Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 68//
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror -.
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 418/R din 23.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, în stare de detenție și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul contestatorului depune la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că inculpatul avea domiciliul în Spania și motivele contestației în anulare.
Nemaifiind formulate cerere și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului solicită în principal admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului, iar în subsidiar, ca urmare a admiterii contestației și a rejudecării recursului, casarea cu trimitere la Judecătoria Reșița. În susținerea celor solicitate se arată că inculpatul a locuit și a lucrat din anul 2007 în Spania, venind în România ocazional, pentru a-și vizita familia. În cadrul judecății, acesta a fost asistat de o persoană pe nume, care a fost condamnat pentru că a exercitat profesia de avocat în mod nelegal. Recursul s-a judecat pe parcursul mai multor termene de judecată, fiind asistat de persoana mai sus amintită, însă inculpatul nu a avut cunoștință de judecarea recursului, acesta locuind în Spania și fiind citat în România, prin afișare.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată, arătând că inculpatul nu a încunoștințat instanța de recurs despre schimbarea domiciliului, iar în ceea ce privește lipsa apărării, acest motiv nu este printre cele expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației pentru motivele arătate de apărătorul său ales.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 418/R din 23 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pc 2 lit.d p Cod Penal a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 156/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, a casat decizia penală recurată și sentința penală nr. 212/26.04.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, a înlăturat interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I și lit. c
Cod PenalA menținut nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale 156/3.11.2008 a Tribunalului C-S, recurată de inculpatul, din prisma motivelor de recurs ce pot fi luate în examinare din oficiu potrivit art 385 ind 6.p Cod Penal, instanța de recurs a apreciat că decizia recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt reținută de prima instanță si confirmată de instanța de apel și dispozițiile legale aplicabile, în privința soluționării laturii civile și a aplicării pedepsei principale, fiind în schimb neîntemeiată în privința modalității de aplicare de către instanță a pedepselor accesorii.
Curtea a apreciat că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă și se coroborează cu probele administrate, din care reiese că începând cu sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2005, inculpatul a indus în eroare mai multe persoane în fața cărora s-a prezentat ca fiind reprezentant al ASTRA, încheind mai multe contracte RCA și polițe de asigurare medicală, le-a completat și semnat în calitate de reprezentant al firmei de asigurare, a încasat primele de asigurare pe care și le-a însușit.
Declarația de recunoaștere a inculpatului dată în cursul urmăririi penale se coroborează cu raportul de constatare tehnico științifică, depozițiile martorilor și părții vătămate și este de natură să ducă la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție de directă de a înșela părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a calității sale de inspector de asigurări.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Analizând și fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent, din care se desprinde multitudinea faptelor comise de acesta, ceea ce denotă perseverența infracțională și aplecarea acestuia spre o conduită neconformă cu apărarea valorilor sociale și în disprețul acestora, pedeapsa aplicată în condițiile art.72 pen este bine dozată și individualizată în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 pen. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare, pedeapsa aplicată de prima instanța și confirmată de instanța de apel este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și întreaga modalitate de organizare a activității ilicite recunoscute de altfel de acesta.
Este întrunită și latura obiectivă a infracțiunii prev. de art 290.p, câtă vreme polițele de asigurare, care în mod parțial se completează de către agentul de asigurări, au fost contrafăcute prin executarea unei semnături care a creat aparența că este a celui căruia i se atribuie, sau când se creează o aparență prin executarea pe înscris a propriei semnături.
Analizând dispozițiile instanțelor de fond în ce privește pedeapsa accesorie, curtea a constatat că inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, și c pe Cod Penal durata executării pedepsei principale. În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, curtea a constatat că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, s-au reținut și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs a apreciat că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
În același timp, instanța de recurs a constatat că potrivit art. 64 lit. c proc.pen. interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie presupune ca inculpatul să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o anumită funcție sau profesie, neputându-se aplica automat, indiferent de circumstanțele cauzei. În speță, instanța de recurs a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, respectiv la săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu s-a folosit nici o funcție sau profesie.
Față de cele anterior expuse, de natura și împrejurările cauzei, instanța de recurs a constatat că în mod greșit a fost interzisă exercitarea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a și dreptului prevăzut de art. 64 lit. c.
Cod PenalÎmpotriva deciziei Curții de APEL TIMIȘOARAa formulat contestația în anulare condamnatul, invocând motivul prev. de art.386 lit. a cpp și arătând că în perioada în care s-a judecat recursul a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței pentru a se apăra întrucât se afla într-un spital în Austria, urmare unui accident de circulație.
Ulterior a mai motivat că din anul 2007 locuit și a lucrat în Spania, iar în țară a venit ocazional pentru a-și vizita rudele, iar la proces a fost asistat de o persoană care a fost condamnată pentru că a exercitat nelegal profesia de avocat.
Examinând cererea condamnatului, se constată că aceasta nu se întemeiază pe nici unul dintre cazurile de contestație în anulare prev. de art.386 Cpp și care ar putea face posibilă desființarea unei hotărâri penale definitive.
Cu privire la primul motiv invocat de contestator se constată că acesta nu este întemeiat.
La dosar s-a depus un act medical emis de Spitalul județean din Austria din care rezultă că în perioada 12.05.2007-01.06.2007, contestatorul a fost spitalizat pentru politraumatism ca urmare a unui accident rutier, însă din dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA rezultă că recursul inculpatului a fost înregistrat în data de 10.12.2008 și a fost soluționat prin decizia contestată la data de 23.04.2009, deci în perioada în care contestatorul nu se afla în spital, conform susținerilor sale.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, se constată că nici acesta nu este întemeiat, întrucât la dosarul cauzei din recurs se află o cerere semnată de contestator prin care solicită amânarea cauzei pentru a-și putea angaja un apărător, astfel este dovedit că el avea cunoștință de proces și avea posibilitatea de a se prezenta și de a se apăra corespunzător.
Ulterior, contestatorul nu s-a mai prezentat la proces, recursul său fiind susținut de un avocat din oficiu și nu de un alt avocat, care și-a exercitat profesia de avocat în mod nelegal, așa cum susține contestatorul.
Prin urmare, contestația în anulare formulată de contestator urmează a fi respinsă în baza art. 386 și urm. Cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 386 Cpp respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 418/R/2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red /28.01.10
Tehnored. 2.ex./05.02.10
-; -; -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Codrina Iosana Martin, Florin
