Furtul (art.208 cod penal). Decizia 72/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 72//
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror -.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 243/A din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, reprezentat de apărător ales, av., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, părțile civile intimate SC SA Sucursala T, SC, partea vătămată intimată, părțile responsabile civilmente intimate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, repunerea în termenul de apel, casarea hotărârii Tribunalului Timiș și trimiterea cauzei acestei instanțe în vederea judecării apelului. În susținerea acestei solicită arată că inculpatul nu a promovat apel în termenul legal de 10 zile, deoarece acesta nu știe să citească, astfel că nu a avut cunoștință de acest drept. De asemenea, inculpatul provine dintr-o familie numeroasă, cu 11 copii, astfel că nu a avut posibilitatea financiară de a-și angaja un apărător.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii ca legală și temeinică, atât pe latura penală, cât și pe cea civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 52 din 16.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Deta, în baza art. 208 alin.1 Cp combinat cu art.209 alin.1 lit. "a", "g" și "i" Cp, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal a condamnat pe inculpatul, la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data de 21/22 noiembrie 2007.
În baza art. 208 alin.1 Cp combinat cu art.209 alin.1 lit. "a", "g" și "i" Cp, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp a condamnat pe același inculpat la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data de 21/22 ianuarie 2008.
În baza art. 208 alin.1 Cp combinat cu art.209 alin.1 lit. "a", "g" și "i" Cp, cu aplicarea art. 75 lit. c Cp a condamnat pe același inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data de 19/20 aprilie 2008.
În baza art.34 lit.b Cp raportat la art.33 lit.a Cp, a contopit pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 861Cp a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.
În baza art.862Cod penal, a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 5 (cinci) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
În baza art. 863al. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864Cp, a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 208 alin.1 Cp combinat cu art.209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal a condamnat pe inculpatul la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data de 21/22 noiembrie 2007.
În baza art. 208 alin.1 Cp combinat cu art.209 alin.1 lit. a, g și i Cp, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal a condamnat pe același inculpat la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data de 21/22 ianuarie 2008.
În baza art. 208 alin.1 Cp combinat cu art.209 alin.1 lit. a, g și i Cp, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp a condamnat pe același inculpat la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data dec 19/20 aprilie 2008.
În baza art.34 lit.b Cp raportat la art.33 lit.a Cp, a contopit pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În baza art.110 Cp a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 (trei) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 și art.84 Cod penal.
În baza art.346 alin.1 Cpp a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, sens în care:
În baza art.14 Cpp raportat la art.998 cod civil și art.1000 alin.2 Cod civil, a obligat inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente, și, părinții lor, să plătească părții civile suma de 8572,35 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 346 alin.1 Cpp a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constituit parte civilă în procesul penal pentru obligarea inculpaților la daune materiale în cuantum de 600 lei.
În baza art. 346 alin 1 rap. la art.15 alin.2 Cpp a respins, ca tardiv formulată, acțiunea civilă formulată de. - Sucursala
În baza art.191 alin.1și 3 Cpp, a obligat inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat respectiv inculpatul la suma de 260 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu și inculpatul la suma de 445 lei din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu și 85 lei reprezintă costul lucrărilor medico-legale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 21/22 noiembrie 2007 în jurul orelor 24,00-01,00 inculpații și s-au deplasat la imobilul situat în satul la numărul 149 la bufetul aparținând SC, județul T unde au pătruns prin efracție și au sustras mai multe bunuri respectiv bere, șampanie, țigări, sucuri și brichete, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.281,45 lei nerecuperat.
Ulterior, în seara zilei de 21/22 ianuarie 2008, în jurul orelor 24,00-01,00 inculpații s-au deplasat la magazinul alimentar din satul aparținând SC județul și folosind chei potrivite au deschis lacătele de la ușa de acces în magazin, au intrat în incinta alimentarei de unde au sustras mai multe bunuri, respectiv bere, șampanie, ciocolată, cafea, sucuri, cartele telefonice și un cântar electronic pe care le-au împărțit, cauzând un prejudiciu în valoare de 7.290 lei, nerecuperat.
După ce inculpatul a devenit major, în seara zilei de 19/20 aprilie 2008, în jurul orei 22,00 inculpații s-au deplasat la locuința numitului din satul numărul 508 județul T, au forțat cu un levier sistemul de închidere al ușii de la intrarea în holul locuinței, au pătruns în hol și au sustras 4 saci de azot și 4 saci cu porumb boabe pe care i-au vândut numitului pentru suma de 240 lei spunându-i că provin din gospodăria părinților lor. Sacii cu azot au fost restituiți părții vătămate, iar inculpații au plătit contravaloarea porumbului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel asigurătorul solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că nu au fost citați în primă instanță și nu au avut posibilitatea de se constitui parte civilă în cauză.
Totodată la termenul de judecată din 29.06.2009, avocatul ales al inculpatului a depus la dosarul cauzei ( fila 27), un înscris prin care a solicitat repunerea în termenul de apel, arătând că inculpatul nu a declarat apel în termen legal întrucât nu a știut că are acest drept potrivit legii și pentru că nu știe să scrie și să citească, neavând banii necesari să consulte un avocat.
