Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.828
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-,. A,. 2, județul B, împotriva deciziei penale nr. 97 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr.20 din 20.01.2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, sentință prin care a fost condamnat, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul după ce permisul de conducere îi fusese anulat, prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit.a Cod pen, dispunându-se totodată revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 574/2006 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală 896/2006 a Curții de Apel Bacău, urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a, lit. b Cod pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.5083/2009 depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurentul - inculpat și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul precizează că alte cereri nu au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul în dezbateri solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Buzău și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și a instanței de fond și, rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit. d din același cod.
Apărătorul recurentului precizează că, cele două hotărâri sunt nelegale și netemeinice întrucât nici una dintre instanțele fondului nu au analizat apărările formulate de recurent, mai mult decât atât la instanța de apel, dosarul a fost strigat la începutul ședinței de judecată, unde nici recurentul nu a fost prezent și nici el în calitate de apărător ales, deși avea delegația de reprezentare înaintată prin fax la dosar, urmând ca la termenul de judecată să depună originalul, ajungând în jurul orelor 9,30-10,00 cauza nu s-a mai reluat.
Reține instanța de apel, că recurentul - inculpat avea cunoștință de suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, potrivit adresei nr. 183/68 ca urmare a anulării permisului de conducere, însă în dosarul de urmărire penală sunt mai multe dovezi de comunicare din 19.09.2007,08.10.2007, 19.10.2007 și 17.12.2007(confirmare de primire filele 31-34 dosar urmărire penală) aspect ce confirmă faptul că acesta nu a fost înștiințat de măsura luată asupra sa.
Pe de altă parte, la data momentului infracțional, 26.07.2007, recurentul a fost sancționat contravențional întrucât ansamblul de autovehicule pe care-l conducea prezenta unele defecțiuni la sistemul de iluminare iar inspecția de verificare periodică expirase, dacă se cunoștea la acel moment că acesta nu are dreptul de a conduce, permisul fiindu-i anulat ar fi trebuit să i se întocmească dosar penal și nu aplicarea unei amenzi contravenționale.
Nici un moment inculpatul nu a avut cunoștință de faptul că i s-a suspendat dreptul de a conduce, iar din declarația olografă a recurentului (ultima filă dosar de urmărire penală) rezultă că acesta nu a putut prezenta permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului întrucât nu știe unde le-a pus nu că a refuzat prezentarea acestora.
Susține totodată apărătorul recurentului că adresa de înștiințare a recurentului inculpat cu privire la suspendarea dreptului său de a conduce nu ține loc de act administrativ, ca o paranteză, precizează că a fost informat verbal de agentul de poliție că are permisul anulat, iar la solicitarea sa de ai prezenta actul administrativ acesta a afirmat că nici el nu se află în posesia lui.
În ceea ce privește starea de recidivă a recurentului, precizează de asemenea că a fost solicitat de organele de poliție în vederea recoltării probelor biologice din apartamentul proprietate personală și nicidecum nu a fost oprit în trafic și testat cu aparatul etilotest, așa încât nu se poate reține că prima condamnare a fost pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea precizează că împotriva măsurii anulării permisului de conducere recurentul a formulat contestație în anul 2008 la instanța de contencios respectiv Tribunalul Buzău, dosar numărul - și depune înscrisuri doveditoare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Referitor la concluziile apărătorului recurentului de casare cu trimitere spre rejudecare, apreciază că nu se impune, instanța de fond în mod corect a stabilit vinovăția inculpatului, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatului i-a fost comunicată măsura anulării permisului de conducere.
Sub nici o formă nu pot fi reținute susținerile recurentului - inculpat în sensul că nu a prezentat permisul de conducere pe motiv că nu știe unde l-a pus, din punctul său de vedere nu avea cum să nu știe unde a pus un act care îi era necesar zilnic.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt arată că se consideră nevinovat, din anul 1974 are permis de conducere, este șofer profesionist și poate conștientiza faptul că odată anulat un permis de conducere nu mai ai dreptul de conducere, însă el nu a avut cunoștință despre această situație.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față,
Prin sentința penală nr. nr.20 din 20.01.2009 Judecătoria Râmnicu Sărat, a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul după ce permisul de conducere îi fusese anulat, prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit.a Cod pen.
Prin aceeași sentință s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 574/2006 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală 896/2006 a Curții de Apel Bacău, urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a, teza a II-a, lit.b Cod pen.
Inculpatul a fost obligat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reținut că la data de 26.07.2007 în jurul orelor 23,10, lucrători ai Poliției Rutiere B au oprit pentru control autotractorul în ansamblu cu semiremorca, cu număr de înmatriculare -, condus de către inculpatul.
Inculpatul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal seria -, nr. -,întrucât ansamblul de vehicule prezența defecțiunii la sistemul de iluminare iar inspecția de verificare periodică era expirată.
