Furtul (art.208 cod penal). Decizia 9/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 9/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.282/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind părțile civile și părțile vătămate intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare, solicită reindividualizarea probelor administrate și condamnarea inculpatului pentru toate cele 5 acte materiale, reținute în sarcina sa prin actul de acuzare, acesta fiind autorul celor 5 acte materiale de furt, ceea ce rezultă din probele administrate în cauză.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri date în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 111/15.01.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- (număr în format vechi 2179/2006), în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod penal în două infracțiuni de furt calificat, prima prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod penal, iar cea de-a doua prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 4 ani.
În temeiul art. 71.Cod Penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c pe Cod Penal perioada detenției.
În temeiul art. 116 Cod procedură penală i-a fost interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul T timp de 3 (trei) ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 14 și art. 346.C.P.P. raportat la art. 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, domiciliat în loc. T,-, jud. T, 9100 lei (RON) cu titlu de daune materiale și a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă, cu sediul în loc. T,-.
În temeiul art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului 500 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 4323/P/2005 din 31.01.2006 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 lit. "g","i" Cod Penal, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal si art. 37, lit. "b"
Cod PenalPrin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada 27/28.04.2005-01.05.2005 a comis la diferite intervale de timp, în baza aceleași rezoluții infracționale, mai multe acte materiale de furt calificat, pe timp de noapte și prin efracție, pe raza comunei, cauzând un prejudiciu total de 55.000.000 ROL, după cum urmează:
1. În data de 01.05.2005 inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorului, căruia i-a propus să-i procure materiale de construcție, spunându-i că este paznic la vilele din comuna. că inculpatul dorește să fure aceste materiale de construcție, martorul l-a refuzat.
inculpatul s-a deplasat în aceeași seară în comuna, într-o zonă unde se aflau mai multe vile în construcție și a forțat sistemul de asigurare al unei barăci din lemn, care aparținea părții vătămate. Din interior a sustras mai multe bunuri, o parte (două e de dulgherie și cca. 20 cablu prelungitor) aparținând acestei părți vătămate, iar o parte (o pereche de blugi, un cuțit, o furculiță, un sac de rafie) aparținând părții vătămate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 1.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Părții vătămate i-au fost restituite pe bază de dovadă bunurile sustrase. Aceasta a precizat că valoarea bunurilor sustrase este de 1.000.000 ROL, însă nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
2. În aceeași noapte inculpatul s-a deplasat în zona unui alt grup de case din comuna, aflate în construcție. Acesta a forțat sistemul de asigurare al unei barăci de lemn care aparținea părții vătămate C, de unde a sustras o mistrie, un cancioc, un, un clește, trei catere, un aparat radio și o ruletă de 5.
Dintre bunurile sustrase a fost recuperată și predată părții vătămate, pe bază de dovadă, o mistrie.
Valoarea cauzată părții vătămate C este de 1.500.000 ROL, însă aceasta nu se constituie parte civilă în procesul penal.
3. În continuare inculpatul a forțat lacătul cu care era asigurată o altă, care aparținea părții vătămate, de unde a sustras cca 100 cablu coaxial, 7 doze electrice, 100 cablu electric lițat, un sifon de pardoseală și cu triplu ștecher în lungime de 5.
Bunurile sustrase au fost recuperate și predate părții vătămate, pe bază de dovadă.
Valoarea cauzată părții vătămate este de 900.000 ROL, însă aceasta nu se constituie parte civilă în procesul penal.
4. Inculpatul a transportat sacul de rafie sustras din prima, în care avea toate bunurile sustrase la acel moment, pe strada -, și le-a depozitat într-o casă aflată în construcție, nelocuită, urmând să le recupereze ulterior.
De aici s-a deplasat pe strada -, unde a forțat sistemul de asigurare al unei barăci, care aparținea părții vătămate. Din interior a sustras două e de, două e pentru dulgherie, un bomfaier, două rulete, un, o mandarină, patru clești, două burghie, două toporiște, două mistrii, o cheie fixă de 17, patru creioane de tâmplărie, o pânză de circular, două polobocuri etc.
Toate bunurile au fost recuperate de către organele de poliție, care l-au depistat pe inculpat în aceeași noapte având bunurile sustrase asupra sa, în patru plase, și predate părții vătămate pe bază de dovadă.
Valoarea pagubei cauzate părții vătămate este de 10.000.000 ROL, însă aceasta nu se mai constituie parte civilă în procesul penal.
5. În cursul cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul a mai pătruns prin dislocare din balamale a geamului din imobilul din,-, unde avea punct de lucru, în noapte de 27/28.04.2005, și a sustras mai multe bunuri (malaxor electric, un flex marca, o mașină de găurit marca "", un flex marca "", o mașină de găurit marca "", un disc, un filtru de cafea, un set de accesorii de baie, în valoare totală de 45.000.000 ROL.
