Furtul (art.208 cod penal). Decizia 69/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 69//
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror -.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 273 din 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile civile intimate SC International SRL, SC SRL, SC SA, SC Ca-ree SRL, SC Sport SRL, SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Timiș și menținerea hotărârii primei instanțe de achitare a inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c Cpp, respingând și acțiunea civilă formulată în cauză.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică, soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificată fiind corectă, pe baza probatoriului administrat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. din 2870 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 11 pct.2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cpp a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal.
În baza art.346 alin.3 Cpp s-au respins acțiunile civile exercitate de următoarele părți civile: SC Internațional SRL, B, cu sediul în--77, sector I; SC SRL, cu sediul în Str. -. R nr.136; SC SA, cu sediul in A str.--41; SC Ca-ree SRL, cu sediul in A,-; SC Sport SRL, cu sediul în B-, - 24,.1, etaj 1,.6, sector II; SC B & B SRL, cu sediul in B,-, - 5, etaj 3,.11, sector 3.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit. b Cpp, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în noaptea de 19/20.04.2006, din incinta magazinului " " din A, a avut loc o sustragere prin efracție, a mai multor bunuri, aparținând unor societăți comerciale, ce își au sediu în acest magazine.
Astfel, partea vătămată SC Internațional SRL, a reclamat faptul că, prin forțarea sistemului de închiderii a vitrinei, a fost sustrase următoarele bunuri: cameră video Sony 285, Cameră video Sony HC 24, Camero Video Sony HC 46, Cameră Sony 340 E, cameră Sony 405, cameră mini DV D 270, cameră Panasonic G 535, cameră mini DV D 270, cameră Panasonic GS 17, cameră mini DV D 240, cameră mini VD2 40, cameră mini D 239, aparat foto AP M 517, aparat foto HP 607, aparat foto E 300, apareat foto Panasonic, aparat foto 500 U8, aparat foto FE 115, aparat foto DC 4345, aparat foto canon A 410, aparat foto Sony S 600, MP 3 6, telefon Nokia 6610 I, telefon Sony Ericsson T 290 I, telefon LG S 5200, telefon Siemens CF 75, telefon LG 2100, telefon Sony Ericcson J 3001, telefon Ericsson K 300 i, telefon Nokia 6030, telefon Siemens CF 62, Nokia 1600, telefon Motorola V 180, telefon Samsung D 500, telefon Siemens A 75, telefon Panasonic X 300, telefon Nokia 6060, telefon Nokia 3220, telefon Nokia 6170, telefon Okia 7360, telefon Nokia 6230 i, telefon Nokia 6020, telefon Nokia N 90, telefon Sony Ericcson K 750 I, telefon Samsung X 450, telefon Samsung X 200, telefon Samsung X 480, telefon Samsung E 340, telefon Samsung 530/B, telefon Samsung 660, telefon Samsung X 640, telefon Samsung X 460, telefon Nokia 3120, telefon Nokia 2410, telefon Sony Ericson Z 520 I, telefon Nokia 1101, telefon Nokia 2600, telefon Samsung Ericson K 300, telefon Nokia 6060, telefon Samsung X 660, telefon Samsung X 460, telefon Sony Ericson K 750 i, telefon Panasonic X 300, telefon Nokia 6230 i, telefon LG B 2100, telefon LG F 2460, telefon Sony Z 520 I, telefon Nokia 6610 i, telefon Samsung X 640, telefon Nokia 7360, telefon Nokia, telefon Samsung E 530, telefon Siemens CF 75, telefon Nokia 2600, telefon Nokia 6170, telefon Sony J 300 i, telefon Nokia 6030, telefon Samsung X 480, telefon Siemens A 75, telefon Siemens CF 62, telefon Samsung E 340, telefon Nokia 3220, telefon Nokia 1600, telefon Nokia 3120, telefon Motorola V 180, telefon Samsung D 500, telefon Samsung X 200, telefon Sony T 290i, telefon Nokia 6060, telefon Nokia 1101, în valoare totală de 48.226, 70 lei.
Partea vătămată a dat o notă explicativă cu privire la bunurile sustrase (41-42 p).
Din aceste bunuri, a fost recuperate un telefon mobil, marca Nokia, seria - -, care, ulterior a fost recuperat și restituit părții vătămate.
