Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 23/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 23
Ședința publică de la 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea recursurilor penale având ca obiect furtul calificat (art. 209.Cod Penal) declarate de inculpații și împotriva deciziei penale numărul 221/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc: inculpatul recurent, pentru care răspunde doamna avocat ce substituie pe av., apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, inculpatul recurent, pentru care răspunde domnul avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, partea responsabilă civilmente, părțile civile și, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-a depus la dosar procesul verbal nr.-/2009 întocmit de Poliția com. privind imposibilitatea punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului întrucât din data de 27.01.2009 acesta a plecat de la domiciliu în Municipiul I și nu s-a putut afla adresa.
Instanța, având în vedere răspunsul organelor de poliție privind imposibilitatea punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului, constată că acesta se sustrage de la judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor formulate de inculpați.
Domnul avocat, având cuvântul, precizează că recursul declarat de inculpatul vizează redozarea pedepsei aplicată și solicită instanței a aprecia asupra soluției ce va pronunța.
Doamna avocat, având cuvântul, arată că recursul declarat de inculpatul vizează redozarea pedepsei aplicate dar și reaprecierea modalității de executare a acestei pedepse și solicită instanței a aprecia asupra soluției ce va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că prin decizia Tribunalului Iași au fost respinse apelurile declarate de inculpați.
Aceleași critici au fost invocate de inculpați, referitoare la individualizarea și cuantumul pedepselor aplicate, ori, s-au avut în vedere la acțiunea acestora, în ce-l privește pe inculpatul major, o pedeapsă de 2 ani închisoare, în contextul în care intervine și agravanta prev. la art. 75 lit. c Cod penal, iar față de statutul, îi este antrenată răspunderea în condițiile aplicării disp. art. 37 lit. Cod penal.
În ce-l privește pe inculpatul minor, i-au fost recunoscute, pe lângă disp. art. 99 Cod penal și circumstanțele prev. la art. 74-76 Cod penal, așa încât pedeapsa aplicată de 1 an închisoare cu suspendare este corectă.
În concluzie, apreciind că sunt corect individualizate pedepsele aplicate, decizia fiind legală și temeinică, solicită a fi menținută și a fi respinse recursurile formulate de inculpați, ca nefondate.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 3362/14.11.2007, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
Condamnă inculpații:
1., fiul lui și, născut la data de 28.03.1988 în municipiul I, domiciliat în sat, comuna, județul I, CNP -, cetățenie română, studii 8 clase, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art. 74 lit. c, 76 lit. d Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 110 Cod penal.
În baza disp. art. 1101alin. 1 Cod penal obligă inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor disp. art. 1101alin. 3 și 83 Cod penal.
2., fiul lui și I, născut la data de 27.01.1981 în comuna, județul I, domiciliat în sat, comuna, județul I, CNP -, cetățenie română, studii 5 clase, stagiul militar neîndeplinit, agricultor, necăsătorit, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat", prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, 75 lit. c Cod penal, 74 lit. c raportat la art. 76 lit. c Cod penal și art. 80 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1000 alin. 2 și 1003 Cod civil, obligă inculpații în solidar către părțile civile și, domiciliați în sat, comuna, județul I, la plata sumei de 600 de lei și 80 USD, inculpatul minor și în solidar cu partea responsabilă civilmente, domiciliată în sat, comuna, jud. I, cu titlu de daune materiale.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părților civile și, domiciliați în sat, comuna, județul I, suma de 582 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 193 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească părților civile, fiecare, câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza disp. art. 191 alin. 2, 3 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească statului, fiecare, suma de 200 lei RON cheltuieli judiciare, inculpatul minor și în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
Într-o seară de la începutul lunii decembrie 2004, inculpații și s-au întâlnit, deplasându-se împreună la numita, unde au consumat băuturi alcoolice. Plecând de la, în timp ce se deplasau spre centrul satului, comuna, cei doi inculpați s-au hotărât să sustragă bunuri din locuința părților vătămate și, prin fața căreia treceau.
