Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 407/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 407/R Dosar nr-
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hărărean
JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror - din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 6/ din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind intimatul parte civilă și intimații părții vătămate, și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat arată că a luat legătura cu inculpatul și acesta i-a comunicat că dorește acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Având în vedere faptul că inculpatul a mai beneficiat de un astfel termen de judecat, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cererii.
Recurentul inculpat arată că a avut probleme e cu bani și de aceea nu și-a putut angaja apărător până la aceste termen de judecată, astfel solicită acordarea unui nou termen în aceste sens.
Avocatul, arată că și inculpatul dorește acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Recurentul inculpat arată că dorește să-și angajeze apărător, sens în care solicită acordarea unui termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că deși la termenul de judecată din 17 aprilie 2009 s- solicitat un termen pentru apărare de către ambii inculpați, apreciază că se mai poate acorda un ultim termen pentru apărare, urmând ca instanța să aprecieze.
În urma deliberării, instanța respinge cererile formulate de către inculpații, apreciind că au avut suficient timp pentru rezolvarea problemelor din data de 17 aprilie 2009 și până în prezent, doar în situații excepționale se acordă un al doilea termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Întrebate fiind, părțile declară că nu alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, precizează că recursul formulat de către inculpat vizează cuntumul pedepsei, acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de furt calificat. Solicită a se avea în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, acesta și-a recunoscut și regretat fapta săvârșită. Este adevărat că inculpatul este recidivist postexecutoriu, însă apreciază că o pedeapsă mai mică și-ar atinge scopul prevăzut de lege și ar duce la integrarea socială a acestuia.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, arată că inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penele nr.6/A din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie. Recursul inculpatului vizează casarea hotărârilor pronunțate, iar în cadrul rejudecării să se dispună achitarea inculpatului.
Precizează că inculpatul își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859alin.1 pct. 17 și 18 Cod procedură penală, iar în baza dispozițiilor art. 38515alin.2 lit. b Cod procedură penală solicită casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în cadrul rejudecării să se dispună achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct.2 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, respectiv fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În ceea ce privește pct. 17 al art. 3859Cod procedură penală, respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, solicită a se observa că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art. 208 alin.1 și art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i, alin. 2 lit. b Cod penal. Apreciază că alin.2 lit. b al art. 209 Cod penal nu poate fi reținut, având în declarația inculpatului ( fila 134 ) unde explică în amânunt modalitatea de săvârșire a furtului, din care reiese clar că inculpatul și au participat la acest act. În acesta condiții nu poate fi reținut în sarcina inculpatului furtul portofelului,astfel că nu poate fio reținut în sarcina inculpatul infracțiunea prevăzută de art. 209 alin.2 lit. b Cod penal. De asemenea nu se poate reține în sarcina inculpatului toate cele 11 acte materiale, având în vedere că trebuie făcută dovada pentru fiecare act material în parte, deoarece pe baza declarațiilor părților vătămate și a proceselor verbale de cercetare de la fața locului, aceste probe dovedesc că s-au săvârșit un nr. de 11 acte materiale, însă nu dovedesc participarea inculpatului la aceste furturi. În hotărârea instanței de fond se reține, ca probă a participării inculpatului, declarația martorei care spune că a identificat un grup de 5-6 peroane, însă apreciază că această declarație nu are puterea unei probe care să poate constitui o dovadă a participării inculpatului la săvârșirea acestei infracțiuni.
În ceea ce privește pct. 18 alin.1 al art. 3859Cod procedură penală, respectiv denaturarea probelor administrate în cursul procesului penal și stabilirea unei stări de fapt care nu este confirmată de probe, arată că instanța de fond a reținut că participația inculpatului este dovedită în primul rând din declarațiile martorei și a inculpatului, înlăturând declarația inculpatului pe motiv că există neconcordanțe. În declarația inculpatului din dosarul de urmărire penală nu este descrisă în amânunt nici o faptă de furt.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri, ca fiind nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, precizează că pentru infracțiunea săvârșită, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă echivalentă cu minimul special prevăzut de lege în condițiile în care s-a reținut forma continuă - 11 acte materiale, agravanta prevăzută de art. 75 lit. c Cod penal - săvârșirea faptei cu minori și de asemenea starea de recidivă postexecutorie. În aceste condiții, apreciază ca fiind respectate dispozițiile art. 72 Cod penal și art. 52 Cod penal, neimpunându-se o reducerea pedepsei.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, cu privire la primul aspect, după cum rezultă din probatoriu, infracțiunea a fost săvârșită în coautorat, împreună cu ceilalți inculpați și minori - 11 acte materiale. Având în vedere dispozițiile art. 28 alin.2 Cod penal, în condițiile în care s-a sustras și un portofel, este evident, față de modul în care au fost săvârșite faptele, aceea circumstanță reală s-a comunicat, deci este încadrarea corectă.