Această parte vătămată s-a constituit parte civilă, cu suma de 45.926, 80 lei, contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Partea vătămată SC " " SRL A, a formulat plângere penală, reclamând că în aceeași noapte, 19/20-04.2006, au fost sustrase dintr-o vitrină, prin forțare, iar din altă vitrină prin spargere următoarele telefoane: 16 telefoane marca Samsung respectiv: X 640, D 500, X 600, E 800,E 850, X 450, E 630, E 730, E 360, E 340, Z 500, E 760, X 660, Z 140, D 800, telefon marca, telefon LG F 2400, telefon lG C 3310, telefon E 350, telefon E 530, telefon Nokia 623 oi, telefon M 4X5-2, telefon S-ER Z 520i, telefon Motorola V 360, telefon Samsung X 480, telefon M 4C5-2, telefon LG, telefon E 256, telefon Philips 162.
Prejudiciul total, a fost estimat la suma de 20366, 86 lei. Dintre aceste telefoane, a fost recuperat un telefon mobil marca " Samsung", seria - -. Din declarația reprezentantului legal, a rezultat că acest telefon nu mai are valoare comercială.
Partea vătămată SC "" SA A,a reclamat faptul că în noaptea de 19/20.04.2006, prin efracție, au fost sustrase următoarele bunuri: rucsac culoare gri, rucsac, culoare bleumarin, sacoșă voiaj, sacoșă voiaj, sacoșă voiaj, 4 perechi pantofi bărbați marca. Prejudiciul, nerecuperat, a fost estimat la suma de 1.469 lei.
Partea vătămată SC" Ca-ree" SRL Aar eclamat faptul că în noaptea de 19/20.04.2008, din două vitrine, care au avut sistemul de închidere forțat, au fost sustrase următoarele bunuri: telefon Nokia 6230 I, telefon Nokia 7370, telefon Nokia 6103, telefon Nokia 6060, telefon Nokia 6020, trlefon Samsung 2720, telefon Samsung E 850, telefon Samsung E 360, telefon Samsung X 480, telefon Samsung X 640, telefon Samsung C 200, telefon Samsung Z 140, telefon Nokia 6021.
Valoarea totală a prejudiciului, nerecuperat este de 14.191 lei.
Partea vătămată SC " Sport" SRL A, a reclamat faptul că, în aceeași noapte, au fost sustrase, următoarele bunuri: . culoare bleumarin, trening bleumarin cu dungi, cu dungi albe, rucsac, trening bleumarin cu alb, trening albastru deschis, i, 2 halate baie, geacă albastru cu alb, trening negru cu dungi galbene marca.
Valoarea prejudiciului, nerecuperat, este de 3.684 lei.
SC "B & B " SRL, a reclamat faptul că în noaptea de 19/20.04.2006, au fost forțate două dintre vitrinele, unde erau expuse mai multe parfumuri, fiind sustrase următoarele bunuri:din vitrina nr. 1- un parfum, 1 parfum, 1 parfum, 1 parfum, un aftershawe, 1 parfum Adict, 1 parfum J adore.din vitrina nr.2: 1 parfum, 2 parfum 100 ml și unul 30 ml, un parfum, trei parfumuri, 2 parfumuri, 1 parfum și un after shawe;
Prejudiciul total cauzat a fost estimate la suma de 4.510,40 lei.
Dintre toate bunurile susmenționate (la punctele 1-6), în cursul cercetărilor efectuate, a fost găsit telefonul marca Nokia, model N 90 seria -9/2, telefon care a dus la identificarea inculpatului.
Audiat fiind în calitate de inculpat, nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu este autorul faptei din magazinul " ".
În declarația dată la urmărirea penală ( 352. ), el susține că a cumpărat telefonul "Nokia 90", în Vinerea M, în timp ce se afla în restaurantul din A, împreună cu prietenul său u cu suma de 300 euro, de la un Ť. pe care însă nu-l cunoștea. Inculpatul mai declară, că a aflat despre furtul magazinului, din presă.
A mai declarat că telefonul l-a cumpărat fără încărcător, iar la 1-2 săptămâni a vândut telefonul martorului, cu suma de 850 lei.
Cu toate că în rechizitoriu se susține vinovăția inculpatului, analizând probele adminJ. instanța a apreciat că nu a fost dovedită, în mod cert, vinovăția inculpatului și că, organul de cercetare penală a dat o interpretare greșită probelor.
Prima instanță a avut în vedere următoarele: Nu s-a dovedit in nici un mod, că în data de 19.04.2008, inculpatul a fi fost și ar fi rămas in incinta magazinului, după ora închiderii.
Din declarația martorului, paznic la SC SA A, a rezultat că în noaptea de 19/20.04.2008, a fost de pază între orele 19,00-7,00 și nu a constatat vreo neregulă în incinta magazinului și nici la ușile de acces în magazin.
Martorul ( 323. ) a declarat că după ce a închis ușile de acces din B-dul - și, în jurul orelor 23,00- 24,00, a desfășurat activități de patrulare și verificare a ușilor. Ultima dată, a verificat ușile, în jurul orei 5,30 și nu a constatat nici o neregulă, nici atunci și nici până la ora 7,00 când a predat serviciul.
