Furtul (art.208 cod penal). Decizia 60/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 60/

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu

JUDECĂTOR 2: Damian Mitea

JUDECĂTOR 3: Dan

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.514/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1121 bis din data de 21.10.2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.208 al.1 - 209 al.1 lit."i" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.67/2010, emisă de Baroul d e Avocați C;

- intimata parte civilă personal.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.sart.176-181 Cod procedură penală.

Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează cvă nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.

Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit5."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală, deoarece inculpatul a negat în mod constant că nu a săvârșit fapta pentru care a fost dedus judecății.

Apreciază că materialul probator administrat în cauză nu este destul de convingător pentru a demonstra cu certitudine că inculpatul ar fi autorul acestei infracțiuni.

În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei în sensul micșorării acesteia.

Intimata parte civilă, având cuvântul, precizează că nu inculpatul i-a spart casa dar că acesta cunoaște persoana care a făcut acest lucru.

Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri recurate.

Precizează că este curioasă poziția părții civile la instanța de recurs prin afirmația că nu inculpatul este autorul faptei săvârșite în locuința acesteia, atâta timp cât în faza de urmărire penală, l-a recunoscut pe inculpat dintr-un album foto iar la instanța de fond de asemenea îl recunoaște și-l indică.

Probele administrate în cauză se coroborează iar cu privire la individualizarea pedepsei, acest motiv de casare nu este incident.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.1121 bis/21.10.2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit. i cod penal cu aplic. art.37 lit. b cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce se execută în regim de detenție.

În baza art.71 cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art.350 cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza art.88 cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de la 2.08.2009, h 12.30 și durata arestării preventive de la 3.08.2009 la zi.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art.118 lit. e și alin 4 cod penal, s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 500 lei.

În baza art.191 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr. 10523/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art.208-209 alin 1 lit. i cod penal cu aplic. art.37 lit. b cod penal.

a data de 30.07.2009 partea vătămată - a depus la poliție o plângere prin care sesiza faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 13, în timp ce se afla în sufrageria locuinței sale, situată în C, bd. - nr. 338, -. B, parter,. 37, l-a surprins în aceeași cameră pe un individ necunoscut care, văzându-se depistat, a trecut repede în bucătărie, apoi în balcon, de unde a escaladat în exterior fereastra lăsată deschisă de partea vătămată.

După fuga suspectului, partea vătămată a constatat că i-au fost furate din sufragerie două telefoane mobile ("Nokia" și, respectiv "Samsung"), iar din bucătărie un radio-casetofon "" și un portofel ce conținea monede de valoare mică.

Partea vătămată a pornit în urmărirea individului respectiv și a reuși să-i observe trăsăturile în momentul în care acesta a sărit din balcon în exterior.

în zona din exteriorul balconului, partea vătămată - și-a găsit portofelul abandonat în spațiul.

Pe baza descrierii făcută suspectului de către partea vătămată, precum și ținând cont de semnalmentele acestuia, la data de 31.07.2009 s-a procedat la efectuarea unei prezentări pentru recunoaștere din fotografii, prilej cu care partea vătămată - l-a indicat pe inculpatul ca fiind autorul furtului comis în ziua precedentă.

Inculpatul a fost depistat de polițiști în cursul nopții de 01 /02.08.2009, pe la orele 3.45, sub balconul unui apartament de la parterul blocului 10 de pe strada - - din

Radio-casetofonul "" sustras de la partea vătămată, a fost găsit la locul unde inculpatul își amenajase un loc de dormit, martorul declarând polițiștilor că patul pe care s-a găsit radio-casetofonul aparține inculpatului.

Fiind audiat în cauză, inculpatul a negat că ar avea vreo legătură cu furtul ce i se reține.

Situația de fapt a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de

probă: declarațiile părții vătămate -, care în mod constant a declarat că persoana pe care a observat-o în apartamentul său este una și aceeași persoană cu inculpatul; declarația martorului, care a declarat că patul improvizat, acoperit cu carton și folie din plastic, pe care s-a găsit radio-casetofonul marca "", recunoscut ulterior de partea vătămată ca aparținându-i era folosit de inculpat; declarația martorului,care a confirmat că a asistat la recunoașterea din albumul foto de către partea vătămată, a inculpatului; proces-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică; proces-verbal de efectuarea a recunoașterii din fotografii, plus planșa fotografică atașată; proces-verbal de depistare și de identificare a inculpatului; proces-verbal întocmit cu ocazia găsirii radio-casetofonului; proces-verbal și fotografii reprezentându-l pe inculpat înainte și după arestare; proces-verbal de predare către partea vătămată a radio-casetofonului "".

S-au înlăturat, ca nesincere, declarațiile inculpatului în sensul că nu el este autorul infracțiunii de furt calificat din locuință, întrucât în noaptea respectivă el s-ar fi aflat în locuința sa din loc., iar patul unde a fost găsit radio-casetofonul reclamat ca furat de partea vătămată era folosit și de alte persoane, în condițiile în care inculpatul nu o cunoștea pe partea vătămată și nici nu avea vreun motiv pentru a se afla în domiciliul acesteia.

