în latură penală, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta săvârșită, de împrejurarea că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și că bunurile au fost recuperate.
Susține că inculpatul a regretat săvârșirea faptei, a avut o atitudine sinceră și a cooperat cu organele de urmărire penală.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, în latură penală și pe fond redozarea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind temeinice și legale, apreciind că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, potrivit disp. Art. 72 Cod penal, avându-se în vedere că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul fiind condamnat tot pentru săvârșirea altor infracțiuni de furt calificat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va lua.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr 877/ 7.05.2009 a Judecatoriei Ploiești, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g, i pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen și a art.37 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 6(șase)ani închisoare.
În baza art. 61 alin.1 s Cod Penal-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 456 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.186/28.02.2008 a Judecătoriei Moreni, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și aplică inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 6(șase) ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a-II-a și lit. b Cod Penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin.1 proc.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod Penal s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la 15.01.2009 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate R, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în dimineața zilei de 15.01.2009, în jurul orei 5.00, inculpatul împreună cu fratele său, prin spargerea geamurilor de la portierele a trei mașini parcate în zona Gara de Vest din P, aparținând părților vătămate R -, și, au sustras aparatele antiradar.
În jurul orei 6.30 dimineața, inculpatul a fost supus unui control corporal de către organele de poliție, prilej cu care s-au descoperit asupra sa două cabluri alimentare detectoare și trei aparate antiradar, o șurubelniță, fragmente de ceramică de bujie, astfel cum reiese din Procesu-verbal încheiat cu acel prilej (10 ), cele reținute în procesul verbal fiind atestate de către martorul asistent - ( 24 p), instanța neputând însă proceda la audierea nemijlocită a acestuia, având în vedere imposibilitatea prezentării sale în instanță (42-45), apreciind însă că declarația dată în faza de urmărire penală poate fi folosită ca mijloc de probă.
Deși inițial, cu prilejul audierii sale în fața instanței de judecată, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior a revenit asupra declarației, arătând că își menține cele declarate în fața organelor de urmărire penală, în sensul recunoașterii faptelor reținute în sarcina sa.
săvârșirii infracțiunii de furt prevăzută de art.209 lit. a pen, a fost reținută în sarcina inculpatului, având în vedere aspectul că amprentele fratelui acestuia, învinuitul, au fost găsite pe unul dintre autoturismele sparte, respectiv autoturismul marca aparținând părții vătămate R -, astfel cum a reieșit din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.-/30.01.2009 (107-113 p).
Circumstanța săvârșirii faptei într-un loc public, prev. de art.209 lit.e pen. a fost reținută, având în vedere că faptele au fost săvârșite în apropierea de Vest P, pe strada -.- și str. - din P, fiind astfel întrunite condițiile de existență ale acestei circumstanțe, în accepțiunea art.152 lit.a pen.
Instanța a reținut de asemenea și circumstanța agravantă prev. de art.209 lit.g pen. respectiv săvârșirea infracțiunii în timpul nopții, având în vedere că faptele au fost săvârșite în jurul orelor 5 dimineața, la data de 15.01.2009, deci în anotimpul iarnă, fiind cunoscut că la acea oră este întuneric.
Față de aspectul că inculpatul a comis faptele prin spargerea geamurilor portierelor mașinilor, în vederea sustragerii aparatelor antiradar, s-a reținut și circumstanța agravantă prev.de art.209 lit.i pen.
În drept, fapta inculpatului de a sustrage la intervale scurte de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, mai multe bunuri din autoturismele părților vătămate, împreună cu învinuitul, pe timp de noapte, în loc public și prin efracție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1lit. a,e,g,i pen, cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. a pen.
Fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie având în vedere că inculpatul la data săvârșirii faptelor se afla în libertate condiționată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.186/28.02.2008 a Judecătoriei Moreni, avînd un rest de executat de 456 zile, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei (18).
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, considerând că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită în cauză, iar la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, urmează să aibă în vedere, potrivit disp. art. 72.pen. limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, respectiv în formă continuată, împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte, în loc public și prin efracție ceea ce denotă o mai mare periculozitate a inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, respectiv faptul că este recidivist, având o antecedență penală bogată, săvârșind mai multe infracțiuni de furt și a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special, respective 6 (șase) ani, executabilă în regim privativ de libertate, este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Ploieștia declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că pedeapsa aplicată este într-un cuantum prea mare în raport cu circumstanțele comiterii infracțiunilor, și față de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, sens în care a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte în latură penală a sentinței pronunțată de instanța de fond și pe fond, reducerea pedepsei aplicate pentru faptele reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 142 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.877 din 07.05.2009 a Judecătoriei Ploiești, fiind menținută starea de arest a inculpatului, cu deducerea la zi a reținerii și arestului preventiv, cu începere de la 15.01.2009.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev.de art.208 al.1 - art.209 alin.1 lit.a,e,g și i cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, întrucât în data de 14/15.01.2009, în intervalul orar 500- 600, pe timp de noapte, în loc public și împreună cu învinuitul, prin efracție a sustras din trei autoturisme parcate în apropierea blocurilor în care locuiau părțile vătămate, câte un detector. Două dintre actele materiale au fost comise pe strada - din P, iar cea de-a treia pe - din aceeași localitate.
A reținut tribunalul că încadrarea juridică dată infracțiunii este corectă, întrucât există cele patru circumstanțe agravante prev.de art.209 al.1 lit.a,e,g și i cod penal, inclusiv în ceea ce privește aplicarea disp. art.41 alin.2 cod penal, întrucât toate cele trei acte materiale au la bază aceeași rezoluție infracțională.