Nici unul din martori audiați în cauză, angajați ai societăților comerciale din incinta magazinului, nu au declarat că în ziua sau seara de 19.04.2006, ar fi văzut pe inculpat în magazin, astfel încât instanța nu a putut aprecia, de unde s-a tras concluzia că inculpatul ar fi rămas în incinta magazinului.
Este irelevant soluționării cauzei cele reținute în rechizitoriu, că inculpatul a făcut afirmații, contradictorii, ce constau în faptul că martorului i-a spus că a cumpărat telefonul cu 200 euro, iar martorului, că nu mai dorește să vândă telefonul sau că nu a răspuns la întrebarea martorului dacă telefonul provine din furt. Inculpatul putea să spună ce dorea. Cert este că, din declarațiile martorilor și rezultă că inculpatul a vândut telefonul martorului, cu suma de 850 lei, fapt relatat și de inculpat, astfel încât declarațiile se coroborează între ele și nu sunt contradictorii.
Inculpatul a declarat că a cumpărat telefonul din Gara CFR, de față fiind prietenul său. Acest martor a declarat în fața organelor de cercetare penală că nu l-a însoțit pe inculpat și nu a asistat niciodată la achiziționarea, de către acesta, a vreunui telefon mobil.
În fața instanței, martorul, revine asupra declarației și susține că " în Vinerea M, se afla în restaurantul, împreună cu inculpatul, când la un moment dat, a venit la ei un Ť. care le-a oferit spre vânzare "ceasuri si telefoane"; că el nu a cumpărat nimic, iar inculpatul a cumpărat "un telefon de culoare neagră, dar nu mai rețin marca acestuia". Martorul a mai declarat că a revenit asupra declarației dată la urmărirea penală, întrucât a fost "presat și amenințat de polițiști" și "mi s-a spus că ar exista o recunoaștere a faptei de către inculpatul și că sunt probe puternice împotriva lui."
Întrucât aceste declarații se coroborează și cu declarația inculpatului și, parțial, cu celelalte declarații, instanța a avut în vedere această declarație și nu cea dată de martorul la urmărire penală.
S-a considerat că declarația dată în fața instanței exprimă adevărul, întrucât aceasta a fost dată cu respectarea principiului publicității, oralității, contradictorialității, în acord cu exigențele art. 6 din CEDO. Pe de altă parte s-a considerat că martorul este sincer în declarația dată în fața instanței și nu a denaturant în mod voit realitatea.
Autorul faptei a fost surprins pe o cameră de luat vederi, situată în incinta magazinului, motiv pentru care, în cauză a fost efectuată expertiză criminalistică, care să ofere posibilitatea identificării persoanei, după semnalmente.
Din raportul de expertiză criminalistică nr. 129/27.07.2007, efectuat de Laboratorul Interjudețean, a rezultat că " înălțimea persoanei surprinse din incinta casei de schimb valutar de la parterul magazinului . este cuprinsă în intervalul 1,85-1,91."
Chiar dacă aceste semnalmente, ar corespunde inculpatului, nu s-a stabilit cu certitudine cine este persoana, cu atât mai mult cu cât din constatările făcute de expert rezultă că imaginile au fost "înregJ. în condiții de luminozitate total redusă, fiind așadar improprii pentru a oferi detalii fine, de natură să poată conduce la identificarea persoanei înregJ. după semnalmente." au putut oferi doar elemente care să permită stabilirea înălțimii persoanei înregJ. Acesta este motivul pentru care instanța a respins o nouă cerere a apărătorului inculpatului, privind efectuarea unei expertize prin care solicită măsurarea mâinilor și picioarelor, stabilirea constituției persoanei, identificarea unor trăsături ale fizionomiei chipului, stabilirea siluetei și a conturului trupului.
Respingând expertiza, instanța nu s-a "substituit " nici o clipă expertului ( după cum susține apărătorul inculpatului, în concluziile scrise) ci, pur și simplu a apreciat, în baza celor constatate de expert, că nu s-ar putea da un răspuns cu privire la detaliile arătate de apărătorul inculpatului.
În cauză a fost efectuată percheziție la domiciliul inculpatului, imediat după comiterea faptei. Organul de cercetare penală nu a găsit nici un obiect din cele sustrase, a fost găsit un trening de culoare închisă cu două dungi deschise pe brațe și lateralul ilor, trening asemănător cu cel din imaginile supuse expertizării si cu cel pe care inculpatul, l-ar fi purtat înainte cu 2 săptămâni de data comiterii faptei ( 338 ). S-a constatat că acest trening aparține tatălui inculpatului. Pe de altă parte, oricine poate achiziționa un asemenea trening.
