Furtul (art.208 cod penal). Decizia 650/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 650
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 25 ianuarie 1989 în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Ploiești și fiul lui și, născut la 07 iulie 1988, domiciliat în P,-, bloc 135,.35, județul P, împotriva deciziei penale nr.100 din data de 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care admițându-se apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești formulat împotriva sentințe penale nr. 1057 din 22.05.2008 a Judecătoriei Ploiești:
Desființează sentința apelată în parte în latură penală și pe fond pronunțând o nouă hotărâre înlătură aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ( trei ) ani închisoare aplicată inculpatului G, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de disp. art 208- 209 alin 1 literele a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin 2 Cod penal și art. 75 litera c Cod penal, furt calificat, fapte din perioada iulie - august 2006, dispozițiile art. 82 Cod penal privind termenul de încercare, art. 359 Cod proc. penală, potrivit căruia i se atrage atenția acestuia asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 Cod penal în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare și dispozițiile art. 71 alin.5 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata pedepsei principale urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea respectivă.
Aplică art. 71 și 64 literele a și b Cod penal cu excepția dreptului de a alege, față de inculpat.
Înlătură aplicarea disp. art. 81 Cod penal, art 110 Cod penal, art. 71 alin 5 Cod penal și art. 359 Cod proc. penală cu referire la disp. art. 83 Cod penal în privința inculpatului.
În baza disp. art. 85 Cod penal dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr 2144 din 23.10.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.și ped. de disp. art. 208- 209 alin 1 litera e și alin 2 litera b Cod penal, cu aplicarea disp art 99 și urm. Cod penal, faptă din data de 18.08.2006.
În baza disp. art.85 alin 1 Cod penal raportat la disp. art. 33 litera a și 34 litera b Cod penal contopește pedeapsa de 1 ( un ) an și 6 ( șase ) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2144 din 23.10.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată acestuia pentru comiterea infracțiunii de complicitate prev. și ped. de disp. art 26 Cod penal raportat la disp. art. 208- 209 alin 1 literele a, e, g, i Cod penal cu aplicarea disp.art 41 alin 2 Cod penal și a disp. art 99 și urm. Cod penal, faptă din perioada iulie - august 2006, aplicată prin sentința apelată, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 1 ( un ) an și 6 ( șase ) luni închisoare.
Aplică disp. art. 71 Cod penal rap. la disp. art 64 literele a și b Cod penal cu excepția dreptului de a alege după împlinirea vârstei de 18 ani.
Înlătură dispoziția privind menținerea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 ( un ) an și 6 ( șase ) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr 2144/ 23.10.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cauză la a doua strigare în vederea asigurării asistenței juridice obligatorii prin apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat care a declarat că nu are posibilități financiare pentru a-și angaja un apărător ales.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați, în stare de arest, personal și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 18/26.05.2009, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 5821/2009, lipsă fiind intimații - părți vătămate și precum și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar copie de pe fișa medicală nr. 66734 din 13.09.2009 recurentul inculpat.
Cu acordul instanței, avocat a luat legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest, precizând că nu are cereri prealabile de formulat și solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Avocat și reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează aceleași concluzii.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită instanței admiterea cererii de repunere în termenul de recurs întrucât din înscrisurile aflate la dosar, acte medicale din care rezultă că inculpatul a fost împiedicat să declare recurs în termen, întrucât a avut grijă de fratele său care a avut probleme medicale.
În baza disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod proc. penală solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală iar în subsidiar în temeiul art. 3859pct. 17 și 20 Cod proc. penală, admiterea recursului și aplicarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei conform disp. art. 81 Cod penal.
Recurentul inculpat se consideră nevinovat, probele administrate în cauză trebuie reanalizate și reapreciate.
În fața instanței de apel, mai puțin cu privire la disp. art. 85 Cod penal prin care s-a anulat suspendarea condiționată a unei pedepse de 1 an și 6 luni aplicate inculpatului, există un dubiu în sensul că nu inculpatul ar fi fost complice la infracțiunea de furt și complicitate la infracțiunea de furt săvârșite în anul 2006, pe cele două autoturisme furate nu s-au găsit urme papilare care să fi aparținut inculpatului.
Cu privire la proba cu cercetarea la fața locului, recurentul inculpat nu a îndrumat pe anchetatori spre locul unde s-ar fi săvârșit fapta ci el ar fi fost pus contra unei sume de bani de către anchetatori să recunoască faptele. Nu a făcut plângere împotriva acestora, existând un dubiu în condițiile în care deși s-a solicitat nu a fost reaudiat martorul asistent, apreciindu-se de instanța de apel că acesta nu are o mare credibilitate întrucât era un om al străzii, care a fost pus să semneze ca martor asistent la o cercetare la care nu a fost de față.
