Violul (art.197 cod penal). Decizia 24/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIE Nr. 24

Ședința publică de la 05 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu

JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu

Grefier - -

Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror -

La ordine judecarea recursurilor penale având ca obiect art. 197 Cod penal, declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de către inculpații, - și -, aflați în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva deciziei penale nr. 486 din data de 21.11.1988 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2009 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.03.2009, când;

INSTANȚA

Asupra recursurilor penale de față.

Prin sentința penală nr. 26 din 23 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Pașcanis -a dispus condamnarea inculpaților:

1., fiul lui și, născut la 22.08.1977 în P, recidivist, arestat preventiv în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în dauna părții vătămate.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 2.08.2007.

În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a,b,e Cod penal.

2., fiul lui și, născut la 22.08.1980 în P, recidivist, arestat preventiv în Penitenciarul Iași, la pedepsele:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în dauna părții vătămate

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 134 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.563/2005 a Judecătoriei Pașcani, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința penală de față, astfel că inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu 2 august 2007.

În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a,b,e Cod penal pe durata legală.

În temeiul art. 10 lit. h și art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal în dauna lui.

3., fiul lui și, născut la 13.01.1986 în P, cu antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Iași, la pedepsele:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal.

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal în dauna lui

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu 2.08.2007.

În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,e Cod penal pe durata legală.

În temeiul art. 10 lit. h și art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură civilă s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal în dauna lui.

S-a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate și obligați inculpații în solidar să plătească suma de 4500 lei daune morale.; totodată au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții vătămate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată ( onorariu avocat).

Onorariile avocat oficiu în sumă de 300 lei vor fi suportate inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Inculpații și au fost obligați să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 230 lei fiecare, iar. câte 80 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații, și se află în relații de prietenie și locuiesc în municipiul P cart., fiind cunoscuți cu antecedente penale.

La data de 15.07.2007, inculpații și, după ce au consumat băuturi alcoolice la diferite localuri din mun. P, au luat hotărârea să meargă la locuința părții vătămate, ce locuia cu concubinul său, cu chirie la numitul G de pe strada - - din mun. Cei doi inculpați au ajuns la locuința părții vătămate în jurul orei 24,00, au pătruns fără drept în locuință prin forțarea ușii de acces. După ce inculpații l-au trezit pe numitul, l-a lovit pe acesta pentru a se asigura că acesta nu poate veni în sprijinul concubinei sale. Folosind violența, asupra părții vătămate, inculpatul, fără consimțământul, acesteia a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, după care și, prin violență a avut un raport sexual nefiresc cu partea vătămată. Întrucât inculpatul, i-a ținut mâinile imobilizate părții vătămate, și folosind și alte violențe, inculpații au profitat de neputința victimei de a se apăra și de a-și exprima vreo voință în legătură cu actul sexual.

Concubinul victimei, a ieșit în curte și a alarmat vecinii dintre care si pe proprietarul imobilului unde erau chiriași, Inculpatul, și-a uitat în camera în care a comis violul, cămașa pe care o purta și care a fost găsită cu ocazia cercetării la fata locului. Victima a fost examinată la. I, iar din certificatul medico-legal, rezultă că aceasta a prezentat echimoze produse prin lovire, dar care nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.

La interogatoriul luat în instanță, inculpații au arătat că ar fi avut o înțelegere cu concubinul părții vătămate, iar ușa era deschisă la locuința unde stătea cu chirie partea vătămată. Aceste împrejurări, sunt contrazise de declarațiile părții vătămate, cât și concubinul acesteia.

Aceeași inculpați în după amiaza zilei de 16.07.2007, inculpații, și, au consumat băuturi alcoolice în cartierul în care locuiesc din municipiul P și anume la barul " " situat pe strada - -. Toți trei au consumat băuturi alcoolice până in jurul orelor 17,30, când pe stradă au trecut, minora, în vârstă de 16 ani, ce era însoțită de minora -. Inculpatul, a ieșit de pe terasa localului, în stradă și profitând de naivitatea părții vătămate, a ademenit-o să meargă pe terasa localului privat, unde se aflau și ceilalți doi inculpați.

După o anumită perioadă de timp, partea vătămată minoră, sub amenințarea cu un cuțit de către și lovită de către, a fost condusă de pe terasa barului într-o toaletă din curtea localului, aflată în apropiere și obligată să întrețină raport sexual fără consimțământul său, cu inculpații și. Inculpații au profitat de neputința victimei de a se apăra și de a-și exprima voința, și deși violențele asupra victimei nu au fost irezistibile, victima în condițiile în care se afla, și-a dat seama că rezistența ei ar fi zadarnică. Instanța a putut aprecia disproporția fizică a victimei minore și statura atletică a celor trei inculpați, putând deduce că rezistența acesteia ar fi fost zadarnică.

Deși și- retractat parțial în faza de judecată declarația, martorul, barmanul localului a sesizat prezența inculpaților și a victimei în toaleta localului și i-a atenționat pe aceștia. Susținerea inculpaților în sensul că victima ar fi putut să anunțe un echipaj de poliție ce s-ar fi aflat în zonă, este contrazisă de depoziția martorului, care a arătat că nu a fost prezent nici un echipaj de poliție anterior, la localul respectiv. Tot sub imperiul amenințării și împotriva voinței acesteia, victima minoră a fost dusă pe un teren alăturat P, fiind văzuți de martorii: și, sora inculpatului.

În timp ce inculpații și au rămas la marginea terenului, inculpatul, prin amenințări și violență a întreținut cu minora, fără consimțământul acesteia, raport sexual normal.

Din certificatul medico-legal al I, urmare a examinării medicale a victimei, reiese că victima a prezentat echimoze și o fractură a marginii incizale ( 31), care s-ar fi putut produce prin loviri ( palmă, pumn), necesitând pentru vindecare un număr de o zi îngrijiri medicale.

Susținerile inculpaților la interogatoriul luat în instanță, că victima minoră ar fi întreținut relații sexuale și cu numiții și, sunt contrazise de depozițiile celor doi martori și din celelalte probe administrate în cauză, neavând de fapt nici o relevanță privitor la activitatea infracțională a celor trei inculpați.

În drept, s-a reținut de către prima instanță că fapta inculpatului, care la data de 16.07.2007 a întreținut raporturi sexual împotriva voinței și profitând de neputința victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința, cu partea vătămată și împreună cu coinculpații și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, în formă agravată, prevăzută si pedepsită de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și urmând a fi condamnat la pedeapsa închisorii cu privare de libertate.

Fapta inculpatului, care la data de 15.07.2007 în jurul orelor 24,00 pătruns fără drept în locuința deținută cu chirie de, împreună cu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, și pentru care urmează a fi condamnat la pedeapsa închisorii cu privare de libertate. Nu are relevanță în cauză că proprietarul imobilului era o altă persoană, pentru realizarea conținutului acestei infracțiuni.

Fapta aceluiași inculpat, care la aceeași dată, împreună cu, a întreținut raport sexual cu victima, profitând de neputința victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința, și prin constrângere fizică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol in formă agravată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și pentru care urmează a fi condamnat la pedeapsa închisorii cu privare de liberate.