Ulterior, ca urmare a verificărilor efectuate, organele de poliție au constatat că permisul de conducere seria -, aparținând inculpatului, fusese anulat la 1.06.2007, întrucât acesta fusese condamnat prin sen. pen. 574/23.02.2006 a Judecătoriei Bacău la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin.4 din OUG 195/2002 refuzul de a se supune recoltării probelor biologice).
Prin decizia pen. nr.671/26 oct.2006 a Tribunalului Bacăus -a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Sentința a rămas definitivă prin decizia pen. nr.896/21 dec.2006 a Curții de Apel Bacău.
În temeiul art.114 alin.1 lit.b din OUG 195/2002 permisul de conducere al inculpatului a fost anulat la 1.06.2007, fiindu-i comunicată această dispoziție cu adresa nr.183/68.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul fără a preciza motivele iar ulterior, deși legal citat nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat în scris critici cu privire la sentința apelată.
La termenul de judecată din 24.03.2009 s-a formulat, prin fax, o cerere de amânare a cauzei de către apărătorul ales al inculpatului, avocat din Baroul Bacău, cerere ce a fost admisă, acordându-se termen cauzei la 28.04.2009.
Deși a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 28.04.2009, inculpatul nu s-a prezentat la judecata apelului, nu a formulat cereri de amânare, personal sau prin apărător și nu a invocat cauze de imposibilitate de prezentare.
De asemenea, apărătorul ales nu s-a prezentat la termenul din 28.04.2009.
Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 97/28.04.2009 a respins ca nefondată această cale de atac precizând că instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția inculpatului ce rezultă din mijloacele de probă administrate, respectiv raportul din 1.06.2007 privind anularea permisului de conducere, aprobat de șeful Serviciului Poliției Rutieră B, măsură ce i-a fost comunicată inculpatului cu adresa nr.168/1.06.2007, mențiunile din evidențele Poliției Rutiere B cu privire la anularea permisului de conducere, procesul verbal de contravenție din 26.07.2007 din care rezultă faptul că inculpatul a fost oprit în trafic în timp ce conducea un vehicul pe raza județului B ( 2 E 85).
Inculpatul a cunoscut faptul că a fost condamnat prin sentința penală nr.54/2006 a Judecătoriei Bacău la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă rămasă definitivă.
Pe adresa prin care i se comunica inculpatului anularea permisului de conducere s-a făcut și mențiunea obligativității predării permisului de conducere organelor Poliției Rutiere
În declarația dată în fața subinspectorului, la 1.06.2007, inculpatul a susținut că nu poate preda organelor de poliție permisul de conducere întrucât nu știe unde l-a pus, aspect ce este de natură să confirme faptul că inculpatul a luat cunoștință de dispoziția cu privire la anularea permisului de conducere.
Încadrarea juridică dată infracțiunii este legală iar pedeapsa a fost aplicată cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod pen.
Fapta comisă de către inculpat prezintă un pericol social ridicat, pericol ce rezultă atât din împrejurările în care a fost comisă cât și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
După ce a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice și a cunoscut că permisul de conducere i-a fost anulat, inculpatul a refuzat să predea organelor de poliție permisul de conducere iar ulterior a fost surprins conducând un autovehicul pe drumurile publice.
Comiterea repetată a unor infracțiuni prin care sunt încălcate norme ce reglementează circulația pe drumurile publice, în stare de recidivă postcondamnatorie impun concluzia că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 este corect individualizată și nu se impune a fi redusă.
Tribunalul a mai constatat că în mod corect s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sen. pen. 574/2006, fapta din prezenta cauză fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate.
Împotriva acestor două soluții a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând s-a solicitat restituirea la instanța de apel deoarece tribunalul a soluționat calea de atac a apelului cu apărătorul din oficiu deși la dosar era o delegație de reprezentare înaintată prin fax și la termen urma să depună originalul.
Pe fondul cauzei inculpatul a precizat că nu este vinovat deoarece nu i s-a adus la cunoștință măsura administrativă luată de către lucrătorii de poliție de anulare a permisului de conducere.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este fondată sub aspectul celui de-al doilea motiv invocat.
În ce privește primul motiv invocat se constată că la dosarul de apel, la fila 11 există o cerere transmisă prin fax de către prin care precizează că este avocat ales al inculpatului și solicită amânarea judecării cauzei deoarece a fost angajat în aceeași zi de 24. 03.2009. La această cerere a fost atașată o împuternicire avocațială emisă de către avocatul.