Inculpatul a fost supus, cu consimțământul său, testului cu aparatul poligraf.
Cu toate că la întrebările relevante ale cauzei, s-au evidențiat modificări semnificative, care să poată fi interpretate ca indicii ai comportamentului simulate, această proba nu a fost avută în vedere întrucât, pe de o parte, aceasta nu se coroborează cu celelalte probe, iar pe de altă parte înregistrarea în speță apare imperfectă. S-a avut în vedere împrejurarea că în cauză au fost cercetați și învinuiții și -, pentru mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului, prev.de art.260 alin.1, 264 Cod penal, cei doi fiind supuși testului poligraf. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 90.022/15.07.2006, a rezultat că la întrebările relevante cauzei, puse învinuitului pentru răspunsurile date "s-au evidențiat modificări semnificative care să poate fi interpretate ca indicii ai comportamentului simulat al subiectului" iar la întrebările puse învinuitului, pentru răspunsurile date "nu s-au evidențiat modificări semnificative care să poată fi interpretate ca indicii ai comportamentului simulat al subiectului."
Din această comparație, a rezultat fără echivoc, că indicatorii analizați în detecția nesincerității, sunt dependenți de manifestările emotive ale persoanei respective.
Nici măcar convorbirile telefonice și interceptările nu au venit să dovedească în mod cert vinovăția inculpatului.
Din procesele verbale privind înregistrarea convorbirilor telefonice, nu a rezultat cert implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor din incinta magazinului. Fiind întrebat la cine făcea referire în convorbirea telefonică, martorul, a declarat că nu-și amintește ( f 251-253 p).
Martorul declară "Am declarat și în faza de urmărire penală că nu-mi recunosc vocea, am prieteni și am mai dat telefonul acestora. Nu am ce declara cu privire la replica pentru că nu eu am zis-o".
telefonice au fost transcrise de către procuror conform art. 91- 91 indice 6 Cod procedură penală și ele se regăsesc în dosar. Nu s-a solicitat audierea CD-ului pe care au fost înregJ. aceste convorbiri, iar instanța din oficiu, nu a considerat necesară audierea, având în vedere procesele verbale întocmite de procuror.
Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței, a rezultat că inculpatul nu a vândut cuiva alte bunuri, cu excepția telefonului Nokia.
În ce privește telefonul Samsung - -, recuperat de la numitul, martorul, declară că a cumpărat telefonul în cursul lunii aprilie - mai 2006, printr-un anunț publicat în T, de la un tânăr de circa 20 de ani, înalt de aproximativ 1,85-90, slab, păr blond și care, la data respectivă i-a vândut 3 telefoane marca "Samsung."
La momentul audierii, instanța a prezentat acestui martor, fotografia inculpatului, existentă la dosar, iar martorul a declarat " mi s-a arătat fotografia și nu îl cunosc."
Având în vedere toate considerentele de mai sus, s-a apreciat că există un M dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.
Mai mult decât atât inculpatul, chiar dacă, prin ipoteză ar fi cărat toate bunurile sustrase, el nu ar fi putut face acest lucru o singură dată.
Dacă ar fi existat probe certe de vinovăție, fapta ar fi fost încadrată în furt calificat în formă continuată, ținând cont că există mai multe părți vătămate, iar inculpatul nu ar fi putut acționa o singură dată, ci prin mai multe acțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad solicitând prin motivele depuse în scris admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i Cod penal. S-a arătat că probațiunea a fost greșit evaluată de prima instanță întrucât probele adminJ. dovedesc vinovăția acestuia.
În fața primei instanțe inculpatul nu s-a prezentat, fiind plecat din țară astfel că nu a putut fi ascultat.
În fața instanței de apel inculpatul s-a prezentat dar a uzat de dreptul la tăcere și nu a dorit să dea declarație.
Prin decizia penală nr.273 din 19.10.2009, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 2870/27 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- pe care o desființează în întregime și rejudecând:
În baza art. 208 alin1, 209 alin.1 lit.g și i Cp cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, a condamnat pe inculpatul la 3 ( trei) ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, în formă continuată.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp, cu excepția dreptului de a alege.
A admis acțiunile civile exercitate de părțile civile în cadrul procesului penal și în consecință a obligat inculpatul să plătească părții civile SC Internațional SRL suma de 45926,80 lei despăgubiri civile; părții civile SC SRL A suma de 20366,86 lei despăgubiri civile; părții civile SC SA A suma de 1469 lei despăgubiri civile; părții civile SC Ca-ree SRL A suma de 14191 lei despăgubiri civile; părții civile SC Sport SRL A suma de 3684 lei despăgubiri civile și părții civile SC SRL suma de 4510,40 lei despăgubiri civile.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Examinând apelul declarat în cadrul dat de dispozițiile art. 378 Cpp prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin.2 Cpp, tribunalul a constatat că este fondat din următoarele considerente.