Fapta aceluiași inculpat, care, în aceeași modalitate, la data de 16.07.2007, împreună cu, coinculpații și a întreținut raport sexual cu minora profitând de neputința victimei de a se apăra, și fără consimțământul acesteia, dar și prin constrângere fizică și psihică întrunesc elementele infracțiunii de viol in formă agravată, prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, și urmând ca inculpatul să fie pedepsit la pedeapsa închisorii cu privare de libertate.

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea din cele aplicate.

În temeiul art. 61 Cod penal, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă de 134 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 563/2005 a Judecătoriei Pașcani, rest de pedeapsă pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința penală de față, astfel ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Față de retragerea plângerii prealabile, de către, instanța în temeiul art. 10 lit. h și art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal în dauna lui.

În drept, s-a reținut de către prima instanță că fapta inculpatului, care la data de 15.07.2007, pe timp de noapte și împreună cu a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, unde aceasta locuia cu chirie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu privare de libertate.

Faptele aceluiași inculpat care la datele de 15.07.2007 și 16.07.2007, împreună cu ceilalți inculpați a întreținut raport sexual, profitând de neputința victimei de a se apăra, și fără consimțământul acesteia, respectiv cu și minora, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de viol în formă agravată prevăzute de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal și urmând a fi condamnat la pedeapsa închisorii cu privare de libertate pentru fiecare infracțiune în parte.

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal, instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea din cele aplicate.

În condițiile retragerii plângerii prealabile, de către, instanța de fond in temeiul art. 10 lit. h și art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale, de individualizare prev. de art. 52 și 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise, limitele speciale de pedeapsă, prev. de art. 192 alin. 2 și art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal și agravanta recidivei.

Cu privire la inculpați, instanța a reținut că aceștia au avut o poziție nesinceră, iar acțiunile lor infracționale săvârșite împreună le-au dat o mai mare încredere în reușită, au făcut să acționeze cu mai multă îndrăzneală și să înfrângă mai ușor rezistența victimelor.

În ceea ce privește acțiunea civilă a părții vătămate minore, privitor la plata daunelor morale, instanța a reținut că aceasta este elevă, dar nefiind la o deplină maturitate, nu a beneficiat nici de grija mamei sale care este plecată la muncă în străinătate.

Instanța a constatat că minora a avut suferințe de ordin psihic, fiind elevă și fapta reprobabilă a inculpaților a avut o anumită rezonanță în comunitatea locală unde își are domiciliul atât inculpații cât și partea vătămată.

Astfel instanța în temeiul art. 14 și art. 346, Cod. procedură penală a admis in parte acțiunea civilă a părții vătămate și a obligat inculpații în solidar, la plata daunelor morale apreciată de instanță la cca din cele solicitate.

În termenul prev. de art. 363. proc. pen. hotărârea Judecătoriei Pașcania fost apelată de către partea civilă, precum și de către inculpații -, - și, care au criticat-o sub aspectul temeiniciei și legalității, astfel:

partea civilă a invocat faptul că prima instanță a aplicat pedepse mult prea mici inculpaților, precum și faptul că au fost obligați la plata daunelor morale într-un cuantum mult redus, raportat la prejudiciul moral produs;

inculpatul, prin motivele de apel d epuse în scris ( fila 62-64 ds. apel) a invocat următoarele:

- cu privire la faptele reținute a fi săvârșite în dauna părții vătămate, situația de fapt prezentată de către prima instanță este neconformă cu realitatea și probatoriul administrat, probatoriu care nu confirmă săvârșirea acestor fapte, respectiv de viol și violare de domiciliu;

- cu privire la fapta reținută a fi săvârșite în dauna părții vătămate, nici aceasta nu a fost probată, iar în faza de urmărire penală, precum și în faza cercetării judecătorești, nu au fost clarificate împrejurările de fapt anterioare întâlnirii inculpaților cu pretinsa victimă, din perioada staționării în incinta localului respectiv, precum și condițiile în care s-au deplasat părțile de la acel local spre și în spatele CFR, toate aceste împrejurări constituind aspecte esențiale, care puteau lămuri faptul dacă au existat acte de violență fizică sau morală, care a fost contribuția victimei și a fiecărui inculpat;

- în mod greșit au fost acordate daune civile, având în vedere că nu a fost probate de către partea vătămată.

inculpații și, au precizat, prin avocat, oral, că nu sunt vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și, ulterior, condamnați de către prima instanță, iar prin memoriile depuse la dosarul cauzei au arătat în detaliu situația de fapt reală, inadvertențele din declarațiile părților vătămate precum și probele care dovedesc nevinovăția lor (a se vedea memoriile de la filele 40, 51, 87, 88, 108-112, 129, 197, 219, 216 și 268)

Trebuie precizat și faptul că inculpatul a solicitat administrarea de noi probatorii, instanța încuviințându-i audierea martorilor și.

Inculpatul a solicitat a fi reaudiat în cauză, cerere admisă în ședința de judecată din data de 26.06.2008, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei.

Tribunalul, constatând că partea vătămată nu a fost audiată de către prima instanță, iar părțile vătămate și fie că nu au fost audiate cu privire la situația de fapt, fie au fost audiate lapidar, modalitate de audiere ce s-a repetat cu privire la unii martori, a dispus, din oficiu, audierea celor trei părți vătămate și a martorilor G, - și.

Astfel, la termenul de judecată din data de 13.10.2008 a fost audiată partea vătămată și martorii - și, iar la termenul din data de 13.11.2008 s-a constatat imposibilitatea audierii celorlalte părți vătămate și a martorului

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de către apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:

. În ceea ce privește motivele de apel formulate de către inculpații și - referitoare la infracțiunile de "violare de domiciliu", prev. și ped. de art. 192 al. 2 Cod penal și "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2 lit. a Cod penal, comise în dauna părții vătămate,tribunalul a constatat că sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală apelată s-a dispus condamnarea inculpaților și - pentru săvârșirea infracțiunilor de "violare de domiciliu", prev. și ped. de art. 192 al. 2 Cod penal și "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2 lit. a Cod penal, în dauna părții vătămate, reținându-se următoarea situație de fapt:

"În după amiaza zilei de 15.07.2007, inculpații și, au consumat băuturi alcoolice în diferite localuri din cartier, după care în jurul orei 24,00, s-au hotărât să meargă la locuința părții vătămate, ce locuiește cu concubinul său și în chirie într-o anexă a lui G, de pe strada - - din mun.

Cei doi inculpați au ajuns la locuința părții vătămate, pe timp de noapte, și au pătruns fără drept în locuință prin forțarea ușii de acces. Inculpatul, a văzut pe care dormea lângă concubinul său. Cei doi inculpați l-au dat jos pe concubinul părții vătămate și l-au lovit, după care inculpatul, s-a urcat în pat lovind și pe partea vătămată, dezbrăcând-o și împotriva voinței acesteia, a întreținut raport sexual normal. In acest timp a prins de păr partea vătămată și a obligat-o pe aceasta la raport sexual nefiresc. Partea vătămată a susținut că nu a avut posibilitatea să se împotrivească, întrucât inculpatul îi ținea mâinile imobilizate.

