Furtul (art.208 cod penal). Decizia 921/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 921
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 6 august 1981, domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.118 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr.947 din data de 17 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzut și pedepsit de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e Cod penal. În baza art. 71 alin.2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.5918/2009, aflată la fila 14 dosar, lipsind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: învederează instanței că s-a primit prin fax o cerere, înregistrată sub nr.20006/17.12.2009, din partea domnului avocat apărător ales al recurentul inculpat, care solicită a se lua act că a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu acesta, întrucât nu a achitat în totalitate onorariul de avocat.
Recurentul-inculpat depune la dosar copia xerox a ordonanței nr.77/D/P/2009 emisă la data de 10.XII.2009 de DIICOT - Biroul Teritorial Buzău din care rezultă că a fost prelungită măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Solicită acordarea unui nou termen pentru a lua legătura cu domnul avocat și a achita diferența de onorariu, precizând că până la acest termen a avut interdicție de a părăsi localitatea de domiciliu. Menționează că refuză să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul se opune amânării cauzei, având în vedere că domnul avocat a arătat în cererea depusă că nu înțelege să-l mai reprezinte pe recurentul - inculpat, reziliind contractul cu acesta.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul-inculpat precizează că acesta a fost în imposibilitate să achite diferența de onorariu domnului avocat, întrucât a avut interdicția de a părăsi localitatea de domiciliu.
Curtea, având în vedere că recurentului-inculpat i-a fost încuviințată cererea de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător ales la data de 06.11.2009, că la data de 04.12.2009, cauza a suferit o nouă amânare la solicitarea domnului avocat, apărător ales al recurentului-inculpat pentru a pregăti apărarea, iar pentru acest termen contractul de acordarea asistenței juridice a fost reziliat din culpa exclusivă a inculpatului care nu a achitat diferența de onorariu până la această dată, conform art.2 pct.1 din contractul 1513/4 dec.200, filele 33-34 dosar, s-a dispus asigurarea asistenței juridice din oficiu de către doamna avocat, desemnată din data de 14 octombrie 2009, motive pentru care respinge cererea de amânare a cauzei, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea ambelor soluții pronunțate și achitarea acestuia.
Susține că ambele soluții pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice. Din probele administrate rezultă că recurentul-inculpat nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt reținută în sarcina acestuia. Este de reținut faptul că partea vătămată a fost audiată în mai multe rânduri, aceasta având o poziție oscilantă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
Din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat vinovăția inculpatului, acesta a sustras din buzunarul părții vătămate un telefon mobil, iar la percheziția corporală efectuată de patrula de jandarmi, care observase gestul inculpatului, asupra acestuia s-a găsit telefonul sustras.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și achitarea sa, fiind nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.947/17 decembrie 2008 Judecătoria Buzău, în baza disp. art.208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal a condamnat pe inculpatul fiul lui G și, născut la data de 06 august 1981, domiciliat în B,-, județul B, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în dauna părții vătămate în data de 21.02.2008.
Conform art. 71 al. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b cod penal și s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 814 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.55 din 03 martie 2000 Tribunalului Prahova.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză următoarele:
În ziua de 21 februarie 2008 în jurul orelor 12.00 partea vătămată și martorul se deplasau pe B-dul - din municipiul B când s-au întâlnit cu inculpatul pe care partea vătămată îl știa din vedere.
Inculpatul a schițat un gest ca și cum ar fi îmbrățișat pe partea vătămată, ocazie cu care i-a sustras un telefon mobil pe care îl avea într-un buzunar exterior al gecii. Inculpatul s-a îndepărtat de cei doi însă a fost oprit de o patrulă de jandarmi care observase incidentul și la percheziția corporală s-a găsit telefonul mobil asupra lui.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal, temei de drept în baza căruia a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea întrucât telefonul găsit asupra sa i-a fost dat de partea vătămată de bună voie deoarece cu mai mult timp în urmă, la rândul său, îi dăduse un telefon pentru a-l folosi.
La cererea inculpatului instanța de apel a dispus audierea martorului și, din oficiu, reaudierea inculpatului și a părții vătămate.
Prin decizia penală nr.118 din 19 mai 2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și a dispus obligarea apelatului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Referitor la apărarea inculpatului în sensul că telefonul găsit asupra sa i-a fost dat de partea vătămată de bună voie s-a dispus înlăturarea, reținându-se că din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești a rezultat că bunul a fost luat părții vătămate fără consimțământul acesteia, vinovăția inculpatului rezultând din procesul verbal de constatare încheiat la momentul depistării inculpatului de către patrula de jandarmi, când partea vătămată a declarat că inculpatul i-a luat telefonul "în timp ce a luat-o în brațe" după care s-a îndepărtat râzând.
Se reține, totodată, că la acel moment partea vătămată nu îl cunoștea pe inculpat, făcând referire doar la o persoană de sex bărbătesc, îmbrăcată cu o geacă și blugi, având părul vopsit în șuvițe, însă ulterior a aflat că acesta se numește.
De aceea, nu a fost reținută nici apărarea inculpatului constând în aceea că de mai mult o cunoștea pe partea vătămată căreia în urmă cu un an îi împrumutase un telefon.
Motivează tribunalul, totodată, că deși în declarațiile date pe parcursul cercetării judecătorești partea vătămată a afirmat că se cunoștea cu inculpatul, susținând, prin urmare, apărarea acestuia, ulterior, prin memoriul atașat cauzei a arătat că și-a schimbat declarațiile de teama inculpatului.
Schimbarea din nou a declarației în fața instanței de control judiciar de către partea vătămată a fost privită de tribunal ca fiind consecința presiunilor exercitate de inculpat asupra acesteia, în vârstă de doar 17 ani.