Astfel, inculpații și au pătruns în curtea părții vătămate, au intrat în bucătăria acesteia, unde nu au găsit bunuri ce i-ar fi putut interesa, apoi s-au deplasat la ușa din spatele casei unde, prin forță, a îndepărtat lacătul ce o asigura, în interior pătrunzând ambii inculpați.
În una din camere, inculpații au găsit sumele de 600 de lei și 80 USD, bani pe care și i-au însușit, împărțindu-i în mod egal și fiecare cheltuindu-i în interes personal.
În noaptea de 10/11.12.2004, inculpatul împreună cu făptuitorii și, însoțiți fiind și de numitul "", prin efracție, respectiv prin îndepărtarea lacătului, au pătruns în locuința părților vătămate și, de unde au sustras, din aceeași cameră din care inculpatul își mai însușise bani, suma de 5.400.000 lei, pe care i-au împărțit astfel: inculpatul a primit suma de 2.000.000 lei, iar făptuitorii și fiecare câte 1.700.000 lei, banii fiind cheltuiți în interes personal, fiecare cumpărându-și câte un telefon mobil. În zilele următoare, inculpatul a făcut schimb de telefoane cu martorul
HGÎn jurul datei de 13.02.2005 inculpatul, singur, pe timp de noapte, prin scoaterea aceleiași uși din balamale, a pătruns din nou în locuința părții vătămate, sustrăgând, de data aceasta, 4 sticle de plastic a câte 2 litri fiecare, 2 cu de albine și 2 cu ulei.
Inculpatul a vândut una din cele două sticle cu de albine, contra sumei de 180.000 lei, martorului cumpărător de bună credință Cea HG de a doua sticlă cu de albine a fost recuperată și predată părții vătămate în proporție de . De asemenea, au fost recuperate de la inculpatul cele două sticle de ulei sustrase.
Audiați în ambele faze procesuale, inculpații au recunoscut și regretat comiterea faptelor.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, dovezi de recuperare parțială a prejudiciului, declarațiile martorilor, care a declarat că pe data de 16.02.2005 inculpatul l-a întrebat dacă nu cumpără ulei și de albine;, care a declarat și el că inculpatul i-a oferit spre vânzare o sticlă de 2 litri de de albine și două sticle de ulei a câte doi litri fiecare, care a fost întrebat de martorul dacă nu cumpără de albine; G, cel care a declarat că în perioada sărbătorilor de crăciun în anul 2004 făcut schimb de telefoane mobile cu inculpatul, iar prin luna februarie 2005 același inculpat i-a oferit spre vânzare o sticlă de plastic cu capacitatea de 2 litri plină cu de albie, martorul dându-i suma de 180.000 de lei;, care a declarat că lucrează la barul familiei sale din satul, iar pe data de 11.12.2004, cu o zi înainte de votare, i-a văzut pe făptuitorii și, împreună cu o altă persoană, un tânăr mic de statură și brunet, având asupra lor telefoane mobile și cumpărând țigări și băutură;, gestionară la AF din satul, comuna, care a declarat că în seara zilei de 10/11.12.2004 i-a văzut pe numiții, și, care dispuneau de bani și își cumpărau țigări cu filtru și băuturi alcoolice, îndeosebi bere, declarațiile făptuitorilor și -, date în cursul urmăririi penale, care, coroborate cu declarațiile inculpaților și, date în ambele faze procesuale, fac dovada deplinei vinovății a acestora, sub forma intenției directe, în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În drept, instanța a constatat că fapta inculpatului minor care, în perioada decembrie 2004 - 13.02.2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a comis, pe timp de noapte și prin efracție, trei acte materiale distincte de sustragere de bani și bunuri materiale ( de albine și ulei), de două ori împreună cu alții și o dată singur, din locuința părții vătămate, cauzând un prejudiciu în cuantum de 1200 lei și 80 USD, recuperat parțial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. si ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 99 și urm. Cod penal, pentru care va fi condamnat.
