Furtul (art.208 cod penal). Decizia 668/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 668/
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Dan Iulian
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în C,-, Bl. 6,.C,.1,. 47, împotriva deciziei penale nr. 367 din 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța in dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 cod penal.
În conformitate cu disp. art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, personal și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 687/2009 emisă de Baroul Constanța - cabinet individual, lipsind intimatul parte vătămată -
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat dispozițiile prevăzute de art. 70 al. 2 cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de recurs și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit în împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să dea nici o declarație, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond. Apreciază că, în apel, instanța reapreciind probatoriile, a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplic. Disp. art. 81 cod penal, pentru sustragerea telefonului mobil, apreciind că, fapta inculpatului, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Însă, inculpatul a declarat faptul că, a zărit acel telefon mobil pe jos și l-a luat. Apreciază că a fost un incident nefericit in viața inculpatului care are o familie și este angajat în muncă astfel încât, apreciază că, instanța de fond in mod corect a stabilit că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând achitarea acestuia in conformitate cu prevederile art. 181cod penal.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor deciziei pronunțată de instanța de apel care, in mod corect a stabilit că, fapta inculpatului, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată.
Recurentul inculpat in ultimul cuvânt arată că, regretă fapta săvârșită și lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.240/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art.208 alin. 1 Cod penal.
În baza art.345 alin.4 Cod procedură penală raportat la art. 181alin. 3 Cod penal și art.91 lit.c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată - G nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12.07.2007, inculpatul, angajat al în funcția de electrician lifturi, s-a deplasat împreună cu colegul său G la o intervenție solicitată de partea vătămată - G, care dorea să urce o combină frigorifică la domiciliul său.
Cu ajutorul inculpatului, liftul a fost pus în mișcare, iar combina frigorifică a fost urcată până la etajul unde locuia partea vătămată de către și
Inculpatul a sunat la ușa apartamentului părții vătămate, unde ușa i-a fost deschisă de martorul, căruia i-a solicitat o bere pentru ajutorul acordat.
În timp ce aștepta, inculpatul a observat pe un dulap amplasat în holul apartamentului un telefon mobil marca Nokia 6680.
Profitând de neatenția părții vătămate și a martorilor și G, inculpatul a luat telefonul mobil și l-a introdus în buzunar.
După ce a primit berea, inculpatul a urcat în camera liftului, unde a continuat împreună cu colegul său reparația liftului.
Constatând dispariția telefonului, partea vătămată s-a deplasat în camera liftului, unde a solicitat celor prezenți, respectiv numiților G, - - și inculpatului restituirea telefonului mobil.
Cu această ocazie, inculpatul a negat faptul că l-ar fi luat. De asemenea, cu ocazia primei audieri inculpatul a negat săvârșirea faptei.
Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale s-a stabilit că, în perioada 12.07 - 28.10.2007, telefonul sustras a fost folosit cu trei cartele, din care două aparțineau inculpatului.
În aceste condiții, reaudiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și de comun acord cu partea vătămată a înmânat acestuia din urmă un telefon asemănător celui sustras, respectiv un telefon marca Nokia, întrucât potrivit susținerilor inculpatului telefonul sustras i-a fost furat.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată - G, utilizatorul telefonului mobil, a declarat că nu se mai constituie parte civilă, deoarece a recuperat prejudiciul.
În cursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, partea vătămată - G s-a prezentat și a precizat că telefonul mobil aparținea
Instanța, având în vedere faptul că - G era utilizatorul telefonului și cel care avea în pază telefonul, remarcându-se totodată că este și director al, a respins solicitarea de introducere în cauză a
Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că în timp ce aștepta pe holul de la intrarea în locuința părții vătămate, recompensa promisă, respectiv o bere, a observat pe pantofarul din holul apartamentului un telefon mobil, pe care datorită unui moment de slăbiciune l-a luat și l-a introdus în buzunar.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din coroborarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului, cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice, procesele verbale de ridicare și de predare, procesele verbale de identificare a utilizatorului telefonului sustras, procesul verbal de reconstituire însoțit de planșa fotografică, declarațiile martorilor, martor asistent la reconstituire, G, G și - -.
