Furtul (art.208 cod penal). Decizia 914/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 914/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea responsabilă civilmente împotriva deciziei penale nr.158/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-intimat lipsă, se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, pentru partea responsabilă civilmente recurentă lipsă, se prezintă avocat din cadrul Baroului T, lipsă părțile civile intimate și, nereprezentate părțile civile intimate SC " "SRL L, lipsă partea responsabilă civilmente-intimat, nereprezentată autoritatea tutelară - Primăria Municipiului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratură motivele de recurs formulate de partea responsabilă civilmente recurent, iar apărătorul părții responsabile civilmente recurente, avocat, depune la dosar împuternicire avocațială și un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părții responsabile civilmente-recurentă, avocat, solicită admiterea recursului, arătând că din înscrisul aflat la fila 36 dosar primă instanță rezultă că curatela minorului a fost instituită pentru o altă persoană și solicită exonerarea de responsabilitatea plății daunelor civile.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât în mod corect a fost obligată partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, din probe rezultând că partea responsabilă civilmente era singurul părinte în viață, nefiind decăzut din drepturile părintești.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 440/20.11.2008 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr-, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. "i" Cod penal, cu înlăturarea disp. art. 209 alin. 1 lit. "e" și "g" Cod penal, și cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 99 și urm. Cod penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.
În baza disp. art. 71 alin. 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei prima instanță a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
În baza disp. art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5(cinci) luni închisoare aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 156/12.04.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Inculpatul execută în final o pedeapsă de 1(un) an și 11(unsprezece) luni închisoare.
În baza disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii de 24 ore din data de 28.06.2007 ora 22,00.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.650 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă SC SRL și s-a respins diferența de 26.385,84 lei despăgubiri civile solicitate de partea civilă, ca nedovedite.
S-au respins ca nedovedite despăgubirile civile în sumă de 8,200 lei și daunele morale în sumă de 100.000 lei solicitate de părțile civile și.
S-a constatat că nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză și a fost respinse despăgubirile și daunele morale solicitate de cele trei părți civile, față de acesta.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoja fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. "e", "g" și "i" Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal a art.99 și urm. Cod penal și art. 83 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în cursul lunii iunie 2007 inculpatul minor la acea dată, a pătruns în repetate rânduri, prin forțarea geamului și a ușilor de acces, în incinta societății SC SRL din L, str. -, nr. 9, iar din interior a sustras mai multe bunuri respectiv: aparatură electronică, centrale termice, băuturi alcoolice și nealcoolice pe care le-a transportat la domiciliul său, aflat tot pe strada -, la nr. 4. La comiterea faptei inculpatul a profitat de faptul că localul societății era închis de circa 2 luni.
Ulterior sustragerii bunurilor, cu ajutorul învinuitului, inculpatul a transportat bunurile sustrase cu mașina acestuia la diferite locații, unde le-a vândut.
Deși inculpatul nu a fost audiat în instanță întrucât a plecat din țară înainte de întocmirea rechizitoriului, din declarațiile date de acesta în dosarul de urmărire penală (59 și 63) coroborate cu declarațiile martorului (56 dosar instanță) s-a reținut de către prima instanță că în cursul lunii iunie 2007 inculpatul minor la acea dată, a pătruns în mai multe rânduri în incinta unui local al societății SC SRL situat în L,-, prin forțarea geamului și a ușilor de acces, și din interior a sustras mai multe bunuri, respectiv: 2 centrale termice marca; un televizor cu plasmă; un expresor de cafea; o combină audio; un calculator cu imprimantă; un monitor; o tastatură; sticle cu wiski și cu vin. Aceste bunuri au fost transportate de inculpat la domiciliul său situat pe aceeași stradă. La data săvârșirii faptelor localul nu funcționa, fiind închis de aproximativ două luni, iar inculpatul a precizat că toate faptele le-a săvârșit în timpul zilei.