La un moment dat, concubinul victimei, a reușit să scape din mâinile inculpaților și a ieșit afară în curte, alarmând vecinii. Imediat, din locuință a ieșit și partea vătămată, care se afla dezbrăcată și a anunțat pe proprietarul imobilului,

Inculpatul și-a abandonat în camera în care a comis violul, cămașa pe care o purta, aceasta fiind găsită cu ocazia cercetării la fața locului. Victima a fost examinată la. I, iar din certificatul medico-legal, reiese că aceasta prezenta echimoze produse prin lovire, dar care nu au necesitat îngrijiri medicale." Mijloacele de probă ce au stat la baza punerii în mișcare acțiuni penale și trimiterii în judecată a inculpaților pentru aceste fapte, și ulterior condamnării acestora au fost, potrivit sentinței penale:

- plângerea și declarațiile părții vătămate;

- certificatul medico-legal nr. 4756/18.07.2007 eliberat de I;

- procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto anexă;

- declarațiile martorilor, G;

- declarațiile inculpaților, precum și procesele-verbale de confruntare.

Tribunalul, analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăriri penale cât și în cursul cercetării judecătorești de către prima instanță, a constatat că faptele inculpatului și, din seara de 15.07.2007, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "violare de domiciliu" și "viol", iar, în ceea ce privește această ultimă faptă, nu a fost comisă de către inculpatul.

Astfel, partea vătămată în sesizarea depusă la poliție, la data de 17.07.2007 a reclamat faptul că, în noaptea de 15/16.07.2007, în jurul orelor 23,00, în timp ce dormea cu numitul, concubinul său, a auzit bătăi în ușă, după care trei persoane, și un tânăr necunoscut, au forțat ușa, au intrat în casă. Cei trei i-au acuzat că le-ar fi sustras o sabie de mare valoare, după care l-au agresat fizic pe concubinul său, timp în care numitul a întreținut un raport sexual cu ea. Raportul sexual normal nu a fost finalizat, întrucât au fost alertați vecinii și organele de poliție de către concubin, care a reușit la un moment dat să fugă din casă.

În aceeași zi, partea vătămată a dat și o declarație, în care a mai precizat că, în perioada în care inculpatul și tânărul necunoscut l-au imobilizat pe concubinul său și l-au pus la pământ, inculpatul a întreținut un raport sexual împotriva voinței sale. Totodată, partea vătămată a adăugat, în aceeași declarație, că, în timp ce inculpatul întreținea raportul sexual cu ea, inculpatul a prins-o de păr și a forțat-o să întrețină un act sexual oral.

Cu ocazia confruntării cu inculpatul, partea vătămată și-a menținut declarațiile anterioare, adăugând doar că cei trei tineri au stat în locuința sa circa o oră și J sau două, timp în care au consumat patru sticle de bere.

Partea vătămată a fost audiată și de către procuror - a se vedea declarația de la filele 124-125 ds. urm. pen. - ocazie cu care și-a menținut declarațiile anterioare

Numitul a formulat, la data de 03.08.2007, o plângerea prealabilă împotriva inculpaților și, precum și împotriva celui de al treilea tânăr necunoscut pentru comiterea infracțiunii de "lovire și alte violențe", reclamând că cei trei au intrat, în noaptea de 15/16.07.2007, fără drept, în camera în care locuia cu concubina sa, și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, iar tânărul necunoscut doar l-a imobilizat (plângerea prealabilă a fost retrasă în faza judecății în primă instanță la termenul din data de 26.09.2007).

Cu privire la fapta de viol, susnumitul a dat o declarație, în calitate de martor, în data de 17.07.2007, în care a confirmat că în timp ce era imobilizat de către inculpatul și de către tânărul necunoscut, inculpatul a întreținut cu forța un raport sexual cu concubina sa. La un moment dat, a reușit să scape și a mers la locuința lui G de unde a sunat la poliție. Cei trei au plecat, iar la fața locului a avenit o patrulă de poliție. În timp ce le-a comunicat polițiștilor ce s-a întâmplat, inculpații și tânărul necunoscut s-au reîntors pentru a-și recupera inculpatul cămașa, pe care a uitat-o în locuință.

Cu ocazia confruntării cu inculpatul, în data de 02.08.2007, acest martor și-a menținut declarațiile anterioare, dar a adăugat și faptul că inculpatul a întreținut cu forța un raport sexual oral cu partea vătămată.

Martorii - și, ce locuiesc cu chirie în locuința numitul G, au declarat în ambele faze procesuale că, în noaptea de 15/16.07.2007, în jurul orelor 24,00, au fost treziți de către, care a bătut la ușa locuinței lor. A ieșit afară proprietarul G și ei au auzit că i-a solicitat să sune la poliție întrucât niște indivizi îl omoară în casă. Pe geam au observat că în curte a ieșit și partea vătămată, complet dezbrăcată, care striga că a fost dezbrăcată de niște tineri.

Martorul G, a declarat în faza de urmărire penală, că în noaptea de 15/16.07.2007 a fost trezit de către, care i-a cerut să sune la poliție întrucât niște bărbați voiau să o violeze pe concubina sa. A sunat la poliție, după care a ieșit în curte, iar la poartă, în stradă, i-a găsit pe inculpații și, primul fără cămașă, și care erau sub influența alcoolului. Inculpații i-au spus că, în acea seară, au băut cu și la un bar din oraș, după care s-au deplasat la locuința celor doi, întrucât inculpatul s-a înțeles cu să întrețină relații sexuale cu concubina acestuia. Întrucât aceasta nu a vrut, inculpatul a solicitat să-i fie restituiți banii dați celor doi pentru a plăti consumația la bar, fapt ce a generat conflictul.

În fața primei instanțe, martorul Gam ai adăugat că, la acel moment, ușa de la locuința concubinilor și, era defectă și era lăsată deschisă.

A fost întocmit un raport de către organele de poliție care au venit la fața locului (fila 28 ds. urm. pen.), din conținutul căruia rezultă că cele patru persoane, și se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Din relatările acestora au stabilit că inculpații au intrat în locuința celor doi concubini pentru a consuma băuturi alcoolice. Pe acest fond a avut loc un schimb de cuvinte injurioase și cei doi tineri au fost dați afară. Numita a reclamat că numiții și, prin folosirea amenințărilor, au violat-

Partea vătămată a fost examinată medico-legal, constatându-se că prezintă la nivelul genunchiului drept intern o echimoză ce s-a putut produce prin lovire și care poate data din 15/16.07.2007, dar nu prezintă semne de violență în sfera genitală - a se vedea concluziile certificatului medico-legal cu nr. 4756/18.07.2007 de la fila 9 ds. urm. pen.

Inculpații - și, în depozițiile date pe tot parcursul procesului penal, (în faza de urmărire penală, în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare, precum și în faza cercetării judecătorești) nu au recunoscut comiterea faptelor de violare de domiciliu și viol, declarând că, în ziua de 15.07.2007, după ce au consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri, s-au întâlnit cu numitul, căruia i-au cerut să le facă rost de o femeie pentru a întreține raporturi sexuale. a fost de acord și le-a solicitat suma de 80 lei Ron, spunându-le că seara, după ce se înnoptează, să vină la locuința sa unde stă cu chirie.

I-au înmânat acestuia suma cerută și, pe la orele 22,00, după ce au mai consumat băuturi pe la alte baruri, au luat 6 sticle de 1/2 de bere, și două pachete de țigări, au mers la locuința lui. Aici, ușa era deschisă, au intrat și l-au găsit pe acesta cu o femeie. Toți au început să consume băuturile aduse, iar, la un moment dat, inculpatul, crezând că respectiva femeie, concubina numitului, este cea pentru care plătise a început să întrețină un act sexual oral, după ce o dezbrăcase complet cu acceptul acesteia. Martorul când a sesizat că concubina sa este dezbrăcată și întreține un raport sexual oral cu inculpatul a început să țipe, să-i facă hoți și bandiți", după care a ieșit în curte.

