Furtul (art.208 cod penal). Decizia 827/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.827
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13.11.1973, Sat, Cod poștal -, Județ D com., Sat, Cod poștal -, D împotriva deciziei penale nr. 57 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești împotriva sentinței penale nr.237 din 24.11.2008 pronunțată de către Judecătoria Găești fiind desființată în parte sentința penală atacată, în latura sa penală și cu privire numai la cele 2 fapte de furt calificat - greșit reținute, încadrate juridic și sancționate, măsuri penale ce sunt înlăturate.
S-a constatat că există o singură faptă de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g și alin.3 lit.f Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, și, menținându-se condamnarea, pedeapsa (2 ani închisoare), circumstanțele atenuante aplicate de prima instanță, aplicând disp. art.34 alin.1 lit.b Cod penal, s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru fapta prevăzută de art.276 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, urmând ca inculpatul, să execute pedeapsa cea mai grea, anume 2 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației de la dosar și intimata parte civilă Compania Națională de Ferate CFR Regionala CF B - Instalații Secția TC 2
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței s-a depus la dosar o cerere din partea d-lui avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, prin care solicită scutirea de la plata amenzii, aplicată prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 22.11.2009.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurentul - inculpat precizează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având de asemenea cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de apărătorul recurentului - inculpat din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul ales al recurentului - inculpat, domnul avocat, având în vedere că la dosarul cauzei acesta a depus o serie de cereri de amânare fără înscrisuri doveditoare în ceea ce privește imposibilitatea de prezentare, mai mult decât atât nici la acest termen de judecată nu este prezent.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea ia act de susținerile părților în sensul că alte cereri prealabile nu mai sunt de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul din oficiu pentru recurentul - inculpat, critică decizia Tribunalului Dâmbovița, pentru nelegalitate și netemeinicie în cauză fiind incidente disp. art. 3859pct.9 Cod procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția respectiv, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate recurentului - inculpat.
Astfel, solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate, solicitând totodată instanței de recurs aplicarea dispozițiilor art.81- 83 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, în opinia sa, hotărârea instanței de apel este legală și temeinică din toate punctele de vedere.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 237 din 24.11.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Judecătoria Găești, județul D, s-a dispus, în baza disp. art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu art. 33 lit. b Cod penal și art. 74 și art. 76 Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13.11.1973 în G, județul D, domiciliat în comuna, satul, județul D și fără forme legale în comuna, satul, județul D, P -, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, varianta agravantă, în forma continuată.
Conform art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu art. 33 lit. b Cod penal și art. 74 și art. 76 Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, varianta agravantă în forma continuată.
În temeiul art. 276 alin.1 Cod procedură penală, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 33 lit. b Cod penal și art. 74 și 76 Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă în forma continuată.
În temeiul art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani.
Conform art. 81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani ce constituie termenul de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de disp. art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, executarea acestor pedepse accesorii fiind suspendate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate prev. de disp. art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Compania Națională de Ferate Regionala B Instalații Secția TC 2 Bas umei de 330,02 lei, cu titlu de prejudiciu neacoperit, iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în noaptea de 21.02.2008 în jurul orelor 24,00, inculpatul a fost depistat de către cei doi lucrători din cadrul G (, și Bloc de linie și telecomandă), în timp ce se afla în zona căii ferate de pe firul 1 G-, având asupra sa un transformator electric, a cărui lipsă declanșase alerta lucrătorilor de la care monitorizau bunul mers al pichetului de alimentare a instalației secțiunii 2 AD. Defecțiunea astfel produsă a fost remediată în aceeași seară, după ce transformatorul sustras a fost reținut de lucrătorii
Anterior cu circa o săptămână, lucrătorii aceluiași punct de lucru mai constataseră o defecțiune similară, datorată sustragerii unui alt transformator, de același tip, din același loc și de același tip. Această împrejurare se coroborează cu declarația unuia dintre martori, care a arătat că la începutul anului 2008, inculpatul a trecut pe la locuința martorului, știind că acesta se ocupă cu colectarea de fier vechi, oferindu-i un ghem de sârmă de cupru, fără ca martorul să-și dea seama, pe moment, de unde provine acest obiect. Proveniența acestui bun a aflat-o martorul atunci când, a doua zi, la locuința sa s-au prezentat câteva persoane de la, întrebând de obiectul respectiv, și explicându-i-se că acela reprezintă o piesă necesară pentru siguranța traficului feroviar. Inculpatul a recunoscut că a sustras cele două piese de transformator (filele 14 și 6, 7 și 9 dosar urmărire penală).