O parte din bunurile sustrase inculpatul le-a vândut direct de la domiciliul său, iar pentru restul bunurilor a fost ajutat să le valorifice de martorul care le-a transportat cu autoturismul său la diverse locații.
Astfel, s-a reținut că inculpatul i-a vândut martorului un televizor cu plasmă marca Orion și un sistem cinema cu prețul de 1.630 lei. Ulterior bunurile au fost ridicate de la domiciliul martorului, de către organele de poliție și restituite părților vătămate. În faza de judecată martorul a declarat că nu mai are nici un fel de pretenții bănești de la inculpat.
Din declarația martorului s-a reținut că inculpatul i-a vândut acestuia o combină muzicală marca Sony cu două boxe aferente, aparat și telecomandă cu prețul de 300 lei. Ulterior organele de poliție au ridicat aceste bunuri de la domiciliul martorului și le-a restituit părții civile. Martorul nu a invocat pretenții bănești față de inculpat, banii fiindu-i restituiți.
Din declarația martorului judecătoria a reținut că inculpatul i-a adus la locul de muncă oferindu-i spre vânzare un calculator, respectiv un monitor, o tastatură cu mouse marca Sony, o unitate de calculator marca cu CD - RW și marca Sony și o imprimantă marca CX 3810. Martorul a cumpărat de la inculpat aceste bunuri cu prețul de 500 lei. Organele de poliție au ridicat aceste bunuri de la martor ele fiind predate părților civile. Martorul și-a recuperat suma de 500 lei.
În declarațiile luate inculpatului în dosarul de urmărire penală acesta a precizat că cele două centrale termice sustrase le-a vândut unui din F pentru suma de 1.300 lei. Bunurile nu au fost recuperate.
S-a mai reținut că inculpatul și martorul au declarat că s-au deplasat la T unde inculpatul a vândut patronului unui local expresorul de cafea cu prețul de 1.350 lei. Bunul nu a fost recuperat.
Deși cele trei părți civile au susținut că inculpatul a sustras și alte bunuri din incinta localului, iar prima instanță le-a pus în vedere să dovedească aceste susțineri, precum și proprietatea și valoarea fiecărui bun, prin probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit nici existența acestor bunuri în proprietatea părților civile anterior săvârșirii faptei de către inculpat, nici împrejurarea că inculpatul ar fi sustras aceste bunuri și nici valoarea lor.
De asemenea, s-a reținut că partea civilă SC SRL nu a dovedit în cauză care este valoarea celor trei bunuri nerecuperate sustrase de inculpat: două centrale termice și un expresor de cafea.
Prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul minor de a pătrunde pe timp de zi, în repetate rânduri, în localul părții civile, prin forțarea geamului și a ușilor de acces, și de a sustrage diverse bunuri din acest local, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 li a art. 99 și urm. Cod penal și pentru fapta săvârșită s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare.
Deoarece localul din care a sustras inculpatul bunurile era închis de două luni, prima instanța a reținut că locul faptei nu întrunește cerințele pentru a fi considerat loc public și întrucât fapta s-a săvârșit ziua iar nu pe timp de noapte, prima instanța a înlăturat de la încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, dispozițiile art. 209 alin. 1 lit. "e" și "g" Cod penal.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, perseverența infracțională a inculpatului, împrejurarea că s-a sustras judecății penale.
În baza disp. Art. 71 alin. 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
Văzând că potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 5(cinci) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 156/12.04.2007 a Judecătoriei Lugoj. iar prezenta infracțiune a fost săvârșită de inculpat înăuntrul termenului de încercare, în conformitate cu disp. art. 83 Cod penal, prima instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5(cinci) luni închisoare aplicată anterior inculpatului și a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 1(un) an ți 11(unsprezece) luni închisoare.
În baza disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata reținerii pe 24 ore, din data de 28.06.2007 ora 22,00.