Dintre bunurile sustrase au fost recuperate dintr-o haină aparținând inculpatului găsită de organele de poliție martorei, unde inculpatul a locuit în chirie, accesoriile de baie. Acestea au fost predate pe bază de dovadă administratului societății, care nu se mai constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 43.000.000 ROL.
Inculpatul a fost audiat de mai multe ori în faza de urmărire penală (filele 9-13, 73, 83, 93 și 98 dosar ). În cursul judecății în fața primei instanțe, deși legal citat, inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată. A fost dispusă aducerea sa cu mandat, fără să fie găsit însă la niciuna din adresele cunoscute: comuna, Calea, nr. 2, jud. T unde a stat fără forme legale într-un depozit militar dezafectat (fila 36 dos. prima inst.) și loc. Groșii, nr. 45, jud. M, care reprezintă adresa de domiciliu la care nu mai locuiește de doi ani (fila 86 dos. primă inst.).
În consecință, judecata în fața primei instanțe a avut loc în lipsa inculpatului.
Din probele administrate în cauză respectiv, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, fișa de cazier judiciar, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, adresa Postului de Poliție nr 4303/P/14.06.2005, declarațiile și plângerile părților vătămate, -, C, ale părții civile, a reprezentantului părții civile, și decarațiile martorilor, G, și, prima instanță a reținut starea de fapt menționată în cuprinsul rechizitoriului pentru faptele din 01.05.2005 (numerotate de la 1 la 4 în rechizitoriu) nu însă și pentru fapta din noaptea de 27/28.04.2005 (numerotată cu 5 în rechizitoriu).
Astfel, declarația inculpatului, care recunoaște săvârșirea furtului din seara de 01.05.2005 (între orele 20-22), furt săvârșit prin efracție, respectiv prin forțarea și distrugerea lacătelor de la mai multe barăci situate în zona de construcții din localitatea, jud. T este coroborată cu declarația părților vătămate și a martorilor audiați în cauză, precum și cu procesul verbal de constatare întocmit cu ocazia identificării inculpatului de către organele de poliție din cadrul Postului de Poliție și a depistării asupra sa a bunurilor sustrase.
Prima instanță a apreciat că nu există nici un dubiu cu privire la aceste fapte enumerate de la 1 la 4 în rechizitoriu și nici asupra împrejurării că au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, dat fiind unitatea de loc și intervalul scurt de timp în care au fost săvârșite.
În ce privește fapta din noaptea de 27/28.04.2005 prima instanță a reținut, în primul rând, că nu există motive să considere că ea ar fi fost săvârșită în baza aceleiași rezoluții infracționale, apreciind că nu există nici o dovadă a unui plan oricât de incipient sau de schematic din care să rezulte unitatea de rezoluție infracțională reținută de procuror.
În al doilea rând, deși există indicii și probe că fapta din noaptea de 27/28.04.2005 a fost săvârșită în dauna părții civile, prima instanță a apreciat că nu este deloc sigur că autorul ei ar fi inculpatul. Astfel, singura dovadă existentă că inculpatul ar fi săvârșit-o este descoperire în buzunarul unei haine aparținând inculpatului, uitată în casa martorei, la care inculpatul a locuit o perioadă, a unei pungi transparente care conținea un set compus din două piulițe, două șaibe, un burduf din de culoare neagră, două piese argintii și două distanțiere din plastic (fila 41 dos. ) despre care, reprezentantul părții civile crede că ar fi făcut parte din bunurile sustrase. Prima instanță a observat că în prima declarație dată în data de 28.04.2005 aceste accesorii de baie nu au fost enumerate de printre bunurile sustrase. Mai mult, prima instanță a considerat că nu există nici un motiv pentru care aceste bunuri (neindividualizate suficient pentru a le distinge de altele de același fel) descoperite în buzunarul hainei inculpatului să provină din furt.
Din contra, prima instanță a apreciat că există motive să se creadă că furtul din noaptea de 27/28.04.2005 a fost săvârșit de o persoană necunoscută. Astfel, nu numai că inculpatul nu a recunoscut această faptă, deși ar fi putut să o facă de vreme ce le-a recunoscut pe celelalte, dar din verificările efectuate de organele de poliție a rezultat că urmele papilare descoperite la locul faptei nu aparțin inculpatului (fila 59 dos. ). De asemenea nu au fost descoperite nici unul din bunurile sustrase de la punctul de lucru al, enumerate inițial în plângere.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că fapta 5 din rechizitoriu nu a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, prima instanță a considerat că, în drept, faptele inculpatului, arătate la punctele 1-4 din rechizitoriu, constând în luarea din posesia părților vătămate, -, C și a părții civile, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte și prin efracție, a bunurilor mai sus amintite, fără consimțământul părților vătămate și al părții civile, în scopul de a și le însuși pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prev. art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă mare post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Apreciind că în mod greșit procurorul a reținut, la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, unitatea de rezoluție infracțională între fapta 5 și faptele 1-4 (chiar și dacă fapta 5 ar fi fost săvârșită de inculpat), în temeiul art. 334 Cod procedură penală, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod penal în două infracțiuni de furt calificat, prima prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod penal (faptele 1-4 din rechizitoriu), iar cea de-a doua prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (fapta 5 din rechizitoriu), totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Văzând prevederile art. 72 Cod penal și ținând cont de pericolul social ridicat al faptelor, de limitele speciale de pedeapsă, de persoana inculpatului și de starea de recidivă în care se află, de sinceritatea acestuia, de prejudiciul produs, de faptul că acesta a fost în cea mai mare parte recuperat, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod penal (faptele 1-4 din rechizitoriu).