Faptele au fost săvârșite la intervale foarte scurte de timp, pe parcursul unei ore, modul de operare este același, locul în care au fost săvârșite faptele este loc public, inclusiv natura obiectelor sustrase.
A constatat instanța de apel că din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, pedepse pe care le-a executat al căror cuantum a fost de 4, respectiv 5 ani închisoare.
Cu toate acestea, inculpatul a dovedit că nu s-a reeducat și că pedepsele ce i-au fost aplicate prin hotărârile de condamnare anterioare nu au constituit un avertisment de natură să-l oblige să nu mai comită alte fapte asemănătoare.
Faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât inculpatul a fost liberat condiționat la 12.08.2008 din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, având un rest rămas neexecutat de 456 de zile.
Și starea de recidivă postcondamnatorie, conform disp. art.37 lit.a cod penal, constituie o cauză de agravare facultativă a pedepsei, astfel că atunci când este reținută de instanță, se poate aplica o pedeapsă cu închisoarea pentru noua infracțiune, iar în cazul în care se revocă liberarea condiționată, conform art.61 cod penal se contopește restul rămas neexecutat cu această pedeapsă, după care se aplică pedeapsa cea mai grea ce poate fi sporită până la maximul special, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Tribunalul a apreciat că în cazul de față, dând eficiență atât dispozițiilor ce prevăd aplicarea pedepsei în cazul infracțiunii continuate, cât și stării de recidivă, prima instanță a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare ce a fost individualizată în mod corect, având în vedere și limitele de pedeapsă speciale prevăzute pentru această infracțiune de furt calificat, adică de la 3 la 15 ani.
De asemenea, instanța a ținut seama și de modalitatea în care fapta a fost comisă, scopul urmărit, săvârșirea faptei de mai multe persoane în timpul nopții, prin efracție, elemente ce agravează răspunderea penală.
În consecință, motivul de apel invocat de către inculpat a fost considerat ca neîntemeiat, situație în care în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr. tribunalul a menținut sentința primei instanțe și a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 15.01.2009, la zi.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind acesta că față de împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii și prejudiciul redus cauzat, cuantumul pedepsei aplicate apare ca fiind exagerat.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, plângeri ale părților vătămate, declarații ale părților vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, planșe fotografice cu aspecte de la cercetarea efectuată, dovezi de predare-primire bunuri către părțile vătămate, declarații ale inculpatului, proces-verbal de conducere la sediul poliției, probă materială-fragment ceramică de bujie-ridicată de la inculpatul, declarațiile martorilor, rezultat verificări în sistemul, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, din care că, în dimineața zilei de 15.01.2009, în jurul orei 5.00, inculpatul împreună cu fratele său, prin spargerea geamurilor de la portierele a trei mașini parcate în zona Gara de Vest din P, aparținând părților vătămate R -, și, au sustras aparatele antiradar.
Probele și mijloacele de probă anterior menționate au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia conform art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g, i pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen și a art.37 lit.a pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță a evaluat în mod corespunzător criteriile generale cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, determinat de modalitatea săvârșirii și relațiile sociale încălcate, limitele de pedeapsă precum și persoana inculpatului, care, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă.
Sub aspectul circumstanțelor comiterii infracțiunii, Curtea constată că, deși, valoarea bunurilor sustrase este relativ redusă și acestea au fost restituite părților vătămate, modul de acțiune al inculpatului, perseverența infracțională și îndrăzneala de care acesta a dat dovadă, în interval de numai o ora acesta reușind să sustragă bunuri din trei autoturisme, relevă pericolul social pe care acesta îl prezintă.
În egală măsură instanța de fond a avut în vedere și trecutul infracțional al inculpatului, constatându-se că acesta a fost condamnat și pentru alte infracțiuni de același gen, din fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 77 și 18 dosar apel) rezultând că ultima pedeapsă ce i-a fost aplicată a fost de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr.186/28.02.2008 a Judecătoriei Moreni, acesta având un rest de executat de 456 zile.
Drept urmare, evaluând toate circumstanțele reale ale faptei și pe cele personale ale inculpatului, Curtea constată că pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată de instanța de fond și menținută în apel, este o pedeapsă justă, corect individualizată în raport de criteriile prev. de art.72 cod penal și nu se impune reducerea cuantumului acesteia, sancțiunea aplicată, în cuantumul și modalitatea de executare, fiind apte să atingă scopul preventiv-educativ și sancționator impus de art.52 cod penal.
Totodată, se constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.61 alin.1 pen. dispunând revocarea liberării condiționate a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 456 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.186/28.02.2008 a Judecătoriei Moreni, rest pe care la contopit cu pedeapsa anterior stabilită pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6(șase) ani închisoare.
În raport de considerentele arătate, Curtea, constatând că toate criticile invocate prin prezentul recurs sunt neîntemeiate, iar la examinarea din oficiu nu se constată nulități de ordinea publică care să afecteze legalitatea hotărârilor pronunțate, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat.
Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză, conform art.383 alin.2 cod proc. penală și art.88 cod penal va computa din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă, de la 15 ianuarie 2009 la zi.
Conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală, se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 21.11.1977, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 142 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 877 din 07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 15.01.2009 la zi.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 august 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
4 ex/28.08.2009
Red.
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Paul Mihai Frățilescu