Văzând că deși partea civilă SC SRL nu a făcut dovada valorii celor două centrale termice și a expresorului de cafea care au fost sustrase de inculpat și nu au fost recuperate, este de notorietate valoarea ridicată a acestor bunuri, și în consecință, în baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998-999 și art. 1000 alin. 2 Codul civil, instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 2.650 lei despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând suma dobândită de inculpat din valorificarea acestor trei bunuri sustrase, recunoscută de inculpat.
S-a reținut că temeiul răspunderii solidare a părții responsabile alături de inculpat, îl constituie faptul că acesta, fiind singurul părinte în viață al minorului, avea îndatorirea de a-l crește, de a-l educa și supraveghea, lipsa unei educații adecvate, a unui suport material și moral din partea familiei, fiind factorii care au favorizat comportamentul infracțional al inculpatului, așa cum rezultă din concluziile referatului de evaluare.
Văzând că celelalte daune materiale solicitate de părțile vătămate și, în sumă de 8,200 lei și daunele morale în sumă de 100.000 lei nu au fost dovedite în cauză, prima instanța le-a respins ca neîntemeiate, împreună cu diferența de 26.385,84 lei despăgubiri civile solicitate de partea civilă SC SRL.
Văzând că la data săvârșirii infracțiunii de către inculpat, numitul nu mai era curatorul acestuia, curatela încetând la data de 20.11.2006, prima instanța a constatat că acesta nu are calitate procesuală în cauză, deși în faza de urmărire penală părțile civile au solicitat obligarea acestuia la despăgubiri alături de inculpatul minor și a respins pretențiile solicitate de cele trei părți civile de la acesta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, părțile civile SC " SRL L, - și, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului T la data de 17.12.2008, sub același număr de dosar, respectiv -.
Apelurile nu au fost motivate în scris.
Prin decizia penală nr. 158/A din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. fost admis apelul declarat de partea civilă SC SRL, cu sediul în L,-, jud. T și SUA, 901 NE 6 st., Fl 33009, împotriva sentintei penale nr. 440/20.11.2008 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr-.
S-a desființat sentința apelată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, s-a dispus:
În baza art. 14.C.P.P. raportat la art. 346.C.P.P. și cu aplicarea art. 998, 999, 1000 alin. 2 și 1003.civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 20.612,01 lei daune materiale către partea civilă SC SRL L și au fost respinse în rest pretentiile civile ale părții civile.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b au C.P.P. fost respinse apelurile părților civile - și, ambii cu domiciliul în T,-, jud. T și SUA, 901 NE 6 st., Fl 33009, declarate împotriva sentintei penale nr. 440/20.11.2008 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr-, ca nefondate.
S-au menținut celelalte dispozitii ale sentintei apelate atât în ceea ce priveste latura penală a cauzei, cât și în ceea ce priveste latura civilă.
Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a reținut următoarele:
Examinând sentința apelată în condițiile prevăzute de art.371 alin.2 C.P.P. tribunalul a constatat că apelurile părților civile și sunt nefondate, în privința lor sentința Judecătoriei Lugoj fiind temeinică și legală, în vreme ce apelul părții civile SC SRL L este întemeiat, sentința Judecătoriei Lugoj fiind nefondată în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.
Astfel, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.998 civ.,orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.
Tribunalul a reținut că în prezenta cauză inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod Penal, prima instanță reținând că în cursul lunii iunie 2007 pătruns, în mod repetat, în incinta localului SC SRL L, de unde a sustras mai multe bunuri.
În același timp, s-a reținut că, sub aspectul laturii civile, Judecătoria Lugoja obligat inculpatul la plata unei sume de 2650 lei despăgubiri civile către partea civilă SC SRL L, reprezentând suma dobândită de inculpat din valorificarea a două centrale termice și a unui expresor de cafea sustrase din incinta aparținând părții civile, reținând faptul că partea civilă nu a făcut dovada contravalorii acestor bunuri.