Evaluând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către inculpat, din perspectiva criteriilor stabilite de legiuitor în art.181Cod penal, prima instanță apreciază că aceasta a adus o atingere minimă valorii ocrotite de lege - patrimoniul persoanei, iar prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță.
Această concluzie decurge, în opinia primei instanțe, din modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit și de urmările produse, din cuantumul prejudiciului recuperat în totalitate, dar și din circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 37 de ani, este angajat ca electromecanic la C, unde este cunoscut ca un meseriaș foarte bun, serios, un bun coleg și care, anterior comiterii faptei, nu a creat probleme de comportament membrilor comunității, fiind caracterizat drept o persoană liniștită, potrivit caracterizărilor depuse la dosar, nu are antecedente penale și are un copil minor.
Împotriva acestei sentințe penale au declaratapel,în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și partea vătămată - G, criticând-o sub aspectul modului de soluționare a laturii penale și cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Constanța, prin decizia penală nr. 367 din 24 septembrie 2009, în baza art.379 pct.2 lit.a Cpp, a admis apelurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANȚAși partea vătămată - domiciliat în C,- B, - 3,.A,.6 - împotriva sentinței penale nr.240/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
A desființat sentința penală apelată și, rejudecând, a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev.de art.208 alin.l Cp, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cp, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a teza a doua și b Cp.
În baza art.81 Cp, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 Cp.
În baza at.359 Cpp, a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cp, privind revocarea beneficiului suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cp, a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind achitarea inculpatului și aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei, potrivit art.10 Cpp, art.181 Cp și art.91 lit.c Cp și menține celelalte dispoziții.
În baza art.193 alin.l Cpp, a obligat intimatul inculpat la plata sumei de 1000 lei către apelanta parte vătămată - G, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.192 alin.3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Deși situația de fapt a fost în mod corect reținută, iar cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost în mod judicios respinsă, cu motivarea că în cauză nu se poate stabili existența unui raport juridic specific infracțiunii de abuz de încredere, opinia primei instanțe, potrivit căreia fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu poate fi împărtășită de instanța de control judiciar.
În pofida datelor cu caracter personal ce caracterizează persoana inculpatului, operațiunea de evaluare a pericolului social al faptei impusă de art.181alin.2 Cod penal nu se poate face doar din perspectiva acestor elemente, ci prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute în mod imperativ de legiuitor.
Printre aceste criterii, desconsiderate de prima instanță, se numără, în primul rând, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit de inculpat, împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, prejudiciul creat și conduita procesuală a autorului, elementele care țin de persoana acestuia neputând prevala în raport de criteriile enumerate.
Din acest punct de vedere, este evident că fapta săvârșită, în modalitatea concretă, prezintă toate trăsăturile caracteristice infracțiunii de furt, în condițiile în care inculpatul, profitând de lipsa părții vătămate din holul locuinței, dar mai ales de încrederea oferită, a sustras un telefon de o valoare considerabilă, specific tehnologiei avansate (3G), apreciat la suma de 2300 lei.
În aprecierea gradului de pericol social al faptei, trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul, deși interpelat de partea vătămată, a negat comiterea sustragerii bunului în împrejurările descrise, iar cu ocazia primei audieri a manifestat o poziție nesinceră, asupra căreia a revenit abia după ce a fost identificat ca utilizator al telefonului.
În atare condiții, revenirea ulterioară asupra poziției de nerecunoaștere a fost una de circumstanță, iar săvârșirea faptei, dar mai ales conduita procesuală, este surprinzătoare în contextul datelor personale reținute ca hotărâtoare în adoptarea soluției de achitare.
Prin urmare, constatând că fapta prin conținutul ei concret prezintă în mod vădit gradul de pericol social al unei infracțiuni, tribunalul a admis apelurile declarate în cauză, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, a desființat sentința penală atacată și rejudecând, în temeiul art.208 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
Întrucât scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efecivă de libertate a inculpatului, în considerarea datelor ce îl caracterizează, tribunalul a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.81-82 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod de procedură penală, a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării, în cazul comiterii de noi infracțiuni.
De asemenea, constatând întemeiată și critica referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, solicitate cu ocazia dezbaterilor și dovedite prin chitanța de la fila 55 dosar, tribunalul a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei către apelanta parte vătămată.