Ambii inculpați au precizat că nu a mers cu ei alt tânăr în seara respectivă.

a) Analizând coroborat întregul material probator, ce a fost expus detaliat mai sus, tribunalul a constatat că, în afara declarațiilor părții vătămate, în cauză nu există alte probe directe, sau cel puțin indirecte (circumstanțiale), în dovedirea infracțiunii de "violare de domiciliu", pentru care inculpații și au fost trimiși în judecată, și, ulterior, condamnați de către prima instanță.

Dar, potrivit disp. art. 75 Cod procedură penală, declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În ceea ce privește declarațiile martorului, concubinul părții vătămate, tribunalul le-a înlăturat ca fiind nesincere, având în vedere atât relația apropriată cu partea vătămată, cât și contradicțiile cu celelalte împrejurări de fapt ce rezultă din probatoriul administrat.

Astfel, forțarea ușii de acces în camera în care partea vătămată și concubinul său, stăteau cu chirie, este contrazisă de situația de fapt constată de către organele de poliție care, cu prilejul cercetării la fața locului, nu au sesizat urme vizibile de forțare și de declarația martorului G, proprietarul imobilului care a precizat că ușa era defectă și nu era posibilă închiderea acesteia.

Cum, în locuința respectivă inculpații au stat, potrivit chiar declarațiilor părții vătămate circa 2 ore, timp în care au consumat băuturi alcoolice - acest ultim aspect rezultă și din raportul organelor de poliție care, sosite la fața locului, au constatat că inculpații, partea vătămată și concubinul acesteia se aflau în stare de ebrietate, precum și din procesul verbal de cercetare la fața locului, din conținutul căruia rezultă că au fost găsite sticlele de bere ce au fost consumate în acea seară -, este necredibilă versiunea părții vătămate că inculpații au intrat și au stat în locuința sa fără consimțământul său.

De altfel, și susținerile părții vătămate și ale concubinului acesteia că au fost agresați fizic în mod repetat, ultimul chiar imobilizat pe perioada celor două ore, nu au fost dovedite, în cauză, de nici un mijloc de probă.

Față de cele arătate tribunalul a constatat că fapta reclamată de către partea vătămată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "violare de domiciliu", întrucât nu este îndeplinită una din condițiile de existență a laturii obiective, și anume ca pătrunderea în locuință să se facă fără consimțământul persoanei care o folosește.

b) În ceea ce privește infracțiunea de "viol", tribunalul a constatat că din întreg materialul probator rezultă doar că inculpatul a întreținut un act sexual oral cu partea vătămată, consimțit de către aceasta din urmă.

Violențele psihice și psihice care au fost reclamate de către partea vătămată nu au fost probate decât de declarația martorului, declarație pe care tribunalul a înlăturat-o, ca fiind nesinceră, având în vedere atât relația de concubinaj cu partea vătămată, cât și aspectele contradictorii relatate.

Astfel, partea vătămată și martorul au reclamat exercitarea de violențe fizice pe parcursul a două ore, violențe care nu au fost dovedite de vreun act medico-legal. Este adevărat că partea vătămată a prezentat o echimoză la genunchiul drept, dar, această leziune singulară, prin ea însăși nu este de natură a proba violențele presupus a fi exercitate asupra părții vătămate.

Martorul a declarat că a fost lovit și imobilizat pe toată perioada celor două ore, dar partea vătămată, a declarat că inculpații au și băut patru sticle de bere în aceeași perioadă, aspect ce face neveridică susținerile martorului.

Faptul că organele de poliție, ce au fost chemate la fața locului au constatat că și partea vătămată și concubinul acesteia se aflu în stare ebrietate, confirmă susținerile inculpaților că băuturile au fost consumate împreună cu aceștia.

Declarațiile martorilor -, și G, nu sunt decât probe indirecte (circumstanțiale), care prin ele singure, sau coroborate, nu fac dovada clară, indubitabilă, constrângerii părții vătămate pentru întreținerea unui act sexual cu partea vătămată.

Totodată, tribunalul a constatat că nici raportul sexual normal nu este dovedit, și față de recunoașterea inculpatului că a întreținut doar un act sexul oral cu partea vătămată, se va reține că, în fapt, inculpații și, au consumat băuturi cu partea vătămată și concubinul acesteia, după care primul inculpat a avut un act sexual oral cu partea vătămată, fără aoc onstrânge pe aceasta, relații sexuale ce au fost întrerupte de opoziția concubinului părții vătămate. Pe fondul consumului de alcool, discuția dintre părți a degenerat, fapt ce a determinat chemarea de către martorul a organelor de poliție.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, tribunalul a constatat că nu a fost dovedită în sarcină acestuia săvârșirea vreunui act sexual de orice natură cu partea vătămată.

Ca și în cazul inculpatului, actul sexual oral cu partea vătămată este confirmat doar de declarația martorului, declarație, care așa cum s-a arătat mai sus este nesinceră.

Pentru toate aceste considerente tribunalul a constatat că fapta inculpatului de a întreține un act sexual oral cu partea vătămată nu întrunește elementele constituie ale infracțiunii de "viol", întrucât nu este îndeplinită una din condițiile de existență a laturii obiective, și anume ca actul sexual să se facă prin constrângerea părții vătămate sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul -, nu a fost dovedită comiterea de către acesta a vreunui act sexual de orice natură cu aceeași parte vătămată.

II. Referitor la motivele de apel formulate de către inculpații, - și referitoare la infracțiunile de "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2 lit. a Cod penal, comise în dauna părții vătămate, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Prin motivele de apel, prin declarația dată în fața instanței de apel d e către inculpatul, prin memoriile depuse la dosar, inculpații apelanți au invocat că situația de fapt reținută de către prima instanță este neconformă cu realitatea, din probatoriul administrat rezultând următoarele împrejurări care confirmă nevinovăția lor, și anume:

- partea vătămată a mai întreținut cu unul din inculpați relații intime anterior și era cunoscută ca o fată care întreținea relații sexuale contra cost;

- partea vătămată a solicitat și a consumat băuturi alcoolice și a avut o conduită în incinta barului care exclude determinarea ei prin acte de violență psihică sau fizică la întreținerea raporturilor sexuale;

- partea vătămată cunoștea intenția inculpaților de a întreține cu ea relații sexuale, ea dându-și acordul în acest sens;

- libertatea de mișcare a părții vătămate nu a fost îngrădită, aceasta putând oricând să părăsească barul sau să refuze să meargă în incinta, nefiind în nici un moment imobilizată, escortată sau amenințată, și putea să solicite ajutor pe tot parcursul drumului parcurs către stadion, având în vedere că s-au întâlnit cu persoane pe stradă și, chiar, au intrat și într-un magazin;

- actele medico-legale nu confirmă existența unor leziuni specifice violului și nici nu s-a putut stabili prin analiza probelor biologice consumarea vreunui raport sexual,

Inculpații apelanți au solicitat, ca și în fața primei instanțe, să se dispună achitarea pentru comiterea faptei de viol, întrucât fapta nu există, fiecare negând faptul că a întreținut vreun act sexual de orice natură cu partea vătămată.