Conform art. 1 din Cpp, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii. Pentru aceasta procesul penal se desfășoară atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Într-un punct de vedere, teoria a sintetizat o serie de reguli, raportabile la ansamblul probator, prestabilite pe baza unei generalizări a practicii judiciare. O primă asemenea regulă o constituie aceea potrivit căreia o singură probă directă poate fi suficientă pentru dovedirea existenței faptei și a vinovăției făptuitorului. Prin urmare, declarația unui singur martor ocular poate justifica o soluție de condamnare a inculpatului dacă ea confirmă vinovăția acestuia. O altă regulă se referă la aceea că o singură probă indirectă nu este niciodată suficientă întrucât coroborarea, care presupune existența mai multor probe, este de esența probelor numite indirecte. Acestea fac dovada nu prin individualitatea lor, importantă ca element al unui sistem, ci prin ansamblul lor, din care trebuie să rezulte în mod necesar o singură concluzie, cu excluderea oricărei alteia.
Pentru aprecierea elementelor de fapt, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se bazează pe principiul probei " dincolo de orice bănuială rezonabilă ", dar adaugă că o asemenea probă poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante; în plus, poate fi avut în vedere comportamentul părților în timpul aprecierii probelor.
Actul de inculpare s-a întemeiat pe proces verbal de înregistrare video, raport de expertiză criminalistică, proces verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, proces verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, și - și rapoarte de constatare tehnico - științifică.
În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați martorii, -,.
S-a susținut de către prima instanță că cercetarea judecătorească în cauză nu a confirmat situația de fapt reținută în actul de inculpare, întrucât nu s-a dovedit că inculpatul ar fi fost și ar fi rămas în incinta magazinului, după închidere; este irelevant faptul că inculpatul a făcut afirmații contradictorii cu privire la telefonul vândut; declarația martorului dată în faza de urmărire penală a fost înlăturată reținându-se ca fiind credibilă cea dată în fața instanței; imaginile de pe camera video nu au putut oferi elemente care să permită identificarea persoanei; obiectul de îmbrăcăminte găsit cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului, similar cu cel purtat de persoana filmată în incinta magazinului, era al tatălui inculpatului; rezultatele testului poligraf nu pot fi avute în vedere pentru că nu se coroborează cu alte probe; conținutul convorbirilor telefonice interceptate nu au fost recunoscute de martorii și; martorul nu l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care i-a vândut telefonul.
Astfel, fapta dedusă judecății s-a săvârșit în noaptea de 19/20.04.2006 în dauna mai multor părți vătămate, societăți comerciale aflate în incinta SC SA În plângerile părților vătămate sunt indicate și precizate bunurile sustrase, fiind însoțite de înscrisuri doveditoare. La data de 27.04.2006 s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului ( fila 218-219 dosar ) situată în localitatea jud. A, ocazie cu care s-au găsit obiecte de îmbrăcăminte bărbătești, noi, similare celor sustrase de la SC SA A și un trening bărbătesc de culoare neagră din fâș, format din două piese, și bluză, având pe lateralul mânecilor de la și bluză două dungi de culoare albă. Referitor la acest trening inculpatul a declarat că aparține tatălui său. Din conținutul procesului verbal întocmit la 27.04.2007, cu ocazia vizionării înregistrărilor video de la SC SA A din noaptea de 19/20.04.2006, înregistrări preluate de la camera video a casei de schimb valutar situată la parterul magazinului, rezultă că persoana surprinsă în timp ce sustrăgea bunuri purta un trening de culoare închisă, cu dungi albe laterale pe și bluză, avea cagulă pe față și pe mâini mănuși chirurgicale.
Cu privire la acest trening, martorul, în faza de urmărire penală, la data de 27.04.2006 ( filele 338- 339 ), a declarat că inculpatul are un astfel de trening și ultima oară l-a văzut purtat de inculpat în urmă cu trei săptămâni, împrejurare care dovedește că afirmațiile inculpatului potrivit cărora treningul găsit la percheziția domiciliară este al tatălui său, sunt nesincere. Pe de altă parte, susținerea martorului că ultima dată l-a văzut pe inculpat purtând acest trening la începutul lunii aprilie 2006, nu exclude posibilitatea ca acesta să-l fi îmbrăcat fără ca martorul să cunoască acest fapt. În aceeași declarație martorul susmenționat relatează că la o faptă de furt comisă anterior împreună cu inculpatul acesta a purtat mănuși chirurgicale. Din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 1168/P/2009, depus la dosarul cauzei în fața instanței de apel rezultă că la comiterea faptelor inculpatul purta mănuși chirurgicale. Toate acestea dovedesc că inculpatul obișnuiește să poarte la comiterea faptelor, mănuși chirurgicale.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a fotografiilor pentru a se stabili înălțimea persoanei surprinse de camera video de supraveghere din incinta casei de schimb valutar de la parterul magazinului SC SA A în noaptea de 19/20.04.2006.Prin raportul de expertiză criminalistică nr.129 din 27 iulie 2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean T s-a constatat că înregistrările sunt improprii pentru a oferi detalii fine, de natură a conduce la identificarea persoanei înregJ. concluzionând că înălțimea acesteia este cuprinsă în intervalul 1,85- 1,91 metri.