Cu privire la solicitarea de achitare, apreciază criticile ca fiind nefondate. În cauză pe lângă procesele verbale de cercetare de la fața locului, declarațiile părților vătămate există declarațiile coinculpaților care îl încriminează pe acest inculpat recurent. În plus există procesele verbale de depistare care vizează și pe acest inculpat și declarația martorei. În aceste condiții apreciază că probele au fost în mod corespunzător coroborate, iar soluția la adăpost de orice critică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat, având în vedere că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. De asemenea, depune în ședință publică memoriu pentru a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului formulat.
Curtea
Constată că, prin sentința penală nr. 20/08.01.2009, Judecătoria Brașova dispus, în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i, al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (11 acte materiale) și cu art. 99 și următoarele Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani;
În baza art. 81 al. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni stabilit în condițiile art. 110 Cod penal;
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii;
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei;
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pe o durată de 10 ore în data de 05 iulie 2008.
în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i, al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (11 acte materiale) și cu art. 99 și următoarele Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani;
În baza art. 81 al. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni stabilit în condițiile art. 110 Cod penal;
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii;
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei;
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pe o durată de 10 ore în data de 05 iulie 2008.
n baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i, al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (11 acte materiale) și cu art. 75 Cod penal, condamnarea inculpatului G la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal;
În baza art. 81 al. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal;
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii;
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei;
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în baza mandatului de arestare preventivă nr. 48/05 iulie 2008, începând cu data de 05 iulie 2008 și până în prezent;
În baza art. 350 al. 3 lit. b raportat la art. 140 al. 2 Cod procedură penală, s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive în cauză și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză;
În baza art. 350 al. 5 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea acestei dispoziții administrației locului de deținere, respectiv PRMS.
A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție de reprezentantul Ministerului Public cu privire la inculpatul;
În baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i, al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (11 acte materiale) și cu art. 37 lit. a Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i, al. 2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal (11 acte materiale) și cu art. 37 lit. b Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal;
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i, al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (11 acte materiale) și cu art. 37 lit. b Cod penal, art. 39 al. 4, art. 75 lit. c Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal;
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive din data de 05 iulie 2008 la zi;
În baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului dispusă în baza mandatului nr. 47/05 iulie 2008 emis de Judecătoria Brașov.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i, al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (11 acte materiale) și cu art. 37 lit. a Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
În baza art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 128/2007 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 13 februarie 2007, pedeapsă care se execută alăturat celei aplicate prin prezenta, în final inculpatul executând 4 ani și 6 luni închisoare;
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal;
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive din data de 05 iulie 2008 la zi;
În baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului dispusă în baza mandatului nr. 49/05 iulie 2008 emis de Judecătoria Brașov.
Prin aceeași hotărâre, prima instanță a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă iar cei cinci inculpați au fost obligați, în solidar, la plata către acesta a sumei de 300 de lei reprezentând daune materiale, inculpații minori, fiecare, în solidar și cu părțile responsabile civilmente, respectiv inculpatul cu și iar inculpatul cu și.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumelor dobândite prin săvârșirea infracțiunilor, respectiv de la inculpații G, și câte 50 de lei și de la inculpatul suma de 18 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: în seara zilei de 04.07.2008, după ce au consumat băuturi alcoolice la locuința lui din mun., cei cinci inculpați s-au deplasat în B cu autoturismul 1300 pe care l-au parcat într-o zonă neamenajată din apropierea magazinului. Aici, au continuat să bea după care au luat hotărârea infracțională de a procura bani și bunuri din autoturismele parcate în zonă. Astfel, cei cinci s-au deplasat în cartierul Astra unde, profitând de întuneric, au început să sustragă bunurile pe care le găseau în mașini staționate în zonele respective, prin spargerea geamurilor acestora. Participarea la săvârșirea actelor a fiecăruia dintre inculpați a fost diversă, sustrăgând în mod direct bunuri în unele cazuri, în altele asigurând paza în timp ce alții acționau.