Fapta inculpatului care, în luna decembrie 2004, pe timp de noapte, prin efracție, împreună cu altul, a sustras din locuința părții vătămate sumele de 600 de lei și 80 USD, prejudiciul astfel creat nefiind recuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. si ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, pentru care va fi condamnat.
În privința acestui inculpat, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, conform art. 334 Cod procedură penală, pentru două motive:
În primul rând, urmează a fi reținută în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c Cod penal respectiv a comiterii faptei împreună cu un minor. Aceasta întrucât, audiat în fața instanței la data de 11.04.2007 (fila 64 dosar), inculpatul a declarat că îl cunoștea pe din urmă cu cinci ani, când acesta era la școală, inculpatul absolvind doar 8 clase, și chiar în sala de judecată a apreciat, uitându-se la, că pare mai mic de 18 ani. Pe cale de consecință, inculpatul cunoștea starea de minoritate în care se afla.
În al doilea rând, va fi reținută starea de recidivă mare postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal, întrucât anterior a fost condamnat prin sentința penală nr. 2986/14.12.2000 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 28.12.2000, la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, pedeapsă executată în perioada 20.01.2001 - 21.02.2003, cu rest rămas de executat de 423 de zile. Pedeapsa s-a considerat executat la data de 19.03.2004, iar la data comiterii noii infracțiuni nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească.
La rezolvarea acțiunii civile formulată de părțile vătămate și, instanța are în vedere constituirea acestora ca părți civile atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, și observând faptul că prejudiciul a fost parțial recuperat. De asemenea, se va avea în vedere și probatoriul administrat în ambele faze procesuale.
În acest sens, deși părțile vătămate au apreciat prejudiciul la suma totală de 60.000.00 lei, din care bani în sumă de 50.000.000 lei și bunuri în valoare de 10.000.000 lei, acest prejudiciu nu a fost dovedit integral. Din cuprinsul declarațiilor martorilor audiați la propunerea părților vătămate, și (filele 84, 85 dosar), nu rezultă cu certitudine ce bunuri și ce sume de bani dețineau cu exactitate părțile vătămate în casă. martori cunosc aspectele relatate în declarații doar de la părțile civile, nu și dintr-o sursă obiectivă, cum ar fi propriile observații. Din aceleași declarații rezultă că părțile civile obișnuiau să împrumute cu sume de bani diferite persoane, ceea ce poate conduce la ideea că nu toți banii solicitați de aceste părți se aflau în casă, ele fiind eventual, împrumutate.
Din actele depuse la dosar rezultă într-adevăr că părțile civile aveau venituri peste ceea ce cheltuiau în mod curent, însă nu există probe că acești bani erau depozitați toți în locuință, erau depozitați la diferite unități bancare ori erau împrumutați.
Raportat la declarațiile inculpaților și ale făptuitorilor, instanța observă că declarațiile acestora sunt identice în privința sumelor de bani sustrase, motivat de faptul că aceștia își împărțeau sumele de bani în mod echitabil, fără a încerca să se inducă în eroare unul pe altul.
Referitor la celelalte bunuri declarate ca sustrase, trebuie luat în considerare și faptul că puteau fi sustrase de alte persoane, nefăcându-se dovada că inculpații au intrat vreodată în contact cu acestea: restul de ulei până la 45 de litri, 10 litri de vin, carne de la 2, 800 de grame lumânări, un sacou, flanele, 5 litri Ť. 2 kg. carne tocată, o cu pulpe de pui. În plus, era imposibil pentru inculpatul să care singur, la o singură intrare, o asemenea cantitate.
Pe cale de consecință, instanța va reține ca prejudiciu cert creat părților civile sumele de 6.000.000 lei și 80 USD - sustrase de inculpații și, suma de 5.400.000 lei sustrasă de inculpatul împreună cu făptuitorii și și 4 sticle de plastic a câte 2 litri fiecare, 2 cu de albine și 2 cu ulei, din care au fost recuperate cele două sticle de ulei și o sticlă de de albine plină doar pe un sfert.