La data de 27.04.2006 s-a procedat la înregistrarea video a inculpatului deplasându-se în curtea IPJ A pe o distanță de 20 metri, în vederea comparării imaginilor cu cele ale persoanei filmate în incinta SC SA A, constatându-se că înălțimea acesteia este aproape aceeași, aspecte consemnate în procesul verbal de la fila 257 dosar urmărire penală. Din planșa fotografică de la fila 362 dosar urmărire penală rezultă că înălțimea inculpatului este între 1,85- 1,90 metri. Ulterior, la 20.11.2006 s-a procedat la înregistrarea de imagini în mediul ambiental având ca obiect mersul inculpatului.
Aceste imagini împreună cu cele filmate în incinta SC SA au fost înaintate Institutului Național de Expertize Criminalistice B în vederea efectuării unei expertize având ca obiectiv identificarea unei persoane după mers și prin înscrisul nr. 747 din 6 decembrie 2006 s-a precizat că datorită calității reduse a înregistrării video în litigiu, înălțimea și alte caracteristici biometrice ale persoanei filmate nu pot fi aproximate într-un mod corespunzător.
Martorul, cu prilejul audierii în faza de urmărire penală ( filele 344- 345), a declarat că în perioada aprilie - mai 2006 cumpărat de la persoană necunoscută, în urma unui anunț din ziar, trei telefoane mobile( telefoane a căror marcă corespunde unora dintre cele sustrase în noaptea de 19/20.04.2006 din incinta SC SA A).Cu aceeași ocazie martorul a indicat semnalmentele vânzătorului, care coincid cu cele ale inculpatului. Unul dintre aceste telefoane respectiv marca Samsung D 800 de culoare neagră l-a vândut martorului. S-a constatat că acest telefon este unul dintre cele sustrase în noaptea respectivă și a fost ridicat de la martorul și restituit părții vătămate SC SRL A conform înscrisului de la fila 167 dosar
Cu prilejul ascultării martorului în fața primei instanțe, acesta a declarat că menține declarațiile date în faza de urmărire penală și, prezentându-i-se fotografia inculpatului nu l-a recunoscut pe acesta, dar de reținut este faptul că martorul a fost audiat de instanță la doi ani de la data vânzării telefonului, ceea ce poate fi o influență a factorului timp asupra unei împrejurări de detaliu.
Printre bunurile sustrase în noaptea de 19/20.04.2006 din magazinul SC Internațional situat în incinta SC SA s-a aflat un telefon marca Nokia N 90 cu seria - - care a fost ridicat de la martorul.
În faza de urmărire penală martorul a declarat că a cumpărat acest telefon de la inculpat în data de 26 aprilie 2006 cu suma de - lei. Telefonul i-a fost oferit spre cumpărare prin intermediul martorului, vărul inculpatului, care la solicitarea presupușilor clienți a relatat că inculpatul are acest telefon din Spania. Martorului, inculpatul i-a spus că a cumpărat acest telefon cu 200 euro în urmă cu 4-5 zile. În fața instanței martorul a menținut declarația dată anterior în faza de urmărire penală.
Martorul, vărul inculpatului, a declarat în faza de urmărire penală, fila 305, că în ziua de 24.04.2006 s-a întâlnit cu inculpatul în loc. jud. A și acesta i-a cerut să-i găsească cumpărător pentru un telefon marca Nokia N 90 pe care dorește să-l vândă cu suma de 300 euro. A doua zi martorul l-a întrebat pe martorul dacă nu este interesat de cumpărarea unui telefon și, la propunerea acestuia, s-au deplasat la locul de muncă al martorului, în data de 26.04.2006 pentru a-i arăta telefonul, pe care martorul îl primise în prealabil de la inculpat. La această locație s-au deplasat martorii, și și o persoană " " s-a arătat interesată de cumpărarea telefonului dacă i se garantează că nu provine din furt, întrucât recent a fost spart magazinul SC de unde s-au furat telefoane. Martorul a telefonat inculpatului pentru a-i cere garanții cu privire la proveniența telefonului, relatându-i cele spuse de cumpărător, inculpatul nu i-a răspuns martorului astfel că acesta i-a comunicat că nu dorește să se implice în vânzarea telefonului, apoi inculpatul i-a cerut să-i înapoieze telefonul pentru că nu dorește să-l vândă. Ulterior martorul a aflat că telefonul a fost vândut martorului.