Instanța de apel s-a conformat acestei cereri însă, așa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 97/28.04.2009 a Tribunalului Buzău dar și din susținerile inculpatului, până la încheierea ședinței, acesta nu s-a prezentat împreună cu apărătorul ales, iar instanța a soluționat cauza asigurând asistența juridică obligatorie prin intermediul unui apărător din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări Curtea consideră că inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare astfel cum este statuat atât de codul d e procedură penală, de Constituția României dar și de Convenția Europeană Privind Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale.
C de-al doilea motiv invocat de către recurent, însă, instanța îl consideră întemeiat așa cum se va arăta în continuare.
Prin sentința penală nr.574/23.02.2006, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 79 alin.4 din OUG 195/2002 la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă față de care prin decizia penală nr. 671/A/2006 a Tribunalului Bacăus -a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, soluție ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 896/21.12.2006 a Curții de Apel Bacău.
Ulterior la data de 26.07.2007 inculpatul a fost oprit de către lucrători de poliție pe DN 2, în timp ce acesta conducea autotractorul cu nr. -. Dat fiind că autovehiculul prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare iar inspecția tehnică era expirată, inculpatul a fost sancționat contravențional conform procesului verbal seria -, nr. -/26.07.2007.
Se mai reține în actul de sesizare al instanței că lucrătorii de poliție au constatat, după aplicarea contravenției, că permisul de conducere seria B nr.-C, aparținând inculpatului a fost anulat la data de 1.06.2007.
Tribunalul precizează că această măsură administrativă de anulare a permisului de conducere, luată de către șeful Serviciului Poliției Rutiere B i-a fost comunicată inculpatului cu adresa nr. 168/1.06.2007.
Aceeași instanță mai arată că din declarația dată la 1.06.2007 de către inculpat în fața inspectorului, prin care arată că nu cunoaște unde a pus permisul de conducere rezultă că a luat cunoștință de dispoziția privind anularea permisului de conducere.
Se constată din actele și lucrările dosarului că la 1.06.2007 subinspectorul din cadrul B - Serviciul Poliției Rutiere a întocmit un raport (fila 22 dosar urmărire penală) către șeful Serviciului Poliției Rutiere prin care solicită să se aprobe anularea permisului de conducere aparținând inculpatului.
La aceeași dată de 1.06.2007, sub nr. 183/68 este emisă o adresă către inculpat, semnată de către șeful Serviciului Poliției Rutiere prin care i se face cunoscut că i s-a anulat dreptul de a conduce autovehicule începând cu data de 1.06.2007 având în vedere dispozițiile sentinței penale nr. 896/2006 a Judecătoriei Bacău, mai sus menționată.
Curtea, constată că din actele și lucrările dosarului existente până în prezent nu rezultă că inculpatului i-a fost comunicată această din urmă măsură administrativă până la data de 26.07.2007, dată când a fost depistat în trafic conducând autotractorul cu nr. - de către lucrători de poliție din cadrul
Referitor la declarația din 1.06.2007 (fila 51 dosar urmărire penală) la care face referire instanța de apel se constată că este dată în prezența subinspectorului, fără a se face precizare în ce circumstanțe a fost dată declarația precum și Inspectoratul de Poliție în cadrul căruia este angajat acest subinspector, iar în al doilea rând că inculpatul a precizat că nu știe unde a pus certificatul de înmatriculare al autoturismului 1310 cu nr. - și permisul de conducere. Așadar, în afară de faptul că este doar o fotocopie depusă la dosarul de urmărire penală, această declarație nu face dovada fără putință de tăgadă că în aceeași zi de 1.06.2007, când inculpatului i s-a anulat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, acesta cunoștea această măsură. Ori, a stabili vinovăția unei persoane, în baza unui asemenea înscris cel puțin ambiguu atât din punct de vedere al conținutului cât și al împrejurărilor în care a fost efectuat fără a exista o probă clară din care să rezulte că inculpatul a luat efectiv la cunoștință de anularea permisului de conducere, înseamnă înfrângerea principiului specific al lămuririi cauzei prin probe impus de art. 62 Cod procedură penală ci aprecierea acestora impus de către art. 62 alin.2 Cod procedură penală.
Reținând și faptul că această declarație extrajudiciară considerată probă de către organele de urmărire penală, judecătorie și tribunal nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, Curtea reținând și adagiul "in dubio pro reo" apreciază că în cauză nu s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului sub aspectul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, consideră că recursul inculpatului este întemeiat, motiv pentru care:
În baza art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală, va casa în totalitate ambele hotărâri recurate și după rejudecarea cauzei în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din OUG 192/2002.
Văzând și disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către inculpatul domiciliat în B,-,. A,. 2, județul B, împotriva deciziei penale nr. 97 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentința penală nr.20 din 20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.
Casează ambele hotărâri și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d pr. pen dispune achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red. FT/DC
2.ex.02.12.2009
f- Judecătoria Râmnicu Sărat
.
a- - Tribunalul Prahova
/ G
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Dan