În temeiul art. 71.Cod Penal i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c pe Cod Penal perioada detenției.
Văzând că inculpatul are domiciliul într-un alt județ, că nu are reședință în T sau într-o localitate apropiată și apreciind că prezența acestuia în T ar reprezenta un pericol grav pentru societate, în temeiul art. 116 Cod procedură penală, prima instanță i-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul T timp de 3 (trei) ani după executarea pedepsei.
Văzând că nu există probe suficiente din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea din 27/28.04.2005, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, prima instanță a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. g, Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (fapta 5 din rechizitoriu).
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului au produs prejudicii persoanelor vătămate, prejudicii care au fost însă în cea mai mare parte recuperate prin restituirea bunurilor către păgubiți. A rămas nerecuperat un prejudiciu de 100 lei (RON) care se impune a fi plătit de inculpat părții civile.
În ce privește prejudiciul produs părții civile, prima instanță a reținut că acesta nu a fost produs de inculpat astfel încât acțiunea civilă exercitată de această partea civilă este neîntemeiată.
În consecință, în temeiul art. 14 și art. 346.C.P.P. raportat la art. 998.civ. l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile 100 lei (RON) cu titlu de daune materiale și va respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă
În temeiul art.191 va C.P.P. obliga inculpatul să plătească statului 500 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 19.03.2007 sub același număr de dosar.
În motivarea apelului, Ministerul Publica arătat că sentința penală nr. 111/15.01.2007 a Judecătoriei Timișoara este netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în baza art. 10 lit. c Cpp pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit actul material de la punctul 5 din rechizitoriu, respectiv fapta comisă în noaptea de 27/28.04.2005 din imobilul cu nr. 33 aflat pe str. F din loc., în condițiile în care în haina inculpatului a fost găsit un set de accesorii care au fost recunoscute de partea vătămată ca fiind componente ale căzii de hidromasaj aflată în imobilul menționat, iar inculpatul nu a făcut dovada, prin acte justificative, că acele bunuri ar fi fost cumpărate de acesta.
Totodată, Ministerul Publica apreciat că sentința penală atacată este netemeinică, întrucât prima instanță în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice, apreciind că inculpatul nu a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale, împrejurare care intră în contradicție cu intenția calificată cu care a acționat inculpatul, respectiv pentru obținerea mijloacelor de trai, întrucât în acea perioadă inculpatul nu avea ocupație stabilă, fiind din altă localitate și locuind în chirie.
De asemenea, Ministerul Publica apreciat că sentința penală apelată este nelegală, întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 192 alin. 3 Cpp, în condițiile în care inculpatul a fost obligat la plata tuturor cheltuielilor judiciare avansate de stat, însă avându-se în vedere faptul că a fost achitat pentru una dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată o parte mai mică din cheltuielile judiciare avansate de stat ar fi trebuit să rămână în sarcina acestuia.
Tribunalul Timiș, prin DP nr. nr.282/A/2007 dată în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. Cpp, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 111/15.01.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosar -.
A desființat sentința apelată si rejudecând in fond:
n baza art 191 c pp a obligat inculpatul sa achite in favoarea statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul chetuielilor ramânând in sarcina statului in conformitate cu dispozitiile art 192 alin 3 cod pr pen.
menținut in rest dispozitiile sentintei apelate.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul a reținut urmatoarele:
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea a 4 fapte de furt calificat, savarsite in noaptea de 01 05 2005 din mai multe imobile situate in zona construibila din comuna si o fapta savarsita la data de 28/29 04 2005, retinandu-se exitenta unitatii infractionale in conformitate cu dispozitiile art 41 alin 2 cod penal.
Inculpatul nu a fost audiat de instanta, dar in cursul urmaririi penale a recunoscut ca in seara de 01 05 2005, a savarsit faptele arătate la punctele 1-4 din rechizitoriu, constând în luarea din posesia părților vătămate, -, C și a părții civile, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte și prin efracție, a bunurilor descrise in actul de acuzare.