Tribunalul a reținut de asemenea, că partea vătămată SC SRL L s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 29.035, 84 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase din incinta localului care îi aparține, printre aceste bunuri regăsindu-se și două centrale termice, un expresor de cafea și mai multe sticle cu băutură pentru barul de zi și de noapte.
S-a constatat de către instanța de apel că prima instanță a reținut că este dovedită doar sustragerea celor două centrale termice și a expresorului de cafea, inclusiv inculpatul recunoscând sustragerea acestora. Însă, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a constatat că există dovezi și în ceea ce privește sustragerea sticlelor cu băutură indicate de partea civilă. În acest sens s-a observat declarația inculpatului din data de 28.06.2007, când acesta a recunoscut faptul că în cursul lunii iunie 2007 sustras, în repetate rânduri, sticle cu băutură din incinta barului aparținând SC SRL S-a considerat că sustragerea sticlelor cu băutură este atestată și de martorii și, care au menționat că inculpatul a furat din barul respectiv multe sticle cu băutură pe care le-a transportat la domiciliul său. În consecință, instanța de apel a apreciat că inculpatul trebuie să contribuie la repararea integrală a prejudiciului, deci inclusiv la plata unor despăgubiri pentru sticlele de băutură sustrase.
În ceea ce privește valoarea bunurilor sustrase, instanța de apel a apreciat că în mod greșit prima instanță a procedat la obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri în raport de suma dobândită în urma valorificării acestor bunuri, considerând că partea civilă nu a făcut dovada contravalorii acestora. S-a reținut faptul că partea civilă a indicat valoarea fiecărui bun (două centrale termice a câte 2.850 lei fiecare, un expresor de cafea în valoare de 4.968, 26 lei, băutură bar de zi în valoare de 3.695, 9 lei și băutură bar de noapte în valoare de 6.748, 75 lei - filele 22, 23), depunând în acest sens și o listă de inventar din care rezultă că bunurile respective au fost înregistrate în contabilitatea societății cu valorile indicate (fila 26). În consecință, în condițiile în care nici inculpatul nu a contestat valoarea bunurilor indicată de către partea civilă, instanța de apel a constatat că numitul trebuie obligat la plata unor despăgubiri care să acopere integral prejudiciul cauzat, respectiv la plata contravalorii bunurilor sustrase și care nu au fost recuperate, motiv pentru care, în temeiul art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999, 1000 alin.2 și 1003.civ. inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 20.612, 01 lei daune materiale către partea civilă SC SRL L, reprezentând contravaloarea celor două centrale termice, a expresorului de cafea și a băuturii barului de zi și de noapte sustrase de către inculpat.
În ceea ce privește restul despăgubirilor civile solicitate de partea civilă SC SRL L, precum și apelurile părților civile și, instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a dovedit faptul că, în afara bunurilor restituite deja părții civile și a celor indicate mai sus, nu există probe care să confirme faptul că inculpatul ar fi sustras și alte bunuri din acel bar, astfel că, în lipsa probelor, s-a considerat că despăgubirile civile nu pot fi acordate.
Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că părțile civile și au solicitat și obligarea inculpatului la plata unor daune morale în cuantum de 100.000 lei. În mod corect prima instanță a reținut faptul că părțile civile nu s-au conformat dispozițiilor art.1169 civ. care stabilesc că cel care formulează o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească, în prezenta cauză neexistând nici un element care să conducă la concluzia că activitatea ilicită a inculpatului, materializată prin sustragerea unor bunuri, ar fi fost de natură să cauzeze în persoana părților civile prejudicii de natură morală.
Tribunalul a reținut că în momentul dezbaterii în fond a apelului, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță. Însă, în condițiile în care inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Lugoj, instanța de apel a apreciat că nu este în măsură să se pronunțe asupra acestei solicitări.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b apelurile C.P.P. părților civile - și au fost respinse ca nefondate, în vreme ce în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a apelul C.P.P. părții civile SC SRL a fost admis, iar despăgubirile civile acordate acestei părți civile au fost majorate până la suma de 20.612, 01 lei.