Și martorul a precizat că a revenit asupra declarațiilor date inițial de teamă dar că cele de la urmărirea penală corespund adevărului.
În final, tribunalul reține că prin chiar memoriul depus la dosar inculpatul nu și-a susținut nevinovăția, solicitând numai reducerea pedepsei.
Referitor la individualizarea sancțiunii s-a apreciat că pedeapsa aplicată, situată la limita inferioară a textului de lege încriminator corespunde pericolului social concret al faptei și persoanei inculpatului, care are numeroase condamnări pentru infracțiuni de același gen, pentru tâlhări, viol și omor.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a depune în scris motivele pentru care a promovat calea de atac, astfel cum cer disp. art. 38510al. 1 și 2 cod proc. penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârile de nelegalitate și netemeinicie, susținând că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat, subliniind totodată că partea vătămată a făcut mai multe declarații, având o poziție oscilantă.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 10 și 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859al. 2 și 3 Cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmării penale și al cercetării judecătorești respectiv:procesul-verbal de constatare încheiat la 21 februarie 2008, procesul-verbal de consemnare a declarației verbale făcute de inculpat, procesul-verbal de stabilire a identității inculpatului, procesul-verbal de control corporal preventiv și de ridicare, procesul-verbal de predare a bunului însoțit de planșele foto, declarațiile părții vătămate, ale martorului și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior din care rezultă că la data de 21 februarie 2008 inculpatul a sustras din buzunarul exterior al gecii părții vătămate un telefon mobil marca Sony Erricson, cauzând un prejudiciu de 330 lei, recuperat prin restituirea bunului.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului, în forma cerută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208-209 al. 1 lit. e Cod penal, fapta fiind săvârșită într-un loc public, respectiv pe B-dul - din municipiul
Totodată, în mod corect s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 al. 1 lit. a Cod penal atrasă de pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/03 martie 2000 Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 161/2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care s-au contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 20/1999, nr. 44/1999 și nr.1567/1997, fiind revocată totodată liberarea condiționată pentru restul de 155 zile rămase din sentința penală nr. 1927/1996, în executarea căreia s-a aflat în perioada 07 februarie 1998 - 15 mai 2006 când a fost liberat condiționat conform sentinței penale nr. 1140/08 mai 2006 Judecătoriei Brăila, cu un rest neexecutat de 814 zile închisoare.
În legătură cu circumstanțele comiterii faptei, Curtea reține, ca și instanțele anterioare, că inculpatul nu a contestat prezența sa la locul și momentul comiterii infracțiunii și nici împrejurarea că la percheziția corporală efectuată imediat după săvârșirea faptei, asupra sa a fost găsit telefonul mobil marca Sony Erricson ce aparținea părții vătămate și care a fost predat acesteia de către organele de poliție.
Pe tot parcursul procesului însă inculpatul a susținut că a avut acordul părții vătămate pentru a lua telefonul în cauză, justificând gestul prin faptul că în urmă cu mai mult timp împrumutase un alt telefon mobil părții vătămate iar aceasta nu i l-a restituit.
Apărările inculpatului ce vizează lipsa de vinovăția a acestuia în comiterea infracțiunii de furt calificat, în mod corect au fost înlăturate atât de judecătorie cât și de prima instanță de control judiciar și sunt și în opinia Curții neîntemeiate, având în vedere că din coroborarea probelor la care s-a făcut referire anterior rezultă contrariul, respectiv că luarea bunului mobil din posesia părții vătămate a fost făcută fără consimțământul acesteia.
Chiar dacă pe parcursul cercetării judecătorești, inclusiv în fața instanței de apel, partea vătămată a susținut apărarea inculpatului, este evident că declarațiile date sunt consecința presiunilor exercitate de inculpat asupra sa, fapt ce rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorului cu ocazia reaudierii în fața primei instanțe, aceștia declarând fără echivoc că declarațiile anterioare nu corespund adevărului, fiind date sub imperiul temerii cauzate de inculpat și că declarațiile date la urmărirea penală corespund realității.
Prin urmare, atâta timp cât declarațiile date cu ocazia reaudierii sunt concordante cu cele din timpul urmăririi penale precum și cu restul probelor menționate anterior, rezultă că soluția de condamnare a inculpatului este pe deplin justificată, vinovăția sub forma intenției directe rezultând fără echivoc.
De altfel, Curtea reține și faptul că chiar în varianta susținută de inculpat în sensul că partea vătămată îi datora un telefon mobil, înțelegând prin gestul făcut să-și recupereze bunul, fapta constituie infracțiunea de furt, în alineatul 3 al articolului 208 stipulându-se că "fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitimă a altei persoane".
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, instanțele analizând și înlăturând motivat apărările inculpatului, criticile invocate de acesta se privesc ca nefondate, soluția de condamnare fiind pe deplin justificată.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate este o pedeapsă justă, conformă criteriilor generale cuprinse în art.72 Cod penal și scopului preventiv educativ și sancționator impus de art.52 Cod penal, având în vedere multiplele condamnări ale inculpatului pentru infracțiuni de o gravitate deosebită precum tâlhărie, viol, omor cât și față de împrejurarea că instanța de fond a menținut liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 814 zile din pedeapsa anterioară, apropiat ca întindere de pedeapsa aplicată în cauză.
Drept urmare, constatând că hotărârile pronunțate anterior sunt legale și temeinice, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, îl va respinge, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală, inclusiv în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu, potrivit art.171 alin.3 cod.proc.penală comb. cu art.5 al.1 lit.a din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr.1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 6 august 1981, domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei penale nr. 118 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se va avansa de către Ministerul Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Fiind în concediu legal
de odihnă se semnează de
președintele completului
Grefier,
- -
Red. NI/Tehnored. GM
2 ex./05.01.2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