Este evident că declarația părții vătămate în sensul că inculpatul este individul pe care l-a observat în locuința sa este întărită de împrejurarea că pe patul improvizat folosit de inculpat a fost găsit unul din bunurile reclamate ca sustrase de partea vătămată, din locuința sa, după fuga inculpatului.

În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. art.208 alin.l - 209 alin. 1 lit. i cod penal, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. b cod penal

Primul termen al recidivei postexecutorii îl constituie condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de furt calificat, prin sentința penală nr. 2176/13.10.2006 a Judecătoriei Constanța, din executarea acestei pedepse, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 29.05.2007, cu un rest neexecutat de 188 de zile.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cod penal și anume: dispozițiile din partea generală a codului penal privind forma de vinovăție și starea de recidivă, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat, gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat, din locuință imprimat de modalitatea de săvârșire (pe timp de zi, prin escaladarea ferestrei, în condițiile în care partea vătămată se afla în camera de unde inculpatul a sustras bunurile ), prejudiciul cauzat, persoana inculpatului care a negat comiterea infracțiunii, nu este școlarizat, este necăsătorit și nu are loc de muncă, este recidivist, suferind până în prezent 10 condamnări definitive pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.

Pedeapsa ce se va aplica inculpatului va fi una cu închisoarea îndreptată spre minimul ei special urmând să fie executată, urmare a stării de recidivă, în regim de detenție conform art.57 cod penal

În baza art.71 cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b cod penal.

Față de natura și circumstanțele comiterii infracțiunii de furt calificat din locuință, gravitatea acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului, de pronunțarea prezentei hotărâri de condamnare, s-a apreciat că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar crea pericol pentru ordinea publică, existând riscul reiterării de infracțiuni de același gen, astfel că, în baza art.350 cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art.88 cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de la 2.08.2009, h 12.30 și durata arestării preventive de la 3.08.2009 la zi.

Dintre bunurile sustrase partea vătămată - și-a recuperat numai portofelul și radio-casetofonul iar pentru valoarea de 500 lei, a celor două telefoane rămase nerecuperate, partea vătămată nu a înțeles să se constituie parte civilă, astfel că ținând seama că telefoanele nu au fost recuperate, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, în baza art.118 lit. e și alin 4 cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 500 lei de la inculpat.

În baza art.191 cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

In baza art.189 cod procedură penală, s-a dispus avansarea sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului

Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul.

Prin decizia penală nr.514/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.379 pct. 1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefundat, a apelului declarat de apelantul inculpat .

În baza art. 300/2 cod procedură penală rap. la art.160/b alin 3 cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 383 alin.2 cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată cu începere de la 21.10.2009 la zi.

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 260 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu se avansează din fondurile MJ către Baroul Constanța în favoarea avocat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Chiar dacă în fața instanței de apel partea vătămată are dubii în ceea ce privește recunoașterea inițială a inculpatului tribunalul apreciază că dincolo de aceste probe situația de fapt așa cum a fost reținută de către instanța de fond este indubitabil aceeași în raport de celelalte probe administrate în cauză respectiv declarația martorului, care a declarat că patul improvizat, acoperit cu carton și folie din plastic, pe care s-a găsit radio-casetofonul marca "", recunoscut ulterior de partea vătămată ca aparținându-i și ca fiind bunul reclamat ca fiind sustras în ziua de 30.07.2009, era folosit de inculpat; declarația martorului, care a confirmat că a asistat la recunoașterea din albumul foto de către partea vătămată, a inculpatului ca fiind persoana pe care a observat-o în locuința sa; proces-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică; proces-verbal de efectuarea a recunoașterii din fotografii, plus planșa fotografică atașată; proces-verbal de depistare și de identificare a inculpatului; proces-verbal întocmit cu ocazia găsirii radio-casetofonului; proces-verbal și fotografii reprezentându-l pe inculpat înainte și după arestare; proces-verbal de predare către partea vătămată a radio-casetofonului "".

Din această perspectivă, s-a apreciat că, nu subzistă susținerea inculpatului conform căreia se solicită a se da curs achitării, în baza art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c cod procedură penală, întrucât nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, probele administrate dovedind cu prisosință vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

De asemenea nu se susține cel de-al doilea motiv de apel prin care se solicită reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, avându-se în vedere și circumstanțele personale, în sensul că are în întreținere doi copii minori și își câștigă existența prin muncă, în condițiile în care prima instanță la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a codului penal privind forma de vinovăție și starea de recidivă, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat, gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat din locuință imprimat de modalitatea de săvârșire ( pe timp de zi, prin escaladarea ferestrei, în condițiile în care partea vătămată se afla în camera de unde inculpatul a sustras bunurile ), prejudiciul cauzat, persoana inculpatului care a negat comiterea infracțiunii, nu este școlarizat, este necăsătorit și nu are loc de muncă, este recidivist, suferind până în prezent 10 condamnări definitive pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.