Pentru aceste motive, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1000 alin. 2 și 1003 Cod civil, va obliga inculpații în solidar la plata sumei de 600 de lei și 80 USD, inculpatul minor și în solidar cu partea responsabilă civilmente, urmând ca inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să fie obligat pentru restul prejudiciului. Urmează a se calcula ca preț pentru de albine suma de 80.000 de lei kg, având în vedere că părțile civile nu au făcut dovada unui preț de piață și observând din declarația martorului că acestuia i s-a oferit spre vânzare cu suma de 80.000 de lei kg. se va reține și afirmația părții vătămate referitoare la cantitatea de de albine, respectiv de 6 kg. în cele două sticle de 2 litri (fila 7 verso dosar UP), din aceasta recuperându-se doar din 3 litri, adică 750 (contravaloarea de restituit fiind de 8 lei x 5,250kg. de albine, 42 lei).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații, și partea civilă, criticînd-o ca nelegală și netemeinică.
Părțile civile și au invocat că:
- acțiunea civilă promovată a fost greșit soluționată, instanța
de fond făcând o interpretare eronată a declarațiilor martorilor audiați la stăruința lor spre a demonstra că aveau o situație financiară și materială bună ce le permitea să economisească sume mari de bani, respectiv peste 60.000.000 lei - sumă ce a fost sustrasă de inculpați;
- instanța de fond a omis să dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare suportate de părțile civile;
-pedepsele aplicate inculpaților sunt mult prea blânde în raport cu faptele comise și antecedența penală.
Au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, majorarea pedepselor aplicate inculpaților și executarea lor în regim de detenție, precum și obligarea inculpatului minor în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile.
Ambii inculpați au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, atât în privința cuantumului acestora cât și sub aspectul modalității de executare.
Apelurile declarate de inculpații și au fost apreciate ca nefondate și au fost respinse pentru următoarele considerentele. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond rezultă că prima instanță a reținut și stabilit corect situația de fapt, respectiv circumstanțele reale privind săvârșirea actelor materiale de sustragere a bunurilor din avutul privat al părților vătămate în perioada decembrie 2004 - 13.02.2005, existența infracțiunii de furt calificat în formă continuată, vinovăția inculpaților, încadrarea juridică dată faptelor fiind legală.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaților, tribunalul a constatat că individualizarea judiciară s-a făcut în deplină concordanță cu criteriile prescrise de art. 72 Cod penal.
În sensul dispozițiilor din art. 72 Cod penal, la stabilirea sancțiunilor penale instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama, între altele, de gradul de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului, de împrejurările săvârșirii acestora, precum și de orice alte elemente ce ar agrava ori ar atenua răspunderea penală.
În concret, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul major - constând în sustrageri repetate a mai multor bunuri și a unei sume de bani din locuința părților vătămate și, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul minor, pe timp de noapte și prin efracție - relevă periculozitatea socială deosebită a acestuia. Trebuie relevată și perseverența infracțională a aceluiași inculpat conturată de împrejurarea că acesta este recidivist postexecutoriu, ca urmare a unei condamnări suferite anterior tot pentru o infracțiune contra patrimoniului,
Toate aceste aspecte nu justifică nici diminuarea pedepsei aplicate prin sentința apelată și nici înlocuirea modalității de executare a acesteia.
În ce privește pe inculpatul minor, tribunalul a constatat că și față de acesta prima instanță s-a raportat corect la criteriile anterior enunțate, încât pedeapsa aplicată acestuia corespunde, atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, scopului educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal.
Criticile aduse sentinței apelate de părțile civile și sunt întemeiate doar în parte.