Încadrarea juridică dată faptei a fost incorectă.
În fața instanței de apel s-a solicitat o altă individualizare judiciară a pedepsei, în fața instanței de fond aplicându-se o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării iar în baza apelului formulat de Ministerul Public, s-a ridicat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei, aplicându-se o pedeapsă cu executarea în regim privativ de libertate.
Se arată că părinții inculpatului au murit între timp, acesta dorește să își continue studiile liceale, are un contract de muncă și are o locuință împreună cu fratele său.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.100 din data de 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, decizie care a anulat sentința penală nr. 1057 din 22.05.2008 a Judecătoriei Ploiești prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Fapta pentru care a fost judecat a fost comisă pe 31.07.2006 iar pe data de 7.07.2006 recurentul inculpat a devenit major, cercetările juridice dar și psihologice arătând că la momentul fizic când o persoană împlinește 18 ani, nu neapărat aceasta devine și matură, în această situație aflându-se și inculpatul.
În faza de cercetare penală recurentul a recunoscut faptele comise, existând totuși dubii cu privire la martorul acuzării, care s-ar fi aflat în două locuri în același timp, relatând furturile din două autoturisme aflate în locuri diferite.
La acest moment faptele comise în 2006 nu mai au același impact social pentru opinia publică, ca și cum ar fi fost săvârșite în prezent.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Prahova cu reținerea în ce privește pe inculpat a sentinței pronunțate de instanța de fond în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, acesta cunoscând că încălcarea dispozițiilor cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei înseamnă revocarea acestui beneficiu.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântulformulează concluzii de respingere ca tardiv formulat a recursului declarat de recurentul inculpat și ca nefondat a recursului declarat de recurentul inculpat ambele declarate împotriva deciziei penale pronunțate de Tribunalul Prahova.
Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că inculpatul a fost prezent la judecata apelului judecat la data de 17.04.2009 și a formulat recurs cu depășirea termenului de 10 zile respectiv la data de 10 mai 2009.
Din actul depus la dosar prin care se dorește a se proba că inculpatul a avut grijă de fratele său nevăzător, nu rezultă un motiv temeinic de repunere în termenul de recurs deoarece respectivul act vizează o perioadă ulterioară pronunțării hotărârii atacate anume 17-27 aprilie 2009.
Pe cale de consecință recursul declarat este tardiv formulat.
În ceea ce privește recursul inculpatului se solicită respingerea ca nefondat, hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova este legală și temeinică, reținându-se corect vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată cu privare de libertate este corect stabilită având în vedere că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale.
Deși i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării la instanța de fond, acesta a continuat să săvârșească fapte penale, ceea ce denotă perseverență infracțională.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței de judecată în ce privește recursul declarat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită instanței să ia în calcul probele cu martori asistenți arătând că aceștia au fost informați de agenții de poliție despre furturile de mașini, nefiind de față la comiterea acestora.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.1057 din 22 mai 2008, Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul, fiul, născut la data de 07.07.1988 în P, cu același domiciliu,-, 135,.35, județul P, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e,g i, cu aplic art.41 alin.2 și art.75 lit.c) cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 cod proc. penală din infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e,g i, cu aplic art.75 lit.c) cod penal.
Conform art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra disp. art.83 cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege, care au fost suspendate în temeiul art.71 alin.5 cod penal.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul, fiul lui și, născut la 25.01.1989 în P, cu același domiciliu-,.173,.29, județul P, stagiul militar nesatisfăcut, elev, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e,g i, cu aplic art.41 alin.2 și art.99 și urm. cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 cod proc. penală din infracțiunea prev. de 208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e, g i, cu aplic art.99 și urm. cod penal.
În baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, calculat conform disp.art.110 pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b pen. cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 pen. măsură suspendată conform disp.art.71 al.5 pen.
În baza art. 359.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a menținut beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2144/23.10.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare.
În rezolvarea laturii civile a cauzei, în baza disp.art.14 pr.pen. art.346 al.1 pr.pen. și art. 998.cv. inculpații au fost obligați, în solidar, la plata către partea vătămată a sumei de 500 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Conform art.118 lit.e pen. s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de 75 lei, reprezentând beneficiu realizat de pe urma comiterii infracțiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probatoriilor administrate, vinovăția inculpaților și următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 31.07.2006 inculpatul, folosind chei potrivite, a deschis portiera stânga față a autoturismului marca 1300, cu numărul de înmatriculare -, care se afla parcat pe str.- - din P, proprietatea părții vătămate, din care a sustras un radio casetofon marca, pe care l-au vândut cu suma de 150 lei unei persoane necunoscute, iar la data de 11.08.2006 a forțat portiera dreapta față a autoturismului marca, cu numărul de înmatriculare -, care se afla parcat pe str.- din P, proprietatea părții vătămate, încercând să sustragă bunuri, dar a fugit întrucât s-a apropiat o persoană străină - în ambele cazuri inculpatul asigurându-i acestuia paza.