În acest context în mod corect instanța de fond a apreciat că pedeapsa ce se impune a se aplica inculpatului este aceea cu închisoarea îndreptată spre minimul ei special.

Împotriva deciziei penale nr.514/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1121 bis/21.10.2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în același dosar, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de fond a dispus și instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208-209 alin 1 lit. i cod penal cu aplic. art.37 lit. b cod penal, impunându-se achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c cod procedură penală, fapta nefiind comisă de inculpat.

În acest sens se solicită a se avea în vedere că inculpatul, în mod constant, a negat comiterea faptei iar partea vătămată, astfel cum a susținut la instanța de apel, are dubii cu privire la recunoașterea inculpatului ca fiind cel pe care l-a văzut în locuința sa.

În raport de cele susținute se apreciază a fi incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.18 cod procedură penală.

În măsura în care se va ajunge la concluzia că inculpatul este autorul infracțiunii, se critică cele două hotărâri din perspectiva greșitei individualizări a pedepsei, solicitându-se reducerea cuantumului acesteia, urmând să se dea o eficiență mai largă circumstanțelor personale ale inculpatului.

În raport de cele susținute se apreciază a fi incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.14 cod procedură penală.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:

În mod corect, tât prima instanță cât și instanța de apel, au apreciat că la dosarul cauzei există probe din care rezultă fără dubiu, că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Independent de negarea de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa, celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii ce a constituit obiectul prezentei cauze penale.

În acest sens facem trimitere la declarația martorului, care a declarat că patul improvizat, acoperit cu carton și folie din plastic, pe care s-a găsit radio-casetofonul marca "", recunoscut ulterior de partea vătămată ca aparținându-i și ca fiind bunul reclamat ca fiind sustras în ziua de 30.07.2009, era folosit de inculpat; declarația martorului, care a confirmat că a asistat la recunoașterea din albumul foto de către partea vătămată, a inculpatului ca fiind persoana pe care a observat-o în locuința sa; proces-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică; proces-verbal de efectuarea a recunoașterii din fotografii, plus planșa fotografică atașată; proces-verbal de depistare și de identificare a inculpatului; proces-verbal întocmit cu ocazia găsirii radio-casetofonului; proces-verbal și fotografii reprezentându-l pe inculpat înainte și după arestare; proces-verbal de predare către partea vătămată a radio-casetofonului "".

Reținem că, partea vătămată a avut posibilitatea să îl vadă pe inculpat la momentul comiterii faptei și să îi rețină semnalmentele, în baza cărora l-a recunoscut din planșele fotografice și ulterior, în mod direct, l-a indicat ca fiind persoana care a intrat în locuința sa.

că, aceste recunoașteri au avut loc la scurt timp după comiterea infracțiunii, partea vătămată având, proaspete, în memorie, aceste semnalmente, fiind normal ca, odată cu trecerea timpului, aceste semnalmente să se estompeze, și eventual să aibă dubii, relevant fiind că, la momentul recunoașterii sale, partea vătămată nu a avut nici un dubiu.

În mod corect, tât prima instanță cât și instanța de apel, au avut în vedere, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanțiază cât și circumstanțele personale ale inculpatului recurent, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile art.52 alin.1 și 2 cod penal.

Reținem perseverența infracțională a inculpatului care a suferit mai multe condamnări, pentru același gen de fapte, ultima atrăgând si starea de recidivă post executorie, aspect care, coroborat cu lipsa unui loc de muncă, probează că, pentru inculpat, comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, reprezintă un adevărat mod de viață, justificând, alături de circumstanțele reale în care s-a comis fapte, respectiv dintr-o locuință, prin escaladare, în prezența proprietarului, cuantumul pedepsei aplicată acestuia cât și modalitatea de executare.

Față de considerentele expuse, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate, nefiind incidente cazurile de casare invocate, urmând să se mențină ca legale și temeinice atât sentința cât și decizia recurate.

Cum sentința și decizia atacate nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie care fie luate în considerare din oficiu, conform art.385 ind.9 alin.3 cod procedură penală și care să impună casarea acestora, curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.

În baza art.385 ind.17 alin.4 cod procedură penală în referire la art.383 alin.2 cod procedură penală cod procedură penală și art.88 cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada de arest preventiv, de la 09.12.2009 la zi.

În baza art.189 cod procedură penală, onorariul avocatului oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile MJ, în favoarea avocat.

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,

Respinge ca nefondat recursul penal declarat de recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr.514/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1121 bis din data de 21.10.2009, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.

În baza art.38517alin.4 Cod procedură penală raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la data de 09.12.2009, la zi.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.189 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

Jud.fond -

Jud.apel -;

Red.și tehnored.dec.Jud.-/2 ex.

Data: 09.02.2010

Președinte:Eleni Cristina Marcu
Judecători:Eleni Cristina Marcu, Damian Mitea, Dan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Furtul (art.208 cod penal). Decizia 60/2010. Curtea de Apel Constanta