În jurul orelor 3.00, inculpații au fost observați de o patrulă mobilă a poliției, fugind în direcții diferite, polițiștii reușind să-i imobilizeze pe cei doi inculpați minori, și. În urma audierii, inculpații au condus organele de poliție la locul unde au fost ascunse bunurile și au indicat ceilalți participanți la săvârșirea faptelor. Cei trei inculpați au fost depistați în autoturismul parcat pe terenul viran din apropierea B, asupra inculpatului fiind găsit un dispozitiv - stick aparținând unei părți vătămate.
Prin decizia penală nr. 6/A/ 26.02.2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins apelurile declarate de inculpații - și împotriva sentinței penale nr. 20/08 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr- al acestei instanțe, pe care menținut-
În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de inculpații - și.
În baza art. 381 al. 1 Cod procedură penală, a adăugat timpul arestării preventive a inculpaților - și scurs de la data pronunțării hotărârii primei instanțe - 08 ianuarie 2009 - și până la zi.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele: prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e, g și i, al. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (11 acte materiale), art. 37 lit. b Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 al. 1 Cod penal. Astfel, față de modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpat - împreună cu alte patru persoane, antrenând în activitatea sa infracțională și doi inculpați minori, pe timp de noapte, prin efracție și din loc public - aplicarea, de către instanța de fond, a unei pedepse de 3 ani închisoare, ce reprezintă minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de acest inculpat, apare ca fiind legală și temeinică. În mod întemeiat prima instanță a reținut, ca și criteriu de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, împrejurarea că acesta a mai suferit anterior condamnări la pedeapsa închisorii, aflându-se, în prezent, în stare de recidivă postcondamnatorie.
Luând în considerare și multitudinea de acte materiale - 11 - care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii, față de modalitatea de comitere a faptei, astfel cum a fost pe larg descrisă în considerentele hotărârii atacate, având în vedere și circumstanța agravantă a comiterii infracțiunii de către acest inculpat împreună cu minori, tribunalul specializat apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, care este și recidivist.
În ceea ce privește criticile aduse hotărârii primei instanțe de inculpatul, tribunalul specializat apreciază că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, în mod corect judecătorul fondului a constatat existența vinovăției inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constând în aceea că, în noaptea de 04/05 iulie 2008, împreună cu alți patru inculpați, prin spargerea geamurilor unui număr de 11 autoturisme, au sustras sau au încercat să sustragă diverse bunuri. Motivarea primei instanțe este absolut pertinentă, se întemeiază pe probatoriul administrat și pe textele legale în vigoare, astfel că nu va mai fi reluată, ci doar însușită în totalitate de către tribunalul specializat.
Instanța de control judiciar apreciază că probatoriul complex administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, înaintea primei instanțe, corect coroborat, confirmă participarea inculpatului la săvârșirea faptei din data de 04/05 iulie 2008. În mod întemeiat prima instanță a înlăturat, ca nesincere, declarațiile contradictorii ale inculpatului, care s-au dovedit a fi nesincere, urmărind exonerarea de răspundere penală, în pofida probelor administrate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și.
Recurentul inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și desființarea sentinței, iar în urma rejudecării reducerea pedepsei, invocând în susținerea recursului, circumstanțe personale, respectiv atitudinea procesuală, faptul că a recunoscut și regretat fapta săvârșită. Cazul de casare invocat este cel prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859alin.1 pct. 17 și 18 Cod procedură penală, iar în baza dispozițiilor art. 38515alin.2 lit. b Cod procedură penală solicită casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în cadrul rejudecării să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct.2 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, respectiv fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În ceea ce privește pct. 17 al art. 3859Cod procedură penală, respectiv faptei săvârșite i s- dat o greșită încadrare juridică, inculpatul arată că alin.2 lit. b al art. 209 Cod penal nu poate fi reținut, având în declarația inculpatului ( fila 134 ) unde explică în amânunt modalitatea de săvârșire a furtului, din care reiese clar că inculpații și au participat la acest act. În acesta condiții nu poate fi reținut în sarcina inculpatului furtul portofelului și deci infracțiunea prevăzută de art. 209 alin.2 lit. b Cod penal. Se maia arată că nu se pot reține în sarcina inculpatului toate cele 11 acte materiale, având în vedere că trebuie făcută dovada pentru fiecare act material în parte, deoarece pe baza declarațiilor părților vătămate și a proceselor verbale de cercetare de la fața locului, aceste probe dovedesc că s-au săvârșit un nr. de 11 acte materiale, însă nu dovedesc participarea inculpatului la aceste furturi. În hotărârea instanței de fond se reține, ca probă a participării inculpatului, declarația martorei care spune că a identificat un grup de 5-6 peroane, însă apreciază că această declarație nu are puterea unei probe care să poate constitui o dovadă a participării inculpatului la săvârșirea acestei infracțiuni.