Apărarea inculpaților că nu sunt autorii faptelor reținute în sarcina lor au fost înlăturate întrucât s-a reținut că nu sunt probe care să confirme susținerile acestora. Inculpatul a arătat că în perioada iulie-august 2006 a fost în Centrul de Plasament - și nu este vinovat de fapta reținută, însă din declarația martorului, care a relatat instanței aspecte din perioada mai-august 2007 referitoare la acest inculpat, precum și pe baza adresei aflată la fila 107 dosar din care reiese că acesta a plecat din instituție la data de 27 februarie 2006 și nu a mai revenit, rezultă fără echivoc vinovăția acestuia.
La încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați instanța în baza art.334 cod proc. penală a schimbat calificarea juridică a infracțiunilor, reținând față de ambii inculpați dispozițiile art.41 alin.2 cod penal, întrucât actele materiale au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, reținându-se totodată calitatea de complice pentru inculpatul, deoarece a asigurat paza inculpatului în timp ce acesta a sustras bunuri din cele două autoturism.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a apreciat că o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de textul de lege cu suspendarea executării acesteia este de natură să asigure reeducarea inculpaților, întrucât aceștia sunt elemente tinere și au recunoscut faptele în cursul urmăririi penale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că prejudiciile cauzate nu au fost recuperate, însă partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, inculpații fiind obligați în solidar numai la plata despăgubirilor civile către partea vătămată în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților cu suspendarea condiționată a executării acestora nu se justifică față de activitatea infracțională a acestora desfășurată ulterior și de asemenea se mai arară că față de inculpatul minor s-a omis aplicarea prevederilor art.85 cod penal pentru pedeapsa la care a fost condamnat anterior.
În susținerea apelului, s-a arătat că ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale pentru comiterea unor fapte de același gen iar față de inculpatul se impunea aplicarea dispozițiilor art.85 cod penal, întrucât fapta dedusă judecății este concurentă cu aceea pentru care inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr.2144/23.10.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare.
Prin decizia nr.100 din 17 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa admis apelul parchetului, a desființat sentința, în parte, în latură penală și înlăturând dispozițiile art.81 și urm. Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați și art.71 alin.5 cod penal a dispus executarea pedepselor în regim privativ de libertate pentru ambii inculpați.
Totodată, față de inculpatul s-a aplicat disp. art.85 cod penal pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2144/23.10.2007 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare și s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca în final, conform art.34 lit.b cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a înlăturat dispoziția privind menținerea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.2144/2007 a Judecătoriei Ploiești, fiind o instituție necunoscută în dreptul penal.
Restul dispozițiilor sentinței apelate au fost menținute.
În considerentele deciziei, instanța de apel reține că situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrările juridice stabilite de instanța de fond sunt corecte, însă la individualizarea judiciară a pedepsei nu s-a ținut seama de activitatea infracțională desfășurată ulterior de inculpați, care au fost condamnați pentru fapte similare. Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiuni de furt comise în perioada august-septembrie 2007, pe timp de zi și de noapte, împreună cu un minor, fiind arestat preventiv în perioada 2 septembrie 2007 - 29 noiembrie 2007 când a fost liberat, acesta fiind de asemenea cercetat și în alte două dosare penale în care s-a luat măsura arestării preventive de la 15 ianuarie 2008 până la 17 martie 2008, beneficiind însă de clemența instanței care a dispus suspendarea executării pedepsei prin sentința penală nr.54/17.03.2008 a Judecătoriei Ploiești.
Totodată, s-a reținut și faptul că inculpatul minor a comis același gen de infracțiuni și deși au fost luate măsuri de sancționare acesta nu a înțeles scopul măsurilor aplicate, din contră a continuat activitatea infracțională, din fișa de cazier judiciar rezultând că a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată pentru infracțiunea de furt calificat comisă la data de 16.08.2006, faptă concurentă cu infracțiunea dedusă judecății.
Față de aceste elemente, instanța de control judiciar a admis apelul parchetului, a înlăturat dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepselor, apreciind că scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale se poate realiza numai cu executarea pedepselor în regim privativ de libertate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați, inculpatul, solicitând admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, susținând că a fost împiedicat să declare recurs în termen deoarece a avut grijă de fratele său și admițându-se recursul a cerut achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c cod proc. penală, iar în subsidiar, casarea deciziei și menținerea sentinței de fond.