Au fost înlăturate din cuprinsul sentinței penale atacate dispozițiile privind achitarea inculpatului și cele de aplicare a amenzii administrative în sumă de 1000 lei, potrivit art.101Cod de procedură penală, art.181și art.91 lit.c Cod penal, menținând celelalte dispoziții.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul ales, recurentul inculpat a arătat că a fost un incident nefericit in viața sa, că are o familie și este angajat în muncă astfel încât, apreciază că, instanța de fond in mod corect a stabilit că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând achitarea in conformitate cu prevederile art. 181cod penal.
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.3856alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sub aspect formal, curtea observă că motivul de recurs invocat, respectiv acela că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 18.
C.P.P.În speță, curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută atât de instanța de apel cât și de instanța de fond, ca urmare a unei analize temeinice și a unei juste aprecieri a materialului probator, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, la data de 27.07.2007, inculpatul a sustras din locuința părții vătămate un telefon mobil marca Nokia 6680.
În ceea ce privește, însă, gradul de pericol social al faptei, trăsătură esențială a infracțiunii, curtea constată că evaluarea făcută de instanța de fond este întemeiată.
Toate criteriile de apreciere a gradului de pericol social, prevăzute în art. 181alin. 2.pen. converg în constatarea lipsei acestuia cu referire la fapta dedusă judecății.
Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat că, din perspectiva criteriilor stabilite de legiuitor în art.181Cod penal, fapta săvârșită de către inculpat a adus o atingere minimă valorii ocrotite de lege - patrimoniul persoanei, iar prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță.
Această concluzie se desprinde din modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit și de urmările produse, din cuantumul prejudiciului recuperat în totalitate, dar și din circumstanțele personale ale inculpatului.
În concret, referitor la aceste criterii, se observă, că inculpatul a ajuns la ușa locuinței părții vătămate după ce a ajutat-o, în modalitatea arătată mai sus, să urce o combină frigorifică. În timp ce aștepta să fie recompensat de partea vătămată, acesta a observat telefonul mobil și, fără să cunoască date concrete despre telefon (cum ar fi marca sau valoare), fiind tentat de obiect în sine, l-a sustras.
Așadar, nu a existat o premeditare a faptei, un mod și mijloace specifice, în general, infracțiunii de furt sau un scop urmărit, ci, mai de grabă, un act spontan, necugetat, dovedit ca atare de aceste împrejurări concrete în care a fost comis, dar și de lipsa unor acte similare sau de altă natură în conduita anterioară sau ulterioară a inculpatului.
La aceste dat se mai adaugă și celelalte privind persoana inculpatului, respectiv că acesta este în vârstă de 37 de ani, este angajat ca electromecanic la C, unde este cunoscut ca un meseriaș foarte bun, serios, un bun coleg și care, anterior comiterii faptei, nu a creat probleme de comportament membrilor comunității, fiind caracterizat drept o persoană liniștită, potrivit caracterizărilor depuse la dosar, nu are antecedente penale și are un copil minor.
Toate aceste date, elemente converg la constatarea că pericolul social concret al faptei comise de inculpat nu este suficient pentru caracterizarea acestei fapte ca infracțiune, și combaterea ei prin aplicarea unei pedepse.
În atare condiții, curtea constată că soluția instanței de apel, de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru această faptă, nu este întemeiată, iar hotărârea primei instanțe de achitare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art.208 alin. 1 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei este legală și temeinică și urmează a fi menținută ca atare.
Față de aceste considerente, constatând temeinicia cazului de casare invocat de inculpat, Curtea, în baza art.38515alin.(1) pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de inculpatul inculpatul, vaasa decizia penală nr. 367 din 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța și va menține hotărârea primei instanțe, sentința penală nr. 240 din 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța.
În baza art. art.192 al.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515al.1 pct.2. lit.a cod procedură penală,
Admite recursul declarat de inculpatul - domiciliat în C,-, Bl. 6,.C,.1,. 47.
Casează decizia penală nr. 367 din 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța și menține hotărârea primei instanțe, sentința penală nr. 240 din 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța.
În baza art. art.192 al.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Conform art. 309 alin.3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
4 ex./16.11.2009
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Adriana Ispas, Dan Iulian