Prin actul inculpatului de sustragere a pieselor respective s-a periclitat siguranța circulației feroviare, întrucât zona respectivă de cale ferată, dacă defecțiunea nu ar fi fost remediată în timp util prin înlocuirea rapidă a pieselor sustrase (piesele de schimb aflându-se la o distanță de circa 2 km de locul unde s-a produs defecțiunea), ar fi apărut ca și cum ar fi fost ocupată de un tren, ceea ce ar fi putut determina întârzieri ale mersului altor trenuri, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză (filele 24-25 și 10-13, 19-20, 23 dosar urmărire penală), dar și potrivit adresei existente la fila 17 din dosarul de urmărire penală.
De asemenea, conform adresei părții vătămate Compania Națională de Ferate A Regionala B Instalații Secția CT 2 B, care s-a constituit parte civilă în cauză (filele 4-5 dosar urmărire penală), prejudiciul produs prin fapta inculpatului este de 330,02 lei.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a lua din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii fără drept, în timpul nopții, a câte un transformator electric de la pichetul de alimentare a instalației secțiunii 2 AD, prin două acțiuni săvârșite la date diferite, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal, art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal, fiind vorba de componente ale unor instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, precum și a infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin.1 Cod penal, aceste infracțiuni aflându-se în starea de concurs prevăzute de disp. art. 33 lit. b Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a apreciat că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe prev. de art. 19 alin. 2 pct. 1 lit. b Cod penal, prevăzând rezultatul infracțional, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor și de persoana inculpatului. Astfel, instanța a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe tot parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, împrejurarea că nu are antecedente penale (fila 16 dosar urmărire penală), este cunoscut ca o persoană care nu a provocat anterior scandaluri sau alte fapte antisociale, este întreținător de familie, ocupându-se cu îngrijirea vitelor consătenilor săi și cu colectarea de fier vechi (filele 29-31), apreciind aceste aspecte ca fiind circumstanțe atenuante pentru inculpat conform art. 74 Cod penal, aplicând în cauză dispozițiile art. 76 Cod penal, instanța urmând a-l condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în baza disp. art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal; la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de disp. art. 208 alin.1- art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, precum și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin.1 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 33-34 alin.1 lit. b Cod penal, instanța a dispus contopirea pedepselor astfel stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a suspendat-o conform art. 81 alin.1 Cod penal pe o durată de 4 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit conform art. 82 alin.1 Cod penal, întrucât față de toate circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum au fost expuse, instanța a apreciat că reeducarea acestuia este posibilă chiar și fără executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
Instanța de fond a avut în vedere hotărârea CEDO în cauza Calmanovici României (ca și în cauza Hirst Marii Britanii) și a aplicat în cauză dispozițiile art. 64 Cod raportat la art. 71 Cod penal, urmând a interzice inculpatului drepturile prevăzute de disp. art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, executarea acestor pedepse accesorii fiind suspendate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, conform art. 71 alin.5 Cod penal.
De asemenea, instanța de fond a aplicat în cauză dispozițiile prev. de art.359 alin.1 Cod proc. penală, respectiv i s-a adus la cunoștință inculpatului faptul că, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, va fi revocată suspendarea condiționată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Pe latură civilă, conform dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportate la dispozițiile prev. de art. 998-999 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpat, având în vedere că acesta a săvârșit o faptă ilicită, cu vinovăție, ce a cauzat în paguba părții civile un prejudiciu de 330,02 lei la acoperirea acestui prejudiciu, iar în baza art. 191 alin.1 Cod proc.penală l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticând-o sub aspectul încadrării juridice a faptelor.
Prin decizia penală nr. 57 din 14.04.2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești împotriva sentinței penale nr. 237 din 24.11.2008 pronunțată în dosar nr- de către Judecătoria Găești, jud. D, desființată în parte sentința penală atacată, în latura sa penală și cu privire numai la cele 2 fapte de furt calificat - greșit reținute, încadrate juridic și sancționate, măsuri penale ce sunt înlăturate.
S-a constatat că există o singură faptă de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin.1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. g și alin. 3 lit. f Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, și, menținând condamnarea, pedeapsa (2 ani închisoare), circumstanțele atenuante aplicate de prima instanță, aplicând disp. art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru fapta prevăzută de art. 276 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, urmând ca inculpatul, să execute pedeapsa cea mai grea, anume 2 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect și complet situația de fapt, a reținut în mod just vinovăția inculpatului, a dat încadrarea juridică legală și temeinică faptei de distrugere și semnalizare falsă prev. de art.276 alin.1 Cod penal, însă, a greșit încadrarea juridică dată faptei continuate de furt calificat.