Recurentul inculpat a invocat nelegalitatea și netemeinicia deciziei, motivând că a săvârșit fapta la puțin timp după împlinirea vârstei de 18 ani și nu și-a dat seama de consecințele acesteia, iar depozițiile martorului acuzării sunt echivoce, acesta neputând fi în două locuri în același timp pentru a relata furturile din cele două autoturisme care se aflau în zone diferite, solicitând casarea deciziei și menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei, așa cum s-a dispus prin hotărârea instanței de fond.
Curtea, examinând decizia criticată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 cod proc. penală, constată că cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul este neîntemeiată, recursul acestuia fiind tardiv introdus iar cel al inculpatului nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul prin cererea formulată la data de 19 mai 2009, fila 6 dosar recurs, a solicitat repunerea în termenul de recurs și admiterea căii de atac exercitată, susținând că a fost în imposibilitate de a formula declarația de recurs în termenul legal, deoarece nu a avut cunoștință de soluția pronunțată, întrucât a fost plecat la B unde a avut grijă de fratele său care este nevăzător.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că recurentul a fost prezent la instanța de apel când au avut loc dezbaterile - 15 aprilie 2009, așa cum s-a consemnat în încheierea aflată la fila 132 - verso dosar apel, pronunțarea fiind amânată pentru data de 17 aprilie 2009.
Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul de 10 zile pentru declararea recursului prevăzut de art.3853alin.1 rap. la art.363 cod proc. penală curge de la pronunțare, astfel în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 28 aprilie 2009.
După expirarea termenului prevăzut de lege recursul declarat este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile, potrivit art.3853alin.2 rap. la art.364 cod proc. penală.
Motivul invocat de recurent că a fost plecat din localitate la fratele său vitreg G care locuiește în B și a avut grijă de acesta întrucât a fost bolnav, conform certificatului medical nr.3096/12 octombrie 1990 și adeverinței medicale aflată la fila 40 dosar recurs, nu constituie o cauză temeinică de împiedicare care să justifice repunerea în termenul de recurs, deoarece declarația de recurs putea fi formulată chiar dacă inculpatul se afla în altă localitate, putând fi expediată prin poștă sau fax, nefiind necesară prezența acestuia sau depunerea cererii în mod personal.
Drept urmare, nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.3853alin.2 rap. la art.364 cod proc penală pentru repunerea în termenul de recurs și cum la momentul declarării recursului - 19 mai 2009, termenul de 10 zile expirase încă de la data de 28 aprilie 2009, recursul inculpatului se privește ca tardiv declarat.
În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o justă analiză a probelor administrate în cauză și în mod justificat s-a reținut vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Referitor la individualizarea pedepsei, ca modalitate de executare, se constată că instanța de apel a făcut o justă evaluare a criteriilor prev. de art.72 și art.52 cod penal și în mod corect a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate, întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului - furt din autoturism - este o faptă cu grad de pericol ridicat, inculpatul a perseverat în comiterea faptelor de acest gen și a atras și un minor la săvârșirea acesteia, reținându-se în sarcina sa agravanta prev. de art.75 lit.c cod penal.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul a continuat să comită infracțiuni chiar și după trimiterea sa în judecată, astfel în perioada august - septembrie 2007 împreună cu alți doi inculpați, din care unul minor, a sustras mai multe bunuri din boxele aflate la parterul mai multor blocuri, fiind arestat preventiv la data de 2 septembrie 2007 până la 29 noiembrie 2007, de asemenea a mai fost cercetat ulterior și în alte două dosare penale pentru fapte similare, ceea ce evidențiază predispoziția acestuia la comiterea faptelor antisociale.
Pentru asigurarea scopului preventiv-educativ al pedepsei și încadrarea inculpatului în normele de conduită socială, instanța de apel justificat a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate, aceasta fiind singura modalitatea pentru îndeplinirea funcțiilor de constrângere și reeducare prevăzute de art.52 cod penal.
Susținerile inculpatului recurent că a săvârșit fapta dedusă judecății la puțin timp după împlinirea vârstei majoratului și că nu și-a dat seama de consecințele și de gravitatea acesteia nu sunt de natură să înlăturare răspunderea penală câtă vreme acesta a continuat activitatea infracțională și după ce a fost trimis în judecată, ceea ce demonstrează că pentru inculpat comiterea furturilor devenise o obișnuință și un mod de viață, fiind singurul său mijloc de a obține venituri pentru asigurarea existenței.
Concluzionând, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că recursul inculpatului este tardiv introdus și va fi respins ca atare, conform art.38515pct.1 lit.a cod proc. penală, iar recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25 ianuarie 1989, deținut în Penitenciarul Ploiești și ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul, născut la 7 iulie 1988, domiciliat în P,-,.135,.35, județul P, împotriva deciziei penale nr. 100/17.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului P iar pe inculpatul la plata sumei de 80 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE/Tehnored.
4 ex./14.10.2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