Cu ocazia audierii în fața primei instanțe, martorul a menținut declarațiile anterioare cu mențiunea că inculpatul i-a spus că are telefonul de la mama sa din Spania. Totodată a făcut precizarea că a restituit telefonul inculpatului pentru că nu voia să fie implicat în vânzarea unui telefon sustras, fapt datorat dubiilor eventualului cumpărător referitor la proveniența telefonului.
Aspectele prezentate de martorul privind vânzarea telefonului marca Nokia 90 au fost confirmate de martorul ( fila 312 ) și în fața instanței.
Martorului i s-a oferit de către inculpat spre vânzare același telefon marca Nokia 90, la data 23.04.2006, prezent fiind și martorul ( fila 317 ) și, în fața instanței, acest martor a menținut declarația anterioară, cu precizarea că a aflat de la inculpatul că telefonul respectiv era furat, motiv pentru care nu i-a mai căutat client.
Referitor la proveniența acestui telefon, inculpatul a declarat că l-a cumpărat în stația CFR A, de la o persoană de etnie romă, cu suma de 300 euro, la începutul lunii aprilie 2006, fiind prezent și martorul, iar după două săptămâni, aflând despre spargerea magazinului SC, de unde s-au furat telefoane, a dorit să-l vândă, pentru a nu avea probleme ( fila 352 ).
Audiat cu privire la această împrejurare, martorul în faza de urmărire penală ( fila 347 ) a declarat că nu l-a însoțit pe inculpat la achiziționarea telefonului, pe care l-a văzut ulterior la acesta și i-a spus că l-a cumpărat cu suma de 350-400 euro, fără a face alte precizări.
În fața primei instanțe acest martor a arătat că nu menține declarațiile date în faza de urmărire penală întrucât a fost presat și amenințat de polițiști și i s-a spus că există o recunoaștere a faptei de către inculpat și sunt probe împotriva acestuia. Martorul a susținut că l-a însoțit pe inculpat la achiziționarea telefonului în stația CFR A, fiind cumpărat de la un " Ť." cu suma de 300-350 euro.
Susținerile martorului în fața instanței de judecată cu privire la împrejurările și modalitatea în care a fost audiat pe parcursul urmăririi penale și prin care încearcă să ofere o justificare a modificării poziției sale procesuale nu sunt credibile, impunându-se a fi înlăturate. Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită și neexistând o ierarhizare a acestora, instanța are nu numai posibilitatea dar mai ales obligația să analizeze care dintre declarațiile contradictorii reflectă adevărul. Modificarea comportamentului procesual nu este argumentată plauzibil și temeinic astfel că, contrar susținerilor primei instanțe, declarația martorului dată în fața instanței va fi înlăturată.
În baza autorizației nr. 10 din 18.05.2006 dată de Judecătoria Arads -a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice purtate în perioada 19.05.2006- 14.06.2006 de către martorul, martorul - și inculpatul, al căror conținut a fost redat integral în formă scrisă în procesele verbale aflate la filele 250-256 dosar Din conținutul acestor convorbiri telefonice rezultă implicarea inculpatului în comiterea faptei deduse judecății, martorii convenind între ei și cu inculpatul asupra declarațiilor ce urmează să le dea organelor de anchetă. Relevante sunt mesajele transmise în 15 mai 2006 de către inculpat martorului ( fila 255 ) și care se coroborează cu faptul că în aceeași zi inculpatul s-a prezentat în fața organelor de anchetă și a refuzat să facă declarații.
Prin declarațiile date în faza de urmărire penală la data de 20.10.2006 și respectiv 20.08.2006, martorii și - au negat că au avut legături personale sau telefonice cu inculpatul în perioada respectivă și nu cunosc nimic referitor la fapta din prezenta cauză, contrar celor ce rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice. Drept urmare, împotriva celor doi martori s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal și după ce li s-a adus la cunoștință învinuirea aceștia au uzat de dispozițiile art. 70 alin.2 Cod procedură penală, refuzând să dea declarații. Prin rechizitoriu s-a dispus în temeiul art. 11 pct.1 lit. b raportat la art.10 lit. b/1 Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și - pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin.1 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Asupra acestor aspecte cei doi martori au fost audiați în fața primei instanțe, prilej cu care martorul a declarat că nu își amintește nimic referitor la convorbirile telefonice înregJ. iar martorul a precizat că a dat telefonul unor prieteni și nu își recunoaște vocea de pe înregistrări. Fiind dovedit caracterul mincinos al afirmațiilor martorilor susmenționați, instanța de apel va proceda la înlăturarea acestora.