Din probatoriul administrat în cauză - procesele verbale de constatare a faptelor, din 12.02.2008, respectiv din 21.02.2008 (conform căruia inculpatul a fost găsit la locul faptei și cu transformatorul sustras asupra sa), adresa nr. 341/2008 emisă de - Regionala B - Instalație, procesul-verbal de predare de către martorul G către organul de poliție a bunului (cupru) sustras de inculpat, dovada de predare-primire a unui transformator electric C tip R, găsit asupra inculpatului, către un reprezentant al părții civile, declarațiile inculpatului (constant de recunoaștere și regret a faptelor comise), declarațiile martorilor, -, G, - rezultă în mod cert săvârșirea de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în data de 12.02. și 21.02.2008, ora 0,20, inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale, și prin două acțiuni comise la interval de câteva zile, a sustras, două transformatoare electrice tip C de la pichetul de alimentare al secțiunii 2.D - fir I G - din stația G, județul D, în scopul valorificării cuprului conținut de bunurile respective, în felul acesta aducând în stare de neîntrebuințare instalația de cale ferată respectivă, punând în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, ceea ce constituie infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. g și alin. 3 lit. f Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv infracțiunea prev. de art. 276 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Totodată, din probatoriul mai sus menționat, a rezultat clar că inculpatul a comis o singură faptă de furt calificat, în baza aceleiași rezoluții (hotărâri) infracționale - în scopul valorificării sârmei de cupru conținută de bunurile sustrase, dar, prin două acțiuni (acte materiale) inițiate în timpi diferiți (12, respectiv 21.02.2008).
Această activitate reprezintă o unitate infracțională și nu o pluralitate de infracțiuni cum greșit s-a reținut în dispozitivul sentinței penale atacate, greșit reținându-se și aplicarea literei "i" a art. 209 alin.1 Cod penal, deși în considerente s-a menționat corect atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică a faptei de furt calificat.
Față de aceste împrejurări, în cauză fiind temeiuri de admitere a apelului declarat de procuror, ca fiind fondat, în consecință, a fost desființată sentința penală atacată și s- dat încadrarea juridică legală și temeinică faptei de furt calificat comise de inculpat, prevăzută de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. g și alin. 3 lit. f Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, aplicându-se în mod corespunzător și dispozițiile art. 33 lit. a și art. 34 alin.1 lit. b Cod penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, văzând circumstanțele reale și personale ale cauzei, tribunalul a constatat că s-a aplicat just dispozițiile art. 72 Cod penal în scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, cât și cele ale disp. art.81-83 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, argumentația bine fundamentată a primei instanțe fiind însușită în integralitate.
Referitor la rezolvarea laturii civile a cauzei, s-a constatat că și aceasta a primit o soluționare legală și temeinică, într-adevăr, din aceleași probe adminJ. în cauză și mai sus amintite rezultând că ultimul transformator sustras a fost recuperat și repus în funcțiune, iar de la primul, s-a găsit numai sârma de cupru.
Această situație este dovedită de declarația martorului G (căruia inculpatul i-a vândut sârma de cupru), coroborată cu recunoașterea inculpatului și cu procesul verbal de predare a bunului din 21.02.2008 (fila 22 dos. ), iar - Regionala B s-a constituit parte civilă cu suma de 330,02 lei și la care a fost obligat inculpatul în mod legal și temeinic.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 9 teza a II-a, în sensul că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Se arată de recurent ( 17 dosar recurs) că tribunalul a reținut aplicarea justă a disp. art. 72 Cod penal și art. 81 și urm. Cod penal, dar hotărârea nu cuprinde reținerea individualizării pedepsei aplicate de 2 ani, adică nu se precizează că aceasta se face în condițiile art. 81 Cod penal.
Analizând decizia atacată în raport de critica recurentului, Curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, prin decizia penală atacată, tribunalul a admis apelul, a schimbat încadrarea juridică din două infracțiuni de furt calificat într-o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și alin. 3 lit. f Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Tribunalul a menținut circumstanțele atenuante aplicate de prima instanță și l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă care a fost apoi contopită, conform art. 33, 34 lit. a Cod penal, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 276 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal, rezultanta fiind tot de 2 ani închisoare.
Prin aceeași decizie tribunalul a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate cu apel, deci și aplicarea disp. art. 81 și urm. Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Dacă tribunalul ar fi dorit ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim de detenție, ar fi înlăturat disp. art. 81 și urm Cod penal din sentința apelată.
În aceste condiții nu se poate reține că dispozitivul deciziei nu se înțelege, asa cum susține petentul.
De asemenea, nici critica recurentului în sensul că motivarea contrazice dispozitivul nu poate fi reținută, întrucât în considerentele deciziei nu sunt arătate aspecte care nu ar fi conforme cu soluția pronunțată ori că acestea ar fi condus la o altă soluție.
Având în vedere aceste aspecte cât și faptul că alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie nu sunt invocate și nici nu există altele ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13.11.1973, împotriva deciziei penale nr. 57 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
Fiind plecată în concediu de odihnă,
se semnează de către Grefierul șef secție
2 ex/07.12.2009
Red. /Tehnored. ET
nr- Judecătoria Găești
nr- Tribunalul Prahova
, G
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Dan