Dar, în ceea ce privește situația de fapt, reținută de prima instanță, tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției inculpaților.

Reanalizând întreg materialul probator administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, inclusiv și în fața instanței de apel, tribunalul a reținut următoarele:

În fapt, n după amiaza zilei de 16.07.2007, inculpații, și, au consumat băuturi alcoolice în incinta barului " ", iar, în jurul orelor 17,30, văzând-o trecând pe stradă pe minora, în vârstă de 16 ani, ce era însoțită de numita -, au luat hotărârea de a întreține relații sexuale cu aceasta.

Astfel, inculpatul, a ieșit din incinta barului, a oprit-o pe partea vătămată, i-a solicitat să meargă cu el la bar, și pentru a fi mai convingător a luat-o de braț. Inculpatul i-a spus și prietenei părții vătămate să vină și ea la bar, aceasta acceptând. Partea vătămată a fost așezată la o masă din curtea barului (a se vede pozele cu aspecte de la fața locului de la filele 45-54 ds. urm. pen.). Le-a solicitat de mai multe ori inculpaților să o lase să plece, chiar a început să plângă, dar nu a reușit să-i înduplece. După scurt timp, inculpații i-au zis martorei - să plece, și chiar i-au solicitat unui tânăr, pe nume, poreclit "", ce se afla în curtea barului să o însoțească. În toată această perioadă partea vătămată nu a consumat băuturi alcoolice, și, mai mult, a refuzat și sucul ce i-a fost oferit de către inculpați.

Toate aceste împrejurări sunt dovedite de declarațiile părții vătămate, declarații ce se coroborează cu cele ale martorei -. Inculpații, în declarațiile date pe tot parcursul procesului penal, confirmă că ei au avut inițiativa de aoi nvita pe partea vătămată în curtea barului dar au negat că au forțat-o pe aceasta în vreun fel să rămână cu ei.

Dar, depozițiile martorei - infirmă apărarea inculpaților, această martoră declarând, în mod constant, că partea vătămată s-a opus de la început,a plâns pe parcursul șederii la masă cu inculpații, și mai mult în declarația dată, în prezența ocrotitorului legal, în faza de urmărire penală, imediat după incident, aceasta a precizat că inculpatul i-a spus să plece întrucât ei vor să o violeze pe partea vătămată.

Mai mult, depoziția părții vătămate cu privire la aceste aspecte este credibilă, ținând seama și de faptul că aceasta avea la cel moment vârsta de 16 ani, inculpații erau cunoscuți ca persoane agresive, unii cu antecedente penale, iar barul în care se afla era chiar în zona în care locuiesc doi dintre inculpați. Față de influența pe care o aveau aceștia în zonă, față de diferența de vârstă și statură fizică dintre părți, susținerea părții vătămate că era zadarnică rezistența, sau opunerea la actele inculpaților, este verosimilă, fapt ce a fost apreciat în mod just și de către prima instanță.

Inculpații au acreditat ideea că partea vătămată era cunoscută ca o fată cu o moralitate îndoielnică, că se prostitua, că a fost de acord să stea în prezența lor, că a consumat împreună cu ei diverse băuturi alcoolice, toate aceste fiind dovada lipsei de constrângere a acesteia pentru a întreține relații sexuale.

Însă, așa cum s-a arăta mai sus, acest susțineri nu au fost probate în nici un fel, și chiar au fost infirmate de martora -. În ceea ce privește moralitatea părții vătămate, aceasta nu are relevanță în cauză, atâta timp cât de la momentul acostării, partea vătămată minoră a refuzat în mod constant să rămână cu inculpații, starea ei psihică și emoțională, ce a fost exteriorizată prin plâns, făcând dovada clară a refuzului său.

În aceste circumstanțe, partea vătămată a fost dusă în spatele barului, iar în incinta unei toalete, prin constrângere a întreținut câte un raport sexual cu inculpații și, fiind surprinși la un moment dat de către vânzătorul, care i-a atenționat că în preajmă se afla un echipaj de poliție și să meargă în alt loc.

Astfel cei trei inculpați au luat hotărârea să meargă spre stadionul din apropiere, drept pentru care au părăsit curtea barului respectiv sărind gardul, printr-un loc în care se afla o grămadă de pietriș. Partea vătămată însoțită de către inculpatul s-a oprit la un magazin, de unde a cumpărat un absorbant, iar de aici au mers în incinta Complexului sportiv CFR Aici s-au reîntâlnit cu inculpații și care aveau asupra lor mai multe sticle de băutură, pe care le-au consumat pe băncile unei tribune (a se vedea pozele cu aspecte de pe traseul parcurs până la stadion, locul în care au stat, și câmpul pe care s-au deplasat ulterior partea vătămată de la filele 49-54 ds. urm. pen.) În toată această perioadă partea vătămată a fot lovită de mai multe ori de către inculpați, care se aflau în stare de ebrietate. Întrucât prin incinta treceau persoane, cei inculpați au luat hotărârea de a merge pe un câmp alăturat pentru a întreținere relații sexuale cu partea vătămată. După ce au trecut prin mai multe grădini, s-au oprit lângă o căpiță de fân unde inculpatul a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată.

Aceste împrejurări sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile părții vătămate minore date pe tot parcursul procesului penal;

Trebuie precizat că, în fața instanței de apel, partea vătămată a precizat că inculpatul nu a întreținut un raport sexual cu ea în toaleta din curtea barului, ci doar pe câmp, dar această afirmație contrazice susținerile aceleiași părți din faza de urmărire penală. Însă, cum declarațiile din faza de urmărire penală au fost date imediat după incident, tribunal va reține ca exprimând adevărul depozițiile părții vătămate, referitoare la aspectele anterior menționate, din faza de urmărire penală.

- raportul de constatare medico-legală cu nr. 3049/2127/OF din 23.07.2007, prin care s-a concluzionat că partea vătămată prezenta o echimoză pe fața dorsală a piramidei nazale și o fractură a marginii incizale 31, ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente (pumn, palmă, etc9 și care pot data din 16.07.2007.

Inculpații au invocat faptul că nu s-au găsit spermatozoizi în secreția vaginală, dar acest aspect este nerelevant, având în vedere că, prin concluziile aceluiași raport, s-a precizat că lipsa spermatozoizilor nu exclude un raport sexual.

fizice la care a fost supusă partea vătămată și confirmate de către concluziile raportului medico-legal, fac dovada, o dată în plus, a constrângerii acesteia de a întreține relații sexuale.

- procesul-verbal de conducere în teren a organelor de poliție de către partea vătămată și planșele foto anexă - filele 41-54 ds. urm. pen.

Acest mijloc de probă nu dovedește, în mod direct, că partea vătămată a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu inculpații, dar reprezintă o probă circumstanțială care confirmă declarația părții vătămate cu privire la locurile în care a fost dusă forțat. De altfel, inculpații nu au negat că traseul parcurs nu este cel arătat de către partea vătămată, însă nu au precizat vreun motiv credibil a scopului pentru care au dus-o pe aceasta în acele locuri.

- declarația martorului, vânzător la, din faza de urmărire penală, care a declarat că, în momentul în care s-a deplasat în spatele barului pentru a merge la toaletă, i-a găsit aici pe inculpații și, iar în toaletă se afla partea vătămată, cu pantalonii dați jos, care întreținea un raport sexual normal cu inculpatul; le-a solicitat inculpaților să plece întrucât la un vecin alăturat venise patrula de polițe.