Pe de altă parte, de reținut este declarația martorului ( fila 33 p) care arată că în 28.04.2006 s-a întâlnit cu inculpatul pe tren și acesta i-a arătat ziarul în care scris un articol despre furtul de la SC SA Martora, angajată la SC SA A și consăteană cu inculpatul declară că în cursul anului 2006 l-a văzut pe inculpat vizitând acest magazin destul de des, ultima dată în săptămâna anterioară furtului iar după comiterea acestuia nu l-a mai văzut pe inculpat în incinta magazinului.
Cu privire la poziția procesuală a inculpatului instanța de apel a reținut că inculpatul, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de apel, a uzat de prevederile legale privind dreptul la tăcere, refuzând să facă declarații. În cauză s-a efectuat o constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatului și prin raportul nr. 88440 din 13.02.2007 s-a concluzionat că pentru răspunsurile acestuia la întrebările relevante ale cauzei, privind furtul din noaptea de 19/20.04.2006 din incinta SC SA A, s-au evidențiat modificări semnificative care să poată fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat al inculpatului.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, respectiv cumpărarea telefonului de la o persoană necunoscută din stația CFR A, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Concluzia firească, fără dubiu, care s-a desprins din ansamblul probatoriu de la dosar, astfel cum a fost reținut de instanța de apel, a fost aceea a faptului că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i Cp, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, sens în care instanța a completat încadrarea juridică din rechizitoriu cu art. 41 alin.2 Cp, având în vedere că faptele au fost comise în baza aceleași rezoluții infracționale.
Așa fiind, tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad instanța condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin1, 209 alin 1 lit.g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise precum și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, în prezent fiind arestat în altă cauză pentru comiterea unor fapte similare, nu a recunoscut comiterea faptei, este tânăr și prejudiciul nu este reparat.
S-a apreciat că prin executarea pedepsei în regim de detenție scopul acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal va putea fi atins.
Împotriva deciziei penale nr. 273 din 19.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 19.11.2009, sub nr-.Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859al.3 Curtea C.P.P. reține următoarele:
Soluția pronunțată de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor adminJ. în cursul urmăririi penale și readminJ. în fața instanței și din care nu poate fi stabilită cu certitudine vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
În noaptea de 19/20.04.2006, din incinta magazinului din a avut loc o sustragere prin efracție, a mai multor bunuri, aparținând a șase societăți comerciale ce își au sediul în acel magazin.
Probele adminJ. în dosar nu confirmă faptul că inculpatul ar fi autorul. Astfel, înregistrarea de pe camera video este neclară, expertiza efectuată ulterior confirmă cu aproximație înălțimea autorului care este apropiată de aceea a inculpatului, dar acest aspect nu este de natură să-l incrimineze. De asemenea faptul că inculpatul deținea un trening asemănător cu cel din înregistrare nu poate duce la concluzia că este autorul faptei, știut fiind faptul că în general astfel de produse vestimentare se fabrică în serie.
Mai mult decât atât, înregistrarea video vizează doar o parte din suprafața magazinului, astfel încât nu este sigur că doar persoana surprinsă de camera video este autorul furtului.
În ceea ce privește convorbirile telefonice efectuate de inculpat și interceptate conform legii, filele 252-255 dosar urmărire penală, acestea nu au determinat faptul că inculpatul a comis fapta.
Referitor la telefonul marca Nokia, acesta provine în mod cert de la o parte vătămată, dar nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi intrat în posesia acestuia ca urmare a săvârșirii unei fapte penale, existând dubii și cu privire la faptul că inculpatul ar fi vândut acel bun numitului.
Critica adusă de către inculpat hotărârii pronunțate sub aspectul nevinovăției sale este fondată, hotărârea atacată nefiind fundamentată pe probe certe de vinovăție.
În mod corect prima instanță a dat eficiență principiului " in dubiu pro reo", orice îndoială profită inculpatului, precum și prevederilor art.65 și art. 66.Cod Penal privind prezumția de nevinovăție și sarcina administrării probelor.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 2 lit. pr. pen va admite recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 273 din 19.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Pe cale de consecință, va casa decizia penală recurată și va menține sentința penală nr. 2870 din 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. pr. pen admite recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 273 din 19.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 2870 din 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red /27.01.10
Tehnored. 2.ex./03.02.10
Pi. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Codrina Iosana Martin, Florin