Împotriva deciziei penale nr. 158/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, partea responsabilă civilmente, solicitând să se constate că apelul a fost greșit admis sub aspectul laturii civile și să fie exonerat de responsabilitate.
În motivarea recursului, partea responsabilă civilmente a învederat că în momentul săvârșirii faptelor penale, față de inculpat autoritatea tutelară a stabilit ca tutore o altă persoană astfel că responsabilitatea sa privind creșterea, supravegherea și educarea acestuia a încetat. Totodată, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de apel a stabilit valoarea celor trei bunuri sustrase și nerecuperate în baza listei de inventar, fără a avea facturi din care să rezulte modul de achiziție și valoarea certă a acestora, respectiv să facă dovada proprietății asupra bunurilor.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de partea civilmente responsabilă și din oficiu, conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că acesta este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că partea responsabilă civilmente a criticat hotărârile instanțelor de fond numai în ceea ce privește latura civilă a procesului penal, astfel că potrivit art. 3856.C.P.P. numai acest aspect formează obiectul analizei recursului.
În ce privește responsabilitatea civilă a recurentului, instanța constată că potrivit adresei nr. 9487/24.04.2008 emisă de Consiliul Local al Municipiului L - Serviciul de Autoritate Tutelară se reține că în luna iunie 2007 nu era instituită curatela pe seama inculpatului și tatăl acestuia, respectiv partea responsabilă civilmente nu a fost decăzut din drepturile părintești. Prin dispozițiile art. 1000 alin. 2 cod civil este reglementată răspunderea părinților pentru fapta ilicită a copiilor lor minori, instituindu-se o triplă prezumție, respectiv: prezumția că în exercitarea îndatoririlor ce le reveneau față de copilul lor au existat abateri de natură a angaja răspunderea acestora; prezumția de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor părintești și comiterea de către minor a faptei prejudiciabile și prezumția culpei părinților, de obicei sub forma neglijenței, în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce le reveneau. În materia răspunderii părinților pentru fapta ilicită a copiilor lor minori, după ce partea vătămată face dovada existenței faptei ilicite a minorului, existenței prejudiciului și raportului de cauzalitate, cele trei prezumții operează fără ca victimei să-i mai incumbe obligația probei. Prin urmare, în speță, partea responsabilă civilmente avea obligația de a face dovada contrară acestor prezumții, ceea ce nu se poate reține în cauză câtă vreme acesta avea în exercitare toate drepturile și obligațiile părintești.
Referitor la cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, instanța de recurs constată că acesta a fost corect evaluat și stabilit în sarcina acestuia prin decizia penală nr. 158/A/2009, considerentele acesteia urmând a fi însușite cu completările ce vor fi expuse în continuare. Conform dispozițiilor art. 14.C.P.P. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției; prejudiciul fiind cel suferit de victimă, fără a avea relevanță beneficiul obținut de cel care l-a cauzat. Întrucât prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat, în cauză în mod corect au fost avute în vedere sumele cu care bunurile figurează în listele de inventar ale părții vătămate, care reprezintă activele societății. Astfel, aceste liste de inventar se întocmesc potrivit Ordinului nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv. Potrivit punctului 1 alin. 1 din aceste norme Inventarierea elementelor de activ și de pasiv reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează, iar în acest process se întocmesc listele de inventar. Totodată, mai trebuie avut în vedere că cel care contestă valorile pentru care există probe are obligația de a face dovada contrară conform art. 1169.civ. și că realitatea documentelor invocate de partea civilă nu a fost contestată printr-o plângere penală.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente, împotriva deciziei penale nr. 158/A/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligată partea responsabilă civilmente-recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente, împotriva deciziei penale nr. 158/A/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă partea responsabilă civilmente-recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 05.10.2009
Tehnored. -08.10.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Lugoj
Instanța de apel: jud., - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