În cursul cercetării judecătorești, martorul a revenit asupra declarației (a se vedea declarația dată în fața primei instanțe de la fila 77 ds. și cea dată în fața instanței de apel d e la fila 202 ds.), motivând că a fost dată sub presiunea organelor de poliție, care au țipat la el. Tribunalul a înlăturat aceste din urmă declarații, ca fiind date evident "pro causa", având în vedere, pe de o parte, că agresiunile psihice ale organelor de poliție nu au fost dovedite, iar, pe de altă parte, că declarațiile acestui martor din faza cercetării judecătorești nu se coroborează cu materialul probator administrat și, în special, cu declarațiile inculpaților.

- declarațiile martorei, sora inculpatului, din ambele faze ale procesului penal, din care rezultă că a auzit pe terenul de zgură al CFR o fată care țipa și spunea "auleu", iar lângă aceștia se aflau niște pe tineri, pe care nu i-a văzut la față. A strigat spre acei tineri, care au fugit spre poarta;

- declarațiile martorului, paznic la stadion, care a auzit în zona de zgură, iar după puțin timp s-a întâlnit cu martora, care locuiește lângă stadion, și care i-a povestit că mai mulți "golani" au încercat să violeze o fată, dar a intervenit și i-a alungat;

- declarația martorului din faza de urmărire penală care a declarat că, auzind de la un tânăr din localul la care fusese și inculpații că,a ceștia din urmă au luat-o pe partea vătămată și au dus-o pe stadion, s-a dus spre acel loc pentru aol ua pe partea vătămată, întrucât știa că inculpații, când se află în stare de ebrietate sunt agresivi; la stadion i-a găsit la baza tribunei pe inculpați, care consumau băuturi alcoolice, și le-a spus s-o lase pe partea vătămată, ce se afla pe un rând al tribunei, să meargă cu el, dar aceștia i-au spus să nu se bage.

Audiat fiind, de către instanța de apel martorul a revenit asupra acestei declarații, dar după ce procurorul de ședință s-a sesizat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, în fața organelor de poliție acesta și-a retractat declarația dată în fața instanței, declarând că i-a fost frică de inculpați. Așa fiind, instanța va înlătura declarația dată în faza apelului, ca fiind nesinceră.

- declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală, în care deși fiecare a negat, că ar fi întreținut vreun raport sexual cu partea vătămată, au confirmat că partea vătămată a fost dusă în toaleta din spatele barului (în primele declarații inculpații și au precizat că partea vătămată a fost cu inculpatul în spatele barului pentru a întreține relații sexuale, iar inculpatul deși a recunoscut că a fost cu partea vătămată a precizat că a refuzat să întrețină relații sexuale în toaletă, acolo mergând cu partea vătămată ceilalți doi inculpați, iar în declarațiile date în fața procurorului doar inculpatul a confirmat că a fost în incinta toaletei dar a ținut partea vătămată în brațe, fără aod ezbrăca, iar după el a intrat inculpatul ), după care pe stadion, și ulterior pe un câmp (în acest ultim loc inculpații și au declarat că doar inculpatul a mers cu partea vătămată după o căpiță pentru a întreține relații sexuale, dar acest din urmă inculpat a precizat că nu a putut să întrețină vreun raport sexual loc întrucât partea vătămată era în perioada menstruației);

- procesele-verbale de confruntare dintre partea vătămată și inculpați.

Față de această situație de fapt, încadrarea juridică a fost corect stabilită de către prima instanță, respectiv s-a reținut că faptele comise de către fiecare dintre inculpați îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de "viol", prev. și ped. de art. 197 al. 2 lit. Cod penal, cu aplicare în ceea ce-l privește pe inculpatul a disp. art. 37 lit. Cod penal.

III. Dar, în ceea ce privește pedeapsa principală aplicată fiecărui inculpat, tribunalul a constatat că motivele de apel ale părți vătămate sub acest aspect sunt întemeiate, în sensul că pedepsele au fost dozate în mod necorespunzător.

Potrivit disp. art. 72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite de fiecare inculpat, tribunalul a constatat că acesta este unul ridicat, având în vedere împrejurările concrete comitere a faptei - respectiv pe o durată mare de timp, de mai multe persoane împreună, asupra unei minore, prin folosirea violenței fizice, în locuri publice - și consecințele pe plan fizic, dar mai ales psihic al unor astfel de fapte.

În ceea ce privește persoanele inculpaților, tribunalul a constatat că aceștia au avut o conduită necorespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, negând fiecare în parte comiterea faptei de viol, dar în același timp dând vina pe ceilalți participanți. Mai mult, în fața primei instanțe aceștia au declarat că au văzut că partea vătămată ar fi fost violată de alți doi tineri, respectiv de frații, ipoteză nedovedită.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, trebuie precizat că a comis fapta în perioada unei liberări condiționate, fapt ce denotă, coroborat și cu poziția sa procesuală, o periculozitate socială ridicată a acestuia.

În consecință, având în vedere atât pericolul social concret al faptei comise de către fiecare inculpat cât și periculozitatea socială a inculpaților, tribunalul a apreciat că se impune redozarea pedepsei principale aplicate, în sensul majorării acesteia.

Totodată, tribunalul a constatat, din oficiu, că prima instanță a omis a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aplicare care este obligatorie, potrivit disp. art. 65 al. 2 Cod penal cu referire la art. 197 al. 2 Cod penal.

IV. Referitor la apelul formulat de către partea civilă în latură civilă, tribunalul a constatat că și acesta este întemeiat, în parte, pentru următoarele considerente:

Astfel, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 Ron, cu titlu de daune morale.

Prima instanță a constatat, în mod corect, că partea civilă a produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale, prin lezarea libertății și inviolabilității sexuale, de natură a duce la o evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral,

Astfel, s-a reținut, în mod just, că partea civilă a suferit o traumă psihică, ce a fost amplificată atât de vârsta acesteia, respectiv 16 ani, dar și de faptul că în acea perioadă nu a putut beneficia de grija mamei care era plecată în străinătate la muncă. Având în vedere că partea civilă era elevă, iar fapta inculpaților a avut o anumită rezonanță în comunitate locală, tribunalul a constatat că a fost tulburat grav și climatul social și școlar al acesteia.

Dar suma totală de 4500 lei Ron acordată cu titlu de daune morale de către prima instanță este mult prea mică față de suferințele fizice și psihice suportate de către partea civilă, suferințe ce justifică acordarea de daune morale într-un cuantum total de 7500 lei Ron, sumă echitabilă și suficientă pentru acoperirea prejudiciul moral.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat a fi întemeiate apelurile formulate în cauză de către inculpații - și -, precum și de către partea vătămată și civilă.

Astfel, prin decizia penală nr. 486 din 21.11.2008 au fost admise apelurile și desființată în latura penală și civilă sentința apelată.

Rejudecând cauza, s-a dispus:

pedepsei principale aplicate atât inculpatului -, cât și inculpatului -, după care:

- în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunile de "violare de domiciliu" prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și "viol" prev. și ped. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (în dauna părții vătămate );

- în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului - în ceea ce privește infracțiunea de "violare de domiciliu" prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal.