Prin decizia penală nr. 243/A din 28.10.2009, Tribunalul Timiș, în baza art. 364.C.P.P. a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul, prin avocat ales.
În baza art. 379 pct.2 lit. b C.P.P. a admis apelul declarat de partea civilă SC SA, Sucursala T, împotriva sentinței penale nr. 52 din 16.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Deta, a desființat hotărârea atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Deta.
Având a se pronunța mai întâi pe cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul prin avocat ales, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată din următoarele considerente:
Potrivit art. 364.C.P.P. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Atât doctrina cât și jurisprudența, au considerat că această cauză temeinică de împiedicare trebuie să fie o împrejurare deosebită, o împrejurare imprevizibilă și inevitabilă, care să-l pună pe inculpat într-o imposibilitate obiectivă de a declara apel în termen.
În nici un caz, o asemenea împrejurare nu poate fi considerată cea invocată în speță, respectiv necunoașterea legii, întrucât principiul care guvernează normele de procedură penală imperative este acela că "nimeni nu se poate scuza că nu cunoaște legea", această prezumție absolută împiedicând deturnarea scopului obligatoriu al legii procesual penale.
De aceea, inculpatul, potrivit legii, indiferent că știe să scrie sau să citească, era obligat să se informeze, prin intermediul unei alte persoane care posedă o astfel de instrucție și care în mod evident era foarte ușor de găsit.
Pe de altă parte, cealaltă împrejurare că inculpatul nu a avut bani să angajeze un avocat, este contrazisă de realitate, întrucât inculpatul chiar are un avocat ales în prezenta cauză care a formulat cererea, direct în fața completului de judecată din apel.
Având a se pronunța asupra apelului părții civile, tribunalul a constatat că acesta este fondat din următoarele considerente:
La filele 107- 110 din dosarul de urmărire penală au fost atașate înscrisurile acestei părți civile asigurător din care rezultă că aceasta a dorit și și-a exprimat voința de a participa ca parte civilă în procesul penal de față, fără ca prima instanță să o citeze așa cum dispozițiile legale în materie, respectiv art. 291.C.P.P. obligau.
Procedând astfel, prima instanță a acordat despăgubiri prin hotărârea atacată părții civile SC, în sumă de 8572, 35 lei cu titlu de daune materiale, deși SC SA arată că a plătit acestei părți civile suma de 3783 lei, întrucât a avut un contract de asigurare pentru furt cu partea civilă SC.
Sancțiunea prevăzută de lege în cazul în care una dintre părți nu a fost legal citată este potrivit art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, ceea ce s-a întâmplat și prin admiterea acestui apel.
Prin desființarea hotărârii s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, numai în ce privește latura civilă a cauzei, întrucât în latura penală hotărârea, nefiind atacată, a rămas definitivă.
Rejudecând pe latura civilă a cauzei, prima instanță va reanaliza probatoriul doar în ce privește faptele săvârșite cu privire la SC, referitor la întinderea prejudiciului, va analiza prin probatoriu existent și cel care se va administra ce sumă a fost plătită de partea civilă asigurător și ce sumă dacă este cazul urmează să o mai primească de la inculpați SC.
Întrucât pe latura penală hotărârea a rămas definitivă și din acest punct de vedere probatoriul a fost administrat în primă instanță, rămâne câștigat cauzei, prima instanță nu va considera hotărârea definitivă în ce privește întinderea prejudiciului și eventuala plată a acestuia de către asigurător.
În mod evident însă ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii pe latura penală nu va reanaliza existența faptei și a vinovăției inculpaților la săvârșirea acesteia.
Împotriva deciziei penale nr. 243/A din 28.10.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 19.11.2009, sub nr-.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece nu a fost repus în termenul de apel, deși el nu știe să scrie și să citească și astfel nu a cunoscut faptul că poate exercita calea de atac prevăzută de lege.
A mai arătat inculpatul că provine dintr-o familie cu 11 copii care dispune de puține resurse financiare, astfel încât a reușit târziu să strângă bani pentru a angaja un avocat.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, potrivit art.3859al.3 Curtea C.P.P. reține următoarele:
Critica adusă de către inculpat hotărârii recurate, sub aspectul nerepunerii în termenul de apel, este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 364.C.P.P. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Curtea apreciază că în raport de acest caz, faptul că inculpatul nu știe să scrie și să citească nu reprezintă o cauză temeinică de împiedicare, deoarece acesta avea posibilitatea să se informeze asupra declarării acestei căi de atac prin intermediul altei persoane, neputând invoca necunoașterea legii.
Mai mult decât atât, inculpatul a beneficiat de asistență juridică, astfel încât aceste informații le putea solicita de la avocatul desemnat din oficiu sau de la instanța de judecată, la pronunțarea sentinței apelate. În aceste condiții nu pot fi reținute nici apărările inculpatului cu privire la lipsa resurselor materiale pentru angajarea unui apărător, inculpatul beneficiind de apărător desemnat din oficiu.
În ceea ce privește soluția din apel privind desființarea cu trimitere spre rejudecare, aceasta este în conformitate cu prevederile art.379 pct.2 lit. b C.P.P..
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 243/A din 28.10.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 243/A din 28.10.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red /26.01.10
Tehnored. 2.ex./03.02.10
Pi. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Codrina Iosana Martin, Florin