Astfel, potrivit art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul este obligat să plătească părții vătămate în caz de condamnare, precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea, iar potrivit alineatului 4 din același articol, când sunt mai mulți inculpați condamnați, ori dacă există și parte responsabilă civilmente, face aplicarea disp. art. 191 alin. 2 și 3 Cod procedură penală în sensul obligării inculpatului/inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la restituirea cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă.
În speță, inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat în perioada minorității, iar pe lângă răspunderea sa penală a fost antrenată prin sentința apelată și răspunderea sa civilă alături de cea a părții responsabile civilmente, în sensul obligării în solidar a acestora la dezdăunarea părților civile.
Cum, în speță, se impunea aplicarea dispozițiilor legale citate în sensul că obligația restituirii cheltuielilor judiciare către părțile civile trebuia stabilită în sarcina inculpatului minor,în solidar cu partea responsabilă civilmente precum și cu inculpatul major, Tribunalul, constatând aspectul de nelegalitate menționat, a procedat la înlăturarea acestuia, prin desființarea în parte a sentinței apelate.
Criticile ce vizează modul de soluționare a cererii de daune formulate de părțile civile nu sunt fondate.
Din analiza întregului material probator al cauzei, rezultă că prima instanță a făcut o evaluare temeinică și corectă a probatoriului administrat în latura civilă,încât admiterea parțială a pretențiilor acestora este pe deplin justificată.
Părțile civile au pretins în primă instanță că suma de bani ce a fost sustrasă de inculpați este de 50.000.000 lei (fila 28), iar bunurile sustrase în aceleași împrejurări sunt în valoare de 10.000.000 lei, însă, în lipsa unor probe concludente care să ofere date certe din care să rezulte întinderea reală a prejudiciului cauzat de inculpați nu se poate reține temeinicia pretențiilor lor.
Astfel,în baza urmăririi penale și în faza judecății, inculpații au recunoscut că la începutul lunii decembrie 2004 au sustras din locuința părților civile un portofel ce conținea o sumă de bani, din care a primit fiecare câte 3.000.000 lei și câte 40 dolari.
Inculpatul a recunoscut și că la data de 10/11.12.2004, împreună cu făptuitorii și au sustras din aceeași locuință o sumă de bani, din care el a primit 2.000.000 lei, iar cei doi câte 1.700.000 lei.
Cum declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe (martorul - fila 84 și martorul - fila 85) nu confirmă susținerile părților civile privind suma de bani sustrasă din locuință de inculpați, ori că acestea aveau într-adevăr în locuință, la datele menționate (decembrie 2004) suma de 50.000.000 lei și 150 USD, ci doar relevă aspecte legate de modul în care își gestionau avutul personal, în mod corect au fost obligați inculpaților la restituirea sumelor de bani anterior menționate.
Nefondată este și critica formulată de acestea privind pedepsele aplicate inculpaților, întrucât, cum s-a arătat deja, prima instanță, cu prilejul individualizării judiciare ale acestora s-a raportat corect la toate datele cauzei cât și la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 3362/14.11.2007 a Judecătoriei Iași.
Totodată, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de părțile civile și împotriva aceleiași sentințe ce a fost desființată în parte în latura penală, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a inculpaților la restituirea sumei de câte 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, către părțile civile.
Rejudecând cauza în limitele arătate, Tribunalul, în baza art. 193 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente, precum și pe inculpatul să plătească părților civile și, câte 250 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare suportate de acestea (onorariu avocat ales) la judecata cauzei în primă instanță.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpații-apelanți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar cele ocazionate de soluționarea apelurilor părților civile au rămas în sarcina acestuia, potrivit alineatului 3 al aceluiași articol.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpații și și criticate ca netemeinice.
Prin recursurile declarate, inculpații au formulat critici pe planul individualizării pedepselor solicitând reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță și menținute de instanța de apel, precum și reindividualizarea modalității de executare a pedepselor.
Verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, dar și din oficiu conform art.3859alin. 3 Cod procedură penală combinate cu art. 3856alin. 1 Cod procedură penală și art.3857alin.1 Cod procedură penală, instanța de recurs constată următoarele:
Din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești rezultă că în mod corect instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților și în săvârșirea faptelor, în raport de situația de fapt reținută.
În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel a procedat la propriul examen al probelor stabilind la rândul ei vinovăția inculpaților în comiterea faptelor.
Activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost reținută corect pe baza plângerii și a declarațiilor părții vătămate, a procesului -verbal de cercetare la fața locului, a dovezilor de recuperare parțială a prejudiciului, a declarațiilor martorilor audiați în cauză, a declarațiilor făptuitorilor și - și a declarațiilor date de inculpați, probe ce dovedesc cu certitudine că inculpatul minor, în perioada decembrie 2004 -13 februarie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, comis pe timp de noapte și prin efracție, 3 acte materiale distincte de sustragere de bani și bunuri, de două ori împreună cu alții și o dată singur, din locuința părții vătămate, cauzând un prejudiciu în cuantum de 1200 lei și 80 USD, recuperat parțial, iar inculpatul, în luna decembrie 2004, pe timp de noapte, prin efracție, împreună cu altul a sustras din locuința părții vătămate sumele de 600 lei și 80 USD.
În raport cu situația de fapt relevată de probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei inculpatului este legală, fiind stabilită în concordanță cu con ținutul constitutiv al normei de incriminare.
Sub aspectul evaluării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului minor, Curtea constată că deși în considerentele hotărârii primei instanțe activitatea infracțională a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prin dispozitivul sentinței, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. "a", "g" și "i" Cod penal, fără a fi reținute dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal.
Eroarea instanței de fond nu a fost înlăturată de instanța de apel investită cu soluționarea apelurilor declarate de părțile vătămate și nu poate fi remediată de instanța de recurs în calea de atac exercitată exclusiv de inculpat întrucât s-ar încălca principiul "non reformatio in pejus" prev. de art. 3858Cod procedură penală.
La stabilirea tratamentului sancționator prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală atât a criteriilor prevăzute de art. 100 Cod penal privind alegerea sancțiunii aplicabile inculpatului -minor - dezvoltarea intelectuală și morală a acestuia, conduita în familie și societate, condițiile materiale și morale ale familiei din care provine - date ce rezultă din referatul de evaluare psihosocială întocmit în cauză, cât și a celor stipulate în art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor comise corelat cu condițiile concrete de săvârșire - pe timp de noapte, prin efracție, de mai multe persoane împreună, numărul actelor materiale de sustragere, de valoarea prejudiciului cauzat, antrenarea unui minor în activitatea infracțională, dar și de elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat - atitudinea procesuală sinceră adoptată de ambii inculpați, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului minor și perseverența în activitatea infracțională manifestată de inculpatul major ce a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor stabilite de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență prin dozarea pedepselor în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de textul sancționator ca efect al reținerii în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. "c" Cod penal.
De asemenea, sub aspectul modalității de executare a pedepselor, se constată că au fost respectate dispozițiile art. 52 Cod penal, iar, pedepsele aplicate cu executare în regim de detenție pentru inculpatul și cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81 Cod penal pentru inculpatul, vor avea eficiență maximă în atingerea scopurilor educativ și de exemplaritate a acestora în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de noi infracțiuni și de resocializarea lor viitoare pozitivă.
În consecință, fiind respectate dispopzițiile legale și neexistând temeiuri de reducere a pedepselor ori de reconsiderare a modalităților de executare, critica formulată de recurenți este nefondată.
Față de cele expuse mai sus, motivul de recurs invocat de inculpați fiind neîntemeiat, iar, din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul minor pentru în solidar cu partea responsabilă civilmente, onorariile pentru apăsătorii desemnați din oficiu inculpaților urmând a fi suportate din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 221 din 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei onorariu apărător din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.03.2009
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu, Claudia Susanu