- în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului - în ceea ce privește infracțiunea de "viol"prev. și ped. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal (în dauna părții vătămate ).

- pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de "viol" comisă în dauna părții vătămate s-a majorat de la 5(cinci) ani la 6(șase) ani închisoare;

- s-a aplicat fiecărui inculpat pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal pentru o durată de 2(doi) ani.

- s-a menținut dispoziția de revocare, în temeiul disp. art. 61 Cod penal a beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 134 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1(un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.563/2005 a Judecătoriei Pașcani, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de principală de 6(șase) ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea dintre ele.

S-a majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora au fost obligați inculpații, în solidar, către partea civilă la suma de 7500 lei Ron.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Întrucât criticile formulate în apel d e către inculpatul nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul a respins, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b procedură penală, ca nefondat, apelul formulat de acest inculpat.

Referitor la măsura preventivă a arestării fiecărui inculpat, tribunalul a constatat că deși, s-a dispus achitarea inculpaților și pentru faptele comise împotriva părții vătămate, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au modificat, întrucât în continuare există probe, ce au fost confirmate și de către instanța de apel, că aceștia împreună cu inculpatul au săvârșit faptele de viol împotriva părții vătămate.

Cum, aceste fapte sunt pedepsite cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpaților, și în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol reliefat de modalitatea concretă în care au fost comise faptele, vârsta părții vătămate și nu în ultimul rând rezonanța socială negativă în rândul comunității locale, tribunalul a constatat că temeiurile inițiale subzistă și impun în continuare privarea de libertate a fiecărui inculpat.

În consecință, în baza disp. art.383 al. 1¹raportat la art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a fiecăruia dintre cei trei inculpați, iar în baza disp. al. 2 al aceluiași articol, s-a dedus din pedeapsa de executat a fiecăruia, perioada arestării preventive de după 23.01.2008 la zi.

În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de inculpații și, precum și de către partea vătămată și civilă, au rămas în sarcina statului, în acestea fiind incluse și onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpații mai sus menționați.

În baza disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionare de soluționare apelului său, în acestea incluzându-se și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.

În termenul prevăzut de art. 385³alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpații, - și - pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași vizează următoarele aspecte:

- greșita soluție de achitare a inculpaților - și - pentru infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal ( parte vătămată ), ca o consecință a unei erori grave de fapt prin ignorarea unor împrejurări faptice ce rezultă din depozițiile martorilor audiați și care dovedesc fără dubiu vinovăția inculpaților, precum și prin aprecierea cu circumspecție a declarațiilor părții vătămate și ale martorilor, concubinul acesteia.

Pe cale de consecință se solicită reanalizarea probatoriului administrat și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților și pentru cele două infracțiuni, prin înlăturarea aspectelor criticate;

- omisiunea aplicării față de inculpații și - a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal pe lângă interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile în care s-a menținut soluția de condamnare pentru infracțiunea de viol comisă asupra părții vătămate, sancțiune adecvată și compatibilă cu natura infracțiunii, precum și neaplicarea față de inculpatul a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a,b,d,e Cod penal.

Prin apelurile declarate, inculpații au invocat nevinovăția în săvârșirea infracțiunii de viol asupra victimei minore, susținând că instanța de apel a procedat la o greșită evaluare a probatoriului administrat, dând eficiență în mod parțial dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală.

În raport de aceste motive s-a solicitat casarea hotărârilor și pronunțarea unei soluții de achitare pentru fapta de viol reținută în sarcina lor.

În subsidiar, inculpatul a criticat modul deficitar de individualizare a pedepsei aplicate, prin ignorarea circumstanțelor personale.

Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate, ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹alin. 1 pct. 14 și 18 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 385⁹alin.3 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 3 și ale art.62 din Codul d e procedură penală în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, scop în care organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauze sub toate aspectele, pe bază de probe.

Instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator cu privire la fapte și la împrejurările cauzei, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare.

Pe baza probelor ce au rezultat din ansamblul mijloacelor de probă dispuse și administrate, prima instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de viol comisă asupra părții vătămate, însă a procedat la o greșită apreciere și interpretare a probelor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, soluția de condamnare fiind fundamentată exclusiv pe declarațiile părții vătămate și ale martorului, concubinul acesteia.

Sesizând aceste erori, instanța de apel, în evaluarea materialului probator administrat, a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală - ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate, și a reținut că sunt expresia adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor, excluzând posibilitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare în condițiile persistenței unor dubii care n-au putut fi înlăturate, încât ideea de certitudine ce trebuie să fundamenteze condamnarea, nu se poate contura.

Astfel, reevaluarea materialului probator a dus la conturarea unei realități juridice diferite față de cea reținută de prima instanță.

Probele administrate de-a lungul procesului penal în diferite faze, nu au valoare prestabilită, astfel încât organul judiciar poate reține în urma unei analize temeinice ca reflectând realitatea, oricare dintre aceste probe.

Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.

În afara declarațiilor părții vătămate nu exista alte probe directe în dovedirea acuzației inculpaților - și - în săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol.

Însă, versiunea prezentată de partea vătămată, ce vizează pătrunderea inculpaților în locuință prin forțarea sistemului de închidere a ușii, este în discordanță cu situația de fapt constatată de organele de poliție care, cu prilejul cercetării la fața locului nu au sesizat urme de forțare și cu declarația martorului G, proprietarul imobilului, care a precizat că ușa era defectă și nu era posibilă închiderea acesteia.

De asemenea, împrejurarea relatată chiar de partea vătămată că inculpații au stat în locuință circa 2 ore, timp în care au consumat băuturi alcoolice -aspect ce rezultă și din raportul organelor de poliție care, sosite la fața locului în seara zilei de 15 iulie 2007 au constatat că inculpații, partea vătămată și concubinul acesteia erau în stare de ebrietate, precum și din procesul verbal din care rezultă că au fost găsite în cameră sticle de bere ce au fost consumate în acea seară, este de natură să infirme susținerile părții vătămate și ale martorului care au reclamat pătrunderea fără drept a inculpaților în locuință, urmată de imobilizarea și supunerea lor la agresiuni fizice repetate.

Violențele fizice și psihice reclamate de partea vătămată nu au fost probate decât de declarațiile martorului, care în mod just au fost înlăturate de instanța de apel, apreciate ca fiind pro causa, contradictorii și nesusținute de alte probe (actul medico legal, declarațiile martorilor - și ).

Astfel, în raport de considerentele expuse, tribunalul a interpretat corect și coroborat probatoriul administrat, având în vedere toate împrejurările și datele ce conduc la o reală stabilire a situației de fapt și la formarea convingerii că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, nefiind îndeplinită una din condițiile de existență a laturii obiective și anume, că pătrunderea în locuință s-a făcut fără consimțământul persoanei care o folosește, respectiv lipsa constrângerii părții vătămate în realizarea actului sexual de către inculpatul.

În ceea ce-l privește pe inculpatul - nu a fost dovedită comiterea de către acesta a vreunui act sexual de orice natură cu aceeași parte vătămată.

Prin urmare, criticile formulate de parchet privind reținerea unei situații de fapt nereale ce a condus la o greșită soluție de achitare a inculpaților - și - sunt nefondate.

Nefondate sunt și susținerile inculpaților privind greșita condamnare pentru infracțiunea de viol comisă asupra victimei minore.