În ceea ce privește pct. 18 alin.1 al art. 3859Cod procedură penală, respectiv denaturarea probelor administrate în cursul procesului penal și stabilirea unei stări de fapt care nu este confirmată de probe, inculpatul arată că instanța de fond a reținut că participația sa este dovedită în primul rând din declarațiile martorei și a inculpatului, înlăturând declarația inculpatului pe motiv că există neconcordanțe. În declarația inculpatului din dosarul de urmărire penală nu este descrisă în amânunt nici o faptă de furt.
Verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Instanțele de fond au stabilit în mod corect starea de fapt în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză, iar faptele au fost corespunzător calificate juridic.
Criticile formulate de recurentul inculpat cu privire la participarea sa la săvârșirea faptei și la încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina sa nu sunt întemeiate.
probatoriului administrat în cauză, constând în principal din declarațiilor tuturor inculpaților participanți la săvârșirea faptei, declarații care se coroborează între ele, precum și cu cele ale martorei și ale părții vătămate, (ambii declarând că au văzut un grup de 5-6 persoane și nu 2 sau 3 persoane), au confirmat faptul că toți cei cinci inculpați s-au aflat în autoturismul care a fost parcat pe câmp lângă magazinul, unde au consumat băuturi alcoolice și au luat hotărârea infracțională de a procura bani și bunuri din autoturismele parcate în zonă, hotărârea pe care au și pus-o în practică. Cei cinci inculpați, profitând de întuneric, au sustras bunuri din mașinile staționate, prin spargerea geamurilor acestora. Cu toții au participat la săvârșirea acestor fapte, în timp ce unii acționau în mod direct, ceilalți asigurau paza. Împrejurarea că doar inculpații și au fost prinși și imobilizați de o patrulă a poliției nu înlătură participarea inculpatului la săvârșirea faptei. Ulterior, cei doi inculpați au condus organele de poliție la locul unde au fost ascunse bunurile, indicându-i și pe ceilalți participanți la săvârșirea faptelor, inclusiv pe inculpatul, iar ceilalți trei inculpați, respectiv, și G au fost depistați în autoturismul parcat pe un teren viran din apropierea străzii Calea Susținerea inculpatului în sensul că nu a participat la săvârșirea faptelor nu este confirmată de alte probe, declarațiile acestui inculpat fiind oscilante și nu se coroborează cu cele date de ceilalți inculpați, fiind doar încercări de exonerare a acestui inculpat de răspunderea penală.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați instanțele de fond au ținut cont de criteriile de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 Cod penal.
Gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptelor săvârșite, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, pe timp de noapte, în loc public de mai multe persoane împreună, multitudinea actelor materiale, care reflectă caracterul organizat și perseverența infracțională a inculpaților, circumstanța agravantă a săvârșirii faptelor împreună cu minori, precum și persoana fiecărui inculpat, recurenții inculpați și fiind recidiviști sunt elemente în raport de care pedepsele de câte 3 ani închisoare, deci într-un cuantum minim prevăzut de lege sunt de natură a asigura reeducarea inculpaților și realizarea scopului preventiv al pedepsei în general. Pe cale de consecință nu se impune reducerea pedepselor aplicate, de vreme ce nu există împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante, în raport de natura faptelor și existența antecedentelor penale în cazul fiecărui inculpat.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate și va menține decizia atacată.
În baza art. 381 Cod procedură penală, se va adăuga la durata prevenției recurenților inculpați și timpul scurs din data de 26.02.2009 până în prezent și în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, se va menține starea de arest a acestora.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocaților din oficiu de câte 300 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească fiecare statului suma de 450 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
pentru aceste motive
în numele legii
Decide:
Respinge recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 6/26.02.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
la durata prevenției inculpaților timpul scurs din data de 26.02.2009 până în prezent și menține arestarea preventivă a acestora.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru fiecare inculpat se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului câte 450
lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - pt. - - -
plecată în concediu de odihnă
semnează președinte complet
- -
Grefier
- -
red. /7.07.2009
dact. /8.07.2009
jud. fond -
jud. apel -,
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Nicoleta Hărărean, Manuela Filip