In ce priveste fapta de la punctul 5, aceasta nu a fost recunoscuta de inculpat, si se retine ca este anterioara celorlalte fapte, respectiv a fost savarsita la data de 28 /29 04 2005.
Tribunalul a constatat ca in mod corect judecatoria dispus schimbarea incadrarii juridice data faptelor prin rechizitoriu, constatand ca cele patru sustrageri din data de 01 05 2005, se constituie in acte materiale ce fac parte din continutul constitutiv al unei infractiuni unice de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 si art. 209 alin. 1 lit. g si i cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, iar fapta anterioara a fost apreciata ca fiind o infractiune distincta, care nu are la baza aceeasi rezolutie infractionala, de lipsa unor imprejurari de fapt, de loc, de timp, care sa conduca la apreciarea unei astfel de pozitii subiective a faptuitorului.
De asemenea de probele administrate, in conditiile in care inculpatul nu a recunoscut aceasta a doua infractiune, nu au fost identificate bunurile care constituie obiectul material al infractiunii, respectiv malaxor electric, flex marca, masina de gaurit marca, filtru de cafea, set de accesorii baie, in valoare totala de 45 000 000 ROL, iar urmele prelevate de la locul faptei nu indica prezenta inculpatului in imobilul partii vatamate, in mod corect s-a dispus achitarea in ce priveste aceasta fapta. si-a sprijinit invinuirea pe faptul ca, intr-o haina apartinand inculpatului, uitata in casa unei persoane la care acesta a locuit o vreme a fost gasita o punga transparenta care continea un set compus din doua piulite, doua saibe, un burduf de de culoare neagra, doua piese argintii si doua distantiere de plastic. Aceste bunuri fac parte din categoria bunurilor determinate generic, iar faptul existentei lor intr-o haina apartinand inculpatului necoroborate cu alte mijloace probatorii nu conduc la concluzia ca provin de la partea vatamata. In consecinta, tribunalul a confirmat solutia primei instante, bazata pe faptul ca probele administrate in dovedirea acestei fapte nu sunt de natura sa inlature prezumtia de nevinovatie ce opereaza in favoarea inculpatului, considerent care duce la respingerea motivului de apel intemeiat pe netemeinicia solutiei.
In ce priveste motivul de nelegalitate, acesta este intemeiat. de achitarea inculpatului in ce priveste una din fapte, se impunea ca, in temeiul art 192 alin 3 cod pr pen sa fie lasata o parte din cheltuielile judiciare in sarcina statului.
Tribunalul a admis apelul parchetului sub acest aspect, in temeiul art 379, pct 2, lit a, desfiintat sentinta si, rejudecand in fond, la obligat pe inculpat, in baza art 191 c pp sa achite in favoarea statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul chetuielilor urmand sa ramana in sarcina statului in conformitate cu dispozitiile art 192 alin 3 cod pr pen.
S-au menținut in rest dispozitiile sentintei apelate.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că din probele administrate respectiv declarația reprezentantului părții vătămate SC SRL, declarația martorei rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului și pentru fapta de la punctul 5 din rechizitoriu, respectiv furtul din data de 27/28.04.2005 din imobilul nr. 33 situat pe strada F din localitatea.
Pe de altă parte, în haina inculpatului s-au găsit un set de accesorii( două piulițe, două șaibe, un burduf de de culoare neagră și 2 piese argintii, 2 distanțiere din plastic de culoare albă) ce au fost recunoscute ca fiind componente de la cada de hidromasaj aflată în imobilul aflată în imobilul părții vătămate.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev. art.38510al. 21cpp se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Pe baza probelor administrate respectiv,declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, declarațiile părților vătămate a martorilor, G, și, instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru faptele enumerate la punctele 1-4 însă în ce privește fapta de la punctul 5 din rechizitoriu, în mod întemeiat s-a apreciat că nu există dovezi care să-l incrimineze pe inculpat.
Din declarația martorei, amintită în motivele de recurs, rezultă doar împrejurarea că în hainele aparținând inculpatului s-au găsit două piulițe, două șaibe, un burduf din culoare neagră, două piese argintii, două distanțiere din plastic de culoare albă însă această declarație nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cursul urmăririi penale sau a cercetării judecătorești din care să rezulte că aceste piese provin de la accesoriile de baie ce au fost sustrase din imobilul părții vătămate SC SRL situat în loc.,-.
Prin urmare există un dubiu cu privire la săvârșirea acestei fapte de către inculpat iar probele administrate nu sunt în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție a inculpatului astfel că în recursul parchetului este nefondat și urmează a fi respins în baza art.38515pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prevederile art.192 al. 2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.282/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED. CC
Dact. 2 exempl/ 17 Ianuarie 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: CD
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