Invocarea nevinovăției de către inculpați contrazice nesusținut probele administrate în cauză, iar modalitatea de apărare utilizată, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe ce exprimă adevărul.

În raport cu situația de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.

Argumentele instanței de fond aduse în susținerea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii de viol în formă agravată, prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal au fost însușite și de instanța de apel, care, la rândul el, în baza propriului examen, în contextul evaluării materialului probator a determinat conexitatea existentă între contribuțiile inculpaților materializate în comiterea faptei.

Soluția de condamnare a inculpaților s-a întemeiat pe declarațiile părții vătămate date pe parcursul procesului penal, raportul de constatare medico -legală întocmit de IML I, declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești ale martorilor, -, -.

În cauză s-a dat relevanță dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală privind aprecierea probelor, probe al căror conținut a fost perceput în mod real în reținerea situației de fapt.

Astfel, partea vătămată minoră a reclamat în mod constant comiterea faptelor de către inculpați, indicând în detaliu condițiile concrete în care a fost acostată pe stradă de inculpatul și condusă în incinta holului din municipiul P în jurul orei 17,30, apoi prin constrângere a întreținut raport sexual cu inculpații într-o toaletă din curtea barului, iar ulterior, după ce au părăsit curtea barului s-au îndreptat spre stadionul din apropiere și, pe un câmp alăturat, a întreținut raport sexual cu inculpatul.

fizice la care a fost supusă partea vătămată sunt confirmate de concluziile raportului de constatare medico -legală care relevă că minora prezintă o echimoză pe fața dorsală a piramidei nazale și o fractură a marginii incizale 31, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente (pumn, palmă, etc.) și care pot data din 16 iulie 2007 cu precizarea că lipsa spermatozoizilor în secreția vaginală nu exclude un raport sexual.

Susținerile constante ale părții vătămate sunt în concordanță cu depozițiile martorei -, care o însoțea pe partea vătămată și care a declarat că inițial aceasta s-a opus să meargă în bar și a plâns pe parcursul șederii la masă cu inculpații, cu declarațiile martorului - vânzător la bar - care i-a surprins în spatele barului pe inculpații și, iar pe inculpatul în toaletă în timp ce întreținea un raport sexual cu partea vătămată și cu relatările martorilor care a auzit pe terenul de zgură al o fată care striga și a văzut lângă ea niște tineri și - paznic la stadion care a auzit zgomote în zona.

Audiați pe parcursul procesului penal inculpații au negat că ar fi întreținut vreun raport sexual cu partea vătămată, dar au confirmat că partea vătămată a fost dusă în toaleta din spatele barului și ulterior, pe un câmp în apropierea.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanțele au respectat dispozițiile art. 69 alin. 1 Cod procedură penală și au înlăturat în mod just aspectele din declarațiile inculpaților prin care aceștia prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și mai mult, infirmate de celelalte probe.

Analizând toate elementele de fapt instanțele în mod just, au constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpați se circumscrie conținutului infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, deoarece se poate aprecia că minora în vârstă de 16 ani care-i cunoștea pe inculpați ca persoane agresive, unii cu antecedente penale, prin atitudine și din punct de vedere fizic a fost pusă în imposibilitatea de a se apăra, ori de a-și exprima voința, ceea ce a contribuit în mod esențial la comiterea faptei.

Astfel, toate probele administrate se coroborează pe deplin și dovedesc neîndoielnic vinovăția inculpaților privind săvârșirea infracțiunii de viol.

Verificând decizia recurată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat și criticat de inculpatul, curtea constată că în mod just instanța de apel a procedat la o redozare a pedepsei principale, în sensul majorării acesteia.

La stabilirea tratamentului sancționator s-a analizat complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, perseverența inculpaților și necesitățile procesului penal de reeducare și resocializare.

De asemenea, s-a avut în vedere impactul social produs de infracțiune și poziția adoptată de inculpați în raport de fapta săvârșită.

Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise corelat cu condițiile concrete de săvârșire - de mai multe persoane împreună, împotriva unei victime minore - urmările produse, precum și atitudinea procesuală de negare constantă adoptată de inculpați.

Procedând la evaluarea tuturor datelor prezentate anterior cu privire la fapta și la persoana inculpatului, Curtea constată că în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită, pedeapsa aplicată fiind singura în măsură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate a acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de noi infracțiuni și resocializarea sa pozitivă viitoare.

În raport cu cele menționate sunt nefondate criticile inculpatului privind tratamentul sancționator, deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.

Alături de pedepsele principale, inculpaților -, și - le-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 53 pct. 2 lit. a, art. 65 și art. 66 Cod penal, omițându-se aplicarea pedepsei complementare față de inculpatul.

Potrivit art. 65 Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea pedepsei complementare este obligatorie atunci când legea prevede această pedeapsă. În asemenea împrejurări instanța nu poate aprecia cu privire la oportunitatea aplicării ei.

Astfel, în condițiile reținerii vinovăției inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol în formă agravată, interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator acoperă legalitatea, necesitatea și interesul superior al apărării valorilor sociale pe care le prezumă.

Concluzionând, curtea constată că pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a,b,d, și e Cod penal își găsește justificarea în drept și în fapt, fiind integrată criteriilor de individualizare judiciară prevăzute de normele penale naționale și armonizate cu prevederile Convenției europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale și jurisprudența CEDO.

Ținând seama de cele expuse anterior cu ocazia examinării criticilor formulate, Curtea constată fondat recursul declarat de parchet sub aspectul neaplicării pedepsei complementare.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de parchet și se va casa în parte, în latura penală decizia pronunțată de tribunal numai cu privire la inculpații și - și sentința judecătoriei numai cu privire la inculpatul, sub aspectul aplicării față de inculpați a pedepsei complementare.

Procedând la rejudecarea cauzei în limitele menționate se va aplica inculpatului pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de viol (parte vătămată ) și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal pe o durată de doi ani, iar inculpatului - și - pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. d și e Cod penal pe o durată de câte doi ani.

Se vor menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Totodată, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Conform dispozițiilor art. 385¹⁶alin. 2 raportat la art. 381 Cod procedură penală se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaților duratele arestării preventive după data pronunțării deciziei re curate.

In baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală recurenții -inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea rec declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 486 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o casează în parte, în latura penală numai cu privire la inculpații și precum și a sentinței penale nr. 26 din 23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, hotărâre pe care o casează în parte în latura penală numai cu privire la inculpatul sub aspectul aplicării față de inculpați a pedepsei complementare.

Rejudecând cauza:

Aplică inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 6(șase) ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal pe o durată de 2 (doi) ani.

Aplică inculpaților și pe lângă pedeapsa principală de câte 6 (șase) ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal pe o durată de câte 2(doi) ani.

Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și deținuți în Penitenciarul Iași împotriva aceleiași hotărâri.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive după data de 21.11.2008.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpații și să plătească statului câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu în cuantum de câte 400 lei ce vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției, iar pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu același titlu.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recV. declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored-

2 ex.

18.03.2009

Tribunalul Iași:

- -

Judecătoria Pașcani:

Președinte:Gabriela Scripcariu
Judecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu

#Judecator Gabriela Scripcariu

Violul (art.197 cod penal). Decizia 24/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 24/2009. Curtea de Apel Iasi